Tabara de sculptura in aer liber de la Magura s-a realizat între anii 1970 - 1985, deci pe durata a 16 ani, ca un un exceptional muzeu in aer liber, situat pe o suprafata de cateva hectare, in zona adiacenta Manastirii Ciolanu, fiind cea mai mare din tara si una din cele mai mari din lume. Pe pajiste se afla 256 de lucrari din piatra, rezultatul a 16 editii a cate 16 lucrari, reprezentand cele 16 secole de atestare documentara a municipiului Buzau (376 – 1976), de la martirizarea sfantului Sava de la Buzau (Sava Gotul) - 12 aprilie 372. De fiecare dată au studiat şi creat aici 16 sculptori artişi şi studenţi, mereu alţii de la an la an.
Maternitate - în Tabăra de sculptură în aer liber de la Măgura
Meditând - în Tabăra de sculptură în aer liber de la Măgura
Metamorfoză - în Tabăra de sculptură în aer liber de la Măgura
Mireasa - în Tabăra de sculptură în aer liber de la Măgura
***
SCRIITORI DE PE MELEAGURI BUZOIENE
Cine este scriitorul buzoian care a scris volumele: Expediţie la apa vie, După anchetă şi Drumul prin pădure?
Corneliu Ştefan – născut la 21 octombrie 1941 în Buzău şi decedat la 19 februarie 2003 tot în Buzău, prozator şi publicist.
Această monedă a fost emisă în anul 2009 pentru a marca faptul că oraşul românesc Timişoara este primul oraş european iluminat electric. Pe aversul acesteia sunt reprezentate stema României, un felinar de epocă pentru iluminatul stradal şi câteva clădiri şi monumente reprezentative din Timişoara, şi anume: Domul romano-catolic, un fragment din monumentul Sfintei Treimi, statuia Fecioarei Maria, Opera română, Catedrala ortodoxă, Muzeul Banatului şi podul "Mitropolit Şaguna" de peste râul Bega, iar pe revers centrala hidroelectrică de pe râul Bega, un grup de trei generatoare de curent electric şi clădirea primei centrale electrice din Timişoara. Moneda este confecţionată din argint cu puritatea de 99,9%, în greutate de 31,103 grame, tiraj de 500 de exemplare, la preţul unitar de vânzare de către BNR de 320 ron.
„Una din invenţiunile cele mai mari ale timpului prezent a ajuns a fi pusă în practică şi dată spre întrebuinţare omenirii din oraşul nostru.” Așa descria cotidianul de limbă română „Luminătorul” punerea în funcțiune a lămpilor electrice pe stăzile Timișoarei, în anul 1884. Tot din presa vremii se remarcă și entuziasmul locuitorilor impresionați de aspectul nocturn al orașului: „O lumină alb-gălbuie inundase instantaneu străzile din urbea de pe Bega şi colora clădirile elegant decorate cu arabescuri şi motive ale barocului târziu. Lumea rămăsese surprinsă de absenţa lampagiilor care, cu suliţa, aprindeau felinar după felinar. Dacă aveai răbdare suficientă, puteai vedea cum lumina se întindea în lungul străzilor, ca un val ce avea să spargă misterele nopţii.” După răspândirea veștilor despre descoperirile din domeniul electricității, autoritățile locale timișorene nu au stat mult pe gânduri. Astfel, după ce mai bine de un secol iluminatul stradal s-a făcut cu seu și, mai apoi, cu gaz (o altă premieră bănățeană), în 15 decembrie 1882, primăria încheia un contract de concesionare cu Societatea Anglo-Austriacă „Bruch Electrical Companz Ltd.” pentru construirea unei uzine de producere a energiei electrice. Doi ani mai târziu, la 24 octombrie 1884, începeau testele, pentru ca pe 12 noiembrie să fie puse în funcțiune 731 de lămpi incandescente cu filament de cărbune, într-o rețea de 59 de km. Dincolo de beneficiile noii tehnologii și de entuziasmul locuitorilor, trebuie menționate și victimele colaterale. Ca orice lucru nou, electricitatea a ucis metoda care i-a precedat, în cazul de față pe cea de iluminare a străzilor cu lămpi cu gaz. În urma deciziei primăriei, de întrerupere a contractelor pentru lămpile cu gaz, zeci de muncitori au fost nevoiți să-și caute de lucru în altă parte. Un preț care trebuia plătit pentru a dobândi acest statut de oraș deschizător de drumuri la nivel european. Uzina electrică a trecut în proprietatea comunală în anul 1893, după ce a fost cumpărată de la societatea engleză cu 200.000 de florini. Ea a asigurat mult timp necesarul de energie pentru iluminatul stradal și a alimentat tramvaiele electrice. De-a lungul anilor, lungimea rețelei de lămpi a crescut treptat, alimentarea lor fiind întreruptă doar în timpul războaielor, din considerente strategice.
Câteva vignete de pe bancnotele statelor americane de dinainte de proclamarea independenţei SUA
con_dorul@yahoo.com
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu