Ro-M-oN 2

Acesta este un Sestert PROVINCIA DACIA cu împărăteasa Etruscilla, de formă rotundă cu diametrul variind în jurul valorii de 27 mm. Pe aversul monedei sunt reprezentate personificarea alegorică a păcii, cu o ramură de măslin în mâna dreaptă (ramura desparte literele N şi C din PROVINCIA) şi cu un caduceu în cealaltă mână, la stânga o acvilă cu o coroană în cioc - simbol al legiunii a V-a Macedonica - şi la dreapta un leu - simbol al legiunii a XIII-a Gemina, inscripţia PROVIN CIA DACIA, în exergă AN V, iar pe revers împărăteasa Etruscilla privind spre dreapta şi inscripţia HERETRUSCILL[AA]VG, care semnifică HER[ENNIA] ETRUSCILLA AVG[VSTA]. Inscripţia AN V din exergă arată că moneda a fost bătută în 250-251. Numărarea anilor de la începutul unor ere locale era destul de răspîndită în provinciile romane. Sistemul local de cronologie a fost utilizat şi în Dacia. Se pare că era locală a început în perioada iulie - septembrie 246 (deoarece Aemilianus, care a domnit în aceste trei luni în anul 253, a apucat să apară pe monedele provinciei, atît cu AN VII cît şi cu AN VIII). Probabil că începutul noii ere are legătură cu marele atac al carpilor asupra provinciei Dacia. Invazia dacilor liberi, începută la sfîrşitul lui 245, a fost respinsă anul următor, după ce împăratul Filip Arabul a venit personal la Dunăre. Filip a acordat unele privilegii Daciei, iar cetăţenii recunoscători au început să numere anii de la începutul noii ere de libertate. Provincia romană Dacia a fost apărată de trupe numeroase, atît legiuni cît şi formaţii auxiliare (alae - trupe de cavalerie, cohorte - trupe de infanterie, numeri - miliţii cu caracter naţional). Se apreciază că în total armatele Daciei numărau peste 50.000 de oameni. Legiunea a XIII-a Gemina (Legio XIII Gemina) a stat în Dacia pe toată durata stăpânirii romane, având castrul la Apulum, azi Alba Iulia. Înainte de cucerirea Daciei această legiune staţionase în Pannonia Superior, unde venise din Germania, de pe Rin. După retragerea aureliană legiunea a XIII-a Gemina s-a mutat la Ratiaria, în Dacia Ripensis. Numele legiunii era folosit în perioada imperială la deosebirea unităţilor între ele, fiindcă puteau exista mai multe cu acelaşi număr. Numele Gemina înseamnă geamănă, fiindcă existau mai multe legiuni cu acest nume dar cu numere diferite. Legiunea a V-a Macedonica a venit în Dacia Porolissensis, la Potaissa (azi Turda, în judeţul Cluj), în anul 168. La părăsirea Daciei s-a mutat la Oescus. Numele legiunii face referire la regiunea unde a fost înfiinţată unitatea militară - această legiune a fost organizată în preajma bătăliei de la Philippi. Prezenţa pe monede a acvilei şi a leului, simboluri ale legiunilor, este un omagiu adus armatelor romane din Dacia. Mesajul propagandistic al monedei este destul de clar: pacea în provincie a fost obţinută în urma victoriilor armatelor cantonate în Dacia. Herennia Cupressenia Etruscilla a fost soţia împăratului Traianus Decius. Cei doi fii ai cuplului imperial, Quintus Herennius Etruscus Messius Decius şi C. Valens Hostilianus Massius Quintus, au avut amîndoi titlul de caesar şi mai apoi pe cel de augustus. Ambii au apărut pe monedele provinciei Dacia.

Acesta este un Sestert PROVINCIA DACIA cu chipul lui Herennius Etruscus, cu diametrul de 26,9 mm şi greutatea de 13,2 grame. Pe aversul acestei monede sunt reprezentate personificarea alegorică a păcii, cu o ramură de măslin în mâna dreaptă (ramura desparte literele N şi C din PROVINCIA) şi cu un caduceu în cealaltă mână, la stânga o acvilă cu o coroană în cioc - simbol al legiunii a V-a Macedonica - şi la dreapta un leu - simbol al legiunii a XIII-a Gemina, inscripţia PROVIN C IA DACIA, în exergă AN V, iar pe revers Herennius Etruscus privind spre dreapta şi inscripţia QHETRMESDECCAES, care semnifică Q[UINTUS] H[ERENNIUS] ETR[USCUS]
MES[SIUS] DEC[IUS] CAES[AR]. În plus faţă de referirile de la moneda anterioara precizez:
Quintus Herennius Etruscus Messius Decius era fiul mai mare al împăratului Traianus Decius şi al împărătesei Etruscilla. A căpătat titlul de Caesar în anul 250 şi pe cel de Augustus în 251. A căzut în luptă cu goţii conduşi de regele Kniva în anul 251, undeva între Nicopolis ad Istrum şi Oescus. Iordanes - care a trăit în secolul al VI-lea - ne asigură în cartea sa despre istoria goţilor că Traianus Decius ar fi spus atunci, pentru a întări moralul trupelor sale: Nimeni să nu se întristeze, pierderea unui soldat nu este o scădere pentru forţele statului roman.

Aceasta este o Drahmă bătută la Histria, în secolul al V-lea î.e.n., din argint, în greutate de 7,8 grame. Pe aversul acestei moinede este reprezentat un simbol marinăresc grecesc: vultur pe delfin şi textul IΣTPI (ISTRI), iar pe revers două capete bărbăteşti inversate.Moneda este foarte veche, dovadă fiind pătratul adâncit în care sunt reprezentaţi vulturul şi delfinul şi numele cetăţii. Pătratul adâncit - quadratum incusum - este un element caracteristic monedelor arhaice greceşti, cum ar fi celebrele drahme ateniene cu bufniţa (simbolul zeiţei Atena). Cele două capete reprezintă poate dioscurii, poate alţi zei protectori ai comerţului cetăţii. La această piesă capul din stânga privitorului este amplasat normal iar cel din dreapta inversat. Există monede histriene cu cele două capete plasate invers. La Histria s-au bătut primele monede de pe teritoriul României, în secolul V î.e.n., şi anume drahme de argint. Stema cu vulturul de mare ţinînd în ghiare un delfin de pe monede este, după Nicolae Iorga, dată lumii greceşti de oraşul Sinope. Monede cu vulturul şi delfinul au fost bătute şi la Olbia şi, bineînţeles, la Sinope. În secolul I î.e.n. emisia de monede se întrerupe. Histria îşi reia emisiunile monetare sub Antoninus Pius, baterea monedelor continuând până sub Gordian al III-lea, când activitatea monetăriilor locale încetează definitiv.Drahmele histriene de argint au circulat în întreaga Dobroge, fiind găsite însă şi în Muntenia şi în Moldova. Au fost bătute, în afară de drahmă (care cîntărea 7-8 grame în secolul V î.e.n. şi 5-6 grame în secolul IV î.e.n.) şi alte valori. Mai sunt întâlnite sferturi de drahmă, oboli (1 obol = 1/6 dintr-o drahmă), hemioboli (1 hemiobol = 1/2 dintr-un obol = 1/12 dintr-o drahmă) precum şi monede divizionare mai mici, din bronz.

Această monedă se numeşete AE 12 lepton bătut la Histria, este din bronz, formă rotundă cu diametrul de aprox 12 mm, grosime de 2 mm şi cântăreşte 1,55 grame. Pe aversul acestei monede sunt reprezentate un simbol marinăresc grecesc: vultur pe delfin şi textul IΣ[TPIH] (ISTRIE), iar pe revers capul zeului Apolo privind spre dreapta privitorului. Moneda prezentată este o mică piesă divizionară, folosită probabil la cumpărăturile zilnice. Este foarte greu de aflat cum era numită o astfel de monedă de populaţia histriană. Se pot face totuşi câteva presupuneri. În secolul III î.e.n. raportul dintre argint şi aramă era de 120 la 1 (informaţia se referă la Italia centrală şi în special la Roma, dar o vom extrapola pentru lumea grecească). Pe atunci valoarea monedelor era dată de valoarea metalului conţinut. Potrivit cu acest raport, un obol de argint de aproximativ 0,7 grame ar fi fost echivalent cu un obol de aramă de vreo 80 de grame. Cum un obol făcea 8 chalci iar un chalcus 7 lepta rezultă ca moneda ar putea fi un lepton (potrivirea dintre masa monedei şi masa calculată - 1,5 g - este remarcabilă!) sau, eventual, ar putea fi o valoare apropiată, jumătate de lepton sau 2 lepta. Numele chalcus derivă de la oraşul grecesc Chalkis - Chalcis - din insula Eubeea, loc renumit în antichitate pentru prelucrarea metalelor şi unde se pare că s-au bătut primele monede de aramă greceşti. De altfel, chalkos pe greceşte ar însemna cupru. Un alt termen folosit pentru optimea de obol este hemitartemorion. Numele lepton derivă din leptos, care înseamnă mic pe greceşte. Credem că putem numi piesa lepton, fără a face vreo eroare de ordin de mărime. Denumirea AE12 este însă corectă 100%. Moneda este de o pronunţată formă convex-concavă, formă numită schifată (sau scyphată, de la cuvîntul grecesc skyphos, care înseamnă ceaşcă). Ilustrează excelent această particularitate de batere a monedelor antice.

Aceasta este o Monedă de tip A, bătută la Histria, din bronz, cu diametrul de 16-17 mm şi greutatea de 4,36 grame. Pe aversul acesteia sunt reprezentate un simbol marinăresc grecesc: vultur pe delfin, textul IΣTPIH (ISTRIE) şi litera A situată între vultur şi delfin, iar pe revers capul laureat al zeului Apolo privind spre dreapta privitorului. În localitatea Fedeşti din judeţul Vaslui a fost descoperit în anul 1976 un tezaur cuprinzînd aproape 300 de monede de bronz, emise de cetatea grecească Histria, toate de tip A.
Apolo (Apollon, Apollo sau Phoibos, Phoebus) era zeul artelor (era protectorul celor nouă muze) şi luminii, fiind fiul lui Zeus şi al zeiţei Leto, frate al zeiţei Artemis (Diana la romani). A ucis la Delfi (Delphoi) şarpele uriaş Python (Piton) şi a întemeiat aici oracolul său, cel mai important oracol al Greciei. La Delfi preoteasa Pitia (Pythia) transmitea credincioşilor răspunsurile lui Apolo la întrebările lor. Lui Apolo i-a plăcut de nimfa Dafne. Pentru a scăpa de zeu, Dafne a cerut ajutorul tatălui său, zeul-râu Peneu, care a transformat-o într-un dafin. Apolo şi-a împodobit lira şi pletele cu frunze de laur şi a hotărît ca pe viitor cei ce înving în lupte să fie încununaţi cu laur.Romanii i-au închinat jocurile apolinare, iar împăratul Augustus îl considera protectorul său personal. Apolo era considerat idealul frumuseţii masculine.
Histria a fost fondată în cea de-a doua jumătate a secolului VII (în anul 657 î.e.n. - după Eusebiu, care însă a trăit între 260 şi 340 e.n.) înaintea erei noastre de colonişti greci ionieni veniţi din Milet. Regiunea în care se afla Miletul, Ionia, era pe coasta Asiei Mici, în dreptul insulelor Samos şi Chios. Cetatea a fost construită pe o insulă de lîngă ţărm, într-un golf al Mării Negre (poate în apropierea unui braţ al Dunării care azi este dispărut). Aluviunile aduse de Dunăre au închis treptat golful, azi ruinele cetăţii Histria fiind pe malul lacului Sinoe, lângă localitatea Istria. Cetatea a fost construită după ideile arhitectului Hippodamos din Milet - autorul planului oraşului Pireu - privind oraşul ideal. În oraşele hippodamice străzile se intersectau în unghi drept. Principala ocupaţie a coloniştilor greci era comerţul cu populaţia locală getică (cumpărau grâu, miere, blănuri, peşte şi sclavi şi vindeau produse de lux: ceramică, ţesături, vin grecesc). În urma campaniei din 72-71 î.e.n. Imperiul Roman a anexat Histria. Cetatea a ajuns, în anii 50 î.e.n., sub influenţa regelui Burebista. Licinius Crassus, în 29-28 î.e.n., înglobează definitiv cetatea în graniţele Imperiului Roman. Histria a făcut parte din comunitatea cetăţilor pontice, federaţie care a fost cunoscută sub numele de Hexapolis. Celelalte cinci oraşe din această asociaţie erau Tomis, Callatis, Dionysopolis, Odessos şi Mesambria. Comunitatea avea ca scop celebrarea cultului împăratului. Capitala era la Tomis iar preşedintele federaţiei era numit pontarh.

***

DIN ÎNŢELEPCIUNEA POPOARELOR LUMII

Cine are un prieten bun nu mai are nevoie de oglindă. (Proverb indian)

Când nu eşti sigur de caracterul unui om, priveşte-i prietenii! (Proverb japonez)

Drumul către casa unui prieten nu este niciodată lung. (Proverb danez)

România - Societatea anonimă de exploatare forestieră şi defrişare vapoare vechi P & C Goetz Bucuresti - 5 acţiuni la purtător x 2500 lei 1921



Câteva vignete de pe bancnotele statelor americane de dinainte de proclamarea independenţei SUA



con_dorul@yahoo.com