200 leva 1943
Este o republica prezidentiala situata in peninsula Balcanica, in sud estul Europei, care si-a castigat independenta in anul 1908 fata de Turcia.
Suprafata statului este 110 910 km.p., populatia numara 7,3 milioane de locuitori iar, capitala functioneaza in orasul Sofia.
Deviză nationala unanim acceptata este: În unire stă puterea.
Stema oficială este:
Steagul oficial este:
Pe aversul bancnotei aplicate aici este reprezentat chipul viitorului rege bulgar Simeon al II-lea, nume real Simeon Borisov of Saxe Coburg and Gotha, născut in anul 1937 si care a condus in perioada anilor 1943 -1946. A indeplinit si functia de prim-ministru in regimul post comunist, in perioada anilor 2001 – 2025.
Pe reversul bancnotei este o vedere asupra orasului bulgar Tarnovo.
***
DIN ÎNŢELEPCIUNEA
POPOARELOR LUMII
POPOARELOR LUMII
- Ţi s-au dat două urechi şi o singură gură, pentru a asculta de două ori mai mult decât vorbeşti. (Proverb chinez)
- Când salvezi viaţa cuiva, acea viaţă îţi aparţine! (Proverb arab)
- La micul dejun, fii egoist, prânzul împarte-l cu prietenul, iar cina dă-o duşmanilor! (Proverb chinez)
Această monedă a fost emisă în anul 2011 pentru a marca trecerea a 375 de ani de la naşterea lui Milescu Spătaru, nume real Nicolae Milescu, renumele de Spătaru adăugânduşi-l mai târziu. Pe aversul acesteia se prezintă stema României şi un astrolab - un vechi instrument ce putea fi folosit pentru determinarea latitudinii - care trimite la călătoria lui Milescu în China, iar pe revers bustul Spătarului Milescu, o foaie de pergament cu pecete, o călimară şi o pană. Moneda este confecţionată din argint cu puritatea de 99,9 %, în greutate de 31,103 grame, cu diametrul de 37 mm, în tiraj de 500 de exemplare şi are margine zimţată.
Nicolae Milescu sau Neculai Milescu Spătarul (în rusă Николай Гаврилович Спафарий) (născut 1636 la Vaslui şi decedat 1708 la Moscova) a fost un cărturar, traducător, călător, geograf şi diplomat moldovean, activ în Moldova dar şi în Ţara Românească. A fost fiul lui Gavril, boier vasluian, cu posibilă origine grecească sau aromânească, fiind născut în Peloponez. Nicolae a studiat la şcoala patriarhiei din Constantinopol. A tradus Vechiul Testament, textul său fiind baza pentru Biblia lui Şerban Cantacuzino, tipărită la Bucureşti în 1688. În 1653 devine grămătic al domnitorului Moldovei Gheorghe Ştefan (1653 - 1658). L-a slujit şi pe Gheorghe Ghica (1658-1659), în timpul domniei moldoveneşti a acestuia. Apoi Ghica-vodă fiind mutat cu domnia în Muntenia (1659-1660), în Moldova a venit pe tron Ştefăniţă-vodă (1659-1661), fiul lui Vasile Lupu. Nicolae îl urmează la Bucureşti pe Gheorghe Ghica, fiind răsplătit cu rangul de mare spătar al Ţării Româneşti. După mazilirea protectorului său, Nicolae se întoarce din Muntenia în Moldova. Nicolae a fost capuchihaie - agentul diplomatic al domnului - la Constantinopol. După 1664 şi pînă în 1668, Nicolae a cutreierat o mare parte a Europei, ajungînd la Berlin, Stockholm, Paris, cu misiuni încredinţate de fostul domn al Moldovei, Gheorghe Ştefan, refugiat în Pomerania, la Stettin. În timpul acestor peregrinări Nicolae a folosit pentru întâia oară numele de Spatarius. S-a întors în Moldova în timpul domniei lui Iliaş Alexandru (1666-1668). Probabil că acum a fost însemnat la nas, fiind bănuit de uneltiri împotriva domniei. O asemenea mutilare era aplicată pe atunci pretendenţilor la tron (o persoană cu infirmităţi neputînd fi domnitor), de unde şi părerea că Nicolae ar fi năzuit să urce pe tronul Moldovei. În 1671 Nicolae pleacă la Moscova, fiind recomandat ţarului Alexei Mihailovici de către patriarhul Dositei al Ierusalimului. La Moscova Milescu a căpătat o slujbă la Posolski Prikaz - Departamentul Solilor. În 1675 a fost trimis ca ambasador în China, la marele împărat Kangxi sau Kang-hi (1654-1722), al patrulea din dinastia Qing (1644-1912), ce domnea la Beijing. Înainte de plecare a căpătat şi rangul de polcovnic - colonel - în armata rusă. Întreaga aventură a durat ceva mai mult de doi ani şi jumătate. Misiunea sa în orientul îndepărtat i-a prilejuit scrierea a două cărţi foarte interesante, „Jurnal de călătorie în China” şi „Descrierea Chinei”. Numele Milescu nu a fost folosit de Nicolae, ci de cronicarul Ion Neculce. Cert este că rudele spătarului Nicolae rămase în Moldova stăpîneau satul Mileşti din ţinutul Vasluiului. În ciuda erudiţiei sale deosebite, Nicolae Milescu-Spătaru nu a reuşit să strângă mare avere în Rusia. Urmaşii săi au rămas în slujba ţarilor. Numele Spătaru a fost rusificat şi a devenit Spafari. A fost cunoscut și sub numele de Spătarul Milescu-Cârnu. Denumirea de "Spătarul" provine de la faptul că a deținut această funcție o perioadă în Ţara Românească. Porecla Cancelarul Milescu Nas-Cârn provine de la faptul că a fost mutilat de domnul Ştefăniţă Lupu pentru a-i se potoli presupusele ambiții de a accede la domnie, pentru că un om însemnat nu putea pretinde niciodată domnia.
Nicolae Milescu sau Neculai Milescu Spătarul (în rusă Николай Гаврилович Спафарий) (născut 1636 la Vaslui şi decedat 1708 la Moscova) a fost un cărturar, traducător, călător, geograf şi diplomat moldovean, activ în Moldova dar şi în Ţara Românească. A fost fiul lui Gavril, boier vasluian, cu posibilă origine grecească sau aromânească, fiind născut în Peloponez. Nicolae a studiat la şcoala patriarhiei din Constantinopol. A tradus Vechiul Testament, textul său fiind baza pentru Biblia lui Şerban Cantacuzino, tipărită la Bucureşti în 1688. În 1653 devine grămătic al domnitorului Moldovei Gheorghe Ştefan (1653 - 1658). L-a slujit şi pe Gheorghe Ghica (1658-1659), în timpul domniei moldoveneşti a acestuia. Apoi Ghica-vodă fiind mutat cu domnia în Muntenia (1659-1660), în Moldova a venit pe tron Ştefăniţă-vodă (1659-1661), fiul lui Vasile Lupu. Nicolae îl urmează la Bucureşti pe Gheorghe Ghica, fiind răsplătit cu rangul de mare spătar al Ţării Româneşti. După mazilirea protectorului său, Nicolae se întoarce din Muntenia în Moldova. Nicolae a fost capuchihaie - agentul diplomatic al domnului - la Constantinopol. După 1664 şi pînă în 1668, Nicolae a cutreierat o mare parte a Europei, ajungînd la Berlin, Stockholm, Paris, cu misiuni încredinţate de fostul domn al Moldovei, Gheorghe Ştefan, refugiat în Pomerania, la Stettin. În timpul acestor peregrinări Nicolae a folosit pentru întâia oară numele de Spatarius. S-a întors în Moldova în timpul domniei lui Iliaş Alexandru (1666-1668). Probabil că acum a fost însemnat la nas, fiind bănuit de uneltiri împotriva domniei. O asemenea mutilare era aplicată pe atunci pretendenţilor la tron (o persoană cu infirmităţi neputînd fi domnitor), de unde şi părerea că Nicolae ar fi năzuit să urce pe tronul Moldovei. În 1671 Nicolae pleacă la Moscova, fiind recomandat ţarului Alexei Mihailovici de către patriarhul Dositei al Ierusalimului. La Moscova Milescu a căpătat o slujbă la Posolski Prikaz - Departamentul Solilor. În 1675 a fost trimis ca ambasador în China, la marele împărat Kangxi sau Kang-hi (1654-1722), al patrulea din dinastia Qing (1644-1912), ce domnea la Beijing. Înainte de plecare a căpătat şi rangul de polcovnic - colonel - în armata rusă. Întreaga aventură a durat ceva mai mult de doi ani şi jumătate. Misiunea sa în orientul îndepărtat i-a prilejuit scrierea a două cărţi foarte interesante, „Jurnal de călătorie în China” şi „Descrierea Chinei”. Numele Milescu nu a fost folosit de Nicolae, ci de cronicarul Ion Neculce. Cert este că rudele spătarului Nicolae rămase în Moldova stăpîneau satul Mileşti din ţinutul Vasluiului. În ciuda erudiţiei sale deosebite, Nicolae Milescu-Spătaru nu a reuşit să strângă mare avere în Rusia. Urmaşii săi au rămas în slujba ţarilor. Numele Spătaru a fost rusificat şi a devenit Spafari. A fost cunoscut și sub numele de Spătarul Milescu-Cârnu. Denumirea de "Spătarul" provine de la faptul că a deținut această funcție o perioadă în Ţara Românească. Porecla Cancelarul Milescu Nas-Cârn provine de la faptul că a fost mutilat de domnul Ştefăniţă Lupu pentru a-i se potoli presupusele ambiții de a accede la domnie, pentru că un om însemnat nu putea pretinde niciodată domnia.
Câteva vignete de pe bancnotele statelor americane
de dinainte de proclamarea independenţei SUA
de dinainte de proclamarea independenţei SUA
Câteva ornamente decorative marginale de pe bonduri amerciane
con_dorul@yahoo.com
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu