Ro-M-oN 6

Aceasta este o Monedă Iulia Mammaea / acvilă pe delfin - Histria, din bronz, de formă aproximativ rotundă, cu diametrul 23,1 mm şi greutatea de 11,09 grame. Pe aversul acesteia se distinge Iulia Mammaea cu diademă, bust drapat spre dreapta şi textul grecesc IOVΛIA MAM MAIA CEBA, iar pe revers simbolul marinăresc grecesc acvilă pe delfin şi inscripţia ICTPI H NΩN. Iulia Mammaea (? - 235) a fost fiica Iuliei Maesa (166 - 226), care la rândul ei era sora Iuliei Domna (? - 217). Iulia Mammaea era mama lui Severus Alexander (205 - 234). Din 222, an când Severus Alexander a ajuns împărat Iulia Mammaea a condus imperiul în locul fiului, ajutată de Iulia Maesa. În anul 235 împăratul a fost asasinat împreună cu mama sa iar tronul i-a revenit lui Maximinus Thrax. Textul de pe avers IOVΛIA MAMMAIA CEBA, este traducerea în greceşte a textului latin IVLIA MAMAEA AVGUSTA. Cuvîntul latinesc augusta a fost tradus sevaste, AVG fiind înlocuit cu SEVA (CEBA). Atât pe avers cât şi pe revers pot fi observate nişte mici adâncituri. Semnificaţia acestor adâncituri nu este prea bine lămurită, dar cea mai răspândită opinie e că au servit în timpul procesului de fabricare a monedei. Deci, ar fi un fel de găuri de centrare, folosite pentru fixarea sculei care netezea feţele blancului. Histria a fost fondată în cea de-a doua jumătate a secolului VII (în anul 657 î.e.n. - după Eusebiu, care însă a trăit între 260 şi 340 e.n.) înaintea erei noastre de colonişti greci ionieni veniţi din Milet. Regiunea în care se afla Miletul, Ionia, era pe coasta Asiei Mici, în dreptul insulelor Samos şi Chios. Cetatea a fost construită pe o insulă de lângă ţărm, într-un golf al Mării Negre (poate în apropierea unui braţ al Dunării care azi este dispărut). Aluviunile aduse de Dunăre au închis treptat golful, azi ruinele cetăţii Histria fiind pe malul lacului Sinoe, lângă localitatea Istria. Cetatea a fost construită după ideile arhitectului Hippodamos din Milet - autorul planului oraşului Pireu - privind oraşul ideal. În oraşele hippodamice străzile se intersectau în unghi drept. Principala ocupaţie a coloniştilor greci era comerţul cu populaţia locală getică (cumpărau grâu, miere, blănuri, peşte şi sclavi şi vindeau produse de lux: ceramică, ţesături, vin grecesc). În urma campaniei din 72-71 î.e.n. Imperiul Roman a anexat Histria. Cetatea a ajuns, în anii 50 î.e.n., sub influenţa regelui Burebista. Licinius Crassus, în 29-28 î.e.n., înglobează definitiv cetatea în graniţele Imperiului Roman. Histria a făcut parte din comunitatea cetăţilor pontice, federaţie care a fost cunoscută sub numele de Hexapolis. Celelalte cinci oraşe din această asociaţie erau Tomis, Callatis, Dionysopolis, Odessos şi Mesambria. Comunitatea avea ca scop celebrarea cultului împăratului. Capitala era la Tomis iar preşedintele federaţiei era numit pontarh. Histria a suferit mult de pe urma invaziilor barbare. În 248 cetatea a fost cucerită de goţi. În urma invaziilor gotice Histria a fost reconstruită, noua cetate fiind mult mai mică decît precedentele. Cetatea Histria este abandonată în secolul VII, din cauza înnisipării portului. La Histria s-au bătut primele monede de pe teritoriul României, în secolul V î.e.n., şi anume drahme de argint. Stema cu vulturul de mare ţinînd în ghiare un delfin de pe monede este, după Nicolae Iorga, dată lumii greceşti de oraşul Sinope (şi acesta colonie a Miletului). Monede cu vulturul şi delfinul au fost bătute şi la Olbia şi, bineînţeles, la Sinope. În secolul I î.e.n. emisia de monede se întrerupe. Histria îşi reia emisiunile monetare sub Antoninus Pius, baterea monedelor continuînd până sub Gordianus al III-lea, când activitatea monetăriilor locale încetează definitiv.

Aceasta este o Monedă Gordian III / Higeea - Histria, din bronz şi de formă aproximativ rotundă. Pe aversul acesteia se distinge Higeea în picioare, spre dreapta, hrănind un şarpe din pateră, în câmp cifra 4 (litera grecească Δ, marcînd valoarea de 4 assaria), cerc perlat exterior, inscripţia ICTPI HNΩN, Istrienon, iar pe revers Gordian III laureat spre dreapta, bust cuirasat şi drapat, inscripţia AVTKMANT ΓOPΔIANOC, cerc perlat exterior. Higeea (Hygieia) era personificarea Sănătăţii. Era considerată una din fiicele lui Asclepios, apărând în cultul acestuia. Era deci nepoata zeului Apolo. Este adesea reprezentată ca o femeie tânără cu un şarpe încolăcit în jurul corpului sau hrănind un şarpe. De la numele zeiţei vine cuvântul igienă.Textulcare însoţeşte chipul împăratului Gordian al III-lea este AVT K M ANT ΓOPΔIANOC, reprezentînd traducerea în limba greacă a textului latin IMP[ERATOR] C[AESAR] M[ARCUS] ANT[ONIUS] GORDIANUS. Cuvântul imperator a fost tradus prin autocrator (autokrates în greacă înseamnă cel care guvernează prin el însuşi), IMP fiind înlocuit de AVT. CAESAR a fost redat prin KAISAR. Gordianus III - Marcus Antonius Gordianus (225 - 244) a fost împărat între 238 şi 244. Răscoala din 238 împotriva lui Maximinus Thrax a ridicat ca împăraţi pe Gordian I şi pe fiul acestuia, Gordian II. Guvernatorul Numidiei, Capellianus, cu Leg. III Augusta, i-a lichidat pe cei doi Gordianus. Impăraţi au ajuns Pupienus şi Balbinus, proclamaţi Augusti, iar Gordian al III-lea, nepot al lui Gordian I, a ajuns Caesar. În iulie 238 Gordianus III este proclamat Augustus, în urma asasinării celor doi Augusti. S-a căsătorit cu Furia Sabina Tranquillina, care apare şi ea pe monedele pontice. În 244 Gordian III este ucis de prefectul pretoriului, Filip Arabul, care îi ia locul ca împărat.

Aceasta este o Monedă Gordian III şi Tranquillina - Histria, din bronz, de formă rotundă, cu diametrul de 26-28 mm diametru şi greutatea de 11-13 grame. Pe aversul acesteia se distinge un zeu cu barbă, purtând kalathos, călare spre dreapta, în stânga stâlp pe care stă o pasăre - posibil o acvilă, în dreapta altar, în câmp cifra 5 (litera grecească Ε, marcînd valoarea de 5 assaria), cerc perlat exterior şi inscripţia IC [TPI] HNΩN, Istrieno, iar pe revers Gordian III laureat spre dreapta, bust cuirasat şi drapat, Tranquillina spre stânga, bust drapat (cele două busturi sunt aşezate faţă în faţă), inscripţia [AVTKMANT]ΓOPΔIANOCCAB TPANKVΛINA VΓO, cerc perlat exterior. Există mai multe interpretări propuse pentru reprezentarea de pe aversul monedei. Călăreţul ar putea fi Serapis, Mithras, sau Cavalerul trac Heron. Împotriva identificării călăreţului cu zeul Serapis este argumentul că acesta nu este reprezentat călare. Iar zeul Mithras este reprezentat purtând bonetă frigiană, şi nu kalathos. Cât despre Cavalerul trac, practic nu sunt cunoscute amănunte despre cultul său. Textul care însoţeşte busturile împăratului Gordian al III-lea şi al soţiei sale este AVT K M ANT ΓOPΔIANOC CAB TPANKVΛIN AVΓO, reprezintă în limba greacă a textului latin IMP[ERATOR] C[AESAR] M[ARCUS] ANT[ONIUS] GORDIANUS şi SAB[INIA] TRANQUILLIN[A] AUGU[STA]. Cuvântul imperator a fost tradus prin autocrator (autokrates în greacă înseamnă cel care guvernează prin el însuşi), IMP fiind înlocuit de AVT. CAESAR a fost redat prin KAISAR. Trebuie observat că termenul latinesc augusta a fost calchiat şi nu a fost tradus sevaste, ca pe multe alte provinciale. Gordianus III - Marcus Antonius Gordianus (225 - 244) a fost împărat între 238 şi 244. Răscoala din 238 împotriva lui Maximinus Thrax a ridicat ca împăraţi pe Gordian I şi pe fiul acestuia, Gordian II. Guvernatorul Numidiei, Capellianus, cu Leg. III Augusta, i-a lichidat pe cei doi Gordianus. Impăraţi au ajuns Pupienus şi Balbinus, proclamaţi Augusti, iar Gordian al III-lea, nepot al lui Gordian I, a ajuns Caesar. În iulie 238 Gordianus III este proclamat Augustus, în urma asasinării celor doi Augusti. S-a căsătorit cu Furia Sabina Tranquillina, care apare şi ea pe monedele pontice. În 244 Gordian III este ucis de prefectul pretoriului, Filip Arabul, care îi ia locul ca împărat. Furia Sabinia Tranquillina a fost soţia împăratului Gordian III din anul 241 şi pînă la moartea lui în anul 244. Tranquillina era fiica lui Timesitheus, prefectul pretoriului între anii 241 şi 243 şi conducătorul de fapt al imperiului.

Aceasta este o Monedă Sabinia Tranquillina - Histria, din bronz, de formă aproximativ rotundă cu diametrul de 25 mm şi greutatea de 9 grame. Pe aversul acesteia se distinge simbolul marinăresc greces acvila pe delfin, spre stânga, cerc perlat exterior şi inscripţia ICTPIH NΩN, Istrienon, iar pe revers Sabinia Tranquillina purtând diademă, bust spre dreapta, cerc perlat exterior şi în greceşte textul: CABINIA· TRANK[VΛINA. Furia Sabinia Tranquillina a fost soţia împăratului Gordian III din anul 241 şi până la moartea lui în anul 244. Tranquillina era fiica lui Timesitheus, prefectul pretoriului între anii 241 şi 243 şi conducătorul de fapt al imperiului.

Aceasta este o Monedă bătută la Callatis, de bronz, de formă aproximativ rotundă, cu diametrul de 24 - 45 mm şi greutatea de 9,45 grame. Pe aversul acesteia se distinge un trepied, spic de grâu şi inscripţia KAΛΛATIANΩN, iar pe revers capul zeului Apolo încununat cu lauri, cu contramarca cu chip feminin (Artemis sau Isis). Probabil a fost emisă în secolul III înaintea erei noastre. Apolo (Apollon, Apollo sau Phoibos, Phoebus) era zeul artelor (era protectorul celor nouă muze) şi luminii, fiind fiul lui Zeus şi al zeiţei Leto, frate al zeiţei Artemis (Diana la romani). A ucis la Delfi (Delphoi) şarpele uriaş Python (Piton) şi a întemeiat aici oracolul său, cel mai important oracol al Greciei. La Delfi preoteasa Pitia (Pythia) transmitea credincioşilor răspunsurile lui Apolo la întrebările lor. Lui Apolo i-a plăcut de nimfa Dafne. Pentru a scăpa de zeu, Dafne a cerut ajutorul tatălui său, zeul-râu Peneu, care a transformat-o într-un dafin. Apolo şi-a împodobit lira şi pletele cu frunze de laur şi a hotărît ca pe viitor cei ce înving în lupte să fie încununaţi cu laur. Romanii i-au închinat jocurile apolinare, iar împăratul Augustus îl considera protectorul său personal. Apolo era considerat idealul frumuseţii masculine. Artemis (Diana la romani) era sora lui Apolo, fiica lui Zeus şi a zeiţei Leto. Artemis era zeiţa vânătorii, a fidelităţii conjugale şi a luminii Lunii. Templul ei din Efes - Artemisionul - este considerat una din minunile lumii antice. Isis era zeiţa egipteană a căsătoriei, identificată de greci cu Demetra, sora lui Zeus (Ceres la romani), zeiţa agriculturii, a legislaţiei şi a vieţii civilizate.

***

DE LA LUME ADUNATE, ÎNAPOI LA LUME DATE

Dă-mi, Doamne, puterea de a schimba lucrurile pe care le pot schimba! Dă-mi puterea de a accepta lucrurile pe care nu le pot schimba! Dă-mi înţelepciunea de a le deosebi!

Prostia şi domnia se plătesc.

Nu se moare decât o singură dată.

Aceasta este o monedă emisă în anul 2011 pentru a marca trecerea a 450 de ani de la tipărirea Evangheliei în limba română de către diaconul Coresi. Pe aversul acesteia se reprezintă stema României, o tiparniţă de tip Gutenberg, două cărţi, inscripţia circulară MAI BINE E A GRAI CINCI CUVINTE CU INTELES, DECAT 10 MII DE CUVINTE NEINTELESE IN LIMBA STRAINA - un scurt citat din epilogul evangheliei în limba română a diaconului Coresi, tipărită în anul 1561, iar pe revers 1561 - anul tipăririi evangheliei şi CORESI - numele tipografului şi un desen de pe frontispiciul unei pagini din evanghelia lui Coresi - între braţele crucii se observă inscripţia în greceşte IS HS NIKA, însemnând Isus Cristos învinge. Moneda este confecţionată din argint cu puritatea de 99,9 %, în greutate de 31,103 grame, diametrul de 37 mm, margine zimţată şi un tiraj de 500 de exemplare.

Activitatea de tipograf a lui Coresi s-a desfăşurat la Tîrgovişte - cetate de scaun a Ţării Româneşti, de unde este de fel - şi la Braşov, unde Coresi s-a stabilit la invitaţia judelui Hans Benkner (Hanăş Beagner). A editat în total circa 35 de titluri de carte, tipărite în sute de exemplare și răspândite în toate ținuturile românești, facilitând unitatea lingvistică a poporului român dar și apariția limbii române literare. La Braşov i s-a oferit posibilitatea de a tipări nu doar în limba slavonă, ci și în limba română, fapt imposibil la vremea respectivă în Muntenia, din cauza opoziției Mitropolitului Ungrovlahiei. Tipăriturile lui, apărute în mare parte la Brașov sub influența curentelor de reformă religioasă luterană şi calvină răspândite atunci în Transilvania, sunt adevărate „monumente” de limbă veche românească, importante și prin predosloviile scrise de el, în care se ridică pentru prima oară, cu hotărâre și claritate, problema introducerii limbii românești în cultul religios. Tipăriturile lui Coresi utilizau graiul din Ţara românească şi sud estul Transilvaniei și au avut o mare importanță pentru evoluția și unificarea limbii române. Ele au stat la baza formării limbii române literare. Tetraevangheliarul lui Coresi (ot Tîrgovişte!, ~1510 - ~1581) este cea de-a doua carte tipărită în limba română. Este cea mai veche carte scrisă în româneşte care s-a păstrat pînă în prezent - din Catehismul luteran tipărit la Sibiu în 1544 de Filip Moldoveanul nu s-a conservat nici un exemplar. Marele merit al lui Coresi este utilizarea limbii naţionale - cărţile sale, care au ajuns în toate teritoriile locuite de români, marcînd practic începutul limbii române literare. Textul de pe aversul monedei este un fragment din epilogul cărţii. De fapt, este un citat din Epistola Întîi către Corinteni a Sfîntului Apostol Pavel (în Biblia sau Sfânta Scriptură, Ediţie jubiliară a Sfântului Sinod, Bucureşti, 2001, I Corinteni 14, 18, textul arată astfel: „dar în biserică vreau să grăiesc cinci cuvinte cu mintea mea, decât zece mii de cuvinte într'o limbă oarecare”). Alegerea citatului este foarte potrivită pentru monedă; cu toate acestea, intră în mod ironic în contradicţie cu miniatura cu prescurtări în greceşte de pe revers. Prima carte tipărită în ţările române a fost Liturghierul lui Macarie, care datează din anul 1508.

Câteva vignete de pe bancnotele statelor americane de dinainte de proclamarea independenţei SUA


con_dorul@yahoo.com