Istoria oricărei naţiuni se constituie din coloana fără de sfârşit a faptelor de eroism şi jertfe supreme, sub jurământ ostăşesc, dăruite de-a lungul secolelor pe câmpul de luptă, la hotarele ţării, pentru ca fiecare popor să-şi hotărască singur soarta.
Armata este una dintre instituţiile importante ale unui stat, intrând profund şi definitiv în alcătuirea noţiunii de patrie, prin statornica ei legătură cu pământul natal şi cu luptele strămoşilor. Întotdeauna şi pretutindeni, armata se compune din luptători - acei oameni tineri şi curajoşi, pregătiţi pentru sacrificiul suprem şi acceptat de la sine, precum se spune în vechiul dicton latin: „Dulce et decorum est pro patria mori – Este plăcut şi frumos să mori pentru patrie”.
De-a lungul timpului armata română a făurit o istorie măreaţă şi vitează, înnobilându-se cu gloria şi strălucirea celor care au zidit din temelii veşnicia ţării. Românii au fost ostaşi viteji şi drepţi, apărând libertatea şi pământul străbun, fără a năvăli vreodată cu sabie şi foc dincolo de hotarele ţării, iar toate izbânzile s-au subordonat patriotismului şi jertfei supreme. Înfruntând mereu duşmani veniţi din cele patru puncte cardinale, românii s-au bătut pentru liniştea pământului lor frumos şi roditor, binecuvântat cu toate bogăţiile necesare unei vieţi prospere.
Luptele pentru împlinirea idealurilor de libertate, independenţă şi suveranitate naţională consemnate în cărţile de istorie au inspirat pe toţi poeţii neamului care au slăvit cu entuziasm actele de bravură ale eroilor.
„Juni ostaşi ai ţării mele însemnaţi cu stea în frunte!
Dragii mei vultani de câmpuri, dragii mei şoimani de munte…
Ca eroi de mari legende, vin să vă privesc în faţă…
De la domn pân-la opincă, duşi de-o soartă norocoasă,
V-aţi legat în logodire cu izbânda glorioasă” – se adresa marele poet Vasile Alecsandri românilor care au luptat în Războiul de Independenţă de la 1877, într-una din celebrele sale poezii.
Sacrificiul de vieţi omeneşti plătit în luptele crâncene din acelaşi război avea să fie elogiat simplu şi tulburător de poetul George Coşbuc, în cuvintele puse pe seama unui erou rămas la datorie:
„Şi-ajuns în ţară, eu te rog, fă-mi cel din urmă bine:
Pământul ţării să-l săruţi şi pentru mine”.
În fiecare an la 25 Octombrie oficiem Ziua Armatei Române.
La 25 octombrie 1944 ultima palmă românească de pământ, localitatea Carei, aflată la 8 kilometri de graniţa de vest, a fost eliberată de sub ocupaţia nazistă.
Cinste şi onoare veşnică Armatei Române şi eroilor săi!
***
SEZONUL ANIVERSARILOR
Dupa cum spuneam, draga cititorule, in familia mea a inceput sezonul aniversarilor. Imediat dupa Ziua armatei - 25 octombrie a fiecarui an - serbez prima aniversare a zilei de nastere a celui mai nou membru al familiei mele. Astazi s-a nascut sotia singului meu copil. Este o aniversare pe care am asteptat-o si pentru care mi-am facut ganduri mari. Am dorit poze, muzica si invitati. Din motive exterioare mie a fost liniste profunda. Imi placea ca ziua de nastere sa se serbeze la timp si nu pe vechi, a doua zi, a doua saptamana, luna sau anul care vine.
Sentimentele mele fata de aniversata zile, o spun sincer, sunt de mare apreciere si respect, deoarece ea da dovada de bun simt, respect si inteligenta, in tot ce face.
Dumnezeu sa-i dea multa sanatate, bucurii LA MULTI ANI!
Toate gandurile si visele sale sa se indeplineasca din plin!
Imi vin in minte frumoasele versuri ale unui poet roman uitat, Mihai Beniuc:
Sunt mar de langa drum si fara gard,
La mine-n ramuri poame rosii ard.
Drumetule , sa iei fara sfiala
Caci n-o sa dai la nimeni socoteala,
Iar daca vrei s-aduci cuiva multam,
Adu-l tarinei ce sub mine am.
Asta-i viata, sa ne bucuram de ea!
***
Si pentru ca si tu vrei sa devii numismat biletofil iti prezint bancnota de 20 lempira 2003 din Honduras, stat situat in America centrala. Ea prezinta chipul personalitatii autohtone HERRERA si palatul prezidential hondurian.
Pe curand! Cu bine!