Mai jos am postat și alte fotografii cu monumente de cultură și
arhitectură din localitatea austriacă ANTIESENHOFEN,
bundeslandul AUSTRIA SUPERIOARĂ.
Gara
Casa parohială
Cimitirul
Arhitectură locală
***
PROPUNERE GHICITOARE
Vi se cere să aflați ce personalități
se ascund sub chipul adolescentilor
din fotografiile de mai jos.
FĂT FRUMOS
CU ȘUVIȚA PE FRUNTE
COSÂNZEANA
TUNSĂ BĂIEȚEȘTE
CUCERITORUL DE INIMI
CU PĂR LUNG ȘI OCHELARI PE FRUNTE
____________xxx____________
CÂTEVA INSIGNE
ȘI MEDALII DIN JUDEȚUL CLUJ
Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei
de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul
"Le Havre - Franţa".
INSIGNA
este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din
materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie
sau bască şi care indică, prin imagini
reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o
organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani si apartenenţa
la un club, de identificare localitate,
de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie
politică, civică, religioasă, de identificare asociaţii, de nivel de pregătire-calificare,
de participant la
manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.
Municipiul Turda - Salina Turda
Turda (în
latină Potaissa,
în germană Thorenburg, în
maghiară Torda) este un
municipiu din județul Cluj, Transilvania, România, cu o populație de 43472
locuitori (la 20 octombrie 2011). Orașul se situează la circa 30 km sud-est de
municipiul Cluj-Napoca. Turda a fost
fondată ca o așezare dacică sub numele probabil de Turdava. A fost cucerită de
romani și redenumită Potaissa. Pe
aceste locuri s-ar fi descoperit mai multe vestigii paleocreștine. În Evul Mediu s-au ținut în total la
Turda 127 Diete ale Transilvaniei (adunări
ale stărilor). În anul 1568 Ioan al
II-lea Sigismund Zapolya, principe al Transilvaniei, a emis aici Edictul de la Turda, primul decret de
libertate religioasă din istoria modernă a Europei. Turda a fost în timpul Regatului Ungariei reședința comitatului Turda, iar din anul 1876 reședința
comitatului Turda-Arieș. Între anii 1925 - 1950 a fost reședința județului
Turda. Sus am postat stemele veche, interbelică, comunistă și actuală ale
orașului Turda precum și o poză cu Primăria din localitate.
Dovezi arheologice sigure ale exploatării sării la
Durgău-Turda există din perioada preromană (50 Î.C. - 106 D.C.). Romanii, între
anii 106 – 274 D.C. au exploatat sarea la Durgău în galerii piramidale de
dimensiuni considerabile. În timpul stăpânirii austro-ungare la Turda s-au
deschis mai multe galerii de exploatare masivă a sării. Însă în anul 1932 din cauza
dotării tehnice primitive, a randamentului scăzut și a concurenței altor saline
ardelene, exploatarea sării la Turda este complet sistată. După 60 de ani, în
anul 1992 salina Turda s-a redeschis (în scop turistic si curativ), putând fi vizitată tot timpul anului. Se pot vedea fostele mine Iosif, Tereza si Rudolf. Demne de văzut sunt și
utilajele medievale bine conservate din mină (unice in Europa), cum ar fi
fierăria, crivacul și moara de
sare. De asemenea, Altarul (cioplit în peretele de sare) și Scara Bogaților (o
scară lucrată filigranat in lemn). Cu sprijinul financiar al Uniunii Europene
în anul 2009 s-au desfășurat lucrări ample de amenajare a Salinei Turda, în
scop turistic și curativ. Inaugurarea a avut loc în ianuarie 2010, după 2 ani
de lucrări și 6 milioane de euro investiți. Salina Turda
deține în prezent săli de tratament, un amfiteatru, săli de sport, dar și o
„roată panoramică”, de unde se pot admira stalactitele din sare. Principala atracție a salinei este
lacul cu soluție salină suprasaturată, excelentă pentru tratament. Deasupra am postat moderna intrare in salină si o imagine din galeriile salinei.
Insignă sportivă - U.Cluj (Universitatea)
Universitatea Cluj (cunoscut mai
ales sub numele de „U” Cluj) este un club de fotbal din Cluj
Napoca, România. „U” Cluj a făcut parte din Club Sportiv
Universitatea Cluj. CS Universitatea Cluj a fost inființat în septembrie 1919
de către Societatea Sportivă a Studenților Universitari. În fruntea acestei
asociații se afla prof. univ. dr. Iuliu Hațieganu, cel care este recunoscut ca
fondatorul si primul președinte al clubului. Fiind semnul distinctiv al
studenților clujeni, "șepcile roșii" a devenit numele de alint al
echipei. În anul 1994 secția de fotbal, numită acum SC Fotbal
Club Universitatea Cluj SA, s-a desprins din punct de vedere administrativ din
clubul de sport, devenind un club profesionist de
fotbal. Din 1932 până în prezent, a participat fără întrerupere
la toate edițiile campionatului românesc de fotbal. Singurul trofeu câștigat în
întreaga sa istorie este Cupa României din anul 1965. Sus am postat câteva
logo-uri ale clubului de-a lungul anilor şi modernul stadion al clubului,
recent construit.
Insignă - Someșul S - 50 de ani
“S.C. TRICOTAJE SOMEŞUL S.A.” are un loc în industria tricotajelor încă din 1930,
începând cu un mic atelier şi ajungând astăzi un mare producător. Din producţia
realizată în România se exportă în ţări ca: Germania, Italia, Franţa, Cehia,
iar o pondere însemnată este oferită pieţei interne în magazine proprii şi prin
distribuţie cu agenţi. “S.C. TRICOTAJE SOMEŞUL S.A.” este o firmă integrată
care realizează toate fazele de producţie: tricotare pe maşini rectilinii,
confecţie, finisare, livrare, inclusiv proiectare şi realizare de eşantioane şi
colecţii proprii. Aceasta permite o mare adaptabilitate la cerinţele pieţei şi
la modificările cerute de clienţi. “S.C. TRICOTAJE SOMEŞUL S.A.” realizează
produse în regim de mostre de la 1 bucată la 20 bucăţi, iar capacitatea de
producţie este de 15000 buc./lună. Utilajele pentru producţie sunt maşini
rectilinii și electronice de mare finețe. Sus am postat logo-ul societății comerciale Someșul din Cluj-Napoca.
Insigna - Sinterom Cluj-Napoca România
Bujii auto, piese și discuri sinterizate
Înființată in anul 1936, SC SINTEROM SA Cluj-Napoca a intrat
in familia marelui Grup industrial românesc SCR (Societățile Comerciale
Române) in anul 2000. Gama de productie a companiei este foarte
diversificata, cuprinzand piese sinterizate, piese ceramice, bujii auto, sarme,
magneti, produsele de baza fiind cele destinate industriei auto. Această
societate este situată pe Bulevardul Muncii la nr.12. Sus am postat logo-ul SC
Sinterom SA din Cluj Napoca.
Primăria municipiului Cluj-Napoca
Decebal, Traian, Lupa capitolina
Palatul Primăriei din Cluj, inițial sediu
al comitatului Cluj, este un monument istoric și de arhitectură construit la
sfârșitul secolului al XIX-lea pe strada Mănășturului, în prezent str. Moților
nr. 1-3. Edificiul, operă a arhitectului Ignac Alpar, este înscris pe
lista monumentelor istorice clujene.
Decebal a
fost regele Daciei în perioada anilor 87 - 106. Fiu al lui Scorillo si
succesor al lui Duras-Diurpaneus, Decebal ocupa tronul Daciei intr-un moment in
care tendintele expansioniste ale Imperiului Roman, care-si stabilise durabil
frontiera pe linia Dunarii, se accentuau rapid. La inceputul secolului 3, la
aproape 150 de ani de la afirmarea lui Decebal, istoricul Dio Cassius ii facea
urmatorul portret leogios: “Era foarte priceput in ale razboiului si iscusit la
fapta, stiind sa aleaga prilejul pentru a-l ataca pe dusman si a se retrage la
timp. Abil in a intinde curse, era viteaz in lupta, stiind a se folosi cu
dibacie de o victorie si de a scapa cu bine dintr-o infrangere, pentru care
lucruri el a fost mult timp un potrivnic de temut al romanilor”. Din
primul an de domnie Decebal este confruntat cu o situatie dificila. In urma
expeditiei dace din iarna anului 85/86 in sudul Dunarii, in timpul careia
insusi C. Oppius Sabinus, guvernatorul Mosesiei, isi gasise moartea, Roma
organizeaza prima campanie in inima Daciei. In vara anului 87 o armata de 5-6
legiuni, secondata de numeroase unitati auxiliare si comandata de prefectul
pretoriului Cornelius Fuscus, traverseaza Dunarea inaintand probabil pe Valea
Oltului. Intr-un defileu (poate la Turnu Rosu) Decebal suprinde intr-o capcana
fortele romane, in lupta cazand insusi comandantul roman: prizonieri, trofee si
stindardul legiunii a V-a Alaude sunt duse de Decebal in Muntii Orastie.
Stralucita victorie ii ofera lui Decebal un ragaz de un an, timp in care
neobositul rege incheie aliante cu popoarele de la hotarele Daciei, cu
sarmantii, iazigi si roxolani, cu marcomanii si quazii germanici. La un an
de la infrangerea lui Fuscus, Decebal trebuie sa faca fata unei noi ofensive
romane. Imparatul Domitian, venit in Moseia, in vecinatatea teatrului de
operatiuni, numeste un fruntea legiunilor pe incercatul guvernator Tettius
Iulianus (fost consul in anul 83, apoi guvernator al provinciei Moesia).
Patrunzand in Dacia prin Banat, tettius Iulianus este intampinat de Decebal in
defileul de la Tapae; confruntarea indarjita se incheie cu victoria romana.
Dificultatile intampinate de armatele imperiale in Pannonia in lupta cu quazii
si marcomanii, care-l sprijinisera pe regele dac, il determina pe Domitian sa
accepte ofertele de pace facute de Decebal . Se incheie astfel in anul 89 o
pace de compromis intre Imperiul Roman si Regatul Dac; in schimbul unor
subsidii in bani si ingineri, instructori militari, Decebal se recunoaste rege
clientelar, continuand in urmatorii 12 ani de pace sa-si consolideze puterea si
statul. Procesul de centralizare a statului dac este accelerat, armata
este echipata si instruita, se initiaza un vast program de constructii civile
si militare, indeosebi in regiunea Muntilor Orastie, soli incearca sa
stabileasca relatii cu popoarele si statele inamice Romei. Dupa aproape 3
ani de pregatiri la hotarele meridionale ale Daciei, incepute imdeiat dupa
urcarea pe tron, imparatul Traian (in timpul caruia Imperiul Roman atinge
apogeul puterii si expansiunii sale teritoriale) concentreaza la inceputul
anului 101 in Moesia Superior 13-14 legiuni si numeroase unitati auxiliare (in
total circa 150.000 de soldati), in vederea ingenuncherii regatului lui
Decebal. La 25 martie 101 imparatul paraseste Roma, traverseaza Dunarea pe
poduri de vase la Laederata (Ramna) si Dierna (Orsova) patrunzand prin Banat in
Dacia. La Tapae, in vara anului 101, Decebal incearca sa opreasca inaintarea
romana. Crancena si indelungata batalie se incheie insa cu victoria romana.
Spre sfarsitul anului 101 importante forte dace, aliate cu sarmati si bastarni,
traverseaza Dunarea si patrund in Moesia, obligandu-l pe imparatul Traian sa se
deplaseze spre noul teatru de razboi deschis de Decebal. Ingeniosul plan
strategic, care-l face pe Traian sa nu poata exploata succesul de la Tapae, se
prabuseste insa dupa infrangerea fortelor lui Decebal in iarna si primavara
anului 102 (la Nicopolis ad Istrum si in Dobrogea la Adamclisi), initiativa
militara trecand definitiv in tabara adversa. In toamna anului 102,
indarjita rezistenta a lui Decebal il obliga pe Traian sa incheie pacea cu
regele dac, pace inteleasa insa de ambele tabere doar ca un simplu armistitiu.
Din ordinul lui Traian, Apolodor din Damasc, cel mai vestit inginer al epocii,
inalta, intre Dobreta si Pontes, in ani 103-105, un durabil pod peste Dunare,
pe care legiunile romane il trec in vara anului 105, initiind cel de-al doilea
Razboi dacic. Abandonat de aliati, atacat prin Banat, Valea Oltului si
Moldova, constrans continuu la defensiva, Decebal se retrage in citadela din
Muntii Orastie. Dupa cucerirea puternicelor cetati care pazeau accesul spre
capitala (Blidaru, Costesti, Piatra Rosie, Banita, Capalna, Tilisca), legiunile
romane incep asediul Sarmiszegetusei. In ciuda eroicei rezistente dace, cetatea
este cucerita si distrusa din temelii. O parte dintre aparatori, printre care
si Decebal, reusesc sa paraseasca cetatea incercand sa continue rezistenta
impotriva romanilor in interiorul tarii. Urmarit de cavaleria romana,
pentru a nu cadea viu in mainile romanilor, Decebal se sinucide. Cea mai
mare parte a regatului dac este transformata in vara anului 106 in provincie
romana.
Împăratul Traian, nume complet,
Marcus Ulpius Nerva Traianus(născut la data de 18 septembrie 53 în
localitatea Italica Santiponce şi decedat la dat de 9 august 117 în localitatea
Selinus Cilicia), împărat roman
între anii 98 – 117, a fost al doilea dintre cei aşa-zişi cinci
împăraţi buni ai Imperiului roman (Dinastia Antoninilor) şi unul
dintre cei mai importanţi ai acestuia. În timpul domniei sale, imperiul a ajuns
la întinderea teritorială maximă. Titlul său complet era IMPERATOR •
CAESAR • DIVI • NERVAE • FILIVS • MARCVS • VLPIVS • NERVA • TRAIANVS • OPTIMVS
• AVGVSTVS • FORTISSIMVS • PRINCEPS • GERMANICVS • DACICVS • PARTHICVS •
MAXIMVS.
Lupa Capitolina este
o statuie de bronz etruscă, turnată probabil în sec al V-lea Î.Hr., undeva pe
valea fluviului Tibru. Originalul este păstrat în „Museo Nuovo” din Palazzo
dei Conservatori din Roma. O copie este expusă în aer liber în Piazza
Del Campidoglio. Statuia a fost amplasată la Roma încă din antichitate.
Monumentul reprezintă o lupoaică de dimensiuni aproximativ reale (75 cm
înălțime și 114 cm lungime), la care sug cei doi copii, ce îi reprezintă pe
frații gemeni Romulus şi Remus, întemeietorii legendari ai Romei, concepuți,
conform tradiției, în urma unei legături dintre zeul Marte şi o vestală
virgină, Rhea Silvia. Intrată în colecțiile Vaticanului, statuia lupoaicei a
fost restituită orașului Roma în anul 1471 de Papa Sixtius al IV-lea. Datarea
turnării lupoaicei în anii 500-480 î.e.n. a fost apreciată după analize
chimice. S-a emis și ipoteza că turnarea s-a făcut în secolul al VI-lea e.n. de
sculptorul etrusc Vulca din Veii. Cei doi copii sugând sunt
însă mult mai recenți. Se presupune că cei doi prunci originali au dispărut,
actualii Romulus și Remus fiind probabil o operă a sculptorului Antonio del
Pollaiuolo (1429 - 1498). Procedeul de turnare a copiilor este similar cu cel
de turnare a armurilor, folosit într-un atelier din Ferrara. În anul 2006,
istoricul de artă italian Anna Maria Carruba și etruscologul Adriano La Regina
au contestat datarea tradițională a însăși Lupoaicei și, pe baza analizei
tehnicii turnării, au emis ipoteza că statuia a fost turnată, de fapt, în Evul
mediu târziu. S-au bazat pe faptul că în figurile antice (bazoreliefuri,
mozaicuri, monede) lupoaica apare totdeauna cu botul întors spre cei doi copii,
și pe lucrările de restaurare din 1997 executate de Anna Maria Carruba, când
acesta a constatat că pentru turnarea actualei statui s-a folosit
procedeul în ceară pierdută, aplicat în Evul Mediu pentru turnarea
dintr-o singură bucată, în timp ce în antichitate se folosea metoda turnării pe
bucăți, urmată de asamblarea acestora. Este așadar posibil ca statuia originală
estruscă să fi fost în totalitate pierdută, Lupoaica fiind refăcută în Evul
Mediu iar Romulus și Remus fiind adăugați în timpul Renaţterii, spre a ilustra
legenda întemeierii Romei.
Cluj Napoca (până
în 1974 Cluj; în germană Klausenburg, în maghiară Kolozsvár, în
dialectul s[sesc Kleusenburch, în latină Claudiopolis)
este un municipiu reședință de județ și cel mai mare oraș al judeţului
Cluj, ce numără aproximativ 310000 locuitori. În trecut a fost reședința
comitatului Cluj și una dintre capitalele istorice ale Transilvaniei. Numele
de Cluj provine, cel mai probabil, din latinescu Castrum Clus,
folosit pentru întâia oară în secolul al XII-lea pentru a desemna cetatea
orașului medieval de aici. Toponimul Clus are semnificația de „închis” în
latină și se referă la dealurile care înconjoară orașul. O altă ipoteză
acceptată este aceea a provenienței numelui topic din germanul Klaus sau
din cuvântul Klause (însemnând
«trecătoare între munți» sau din clusa «stăvilar,
baraj»). Prima atestare documentară a unei așezări pe teritoriul de astăzi
al Clujului a fost făcută de către geograful grec Ptolemeu, care a menționat
aici una dintre cele mai însemnate localități din Dacia, cu
numele Napuca. Cea dintâi atestare a Napocii romane datează din
perioada imediat următoare războaielor de cucerire a Daciei,din anii 107 - 108,
și constă dintr-o bornă militară, descoperită la Aiton, rezultată de la
construcția unui drum strategic imperial. Prin decretul Consiliului de
Stat nr. 194 din 16 octombrie 1974, semnat de Ceaușescu, municipiului Cluj
i-a fost atribuit numele Cluj-Napoca, "pentru a eterniza denumirea
acestei străvechi așezări - mărturie a vechimii și continuității poporului
român pe aceste meleaguri. Sus am postat stemele orașului, de-a lungul
vremurilor, și fotografiile câtorva frumoase monumente arhitectonice clujene.
Teatrul de operă
Palatul Szeky
Prefectura
Statuia lui Mihai Viteazu
Sinagoga
Universitatea tehnică
Întreprinderea Carbochim
Întreprindrea Terapia
Monumentul eroilor sovietici
Biserica Sf.Mihail
Trimiteri poștale ilustrate
Județul Cluj este un județ
situat în partea central-vestică a României, în centrul provinciei istorice Transilvania, întins pe 6674
km.p. și numărând aproximativ 692000 de locuitori. Capitala județului se află
în orașul Cluj - Napoca. Ca subdiviziuni administrativ-teritoriale județul se
compune din 5 municipii - Cluj Napoca, Dej, Turda, Câmpia Turzii și Gherla, 1
oraș - Huedin și 74 de comune. Sus am postat harta, stemele interbelică,
comunistă și actuală ale județului și mai jos fotografiile câtorva locuri de vizitat în
acest județ și câteva trimiteri poștale ilustrate.
Cheile Turzii
Castelul Goga
Mănăstirea Nicula
Pietrele albe
Poiana Horea
Stațiunea Beliș - Fântânele
Lacul de acumulare Drăgan - Floroiu
Moara de apă și vâltoarea BologaOpera
Biserica romano-catolică - Dej
Liceul Ferdinand - Turda
Fabrica de cuie - Câmpia Turzii
______________ooOoo_______________
O DECORAȚIE
ROMÂNEASCĂ ȘI BREVETUL
SĂU DE ACORDARE
Aici se prezintă Ordinul Steaua Republicii Populare Române,
clasa a IV-a, și brevetul său de acordare,
conferite prin Decretul nr.500 din 10 august 1964
al Consiliului de Stat al Republicii Populare Române,
tovarășului Badea Vladu Vîlcea, pentru merite
deosebite în opera de construire a socialismului,
cu prilejul celei de-a XX-a aniversări a eliberării patriei.
Brevetul este semnat de către Președintele Consiliului de Stat,
care era și șef al statului, Gheorghe Gheorghiu-Dej.
Câteva vignete de pe acțiuni românești
Detaliu vignetă de pe un certificat financiar american
con_dorul@yahoo.com
MOUSAIOS - 30.12.2014