Habitat
67 este
un model comunitar complex de locuințe din orașul canadian Montreal, provincia
Quebec. Habitat 67 este considerat un reper arhitectonic și una dintre
cele mai recunoscute și spectaculoase clădiri din Montreal și Canada. Edificul
a fost realizat de arhitectul israelian, naturalizat canadian, Moshe Safdie, ca
teză de masterat la Universitatea de arhitectură McGill și apoi construit ca
pavilion pentru Târgul mondial Expo 67, care s-a ținut între aprilie și
octombrie 1967. Complexul este situat pe Avenue Pierre-Dupuy, nr. 2600, pe
malul râului Saint Lawrence. Construirea edificiului a fost finanțată de
guvernul federal, iar azi întreținerea sa este făcută de chiriași, care au
constituit un parteneriat limitat când au cumpărat clădirea de la compania
de credit ipotecar și locuințe canadiană în anul 1985. Proiectantul
clădirii, arhitectul Safdie, mai deține și azi un apartament penthouse în
clădire.
Formatele de interconectare ale Habitat 67, căile de
acces conectate și terasele amenajate au fost esențiale pentru atingerea
obiectivului lui Safdie de a avea un mediu privat și natural în limitele unui
spațiu urban dens. Habitat 67 cuprinde 354 forme identice din prefabricate
beton, amenajate în diverse combinații, ajungând până la 12 etaje în înălțime. Împreună, aceste unități creează 146 de locuințe cu diferite
dimensiuni și configurații, fiecare format dintr-una până la opt unități de
beton legate. Complexul conținea inițial 158 de apartamente dar mai multe
apartamente au fost unificate pentru a crea unități mai mari, reducând numărul
total. Fiecare unitate este conectată la
cel puțin o terasă privată, care poate varia de la aproximativ 20 la 90 de
metri pătrați. Structura existentă a fost inițial destinată să fie doar prima
fază a unui complex mult mai mare, însă costul ridicat pe unitatea de locuit,
aproximativ 140000 de dolari, a împiedicat această posibilitate. În timp Habitat
67 a devenit apoi un pavilion tematic vizitat de mii de vizitatori care au
venit din întreaga lume, iar în timpul expoziției a servit și ca reședință
temporară a numeroșilor demnitari care au vizitat orașul Montreal. Habitat 67 a câștigat recunoaștere în întreaga lume
ca fiind un "experiment fantastic" și "minune arhitectonică".
Casa inversată este un obiectiv arhitectonic și
punct de mare atracție pentru localnicii și vizitatorii orașului polonez
Szymbark.
Ea este proprietatea omului de afaceri Daniel Chapevski, fiind inițial
destinată să servească drept obiect de artă, reflectând sentimentul de
incertitudine care a avut loc după sfârșitul erei comuniste. Vizitatorii pot
intra în casă, se pot plimba prin camerele răsturnate, deși mulți găsesc
această experiență foarte dezorientată pentru percepție. E de la sine înțeles
că toate obiectele interioare ale casei sunt fixate în “tavan” pentru a da cât mai multă
veridicitate unei case răsturnate.
Casa de timbre
este o remarcabilă și atipică clădire sitută în localitatea australiană Cape
Tribulation, undeva în nordul statului Queensland. În mediul local edificiul
este cunoscut sub numele de Alkira.
Ideea realizării acestei clădiri a
aparținut împătimitului filatelist australian Rod Perry. El a fost acela care
l-a contactat pe legendarul arhitect australian Charles Wright, pentru a construi "The Stamp House" (Casa de
timbre) în Cape Tribulation, o clădire care lasă impresia că pereții exteriori
sunt tapetați cu timbre. Edificiul s-a realizat pe durata a cinci ani și a
costat o nimica toată, doar 15 milioane de dolari. Complexul arhitectonic este
realizat într-un mediu bogat în vegetație și luciu de apă, el constituindu-se
într-un futurist proiect de beton suspendat pe un lac, cu șase dormitoare, un
helipad, un cinematograf în aer liber, o piscină, etc.
xxx
O VORBĂ DE DUH
DE LA ÎNAINTAȘI
UN DIALOG EPIGRAMATIC
O PASTILĂ DE UMOR
___________xxx___________
O PLACHETĂ, O MEDALIE
ȘI CÂTEVA INSIGNE
DIN JUDEȚUL CONSTANȚA
Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei
de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le
Havre - Franţa".
INSIGNA este un obiect mic, foarte
variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent
metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin
imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o
organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și
apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate
comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de
identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la
manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.
Conform DEX (Dicţionarului explicativ al limbii
române), PLACHETA este o medalie pătrată
sau dreptunghiulară, care, de obicei, are o singură faţă modelată cu desene,
basoreliefuri sau inscripţii şi se oferă
ca recompensă la concursuri, alte întreceri de orice fel sau în semn de
recunoştinţă faţă de meritele unor personalităţi. Placheta face parte din
categoria generală a medaliilor. Medalia îşi are originea în monedele
comemorative. Este confecţionată cel mai adesea din metal (aur, argint,
bronz, etc). Numele "medalie" derivă din latinescul metallum, fiind
preluat de toate popoarele romanice - de italieni (medaglia), francezi (medaille)
şi spanioli (edala).
Matricea sigilară reprezintă obiectul
confecţionat din material dur care, care are gravată o reprezentare şi un text
ce-l individualizează pe posesor și care servește pentru realizarea amprentei
sigilare. Sigiliul este amprenta rămasă pe suportul
documentului (în ceară, hârtie, soluţie de aur, tuş sau fum) în urma aplicării
unei matrici sigilare. Sigiliul este principalul mijloc de garantare a unor
secrete şi de asigurare a autenticităţii unor acte. Sigilile rotunde reprezintă
autoritatea unei instituții. Gravarea sigiliilor se poate face în adâncime (incizie),
pentru sigilarea în ceară sau cocă, ori în relief (excizie), pentru
sigilarea în tuş sau fum. Sigilografia (nume alternativ - sfragistica) a fost
fondată în secolul al XVII-lea de Dom Mabillon, părintele erudiției moderne și
dezvoltată în secolul al XIX-lea de către Louis-Claude Douët d'Arcq, un mare
arhivist și istoric care, împreună cu echipa sa, a scos lucrarea Collection des sceaux des
Archives de l'Empire. Franceză la origine, această disciplină nu a
întârziat să se extindă în toată Europa, pretutindeni unde, încă din Evul
Mediu, se impunea obiceiul de a valida documentele cu sigiliu. Câmpul sigilar
este suprafaţa pe care se gravează reprezentarea grafică și textul unui
sigiliu. Exerga este spaţiul de la marginea câmpului sigilar, de obicei cuprins
între două sau mai multe cercuri (ce pot fi liniare, şnurate, perlate, etc.),
în care se gravează textul matricei sigilare. Este important de reținut a nu se
confunda sigilografia cu heraldica. Heraldica este disciplina auxiliară a
istoriei care studiază stemele, blazoanele, etc.
Matrice sigilară - Poliția oraș Cerna-Vodă
Jud. Kiustenge - România
Deasupra este reprezentată matricea sigilară a Poliției
oraș Cerna-Vodă, județul Kiustenge, România, de pe vremea Regatului
României, care este rotundă, are diametrul de 41 milimetri, este confecționată
din alamă, gravată în excizie. Voin încerca să descriu această matrice sigilară
cu termeni proprii sigilografiei, sau cu ajutorul DEX-ului. Pe ea este
reprezentat în emblemă un scut francez modern, dreptunghiular, cu talpa în acoladă,
scartelat, încărcat în cartierul 1, cu acvila cruciată, redată din faţă, cu
capul conturnat, cu aripile deschise şi orientate în jos, flancată în
partea stângă superioară de soare, în cartierul 2, cu capul de bour cu
stea între coarne, flancat în partea dreaptă superioară de semilună, în
cartierul 3, capul de bour cu stea între coarne, în cartierul 4, cu acvila
cruciată, redată din faţă, cu capul conturnat, cu aripile deschise şi orientate
în jos. Peste tot sunt aplicate armele familiei de Hohenzollern: scut polonez,
dreptunghiular, cu marginea superioară și cea inferioară în acolade orientate
cu vârful în sus, respectiv, în jos, sfertuit, având în cartierele 1 şi 4
argint, în cartierele 2 şi 3 negru. Scutul mare, așezat cu vârful pe două
arabescur, timbrat de o coroană închisă, fără tocă, compusă dintr-un cerc
împodobit cu pietre preţioase, surmontat de opt cruciuliţe (dintre care cinci
sunt vizibile), intercalate de perle, din vârful cărora pornesc opt arce ornate
cu perle care se reunesc în partea de sus şi se termină printr-un glob crucife,
cu cruce labată (cu braţele de formă concavă), are ca tenanţi: la dextra o
femeie dacă redată din faţă, cu capul întors spre stânga şi privind la coroana
care timbrează scutul, stând pe un arabesc, purtând veşminte lungi, ţinând în
mâna dreaptă sica aşezată în pal, cu mâna stângă pe marginea de sus a scutului,
iar la senestra un leopard lionat, stând cu piciorul stâng posterior pe un
arabesc, cu cel drept sprijină partea de jos a scutului, ţinând cu laba stângă
anterioară scutul de flancul stâng, pătrunzând în dreptul liniei orizontale
despărţitoare, iar pe cea dreaptă o ţine pe marginea de sus a scutului. Sub
scut, deviza „ NIHIL SINE DEO” (NIMIC FĂRĂ DUMNEZEU). Întreaga
compoziţie este inclusă sub un pavilion, căptuşit cu hermină, dotat cu franjuri
şi ciucuri, prins, în partea de sus, sub o coroană închisă asemănătoare cu cea
care timbrează scutul, dar de dimensiuni mari decât aceasta. În exergă,
mărginită de un cerc liniar la exterior este aplicată inscripția: * ROMÂNIA * POLIŢIA
ORAŞ CERNA-VODĂ, JUDEȚUL KIUSTENGE.
Cernavodă (în antichitate: Axiopolis ,
în bulgară: Черна вода (Cerna voda), în turcă: Boğazköy)
este un oraș din județul Constanța, situat la o depărtare de 59 de kilometri
față de Constanța.Localitatea are o poziție privilegiată prin situarea sa pe
malul drept al brațului Dunărea Veche, în punctul de contact cu fluviul
Dunărea. Este considerat a fi un nod de transport de interes national,
avându-se in vedere magistralele de transport rutier, fluvial si feroviar care
trec prin Cernavoda. Orașul are port la Dunăre, iar în apropiere se află
Centrașa nucleară, singura centrală de acest tip (CANDU) din România. Orașul a fost fondat de coloniștii greci în secolul al
IV-lea d.Hr., ca punct de comerț cu vecinii daci. În anul 1389, sub Mircea cel Bătrân, Dobrogea deci și localitatea Cernavodă se
alipesc Țării Românești, dar în anul
1420 pentru patru secole va intra sub administrarea Imperiului Otoman. În
urma războiului de independență și a Congresului de pace de la Berlin,
provincia, deci și orașul, revin Regatului România. La recensământul din anul
2011 orașul număra 17022 locuitori, în scădere față de recensământul anterior
(anul 2002), dintre care; români – 87,58%, turci – 2,7%, romi – 2,23% și
restul – necunoscută sau altă etnie. Structura confesională aproximativă a
populației orașului astăzi se prezintă astfel: ortodocși – 88,12%, musulmani –
3,16% și restul – nedeclarată sau altă etnie.
Insigna - Divizionul 50 Corvete (Mangalia)
10 noiembrie 1955 - 10 noiembrie 2010
Această
unitate a luat ființă în anul 1955 sub denumirea Divizionul 1061 Vânătoare
Antisubmarine Mari, aceasta fiind dotată cu tehnică de proveniență sovietică.
Navele de tip Kronstadt aveau drept principală misiune căutarea, descoperirea
și atacul submarinelor. În anul 1974 patru nave noi, din aceiași clasă,
construite la Mangalia, au mărit capacitatea cobativă a divizionului. De-a
lungul timpului unitatea a primit diferite denumiri în funcție de tipul de nave
cu care era dotat.
În prezent Divizionul
50 Corvete este dotat cu patru corvete și trei vedete torpiloare mari.
Corvetele se numesc astfel: Amiral Petre Bărbuneanu, Viceamiral Eugeniu Roșca,
Contraamiral Eustațiu Sebastian și Contraamiral Horia Măcellariu.Unitatea are la activ numeroase
misiuni și exerciții de cooperare cu
nave din toată lumea, în special cu cele aparținând statelor NATO și statelor
riverane Mării Negre. Navele sunt ancorate în „cheiul sulfuros”
(denumit așa de la emanațiile
de sulf), undeva sub faleza înaltă a lacului Mangalia, în garnizoana Mangalia.
Marina a cheltuit resurse importante
pentru transformarea reliefului stancos intr-un loc unde navele sa poata acosta
in conditii de siguranta. S-a muncit mult, insa efortul a meritat. Între
stanci, se ascunde cea mai galonata unitate a marinei, Divizionul 50 Corvete.
Prin aceasta unitate au trecut, de-a lungul timpului, toti amiralii. Aici functioneaza, de peste 20 de ani,
singura clasa de nave militare de conceptie 100% romaneasca, corvetele TETAL.
Corvetele sunt nave de luptă, cu un deplasament de 500 – 1000 tone, a căror
destinație principală o reprezintă lupta antisubmarin. În acest scop, au la
bord ca armament de bază torpile și bombe antisubmarin de diferite tipuri. Ele
execută căutarea, descoperirea, urmărirea, identificarea și
neutralizarea/nimicirea submarinelor inamice pe comunicațiile proprii,
apropiate sau îndepărtate, independent sau în cooperare cu aviația antisubmarin
sau cu submarinele proprii.
Mangalia (în turcă Mankalya)
este un municpiu din județul Constanța, situat pe litoralul Mării Negre, la 40
km sud de orașul Constanța și 14 km față de granița cu Bulgaria. Localitatea
este menționată sub numele de Pangalla sau Pancalia în
portulanele genoveze din secolul al XIII-lea. Forma „Mangalia” apare
prima dată în anul 1593. Asemănarea cu denumiri tătărești din Bugeac (Coștangalia,
Șamangalia, Gioltaigalia) și prezența, de multe veacuri, a unei importante
comunități de tătari în oraș, atestă originea tătărească a denumirii. Anterior
secolului al XIII-lea, localitatea apare sub numele antic de Callatis (Callata în
portulanele genoveze, uneori între paranteze sub Pangalla sau Pancalia).
Callatis a fost o colonie a cetății grecești Heraclea
Pontica (azi Ereğli în Turcia) din secolul al VI-lea î.Hr.. Portul și jumătate din
orașul din antichitate sunt acum acoperite de ape. În ciuda inevitabilelor
războaie și schimbări de stăpâni, orașul a prosperat timp de 1200 de ani,
uneori liber, alte ori sub stăpânirile succesive ale perșilor, ale macedonenilor,
ale dacilor sau romanilor. Cetatea, însă, este distrusă odată cu năvălirea
popoarelor migratoare din secolele VIII - IX, din ea rămânând o simplă așezare
de pescari. La
recensământul din anul 2011 orașul număra 36364 locuitori, în scădere față de
recensământul anterior (anul 2002), dintre care; români – 82,4%, turci – 4,05%, tătari –
3,25% și restul – necunoscută sau altă etnie. Structura confesională
aproximativă a populației orașului, astăzi se prezintă astfel: ortodocși – 81,22%, musulmani – 7,52% și
restul – nedeclarată sau altă etnie.
Statul major al forțelor navale - Constanța - România
Statul major al forțelor navale (S.M.F.N.) este o structură militară centrală, organizată, cu sediul în
municipiul Constanța, care asigură conducerea tuturor unităților militare
românești care desfășoară operațiuni militare pe pe Marea Neagră sau pe Dunăre.
Având în vedere că litoralul românesc al Mării Negre are o lungime de 245
kilometri și 38% din lungimea totală a Dunării (de 1075 kilometri) udă
teritoriul românesc, cu 236 de kilometri pe amble maluri, dimensiunea istorică
a Forţelor Navale şi a biruinţelor lor izvorăşte pe aceste meleaguri din
vremuri străvechi.
Sediul comandamnetului Statului Major al Forțelor Navale este
situat în municipiul Constanța, pe strada Remus Oprean, nr.13. Sediul S.M.F.N.,
cunoscut și sub denumirile Comandamentul Marinei Militare, Sediul Amiralității
sau Comandamentul Flotei este unul dintre multele monumente istorice ale
orașului. Impozanta clădire a fost construită de compania engleză “Danube
and Black Sea Railway”, condusă de John Trevor
Barkley, companie care a construit și linia ferată
Constanța – Cernavodă (1858 - 1860). Construcția s-a realizat după planurile
arhitectului roman Alexandru Hristea Orăscu, între anii 1879 – 1881, în stil
neoclasic, cu frontoane, capiteluri și statui decorative. Clădirea a fost
folosită vreme îndelungată ca hotel, inițial denumit “Terminus” și apoi
“Carol”. Prima denumire se datorează faptului era capătul liniei ferate care
ducea “La vii”, plaja orașului de la sfârșitul secolului trecut. După primul război
mondial, imobilul a fost preluat de Liga navală “Yacht Club”, apoi de Cercul
Militar, iar între anii 1925 – 1927 devine cămin ofițeresc. În anul 1958 este clădirea devine sediul unor întreprinderi locale și din anul 1978 sediul Comandamentului Marinei Militare.
Între anii 1924 – 1927 clădirea este supraetajată, iar între anii 1982 – 1983
se restaurează, păstrându-se stilul neoclasic. În anul 2015 clădirea a intrat într-un nou
și amplu proces de renovare-consolidare, care trebuia să se termine până în
anul 2017. Ce va ieși? Vom vedea. Deasupra am postat sediul SMFV, logo-ul și steagul de identificare al acestei strcuturi militare.
Al V-lea congres național de chimie - Constanța 1956
Chimia reprezintă una dintre ramurile științelor
naturale al cărei obiect de studiu îl constituie compoziția, structura,
proprietățile și schimbarea materiei; chimia mai este numită și „știința de
mijloc” sau „știința centrală”, întrucât conține elemente combinate din cadrul
celorlalte științe ale naturii precum astronomia, fizica, biologia și geologia.
Disciplinele cuprinse în chimie sunt grupate tradițional după tipul
de materie studiată sau tipul de studiu. Acestea includ chimia
anorganică (studiul materiei anorganice), chimia
organică (studiul materiei organice), biochimia (studiul substanțelor
găsite în organismele biologice vii), chimie fizică (studiile legate de energie
despre sistemele chimice la scară macromoleculară, moleculară și
submoleculară), electrochimie, chimie analitică (analiza mostrelor de material
pentru a dobândi o înțelegere a compoziției chimice și structurii acestuia)
etc. Multe alte discipline specializate au apărut în anii recenți, de exemplu
neurochimia - studiul chimic al sistemului nervos. Conform Dicționarului
Explicativ al Limbii Române, definiția chimiei este următoarea: „Știință
care studiază compoziția, structura și proprietățile substanțelor,
transformărilor lor prin regruparea atomilor componenți, precum și combinațiile
noi ale substanțelor rezultate în urma acestor transformări.” Definiția
generală a chimiei (cea acceptată în mod implicit de marele public) s-a
schimbat de-a lungul timpului, pe măsură ce noi ramuri au fost incluse în
studiul chimiei.
Placheta - A XXX-a aniversare a rugbyului
în orașul Constanța
C.S.Farul (Clubul sportiv) iulie 1985
Rugby Club Județean
Farul Constanța, denumire alternativă C.S. Farul este un club de rugby din municipiul Constanța. Clubul a fost
înființat în anul 1955 sub denumirea „Șantierul Naval”.
Este singurul club din România care a participat la Heineken Cup, jucând întâiul meci din competiția cu clubul francez Stade Toulousain. Înainte de începutul sezonului 2015 s-a retras din Super Ligă - campionatul de elită din România. Aceată echipă de rugby a câștigat de șase ori campionatul național (anii: 1975, 1976, 1978, 1986, 1995 și 1997).
Municipiul Constanța este situat pe coasta Mării
Negre, în partea de sud-est a României, în regiunea
istorică Dobrogea, reședința judeţului cu acelaşi nume şi cel mai
mare oraș al regiunii de dezvoltare Sud-Est. Alături de oraşul Cluj
Napoca, Constanța este orașul cu cel mai ridicat standard de viață
din România. Conform recensământului din anul 2011, Constanța avea 254693
locuitori. Constanța este orașul cel mai vechi atestat de pe teritoriul
României. Prima atestare documentară datează din anul 657
Î.E.N., când pe locul actualei peninsule (și chiar sub apele de azi, în
dreptul Cazinoului) s-a format o colonie greacă, numită Tomis. Deasupra am
postat drapelul, stemele interbelică, comunistă şi actuală ale oraşului, pozele
câtorva monumente de cultură și arhitectură dar și frumoase locuri de vizitat, din municipiul Constanţa, din vremuri diferite.
Delfinariul
Muzeul de istorie naturală și arheologie
Biserica Sf. Mina
Centrul militar județean
Băile din oraș
Băile și Plaja "Trei Papuci"
Comandatura germană
Farul Regele Carol I
Piața Gării
Piața Independenței
Prefectura veche, palatul regal și palatul de justiție
Primăria
Liceul "Domnița Ileana"
(azi Colegiul național "Mihai Eminescu")
Muzeul de artă populară
Statuia poetului latin Ovidiu
Teatrul "Oleg Danovschi"
Universitatea "Andrei Șaguna"
Biserica ortodoxă "Sfinții Petru și Pavel"
Județul Constanța este județul cel mai urbanizat din
România, populația care locuiește în orașe numărând puţin peste 500000 de
locuitori din totalul de aproximativ 760000 de locuitori. Județul este situat
în extremitatea SE a României, are o suprafaţă de 7071 kilometri
pătrați, iar capitala judeţului este oraşul cu acelaşi nume, Constanţa. Ca
subunităţi administrative judeţul are 3 municipii - Constanța, Medgidia și
Mangalia, 9 oraşe - Băneasa, Eforie, Cernavodă, Hârșova, Murfatlar, Năvodari,
Negru Vodă, Techirghiol, Ovidiu şi 58 de comune. Deasupra am postat harta,
stemele interbelică, comunistă şi actuală ale judeţului, iar dedesubt pozele
câtorva monumente de cultură și arhitectură, trimiteri poștale din diferite perioade de timp, dar și alte frumoase de locuri de vizitat în judeţul Constanţa.
Cetatea Carsium - Hârșova
Cetatea Capidava
Cetatea Histria
Peștera Sf. Ioan Casian
Mănăstirea Dervent
Hotelul "President" - Mangalia
Centrala atomică - Cernavodă
Băile de nămol și fizioterapie - Eforie
Vederi - Eforie Sud
Vedere - Costinești
Hotelul Movilă și Parcul "Techirghiol"
Vederi - Jupiter
Hotelul "Internațional" - Mamaia
Hotelul "1 Mai" - Mamaia
Hotelul "Riviera" - Mamaia
Vedere - Mangalia Nord - Jupiter
Biserica din Mangalia bombardată în 1916
Bulevardul Regina Maria - Mangalia
Vila Zograffi - Movila
Sanatoriul "Eforia" - Movila
Vederi - Năvodari
Vederi - Neptun
Vederi - Olimp
Vederi - Saturn
Hotelul "Balada" - Saturn
Hotelul "Hora" - Saturn
Vila "Păpușica" - Techirghiol
Vila "Rădița" - Techirghiol
Farul - Tuzla
Tabăra de copii - Vasile Roaită
Hotelul "Egreta" - Venus
Hotelul "Vulturul" - Venus
Vila "Avrig" - Venus
___________ooOoo____________
PERSONALITĂȚI POLITICE
PE BANCNOTELE LUMII
Zalman Shazar
om politic israelian care a trăit între anii 1889 - 1974
Detaliu vignetă de pe o bancnotă argentiniană
Câteva ornamente decorative periferice
de pe acțiuni germane
con_dorul@yahoo.com
MOUSAIOS - 27.12.2017