Tabara de sculptura in aer liber de la Magura s-a realizat între anii 1970 - 1985, deci pe durata a 16 ani, ca un un exceptional muzeu in aer liber, situat pe o suprafata de cateva hectare, in zona adiacenta Manastirii Ciolanu, fiind cea mai mare din tara si una din cele mai mari din lume. Pe pajiste se afla 256 de lucrari din piatra, rezultatul a 16 editii a cate 16 lucrari, reprezentand cele 16 secole de atestare documentara a municipiului Buzau (376 – 1976), de la martirizarea sfantului Sava de la Buzau (Sava Gotul) - 12 aprilie 372. De fiecare dată au studiat şi creat aici 16 sculptori artişti şi studenţi, mereu alţii de la an la an.
Trecerea - în Tabăra de sculptură în aer liber de la Măgura
Tors - în Tabăra de sculptură în aer liber de la Măgura
Aluzie - în Tabăra de sculptură în aer liber de la Măgura
Înaripată - în Tabăra de sculptură în aer liber de la Măgura
Iată o declaraţie elocventă a premierului fostei Iugoslavii, Gemal Biedici, în urma unei vizite în Tabăra de sculptură de la Măgura: „Măgura este un fenomen artistic tulburător. Am impresia că statuile au ieşit din pământ şi-au crescut odată cu nucii, cu plantele, cu iarba, cu pădurea. Toate la un loc formează un ansamblu greu de descris, splendid, fermecător”.
***
SCRIITORI DE PE MELEAGURI BUZOIENE
Cine este scriitorul buzoian care a scris volumele: Un timp de vis, Întoarcerea în viitor şi Acţiunea interioară?
Călin Vlasie - născut la 21 mai 1953 în Buzău, poet, eseist, publicist si editor roman
Această monedă a fost emisă în anul 2010 pentru a marca trecerea a 200 de ani de la naşterea lui Grigore Alexandrescu. Pe aversul acesteia sunt reprezentate stema României şi o imagine a Mănăstirii Cozia, cu biserica în prim-plan şi conturul lui Mircea cel Bătrân din fresca de la Biserica episcopală din Curtea de Argeş (datînd din anul 1526), cele două reprezentări împreună trimiţând la poezia „Umbra lui Mircea - La Cozia”, scrisă de Grigore Alexandrescu în anul 1842, iar pe revers portretul poetului şi câteva din personajele fabulelor acestuia „Cîinele şi căţelul”, „Vulpoiul predicător” şi „Boul şi viţelul” (dulăul de curte Samson şi căţelul Samurache, un vulpoi, un viţel şi un bou cu joben). Se cunosc monede confecţionate din tombac cuprat sau argint, cele din tombac cuprat au parametri tehnici necunoscuţi, iar cele din argint are următorii parametri tehnici: puritate 99,9%, greutate 31,103 grame şi tiraj de 1000 de exemplare.
Grigore Alexandrescu este un fabulist şi poet român care s-a născut la Târgovişte, în familia Lixăndrescu în data de 22 februarie 1810. Pentru o perioadă (mai întîi ca iuncher, apoi ca sublocotenent) a fost angajat în armata Ţării Româneşti. Între 1849 şi 1854 a fost director al Arhivelor statului (desigur, în Muntenia). După Unirea Principatelor din anul 1859 a fost pentru o scurtă perioadă (şase zile!) director în Ministerul cultelor şi instrucţiunii publice. După anul 1860 a trăit retras, sărac şi foarte bolnav. În anul 1864 a căpătat drept recompensă naţională o pensie lunară de 1000 de lei, pentru aproape 24 de ani de slujbă. Grigore Alexandrescu a rămas în istoria literaturii române prin cîteva poezii şi fabule, foarte gustate în epocă. A fost unul din primii noştri poeţi, o bună parte din opera sa fiind scrisă înainte de Reboluşia de la 1848. Amănunte interesante despre viaţa lui Grigore Alexandrescu sunt date de Ion Ghica într-una din scrisorile sale către Vasile Alecsandri din 1886, scrisoare intitulată „Amintiri despre Grigorie Alexandrescu”. Aflăm că pe la 1831 tînărul Grigore locuia în Bucureşti la un unchi, într-un beci la Mitropolie, şi urma cursul de limbă franceză al profesorului Vaillant la Sfîntul Sava. Mai apoi s-a mutat acasă la Heliade Rădulescu, iar pe urmă la maiorul Ion Câmpineanu, la care se întâlnea „Societatea filarmonică”. Mutat acasă la Tache Ghica, tatăl lui Ion Ghica, Alexandrescu este întemniţat pentru trei luni, în urma publicării poeziei „Anul 1840” şi a unui complot descoperit împotriva domnitorului Alexandru Ghica (1834 - 1842). În timpul domniei lui Gheorghe Bibescu (1842 - 1848) Alexandrescu a fost în graţiile domnitorului, fiind numit director la Departamentul Credinţei (unde răspundea printre altele de arendarea moşiilor mănăstireşti - operaţiune pentru care postul era foarte vânat de cei ce doreau să se îmbogăţească repede - dar el a rămas la fel de sărac după ani de zile de slujbă în acestă funcţie). A decedat la Bucureşti în data de 25 noiembrie 1885.
Câteva vignete de pe bancnotele statelor americane de dinainte de proclamarea independenţei SUA
con_dorul@yahoo.com
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu