Epaminonda's Blog.....: MONOGRAFIA JUDEŢULUI BUZĂU

REPERE CALENDARISTICE CULTURALE

SCRIITORI ŞI PUBLICIŞTI BUZOIENI

ANIVERSĂRI ŞI COMEMORĂRI

LUNA FEBRUARIE

2 februarie 1930 - S-a născut la Măneciu, judeţul Prahova - Alexandru Cristea (Puiu), poet şi ziarist (decedat în decembrie 2003 la Buzău). În anul 1975, a absolvit Facultatea de Ziaristică din cadrul Academiei „Ştefan Gheorghiu”. Din anul 1968 este redactor şi şef de rubrică la Viaţa Buzăului şi, totodată secretar al cenaclului patronat de acest cotidian (1974-1989). A colaborat la Curierul Liceului „Petru şi Pavel”, Viaţa militară, Flamura Prahovei, Îndrumătorul cultural, etc.

3 februarie 1941 – A decedat în Buzău - Nicolae Panait, poet, dramaturg, ziarist, publicist, născut la 1 martie 1917 tot în Buzău. A urmat două clase primare (1924-1926) şi apoi trei clase (1926-1929) la Şcoala de Arte şi Meserii din Buzău (din 1936, Liceul industrial de băieţi, astăzi Liceul Industrial nr. 2, situaţia materială nepermiţându-i să-şi continuie studiile. La 1 noiembrie 1932, publicaţia Carnet literar (an II, nr. 12, p. 9), semnalează debutul literar a lui Panait Nicolae „Ţinând seama că autorul are numai 16 ani şi este elev al unei şcoale de meserii, publicăm încercarea de faţă – care nu e lipsită de promisiuni – ca o încurajare pentru el.” La 18 ani este colaborator la ziarul lui George Gh. Pâslaru, Acţiunea Buzăului, unde a facut de toate: gazetărie, paginaţie, corectură, expediţie. În anul 1938 editează Vremea Nouă, concomitent fiind redactor la ziarele Frontul românesc al Buzăului şi Frontul românesc al provinciei. A mai semnat cu pseudonimele: Dinu Trestian, P. Nicu, M. Arbore, A. Dumbraveanu. A mai colaborat la: Acţiunea literară, Carnet literar, Curierul, Curentul Nou, Gând nou etc. În 1939, încorporat la Regimentul 9 infanterie Râmnicu Sărat, din cauza condiţiilor mizere din armată, dezertează, fapt pentru care este încarcerat la Câmpina şi apoi Râmnicu Sărat. În 1940, dupa o iarnă petrecută într-un bordei, stând ascuns sub o stivă de lemne din curtea casei sale, se îmbolnăveşte grav de plamâni şi la scurt timp decedează.

4 februarie 1942 - S-a născut la Pietroasele - Dumitru Dănăilă, ziarist şi scriitor. Absolvent al Facultăţii de Ziaristică Bucureşti, din anul 1974 este angajat redactor la Viaţa Buzăului, secţia economică (1974 - 1980). În anii 1980 - 1981, este corespondent al ziarului Scânteia pentru judeţul Buzău. Din 1990 până în 1992, este secretar de redacţie la ziarul Opinia din judeţul Buzău. Între anii 1992-1996, lucrează la ziarul În slujba Patriei al Armatei a II-a şi, în paralel, susţine rubrica „Dincolo de stradă” în ziarul Muntenia. Este redactor la Informaţia Buzăului (seria a II-a). Este coautor al „Albumului monografic al judeţului Buzau”, editat de Consiliul Judeţean Buzău (1997) şi autor al romanului „Destine la indigo” (2008).

4 februarie 1809 – S-a născut la Nişcov, comuna Verneşti - Vasile Cârlova, poet şi ofiţer român, decedat la 18 septembrie 1831 în Craiova. A scris doar cinci poezii dar a intrat în Istoria literaturii române a lui George Călinescu, introducând în literatura română faimoasa temă a preromantismului european. Este fiul medelnicerului Ioniţă Cârlova, fost ispravnic de Buzău, descendent al unei familii de boienaşi (Cârlomanii/Cârlovanii) având între înaintaşi pe Luca, episcop de Buzău (trimis în misiuni diplomatice de Mihai Viteazul), mai apoi mitropolit al Ungrovalahiei. După moartea timpurie a părinţilor, este crescut de o soră a mamei.Are ca tovarăş de învăţătură pe viitorul poet Grigore Alexndrescu, a învățat limba greacă şi limba franceză. După încercări de versificare în greceşte, va scrie puţine poezii în limba română.

4 februarie 1954 – S-a născut la Buzău – Denisa Comănescu, poet, traducător şi editor. Absolventa a Facultăţii de Filologie - secţia română-engleză - a Universităţi din Bucuresti, şi-a făcut un nume în literatură încă din studenţie, publicând versuri în România literară (1975) şi alte reviste. A debutat editorial, cu volumul Izgonirea din Paradis, volum pentru care a primit Premiul de debut al Uniunii Scriitorilor. A continuat sa scrie versuri, vezi volumele: Cuţitul de argint, Barca pe valuri şi Urma de foc. După terminarea facultăţii a ales cariera de editor. Din august 2007 detine functia de director general al editurii Humanitas Fiction. Este membra a Uniunii Scriitorilor din 1986. Poeziile sale au fost publicate în antologii în peste 15 ţări. De trei ani se afla in Top 100 femei de succes. În anul 2006 a fost aleasă membră în Parlamentul Cultural European

5 februarie 1879 - S-a născut la Buzău - Anton A. Filoti, ziarist şi politician (decedat 1928). A fost directorul publicaţiei Naţionalul, organ al Partidului Naţional Român, filiala Buzău (6 martie1923 - august 1925, bilunar) şi Lupta (1914) precum şi colaborator la Democratul (1908).

8 februarie 1951 – S-a născut în comuna Suhărău, judeţul Botoşani - Mihai M.Macovei, poet, stabilit în Buzău în anul 1972. Este absolvent al Liceului teoretic din Dărăbani. A debutat în paginile revistei liceului - Hyperion - 1970. A publicat următoarele volume de versuri: După ochiul trecerii şi Ziua în care plâng poeţii.

9 februarie 1950 - S-a născut la Piatra Albă, comuna Odăile - Aurel Ganea, publicist, poet, prozator, ziarist. Absolvent al Facultăţii de Mecanică din cadrul Institutului Politehnic Iaşi (1974), a fost redactor al paginii literare a revistei studenţesti Viaţa Politehnicii. Ca jurnalist, a fost unul din fondatori, redactor şi secretar de redacţie al săptămâlului Focuri vii, prima publicaţie privată de după 1989. Este coordonator şi redactor unic al publicaţiei Camerei de Comerţ, Industrie şi Agricultură din Buzău, Mesager comercial.

11 februarie 1953 – S-a născut la Mizil, judeţul Prahova – Ovidiu Cameliu Petrescu, poet, scriitor, preşedintele Asociaţiei culturale Renaşterea buzoioană. Este absolvent al Colegiului Naţional „M. Eminescu” Buzău (1971), al Facultăţilor de Filozofie (1977) şi Drept (1985), ambele din cadrul Universităţii Bucureşti. Debutează în revista Năzuinţe, a Colegiului Naţional „M. Eminescu” (1970) şi se numără printre întemeietorii publicaţiei Foaia literară (1980-1985), a Cenaclului „Al. Sahia” de pe lângă Casa de Cultură a Sindicatelor din Buzău. În anul 1990, fondează, alături de dr. Vasile Ion, bisăptămânalul Senator (1990-1992), iar în anul 1999 este numit redactor şef al bilunarului Observator buzoian, „publicaţie de opinie politică şi atitudine democratică”. A fost parlamentar în mandatele 1990-1992, 1992-1996, 1996-2000 şi 2000-2004. În calitate de preşedinte executiv al Asociaţiei culturale „Renaşterea buzoiană”, editează, din anul 2005, almanahul „Renaşterea buzoiană”. Este autorul volumelor de eseuri politice si economice „Parlamentarii şi frizerii” şi „Politica, între fascinaţie şi repulsie”.

12 februarie 1874 - S-a născut la Zărneşti - I. Gh. Dumitrascu, învăţător, autor de manuale, publicist, iniţiator al Asociaţiei generale a învăţătorilor şi învăţătoarelor din România. A decedat în 1947, februarie, 10 la Bucuresti. Ca elev la Şcoala normală din Galaţi, editează publicaţia şcolară Făclia. Ca învăţător provizoriu la Focşani şi apoi, de la 1 decembrie 1891, în comuna Pauleşti-Vrancea, editează revista Ştafeta, ce va apare până în 1892, când editorul este transferat în localitatea buzoiană Păltineni. Dupa satisfacerea serviciului militar, se reîntoarce la post, unde va scoate o altă publicaţie, Ştafeta Păltinenilor. Din 1894, editeaza Revista Asociaţiunii învăţătorilor buzoieni, prima publicaţie învăţătorească din Romania, pe care o conduce ca secretar de redacţie. Este unul din întemeietorii revistei Şcoala viitoare (Ploieşti, 1898 - 1899), iniţiază şi redactează Almanahul învăţătorilor, tipărit la Buzău, între 1901-1904, Calendarul învăţătorului s.a.. Colaborează la: Opinca română, Gazeta învăţătorilor, Tribuna învăţătorimii şi face parte din comitetul de conducere al ziarului Sfatul sătenilor, „gazeta pentru popor” (1 iunie 1912 - martie 1913).

14 februarie 1892 – S-a născut la Buzău - Constantin T. Stoika, poet, traducător, decedat 1916 pe câmpul de luptă. Şi-a făcut liceul la Buzău, Braşov şi Piteşti, perioadă în care debutează cu versuri la „Curierul liceului" din Ploieşti (1909, continuând până în 1912) şi redactează, împreună cu fratele său Cezar T. Stoika, revista „Tinerimea literară şi artistică" (Piteşti, 1909-1910), unde publică poezii, proză, articole literare, semnând cu pseudonimul Delazilişte, folosit şi în cazul plachetei de debut, Licăriri, apărut în 1910, dar şi cu altele, ca o măsură de precauţie faţă de conducerea şcolii. Devenit student al Facultăţii de Litere şi Filosofie din Bucureşti (1912-1916), colaborează la „Vieaţa nouă", „Simbolul", „Noua revistă română", „Săptămâna politică şi culturală", „Ramuri", „Versuri şi proză", „Rampa", „Flacăra", „Văpaia" etc. Foloseşte şi pseudonimele Amor, Ego, Costo, Mocado, Sapiens, Tarmes, Tartar şi Troedo. Este redactorul revistei „Poezia" (1 februarie - 1 august 1915), în care, pe lângă versuri, publică, la rubrica „Ecuaţii", dense şi entuziaste articole despre scrierile lui D. Anghel, Mihai Codreanu, Gala Galaction, Panait Cerna şi, în special, despre profesorul său Ovid Densusianu. A scris volumele: Licăriri, Un profil feminin: Carmen Sylva, Însemnări din zilele de luptă şi Poezii.

14 februarie 1928 – S-a născut în localitatea Valea lui Lalu, comuna Pardoşi – Radu Cârneci, poet, traducător, publicist şi editor. Absolvent al Facultăţii de Silvicultură de la Câmpulung Moldovenesc (1954) şi al Academiei de Studii Social-Politice Bucureşti, în anul 1964, a fondat la Bacău revista de cultură Ateneu, pe care a păstorit-o, în calitate de redactor şef, până în 1972, când devine secretar al Uniunii Scriitorilor din România. Din 1976 şi până în 1990, a condus secţia de literatură şi artă a săptămânalului Contemporanul.

17 februarie 1927 – S-a născut la Râmnicu Sărat - Titel Constantinescu, scriitor, decedat 1999 la Bucureşti. Absolvent al Facultăţii de Filologie din Bucureşti (1952) şi al Institutului de Artă Teatrală şi Cinematografică (1968), a desfăşurat o lungă carieră de regizor la Radio Bucureşti, departamentul teatru radiofonic. Debutul din „Universul copiilor" (1942) prefigurează vocaţia de autor pentru copii,publicând de-a lungul anilor versuri şi povestiri în mai toate revistele pentru copii. A colaborat cu versuri şi proză scurtă şi la „Viaţa românească", „Gazeta literară" şi „Iaşul literar". Cartea de debut, Poveşti (1950), este urmată de numeroase volume pentru copii. A scris, de asemenea, piese jucate la teatrele de păpuşi din întreaga ţară, numeroase scenarii radiofonice şi adaptări pentru teatru radiofonic după scriitori de seamă ai literaturii române şi universale, la cele mai multe semnând şi regia. Din creaţia s-a enumăr volumele: Prietenii mei cei mici, Copii în august, Greierul casei, S-au întors graurii, Trei căsuţe, trei drumuri, Fetiţa, soarele şi cocostârcul, Dacă deschid uşa, Numărătoarea, Ultimul om de zăpadă, La umbra cailor sălbatici, Vacanţa cu lebăda, Frica şi... alte spaime, Moda de toamnă.

18 februarie 1904 – S-a născut la Buzău – George Podgoreanu, ziarist. A fost director-proprietar al ziarului Vocea Buzăului (1925-1946) şi girant la Ziarul nostru (1929), colaborator la Dimineaţa, Cooperativa Buzăului, corespondent la Universul. A fost preşedinte al Societăţii funcţionarilor comerciali, membru al Asociaţiei generale a ziariştilor din provincie, membru în comitetul Asociaţiei Presei Buzoiene, membru al Sindicatului artiştilor, scriitorilor şi ziariştilor. A decedat în Buzău la data de 18 august 1976.

18 februarie 1932 - S-a născut la Râmnicu Sărat - Eugen Atanasiu, ziarist şi critic de artă. Absolvent al Conservatorului „Lyra” şi al Facultatii de Istorie, debutează în critica literară cu recenzii în Viaţa Româneasca (1969-1991). A fost o perioadă de timp director de programe la TV SOTI. Publicistica, cronica literară, cinematografică, teatrală şi muzicală sunt domeniile sale de afirmare Este autor de filme pentru televiziune

20 februarie 1909 – S-a născut la Lopătari – Dan Şerbescu, ziarist, absolvent al Şcolii de contabilitate din Buzău (înfiinţată în 1919). A fost directorul săptămânalului Ştirea Buzăului (1932 - 22 aprilie 1934), pe lângă care înfiinţează şi o agenţie de publicitate, prima de acest gen din Buzău, ştirile cele mai importante fiind transmise prin megafon. A decedat în Buzău la data de 10 noiembrie 1970.

24 februarie 1931 – S-a născut la Homorâciu, judeţul Prahova - Lazăr Băciucu, publicist, ziarist, editor, decedat 21 martie 2010 în Bucureşti. Absolvent al Academiei de Studii Economice din Bucureşti şi a Şcolii Superioare de Ziaristică din cadrul Institutului de Ştiinte Social-Politice, la care a fost şi colaborator-asociat, este membru al Societăţii Ziariştilor Români de la fondarea acesteia (1995) şi ziarist atestat. A lucrat ca redactor, şef de secţie şi secretar general de redacţie la ziarul regional Flamura Prahovei din Ploieşti (1955-1968), iar din anul 1968 este numit redactor şef al noii serii a ziarului Viaţa Buzăului, pe care l-a condus până în 1972. A publicat articole, reportaje, eseuri, interviuri în principalele reviste din ţară, printre care Agricultura României şi Convorbiri literare din Iaşi. Este autorul mai multor volume, printre care Poiana cu statui – file din jurnalul de la Măgura (1997) şi A doua inviere – eseuri, reportaje şi interviuri din şi despre Basarabia.

***

LOCUŢIUNI, MAXIME ŞI CUGETĂRI ÎN LIMBA LATINĂ

Cura, ut valeas! - Ai grijă de tine!

Rara avis - Pasăre rară

Raro ulla calamitas sola venix - Rareori o nenorocire vine singură.

Repetitio mater studiorum est - Repetiţia este mama învăţăturii.

CÂTEVA MONEDE COMEMORATIVE UCRAINIENE CU REFERIRE LA TERITORIILE LOCUITE DE ROMÂNI

5 grivne 2000 - Cetatea albă

Această monedă este confecţionată din alpaca (aliaj cupru-nichel-zinc de culoare argintie), are margine cu zimţi, diametrul de 35 mm, şi greutatea de 16,54 grame, într-un tiraj de 50000 de exemplare. Pe avers se prezintă stema mică a Ucrainei într-un chenar de forma unui scut heraldic, înconjurat de un motiv ornamental grecesc iar pe revers inscripţia BILGOROD DNISTROVSKII 2500 ROKIV (cu chirilice) însemnând CETATEA ALBĂ 2500 DE ANI, o imagine a cetăţii, stema ucraineană a oraşului, înconjurată de şase monede antice ale oraşului grecesc Tyras.

Cetatea Albă este un oraş în raionul omonim din regiunea istorică Bugeac, în Ucraina de astăzi (regiunea Odesa). În timpul lui Burebista cetatea se numea "Tyras" şi ţinea de regatul dacic. Cetatea s-a aflat sub suveranitatea moldovenilor între anii 1359 şi 1484, când Ştefan cel Mare a pierdut cetatea, aceasta fiind cucerită de către turci. Oraşul devine parte a Regatului României între 1918 şi 1940. Populaţia românească în oraş este în prezent de 2%.

2 grivne 2000 - 125 de ani de existenţă a Universităţii de Stat din Cernăuţi

Această monedă este confecţionată din alpaca (aliaj cupru-nichel-zinc de culoare argintie), are margine cu zimţi, diametrul de 31 mm diametru şi greutatea de 12,8 grame, ăntr-un tiraj de 50000 de exemplare. Pe avers se prezintă stema Ucrainei şi două ornamente de pe tavanul Sălii de marmură - fosta Sală Sinodală, în care în 1918 s-a votat unirea Bucovinei cu România, iar pe revers faţada clădirii principale a universităţii - fostul Palatul al Mitropoliei Ortodoxe a Bucovinei şi Dalmaţiei, văzută prin trei arce separate de două coloane, inscripţiile CERNIVEŢKII DERJAVNÎI UNIVERSITET şi 125 ROKIV (cu chirilice) însemnând UNIVERSITATEA NAŢIONALĂ (sau de stat) DIN CERNĂUŢI şi 125 DE ANI. Piesa face parte din seria „Instituţii de învăţămînt superior din Ucraina”. Desenul monedei a fost creat de artistul Mikola Kociubei, gravorul piesei fiind Sviatoslav Ivanenko.

Universitatea din Cernăuţi a fost înfiinţată în anul 1875. Pe atunci oraşul Cernăuţi (ca şi întreaga Bucovină) făcea parte din Imperiul Austro-Ungar, aşa că universitatea a căpătat - firesc - numele împăratului Franz Josef, iar aici se studia mai ales în limba germană. După primul război mondial şi unirea Bucovinei cu România universitatea din Cernăuţi capătă numele regelui Carol I. După cel de-al doilea război mondial nordul Bucovinei a fost ocupat de Uniunea Sovietică. În anul 1989 universitatea a căpătat numele lui Iuri Fedkovici (1834 - 1888), scriitor ucrainean născut la Putila în Bucovina, şi care a locuit o vreme în Cernăuţi. Clădirea ce apare pe monedă face parte din fosta reşedinţă episcopală ortodoxă - Palatul Mitropolitan (din 1873 episcopia a fost ridicată la rang de mitropolie, episcopul devenind mitropolit), ansamblu ridicat între anii 1864 şi 1882, fiind opera arhitectului ceh Josef Hlavka (1831 - 1908). Iniţiativa construcţiei reşedinţei episcopale a aparţinut episcopului român Eugenie Hacman (1793 - 1873), cunoscut mai ales pentru că a promovat învăţămîntul în limba română în Bucovina. Inaugurarea ansamblului a fost făcută în 1882 de către Silvestru Morariu-Andrievici (1818 - 1895), arhiepiscop al Cernăuţilor şi mitropolit al Bucovinei şi Dalmaţiei. În această clădire se află marea Sală Sinodală, în care Consiliul Naţional Român a organizat Congresul General al Bucovinei, care, pe 15 noiembrie - stil vechi / 28 noiembrie - stil nou, anul 1918, a votat „Unirea necondiţionată şi pentru vecie a Bucovinei în vechile hotare până la Ceremuş, Colacin şi Nistru, cu Regatul României”. Astăzi sala se numeşte „Sala de marmură”.

5 grivne 2002 - Cetatea Hotin - 1000 de ani

Această monedă este confecţionată din alpaca (aliaj cupru-nichel-zinc de culoare argintie), are margine cu zimţi, diametrul de 35 de mm şi greutatea de 16,54 grame într-un tiraj de 30000 de exemplare. Pe avers se prezintă o boltă într-un un zid de cetate, cu motive formate din cărămizi, un trofeu militar format din steaguri, lănci, muschete, trompete, tobe, tunuri şi ghiulele şi stema Ucrainei, iar pe revers o imagine a cetăţii Hotinului văzută din partea opusă Nistrului, inscripţia HOTIN 1000 ROKIV (cu chirilice) însemnând HOTIN 1000 DE ANI şi stema ucraineană actuală a oraşului Hotin.

Nu se ştie cu certitudine cine şi când a construit cetatea Hotinului. E posibil ca aici să fi fost construite fortificaţii de lemn şi pământ în secolul al XI-lea, de către cneazul Vladimir al Kievului. Principele Haliciului (Galiţia-Volânia), Daniil Romanovici, ar fi construit primele fortificaţii de piatră pe la anul 1250. Cert este că voievozii moldoveni au stăpânit Hotinul - care făcea parte dintr-o regiune numită Ţara Şepeniţului - încă din secolul al XIV-lea şi că au întărit şi lărgit cetatea. O menţiune certă a Hotinului datează din anul 1310, cînd oraşul este arătat ca reşedinţă a unui episcop catolic. În timpul lui Alexandru cel Bun la Hotin era punct de vamă. Ştefan cel Mare redobîndeşte Hotinul de la polonezi prin 1462-1464, încredinţând cârmuirea acestuia unui pârcălab. Hotinul a avut o istorie zbuciumată. Polonezii au încercat mereu să stăpînească acest important punct strategic de pe Nistru (pe care îl numeau Chocim), în veacurile XIV-XVII cetatea trecând de mai multe ori de la Moldova la Polonia şi invers, atât paşnic cât şi ca urmare a unor asedii. De exemplu, Despot Heraclid a dat cetatea Hotinului pe seama nobilului polon protestant Albert Laski, care îl ajutase să dobândească domnia Moldovei în anul 1561. Din anul 1713 Hotinul a fost ocupat de turci, care au organizat aici o raia. În timpul războaielor cu turcii Imperiul Ţarist a cucerit de patru ori cetatea Hotinului, pe care au ocupat-o în anul 1812, când au răpit Moldovei şi Basarabia. După primul război mondial Hotinul revine României. În 1940 şi apoi în 1944 Hotinul este ocupat din nou, de această dată de Uniunea Sovietică (fiind atribuit Republicii Socialiste Sovietice Ucrainene). În prezent oraşul Hotin aparţinei regiunii Cernăuţi din Ucraina, şi are aproximativ 10-11000 de locuitori.

Monitorul Oficial nr. 186 din 21 august 1930 arată că stema judeţului Hotin este o cetate de argint cu trei turnuri, cu poarta închisă. Cetatea este aşezată pe o terasă ieşind dintr-o apă de argint. Deasupra cetăţii sunt două săbii de aur cu vârfurile în jos. Săbiile sunt încrucişate, iar între ele o cruce asupreşte o semilună.

5 grivne 2008 - 600 de ani de la prima atestare documentară a oraşului Cernăuţi

Această monedă este confecţionată din alpaca (aliaj cupru-nichel-zinc de culoare argintie), are margine cu zimţi, diametrul de 35 de mm şi greutatea de 16,54 grame într-un tiraj de 45000 de exemplare. Pe avers se prezintă stema Ucrainei, un motiv cu romburi inspirat din acoperişul Universităţii din Cernăuţi şi un felinar ornamentat din vremea stăpânirii austriece, iar pe revers inscripţia CERNIVŢI 600 ROKIV (cu chirilice) însemnând CERNĂUŢI 600 DE ANI, stema ucraineană a oraşului şi patru clădiri monument din Cernăuţi. Oraşul a fost unul din marile centre culturale româneşti, aici a locuit şi studiat mulţi ani poetul Mihai Eminescu. Oraşul Cernăuţi apare, alături de celelalte târguri moldoveneşti unde trebuia să se plătească vamă, în privilegiul comercial pe care domnitorul Alexandru cel Bun l-a acordat pe 8 octombrie 1408 „sfetnicilor şi orăşenilor din târgul Liovului” şi negustorilor din Galiţia. Documentul menţionează vămi mari şi mici, vămi de oraş, de strajă şi de hotar. Sumele plătite ca vamă depindeau de calitatea mărfii. Pentru mărfurile ce ieşeau din Moldova cuantumul vămii depindea şi de ţara de destinaţie. Moldova exporta animale vii (boi, vaci, cai, oi, porci), piei crude sau tăbăcite, blănuri de vulpe şi de veveriţă. Unele mărfuri - caii moldoveneşti buni, jderii, argintul ars - erau monopol domnesc.Se importau produse prelucrate: stofe şi ţesături, îmbrăcăminte şi încălţăminte (şepci, pantaloni), arme, diverse alte obiecte manufacturate, şi mărfuri exotice, numite tătărăşti fiindcă veneau dinspre răsărit: mătase, piper, tămîie, vin grecesc dulce. Unele mărfuri doar treceau pe drumurile Moldovei, fiind vândute în alte ţări.

Cele patru clădiri reprezentate pe monedă sunt, de la stânga spre dreapta:
- biserica romano-catolică iezuită „Preasfânta inimă a lui Isus”, sfinţită la 1894; în perioada comunistă aici s-a mutat arhiva oraşului;

- casa-corabie, aflată la intersecţia dintre strada principală (fostă Hauptstrasse, azi Golovna) şi strada Shalom-Alehem;
- primăria oraşului;

- fosta reşedinţă mitropolitană, azi aparţinînd Facultăţii de Teologie a Universităţii din Cernăuţi.

Monitorul Oficial nr. 171 din 2 august 1930 arată că stema municipiului Cernăuţi este o cetate de argint cu două turnuri laterale pătrate. Ferestrele cetăţii sunt negre. În bolta porţii cetăţii este capul de bour cu stea între coarne, flancat de o roză şi de o semilună. Deasupra cetăţii se află o roză de aur. Scutul este timbrat cu o coroană murală de argint cu şapte turnuri crenelate. Cetatea reprezentată pe stemă este vechea cetate Ţeţina din vestul Cernăuţiului. Abandonată cîndva în secolul al XV-lea, cetatea nu mai există astăzi. Pietrele au fost folosite de autorităţile austriece pentru diverse construcţii în Cernăuţi. Ruinele ultimului turn de apărare rămas au fost distruse în timpul ocupaţiei sovietice. Capul de bour cu elementele astrale arată că Cernăuţiul este un vechi oraş moldovenesc.

_______xxXxx_______