Epaminonda's Blog.....: Ro-M-oN 11

Aceasta este o Monedă Marcus Aurelius - Tomis, din bronz, de formă aproximativ rotundă cu diametrul de 18 mm şi greutatea de 3,9 grame. Pe aversul acesteia se prezintă chipul lui Marcus Aurelius spre stânga, purtând barbă scurtă, textul [BHPΩ] KAICAPI şi cerc perlat exterior, iar pe revers Dionysos privind spre dreapta (încălţat cu cothurnus), ţinând kantharos (vas ceremonial) în mâna dreaptă, tyrsul în mâna stângă şi având la brâu o legătură de frunze de viţă de vie, textul TOMITΩN şi cerc perlat exterior. Moneda a fost bătută cândva între anii 139 şi 161 (perioada când Marcus Aurelius era cezar şi purta numele de Verus). Masa şi diametrul arată că piesa ar putea fi una de doi assaria. Marcus Aurelius (Marcus Aelius Aurelius Antoninus) a fost împărat al Romei între 161 şi 180. A fost adoptat în 138 de Antoninus Pius, la iniţiativa împăratului Hadrian. În 139 a căpătat de la noul împărat Antoninus Pius titlul de Caesar, iar din 146 a fost practic asociat la domnie. La urcarea pe tron şi l-a asociat la domnie pe Lucius Verus (care a murit în 169). În anul 177 l-a asociat la domnie pe fiul său Commodus. Marcus Aurelius şi-a schimbat numele de vreo patru ori. La început l-a chemat Marcus Annius Verus, la fel ca pe tatăl său. O vreme a purtat şi numele Catilius Severus, după un bunic vitreg, fost consul. Numele Aelius l-a căpătat după împăratul Hadrian, iar numele Antoninus după împăratul Antoninus Pius, în urma adopţiei din 138. Datorită inscripţiei BHPΩ KAICAPI (Vero Kaisari, Verus Caesar) de multe ori monedele provinciale ale cezarului Marcus Aurelius sunt atribuite împăratului Lucius Verus. Lucius Verus (Lucius Aelius Ceionius Commodus Verus) a fost împărat al Romei între 161 şi 169, domnind alături de Marcus Aurelius. A fost adoptat în 138 de Antoninus Pius, la iniţiativa împăratului Hadrian. Lucius Verus nu a purtat niciodată titlul de Caesar. Numele Verus l-a căpătat în anul 161 de la Marcus Aurelius. Dionysos (Bacchus la romani) era zeul viţei de vie, dar şi al vegetaţiei în general, al vinului şi al petrecerilor. Tatăl său era Zeus iar mama sa era Semele, fiica lui Kadmos (Cadmos), regele cetăţii Teba din Beoţia. Păcălită de Hera, Semele îi cere lui Zeus să i se arate în toată slava sa. De la fulgerele cu care era înarmat Zeus palatul se aprinde şi Semele piere în flacări, nu înainte ca Zeus să îl salveze pe micul zeu, pe care l-a purtat închis în coapsă până la sorocul firesc al naşterii. De aceea Dionysos a fost supranumit Ditirambus, adică cel născut de două ori. A fost crescut de Ino, sora mamei sale, de vrăjitoarea Mistis din Sidon (de la numele căreia a derivat cuvântul mistic) şi de satirul Silen cel veşnic beat. Mistis i-a dăruit zeului tirsul (thyrsus), un toiag împodobit cu frunze de iederă sau de viţă de vie şi având în vârf un con de pin, toiag care era totodată şi o armă. Dionysos a colindat lumea, însoţit de un alai de bacante şi satiri, răspândind cultura viţei de vie. La serbările în cinstea lui Dionysos, numite dionisii, orgii sau bacanale, se cântau imnuri numite ditirambi.A fost un zeu foarte iubit în coloniile greceşti pontice. La Kallatis erau serbate cu mare fast misterele dionisiace iar la Histria a fost descoperit un templu al său. Din tezaurul de sculpturi descoperit la Constanţa în 1962 fac parte şi două basoreliefuri a căror figură principală este Dionysos (Bacchus). De cele mai multe ori Dionysos este reprezentat în picioare, cu o cunună de frunze de viţă şi de iederă pe cap, ţinând în mâna dreaptă o cupă cu două toarte (cantharos, un fel de bărdacă) şi în mâna stîngă tirsul. De multe ori Dionysos este reprezentat încălţat cu coturni (cothurnus), un fel de cizme.

Oraşul Tomis a fost fondat la începutul secolului VI înaintea erei noastre de colonişti greci ionieni veniţi din Milet. Regiunea în care se afla Miletul, Ionia, era pe coasta Asiei Mici, în dreptul insulelor Samos şi Chios. Spre sfîrşitul secolului III î.e.n. Tomisul devenise o cetate importantă, în această perioadă începând şi emisiunile sale monetare. Principala ocupaţie a coloniştilor greci era comerţul cu populaţia locală getică (cumpărau grîu, miere, blănuri, peşte şi sclavi şi vindeau produse de lux: ceramică, ţesături, vin grecesc).

A făcut parte, împreună cu multe alte oraşe greceşti, din coaliţia antiromană organizată de regele Pontului, Mithridates VI Eupator (a domnit între 112 - 63 î.e.n.).Cetatea a ajuns, în anii 50 î.e.n., sub influenţa regelui Burebista. Licinius Crassus, în 29-28 î.e.n., înglobează definitiv cetatea în graniţele Imperiului Roman.

A făcut parte din comunitatea cetăţilor pontice, federaţie care a fost cunoscută sub numele de Hexapolis. Celelalte cinci oraşe din această asociaţie erau Callatis, Histria, Dionysopolis, Odessos şi Mesambria. Comunitatea avea ca scop celebrarea cultului împăratului. Capitala era la Tomis iar preşedintele federaţiei era numit pontarh.Tomis a suferit mult de pe urma invaziilor barbare. În 269 cetatea a rezistat eroic coaliţiei de popoare migratoare conduse de goţi. Oraşul a pierdut numai cartierele aflate în afara zidurilor, care au fost arse de invadatori. Cetatea a fost cucerită de slavi şi avari, cam prin anul 680.Primele monede bătute la Tomis au fost de bronz. În secolul I î.e.n. emisia de monede la Tomis se întrerupe. Baterea monedelor încetează definitiv sub Filip Arabul.

Aceasta este o Monedă de 3 assaria - Commodus - Tomis, din bronz, de formă aproximativ rotundă cu diametrul de 24 mm şi greutatea de 8,5 grame. Pe aversul acesteia se prezintă Commodus laureat, spre dreapta, purtând paludamentum (hlamidă sau pelerină purtată de generalii romani), gaură de centrare la baza maxilarului şi textul [AVT K Λ AIΛ AVP KOMOΔOC], iar pe revers Nike mergând spre dreapta, cu mantia unduindu-se în urma ei, ţinând o cunună de lauri în mâna dreaptă şi cărând un trofeu pe umărul stâng, în câmp cifra 3 (litera grecească Γ, marcând valoarea de 3 assaria) şi textul [MHTPOΠ] [Π]ONTOY [TOMETΩC. Nike era zeiţa victoriei, fiind fiica gigantului Pallas şi a râului Styx (care era fiica lui Okeanos, Ocean). Numele înseamnă a ataca sau a lupta. Nike apare adesea ca un atribut al lui Zeus sau al Atenei. De obicei este reprezentată cu aripi, ţinând în mână o ramură de palmier sau o cunună de lauri. Echivalentul ei la romani era Victoria. Împăratul Commodus (Marcus Aurelius Commodus Antoninus), ultimul împărat din dinastia Antoninilor, a domnit între 180 şi 192. În anul 166 a primit de la tatăl său, împăratul Marcus Aurelius, titlul de Caesar, iar în 177 titlul de Augustus. După asasinarea sa pe 1 ianuarie 193, împărat a ajuns Pertinax. Pe reversul monedei scria în greceşte MHTPOΠ ΠONTOY TOMETΩC, adică METROP PONTOY TOMEOS, după înlocuirea literelor greceşti cu litere latine. Probabil că o bună traducere a textului ar fi Tomis, metropolă a Pontului. Textul de pe revers este AVT K Λ AIΛ AVP KOMOΔOC, reprezentînd traducerea în limba greacă a textului latin IMP(erator) C(AESAR) L(ucius) AEL(ius) AUR(elius) COMMOD(us). Cuvântul imperator a fost tradus prin autocrator (autokrates în greacă înseamnă cel care guvernează prin el însuşi), IMP fiind înlocuit de AVT. Litera K ce urmează după AVT este probabil prescurtarea de la Kaisar, Caesar. Commodus şi-a schimbat de mai multe ori numele. În anul 180 şi-a schimbat prenumele din Lucius în Marcus. În anul 191 a revenit la prenumele Lucius. Tot în 191 Commodus şi-a adăugat numele Aelius (pentru a arăta o pretinsă legătură de rudenie cu împăratul Hadrian), renunţînd la numele Antoninus - pe care îl luase în anul 180. Aşadar, pe baza legendei de pe avers este posibilă precizarea perioadei în care a fost bătută moneda: anii 191-192, fiindcă în componenţa numelui împăratului apare şi Aelius.

Aceasta este o Monedă de 4 assaria - Caracalla / Hades - Serapis - Tomis, din bronz, de formă aproximativ rotundă, în greuatate de 12,1 grame. Pe aversul acesteia se prezintă Caracalla laureat, bust cuirasat şi drapat, spre dreapta, textul aVTKMAVP ANTΩNEINOC şi cerc perlat exterior, iar pe revers Hades sau Serapis aşezat pe un tron fără spătar, spre stânga, îmbrăcat cu chiton şi himation, cu modius pe cap, ţinând mâna dreaptă întinsă deasupra câinelui său cu trei capete, Cerber, cu sceptru în mâna stângă, în câmp valoarea monetară D (Δ), textul MHTPOΠ ΠNTOV TOMEΩC, ultimul cuvânt în exergă şi cerc perlat exterior.

Aceasta este o Monedă de 4 assaria - Caracalla / dioscurii - Tomis, din bronz, de formă aproximativ rotundă cu diametrul de 27 mm şi greutatea de 10,6 grame. Pe avers se prezintă Caracalla laureat, bust cuirasat şi drapat, spre dreapta, textul AV·K·M·AV·ANTΩNEINOCCE şi cerc perlat exterior, iar pe revers Dioscurii, fratele din stânga cu o stea deasupra capului, îmbrăcaţi doar de la brâu în jos, şezând şi privind spre stânga; fiecare dioscur are o pateră în mâna dreaptă şi un ulcior din care curge apă sau vin în mâna dreaptă; valoare monetară 4 aşi (Δ = D = 4), cerc perlat exterior şi textul MHTPOΠ·ΠONTOY TOMEΩC (ultimul cuvînt este scris în exergă). Textul care însoţeşte chipul împăratului Caracalla, AV K M AV ANTΩNEINOC CE, reprezintă traducerea în limba greacă a textului latin IMP(erator) M(arcus) AVR(elius) ANTONINVS AV[GUSTUS]. Cuvântul imperator a fost tradus prin autocrator (autokrates în greacă înseamnă cel care guvernează prin el însuşi), IMP fiind înlocuit de AV. Litera K ce urmează după AV este prescurtarea de la Kaisar, Caesar. CE de la SEVASTOS este traducerea termenului AVGUSTUS.

Caracalla (188 - 217) a fost fiul împăratului Septimius Severus şi al împărătesei Iulia Domna. Numele Caracalla este de fapt porecla sub care împăratul a fost numit de istorici, pentru a-l putea deosebi de Elagabal (care fusese proclamat împărat sub acelaşi nume oficial). Porecla vine, se pare, de la numele unui model de pelerină sau de manta folosit de locuitorii din Galia. Caracalla purta o astfel de manta atunci când stătea cu soldaţii în campanie militară.

La naştere Caracalla a fost botezat Septimius Bassianus, după numele tatălui şi după cel al bunicului său după mamă. În anul 196 Septimius Severus şi-a proclamat fiul Caesar, cu această ocazie schimbându-i numele în Marcus Aurelius Antoninus. Măsura era una politică: noul nume arăta existenţa unei relaţii de rudenie (inexistente în realitate) cu împăraţii din dinastia Antoninilor. În anul 198 a primit titlul de Augustus, domnind alături de tatăl său pînă în 211. În 211 şi 212 a domnit împreună cu fratele său Geta, pe care l-a asasinat. Caracalla a lăsat administraţia statului roman în mâinile mamei sale, împărăteasa Iulia Domna.

Împăratul Caracalla a fost ucis în anul 217 de un centurion din garda sa personală, instigat de Macrinus, prefect al pretoriului. Kastor şi Pollux (sau Castor şi Polux), fraţii dioscuri, sunt divinităţi de origine grecească, veneraţi şi de romani. Sunt fiii Ledei şi ai lui Zeus (dioscuri înseamnă fiii lui Zeus). Leda era soţia regelui Tindar (Tyndareos), care domnea în cetatea Sparta din Laconia. Înşelată de Zeus, Leda a făcut două ouă, din care au ieşit două perechi de gemeni: Pollux şi Helene (Elena, cea care a fost răpită de Paris din Troia) - copiii lui Zeus şi Kastor şi Klytaimnestra (Clitemnestra) - copiii lui Tindar. Ca fiu al lui Zeus, Pollux era nemuritor. Atunci cînd Kastor a fost ucis într-o luptă, Pollux i-a cerut lui Zeus să-i permită să-şi împartă nemurirea cu fratele său. Zeus a fost de acord, hotărând ca dioscurii să petreacă jumătate de an în Olimp şi jumătate în Infern. Părintele zeilor i-a transformat pe fraţi în aştri - în constelaţia Gemenii. Gemenii (ale cărei stele principale sunt Castor - de magnitudine 1.6 şi Pollux - de magnitudine 1.2) este una din constelaţiile zodiacului. Ca urmare, aproape întotdeauna dioscurii sunt reprezentaţi cu câte o stea deasupra capetelor. De multe ori apar călări, cu suliţe în mâini, cu capetele acoperite de coifuri rotunde, care simbolizează ouăle Ledei. Kastor şi Pollux simbolizează dragostea frăţească ideală. Au fost adoraţi şi ca protectori ai navigaţiei.

Aceasta este o Monedă de 4 assaria - Caracalla / templu, din bronz, de formă aproximativ rotundă cu diametrul de 26 mm şi greutatea de 10-11 grame. Pe aversul acesteia se distinge Caracalla purtînd coroană radiată, cap spre dreapta şi textul AV K M AVP ANTΩNINOC, iar pe revers templu cu patru coloane spiralate (tetrastil) cu zeitate spre stânga (probabil Dionysos), cu un vas în mâna dreaptă şi cu un sceptru lung în mâna stângă, în mijlocul frontonului este trecută valoarea nominală D (Δ = 4) şi textul MHTPOΠ ΠONT[OV] TOM[EΩC]. Textul care însoţeşte chipul împăratului Caracalla, AV K M AVP ANTΩNINOC, reprezintă traducerea în limba greacă a textului latin IMP(erator) M(arcus) AVR(elius) ANTONINVS. Cuvântul imperator a fost tradus prin autocrator (autokrates în greacă înseamnă cel care guvernează prin el însuşi), IMP fiind înlocuit de AV. Litera K ce urmează după AV este prescurtarea de la Kaisar, Caesar. Caracalla (188 - 217) a fost fiul împăratului Septimius Severus şi al împărătesei Iulia Domna. Numele Caracalla este de fapt porecla sub care împăratul a fost numit de istorici, pentru a-l putea deosebi de Elagabal (care fusese proclamat împărat sub acelaşi nume oficial). Porecla vine, se pare, de la numele unui model de pelerină sau de manta folosit de locuitorii din Galia. Caracalla purta o astfel de manta atunci când stătea cu soldaţii în campanie militară. La naştere Caracalla a fost botezat Septimius Bassianus, după numele tatălui şi după cel al bunicului său după mamă. În anul 196 Septimius Severus şi-a proclamat fiul Caesar, cu această ocazie schimbându-i numele în Marcus Aurelius Antoninus. Măsura era una politică: noul nume arăta existenţa unei relaţii de rudenie (inexistente în realitate) cu împăraţii din dinastia Antoninilor. În anul 198 a primit titlul de Augustus, domnind alături de tatăl său pînă în 211. În 211 şi 212 a domnit împreună cu fratele său Geta, pe care l-a asasinat. Caracalla a lăsat administraţia statului roman în mîinile mamei sale, împărăteasa Iulia Domna. Împăratul Caracalla a fost ucis în anul 217 de un centurion din garda sa personală, instigat de Macrinus, prefect al pretoriului.

***

CÂTEVA MINIATURI, INSEMNE ŞI INSIGNE INTERESANTE