1. Banca
națională a statului Venezuela procedează la înlocuirea bancnotelor aflate în
circulație. Prin această acțiune se urmărește realizarea unor bancnote, cu un
design mai plăcut și cu mai multe elemente de siguranță, pentru împiedicarea
contrafacerii acestora. Aici se prezintă bancnotele de 2 bolivari din anii 2007
și 2018.
Pe reversul ambelor bancnote sunt reprezentate păsări din
fauna parcului național venezuelean Morrocy. Parcul Național Morrocoy este situat în estul țării pe coasta maritimă a provinciei Falcon. A fost declarat parc
național în data de 26 mai 1974 și se întinde pe 32090 acri (aproximativ 130000
kilometri pătrați.) Parcul este locuit de numeroase
specii de păsări, aproximativ 266. Flora corespunde zonei pădurii tropicale
uscate. Vegetația este destul de
variată și este strâns asociată cu pozițiile geomorfologice, cele mai
importante subseturi fiind: coasta, lagune, mlaștini, țărmul salin, cheiuri și
funduri de acumulări acvatice.Temperatura este relativ uniformă pe parcursul
anului între 27 și 35 ° C. Pe vreme rece poate atinge temperaturi cuprinse între 23-26 ° C.
2. Banca națională a statului Ucraina a pus în circulație pentru prima dată în
istoria sa bancnota de 1000 de gribne.
3. În data de 1 decembrie
2018 Banca Naţională a României a lansat în circuitul numismatic mondial o
bancnotă aniversară pentru colecționare, cu valoarea nominală de 100 lei,
dedicată împlinirii a 100 de ani de la Marea Unire de la 1 Decembrie 1918.
Bancnota are următoarele caracteristici: valoare nominală: 100 lei: anul emiterii: 2018; dimensiuni:
147 x 82 milimetri, cu o toleranță de ± 1 mm; culoare predominantă: albastru;
imprimată în tehnică mixtă plană/relief, pe suport de polimer; fereastră
transparentă complexă; tiraj: 10000 exemplare și preț unitar de vânzare
fără TVA: 150 lei.
Pe
reversul bancnotei sunt ilustrate intrarea în București a alaiului regal la 1 Decembrie
1918 și un fragment din buzduganul regelui Ferdinand I, respectiv patru
femei în costume populare specifice fiecărei provincii româneşti unite:
Basarabia, România, Ţara Ardealului şi Bucovina. Dedesubt, se află
textul: „FALSIFICAREA ACESTOR BILETE SE PEDEPSEŞTE CONFORM LEGILOR”. Denumirea
băncii centrale „BANCA NAŢIONALĂ A ROMÂNIEI” se află sus, pe orizontală, iar
sigla BNR este poziţionată în dreapta sus şi în stânga jos. Valoarea nominală
este imprimată astfel: pe verticală în stânga sus şi pe orizontală în dreapta
jos, în cifre, „100” şi pe orizontală în stânga jos, în litere, „UNA SUTĂ LEI”.
Seria şi numărul bancnotei tipărite cu litere şi cifre în două culori, roşu şi
negru, sunt imprimate astfel: în stânga, pe orizontală, cu cerneală roşie, cu
caractere de înălţime crescătoare şi în dreapta pe verticală, cu cerneală
neagră. În scopul protejării împotriva falsificării, bancnota include
următoarele elemente de siguranţă
destinate publicului:
- Elemente de siguranţă incluse în substratul de polimer:
- fereastră transparentă complexă, pe verticală, care conţine portretele regelui Ferdinand I şi reginei Maria, textul „ROMÂNIA”, o bandă de culoare variabilă și un element de siguranţă vizibil contra luminii, prezent în mijlocul florii stilizate;
- filigran (reprezentând un fragment din buzduganul regelui Ferdinand I şi sigla BNR), aflat în stânga aversului, vizibil atunci când bancnota este luminată din partea opusă privitorului;
- text „ROMÂNIA 100” pe marginile ferestrei transparente;
- microtext pe firul de siguranţă magnetic, în negativ: „1 DECEMBRIE 1918 1 DECEMBRIE 2018”.
- Elemente de siguranţă adăugate prin imprimare:
- imprimare în relief, detectabilă prin palpare:
- pe avers: portretele regelui Ferdinand I şi reginei Maria, imaginea de la Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia, din 1 Decembrie 1918, stema României, denumirea băncii centrale „BANCA NAŢIONALĂ A ROMÂNIEI”, medalionul cu sigla BNR, valoarea nominală în cifre şi litere, iar în fereastra transparentă, elementul embosat „100”;
- pe revers: un fragment din buzduganul regelui Ferdinand I, denumirea băncii centrale, sigla BNR, valoarea nominală în cifre şi litere, dreptunghiul cu sigla BNR;
- cerneală care îşi schimbă culoarea, din auriu în verde, sub diferite unghiuri de înclinare, pe avers pe două rânduri, textul „LEI UNA SUTĂ”;
- imagine latentă pe revers, la baza fragmentului buzduganului regelui Ferdinand I, valoarea nominală „100” fiind vizibilă când bancnota se priveşte sub diferite unghiuri de înclinare;
- element de suprapunere sub forma unui fragment al ordinului militar „Mihai Viteazul”, care a fost instituit de regele Ferdinand I pentru fapte de vitejie în Primul Război Mondial. Fragmente ale acestuia se află poziţionate atât pe avers, cât şi pe revers, iar suprapunerea se realizează când bancnota este luminată din partea opusă privitorului;
- microperforaţii laser reprezentând valoarea nominală „100”, amplasate în zona centrală, pe direcţie verticală.
4. Loteria națională a
statului spaniol a emis o serie de bilete de loterie care omagiază oamenii de
știință ai lumii, ce au fost recompensați cu Premiul Nobel.
xxx
O EPIGRAMĂ PROPRIE
O VORBĂ DE DUH
DE LA UN ÎNAINTAȘ
UN DIALOG EPIGRAMATIC
O PASTILĂ DE UMOR
_________xxx_________
O PLACHETĂ
ȘI CÂTEVA MEDALII
DIN JUDEȚUL ARGEȘ
Informaţii
generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".
Conform DEX (Dicţionarului explicativ al limbii
române), PLACHETA este o medalie pătrată
sau dreptunghiulară, care, de obicei, are o singură faţă modelată cu desene,
basoreliefuri sau inscripţii şi se oferă
ca recompensă la concursuri, alte întreceri de orice fel sau în semn de
recunoştinţă faţă de meritele unor personalităţi. Placheta face parte din
categoria generală a medaliilor. Medalia îşi are originea în monedele
comemorative. Este confecţionată cel mai adesea din metal (aur, argint,
bronz, etc). Numele "medalie" derivă din latinescul metallum, fiind
preluat de toate popoarele romanice - de italieni (medaglia), francezi
(medaille) şi spanioli (edala).
Restaurarea Mănăstirii Curtea de Argeș
Mănăstirea
Curtea de Argeș este o mănăstire din România situată în oraşul cu
același nume din județul Argeș. Ansamblul cuprinde biserica episcopală, unul
dintre cele mai apreciate monumente de arhitectură din Țara Românească.
Mănăstirea a fost construită de către domnitorul Neagoe Basarab (1512
- 1517) pe locul vechii mitropolii de la 1359. Pictura interioară,
realizată de zugravul Dobromir, a fost terminată în anul 1526, în timpul
domniei lui Radu de la Afumaţi. Fragmente ale picturii originale sunt
păstrate la Muzeul Naţional de Artă din Bucureşti. Reparată de câteva ori,
biserica a fost restaurată între anii 1875 - 1886 de către arhitectul francez
Andre Lecompte du Nouy, discipol al lui Eugene Viollet le Duc, care
i-a adus şi unele modificări care au diminuat uşor, după părerea specialiştilor,
valoarea istorică a monumentului. Considerată drept una dintre
minunile arhitecturale ale României, mănăstirea poartă, dincolo de cunoscuta
legendă a Meşterului Manole, o serie de adevăruri istorice prea puţin
cunoscute. “Pe Argeş în gios, / Pe un mal frumos, / Negru-Vodă trece / Cu
tovarăşi zece: / Nouă meşteri mari,/ Calfe şi zidari / Şi Manoli - zece, /
Care-i şi întrece...” Cine nu ştie frumoasa baladă a meşterului Manole?!
Dar câţi dintre noi ştiu adevărul din spatele legendei şi cum îşi leagă Manole
numele de edificiul ridicat pe locul fostei Catedrale Mitopolitane. “În ziua de
Adormirea Maicii Domnului, în anul 1439, pe locul actualei Mănăstiri, era
sfinţită Catedrala Mitropolitană, în prezenţa ctitorului ei, Vlad Dracul,
domnul Ţării Româneşti. Din nefericire, în anii 1444 şi 1446 au avut loc două
cutremure care au afectat grav această catedrală, magnitudinea celui din 1446
fiind estimată de specialişti la 7,5 grade pe scara Richter. Vlad Dracul nu a
apucat să refacă catedrala, fiind asasinat împreună cu fiul sau Mircea, în
1447, de către boierii Dăneşti sprijiniţi de Iancu de Hunedoara.”, explică
directorul Muzeului Curtea de Argeş. Construcția Mănăstirii Curtea de Argeş a
început în 1514, din dorinţa lui Neagoe Basarab de a zămisli aici un lăcaş de o
frumuseţe fără seamăn. Contribuţia legendarului meşter Manole la
ridicarea construcţiei nu e doar folclor. “În tinereţe, Neagoe Basarab a fost
la studii în Italia şi la Constantinopol. La Constantinopol, sultanul Baiazid
al II-lea îi încredinţează administrarea construcţiei unei moschei, sarcină de
care el s-a achitat strălucit. Constructorul-şef al moscheii este Manoli din
Niaesia, care apare, astfel, alăturat de Neagoe Basarab. Se pare că Manoli era
armean, astfel explicându-se anumite elemente de arhitectură armeană şi
georgiana din construcţia Mănăstirii”, explică directorul Muzeului Curtea de
Argeş. Din dorinţa lui Neagoe Basarab, la construirea monumentului s-a folosit,
pe lângă calcar de Albeşti, şi marmură adusă tocmai din arhipeleagul grecesc.
Iar realizarea acestui lucru n-a fost tocmai simplă, mai cu seamă că insulele
se aflau sub control otoman, iar sultanul interzicea folosirea marmurei în
biserici, tocmai pentru a nu permite lăcaşelor creştine să se se ridice la
nivelul moscheelor. “Neagoe i-a scris sultanului Selim să-i aprobe
importul de marmură, minţindu-l cu privire la destinaţia marmurei. Angrenat în
campanile din Orient, sultanul a aprobat importul, deşi mai târziu a aflat
destinaţia reală a marmurei greceşti”. Un lucru greu de acceptat şi încă destul
de puţin cunoscut a fost evidenţiat de marele istoric, arheolog, epigrafist şi
folclorist român din secolul XIX, Grigore G. Tocilescu, care a spus că a
identificat pe cărămida cheii de boltă, scris cu caractere osmane, numele lui
Allah (Grigore G. Tocilescu- Biserica Episcopală a Mănăstirii Curtea de Argeş
restaurată în zilele M.S. Regelui Carol I şi sfinţită din nou în ziua de 12
septembrie 1886). “Din nefericire, nu avem imagini cu această cărămidă şi,
mai ales, nu ştim ce s-a întâmplat cu ea după reconstruire” mai spune
directorul muzeului. În luna decembrie a anului 1610, când oraşul Curtea de
Argeş era cucerit de trupele tânărului principe transilvan Gabriel Bathory (de
21 de ani), mănăstirea a fost de-a dreptul devalizată. “În cele
aproximativ două luni de ocupare a oraşului, Mănăstirea şi bisericile au fost
cumplit jefuite, acoperişul Mănăstirii (din plumb) fiind topit pentru
necesităţile oştirii, ceea ce a dus la degradarea monumentului”. Edificiul a
fost refăcut ulterior de Matei Basarab şi Şerban Cantacuzino. Înaintea celebrei
fântâni din apropierea mănăstirii, lângă sfântul lăcaş susura un izvor care
astăzi nu mai este şi despre care prea puţină lume ştie. “Izvorul lui Manole,
aflat iniţial în curtea Mânăstrii, a secat, însă din iniţiativa învăţatului
episcop al Argeşului, P.S.Iosif, se construieşte, peste drum de Mănăstire, o
nouă fântână, cunoscută azi sub numele de Fântâna lui Manole”. Arhitectura
lăcaşului suferă, în decursul timpului, câteva modificări. Francezul Emile
Andre Lecomte de Nouy îşi pune amprenta pe transformarea sa într-o construcţie
regală. “După ce M.S. Regele Carol (pe atunci Principe) vizitează întreagă ţară
călare, alege Podul lui Neag ca loc de trăit, iar Curtea de Argeş drept loc de
murit. În acest scop va ridica, în prima locaţie, Castelul Peleş, în timp ce la
Curtea de Argeş decide reconstruirea Mănăstirii Argeşului după metoda lui
Eugène Emmanuel Viollet-le-Duc. Acesta îl refuză pe rege din motive de vârstă
şi sănătate, dar îl recomandă pe Emile Andre Lecomte de Nouy, discipolul sau.
Acesta va reconstrui Mănăstirea încercând să o transforme dintr-o construcţie
princiară, într-una regală, văzându-se foarte bine această idee la
reconstrucţia modestului aghiazmatar gândit de Neagoe (semn al smereniei şi
umilinţei sale pe care un occidental nu putea să o înţeleagă)”. Totodată, are
loc şi o schimbare a arhitecturii turlelor, mai scunde şi cu circumferinţă mai
mare. Şi tocmai datorită acestui aspect au putut să reziste la cutremurele ce
au urmat. La fel de puţin se cunoaşte faptul că în cursul reconstrucţiei,
pereţii Mănăstirii au fost demolaţi până aproape de bază. “Fresca ce era
nedeteriorată a fost scoasă de arhitectul francez, noua frescă a Mănăstirii
fiind realizată de un grup de artişti din care făcea parte şi fratele
sau. Bucăți ale frescei vechi se păstrează și azi în muzeele României. În
curtea Mănăstirii Argeşului a existat un paraclis - singurul edificiu ridicat
de domnitorii fanarioţi în Curtea de Argeş - care avea o pictură deosebit de valoroasă.
Din păcate, acesta a fost demolat de Lecomte de Nouy, pentru a face loc
parcului destinat familiei regale. “În parcul creat au fost plantate
specii rare, găsindu-se şi azi un arbore-lalea (Liliondendron
tulipifera). În apropierae Mănăstirii, spre răsărit, avea să se
construiască, din ordinul lui Carol, o frumoasă Reşedinţa Regală, ridicată
dintr-o cărămidă specială. “Datorită calităţilor sale deosebite, cărămida
respectivă era folosită, la vremea aceea, la zidirea forturilor Bucureştiului.
În epoca respectivă, presa l-a atacat dur pe M.S. Regele Carol, acuzându-l de
deturnarea materialelor (cărămizii)”. Reşedinţa Regală ridicată de rege a
funcţionat până la abolirea monarhiei, ca instituţie în subordinea Casei Regale
a României.“Această reşedinţă a fost un motiv de fricţiuni între familia regală
şi ierarhii de la Argeş, care revendicau aripa de nord a construcţiei. Casa
Regală n-a acceptat însă acest lucru şi, mai mult, în 1939 M.S. Regele Carol al
II-lea decide închiderea pentru cult a mânăstirii. Lăcaşul urma să aibă numai
rolul de necropolă regală. Episcopiei i-a fost dat terenul de la intrarea în
curte în scopul construirii unei noi biserici episcopale. (sursa Net –
Adevărul.ro – Cristina Stancu). Ajungand Domn al Tarii Romanesti, Neagoe
Basarab, scrie el insusi intr-una din pisaniile sale care se afla pe fatada de
apus a bisericii, ca, gasind acea straveche biserica (adica vechea Catedrala a
Mitropoliei de la Arges) daramata si neintarita, i s-au "deschis ochii
inimii" si a hotarat aceasta biserica din temelie a o zidi si a o inalta
si a o intari. Astfel această informație s-a strecurat in miscatoarea legenda
populara a Mănăstirii Argeșului, în care se spune: "Un zid parasit.. Si
neispravit.. La loc de grindis.. La verde-alunis.. Cainii cum il vad.. La el se
raped.. Si latra-a pustiu.. Si urla-a mortiu." Prin urmare, Neagoe Basarab
(1512-1521), dornic de a-si dovedi autoritatea, credinta si patriotismul, dar
si avutia, hotara zidirea acestei marete manastiri, menita sa intreaca in
frumusete tot ce se facuse pana atunci. Manastirea Curtea de Arges, prin
maretia, perfectiunea proportiilor cat si prin bogatia decoratiei acesteia a
gasit un puternic ecou in sufletul cantaretilor populari care i-au invaluit
obarsia in umbra legendei. Asa cum glasuieste balada populara culeasa de
Alecsandri, zidirea Manastirii Curtea de Arges s-ar datora "Mesterului
Manole", care impreuna cu "noua mesteri mari, calfe si zidari"
au lucrat cu multa truda si cu pretul unor mari sacrificii la ctitoria voievodului
Neagoe Basarab. Acele ruine, aflandu-le Neagoe Basarab, cu ajutorul unui
ciobanas, "din fluier doinas", ar fi hotarat: "Iata zidul meu!
Aici aleg eu.. Loc de minastire.. Si de pomenire" si de indata ar fi
indemnat pe mesterii ce-l insoteau, zicandu-le: "Curand va siliti.. Lucrul
de-l porniti.. Ca sa-mi ridicati.. Aici sa-mi durati.. Manastire 'nalta.. Cum
n-a mai fost alta" ceea ce acestia pana la urma, cu pretul vietii lor,
chiar au si facut. Manastirea Curtea de Arges nu este insa o legenda: ea este
expresia sentimentelor celor mai sincere ale poporului roman despre jertfa lui,
pe care a pus-o si la baza acestei manastiri, dupa cum a pus-o si la baza
tuturor marilor opere de constructie din tara noastra, in trecut si
prezent. Manastirea din Curtea de Arges nu este numai un simplu locas de
inchinare, ci este un simbol al jertfei poporului roman. Zidirea
manastirii a durat trei ani (1515-1517). Domnul Neagoe, care avea bune
cunostinte despre arhitectura bisericeasca, a dat si ideea planului bisericii
si sfaturi si indemnuri mesterilor, in fruntea carora se distinge legendarul
Manole. Manastirea a fost sfintita la data de 14 - 15 august 1517. La aceasta
slujba, dupa descrierea facuta de Gavriil Protul de la Muntele Athos, a fost
prezent insusi Neagoe Basarab. Au mai fost de față la sfințire Teolipt –
Patriarhul Constantinopolului, insotit de mare sobor, toti arhimandritii si
egumenul manastirilor de la Muntele Athossi tot "clerosul" din Tara
Romaneasca, in frunte cu Mitropolitul Macarie si mult popor venit din aproape
toate colturile tarii. "Pentru intaia data un patriarh din
Constantinopol, se afla pe pamantul romanesc; el fiind însoțit de episcopii de
Sares, de Sarde, de Midia si de Melenic. Prezenta patriarhului de
Constantinopol, a altor ierarhi, preoti si calugari de peste hotare, alaturi de
mitropolitul tarii si de clerici romani, la sfintirea Manastirii Argesului, a
fost prilej si chip de afirmare a unitatii Ortodoxiei, cum nu se mai vazuse
inca. Manastirea Curtea de Arges, asa cum a iesit din mana mesterilor lui Neagoe
Basarab, apartine, in ceea ce priveste linia ei arhitectonica, stilului
bizantin, in timp ce elementele decorative ce-i impodobesc exteriorul,
dezvaluie influente ale artei armene, persane, georgiene si arabe. Cu toate
acestea, aici totul alcatuieste o perfecta si armonioasa unitate. Mai tarziu au
venit insa peste aceasta manastire multe necazuri si primejdii. In iarna anului
(1610-1611), Gabriel Bathory cu oastea lui, au jefuit din biserica si din
morminte tot ce era pretios, luand si acoperisul de plumb si cositoral
bisericii, si lasind-o expusa la stricaciuni. Razboaiele dintre rusi si turci
de la 1769-1774 si 1787-1791 au adus Manastirii Curtea de Arges alte jefuiri si
stricaciuni. Un cutremur la 29 octombrie 1802, apoi un foc, un alt cutremur la
28 ianuarie 1838, alte incendii in ianuarie 1866, la 23 aprilie 1867 si la 2
decembrie acelasi an, au adus manastirii noi deteriorari si pagube mari.
Manastirea Curtea de Arges, alaturi de oraselul de langa, intre timp, au
dobandit cinstea de resedinta episcopala, la anul 1793 luand fiinta aici
Episcopia Argeșului, care a functionat pana in 1949, cand s-a unit cu Episcopia
Ramnicului Valcea. La Manastirea Curtea de Arges, a functionat, cu mici
intreruperi, timp de peste 100 de ani, Seminarul teologic "Neagoe Voda",
continuat apoi de Seminarul Teologic Special pentru Transilvania pana in anul
1977. Daca privim din orice parte biserica Manastirii Argesului, ea ne apare ca
un ansamblu unitar si armonios, un joc de linii, de inflorituri ingenioase in
piatra, de lumini si umbre rasfrante care-i dau spontaneitate, suplete si
eleganta. Aici își odihnesc somnul de veci voievozii Neagoe Basarab și Radu de
la Afumați dar și cuplurile regale Carol I – Elisabeta și Ferdinand – Maria. In
capela-paraclis din centrul palatului se pastreaza moastele Sfintei Mucenite
Filoteia. Istoria Manastirii Curtea de Arges reprezinta o parte importanta din
insasi istoria Bisericii Ortodoxe Romane, care in mod continuu, de-a lungul
veacurilor, s-a identificat cu sufletul si viata poporului roman. Manastirea
Curtea de Arges, alaturi de Biserica strabuna a poporului nostru, a indeplinit
si un rol patriotic: acela de a mobiliza constiinta poporului si a tarii in
fata pericolului. Sursa – Net - Arhim. dr. Chesarie Gheorghescu.
Armata e cu noi
Boteni - 22 decembrie 1989 - România
Placheta
de mai sus a fost bătută la comanda Unității militare nr. 01842 Boteni și a
fost executată la Fabrica “Arădeanca”. Ea are următoarele caracterisitici
tehnice: formă - dreptunghiulară; lungime – 60 milimetri; lăţime – 41 milimetri,
greutate – 78 grame, material compoziție - cupru patinat. În planul central al
aversului se află o imagine cu câteva siluete reprezentative ale Revoluţiei
Române din Bucureşti: clădirea Televiziunii Române, un paraşutist militar, două
elicoptere în zbor şi o mână cu degetul arătător şi mijlociu în formă de “V” de
la “Victorie”. Sub această imagine se află înscris textul: “Boteni - 22
decembrie 1989.” Pe reversul plachetei, în plan central, este înscris, cu
litere majuscule, următorul text: “Armata e cu noi”. Localitatea Boteni este situată în comuna Conţeşti din judeţul
Dâmboviţa, iar unitatea militară 01842 este o structură militară de
paraşutişti. Un grup de militari din această unitate militară, au primit o
misiune specială, în dimineaţa zilei de Crăciun (25 decembrie 1989), aceea de a
executa cuplul dictatorial Ceauşescu.
Societatea Română de Televiziune, mai
simplu Televiziunea Română
(TVR) este instituția
publică de televiziune din România,
care își difuzează programele pe patru canale centrale: TVR 1 , 2 , 3 și
Internațional. Pe lângă acestea, mai funcționează și cele șase studiouri regionale Chișinău,
Cluj, Craiova, Iași, Târgu Mureș și Timișoara. Oficial, prima emisiune
profesionistă de televiziune din România a avut loc în noaptea de 31 decembrie
1956 / 1 ianuarie 1957, din primul sediu al Televiziunii, din Floreasca, strada
Molière Nr.2 . Întreaga aparatură folosită la început în Televiziunea
Română era rusească. Fusese produsă de Institutul de Inginerie din Leningrad. O
echipă rusească a venit la București în august 1956, pentru a participa la
montarea echipamentelor și la instruirea personalului tehnic. Televiziunea a
funcționat în Floreasca până în anul 1968, când s-a mutat în actualul sediu din
Calea Dorobanților. În anul 2003 a fost inaugurat Studioul Pangratti, cu o
suprafață de circa 2200 metri pătrați - platouri și 4000 metri pătrați - birouri,
"turnul" redacțional cu 13 etaje, având nevoie de renovări
substanțiale.
Întreprinderea autoturisme Pitești 1952 - 1987
Expoziția filatelică Dacia 87 Pitești 31 oct 1987
Automobile
Dacia S.A. este
cel mai mare producător român de automobile, care din septembrie
1999 aparține grupului francez Renault. Obiectul de activitate
al societății îl constituie producerea și comercializarea de automobile,
piese auto, mașini unelte și instalații pentru industria de automobile. Dacia a luat naștere în anul
1966 la Colibaşi (astăzi Mioveni), judeţul Argeș, având la
bază un acord între autoritățile comuniste și producătorul francez de
automobile, Renault, care prevedea asamblarea unui model Renault sub marca
Dacia. Construcția
Uzinei de Autoturisme Mioveni a început în anul 1966 și s-a
încheiat într-un timp record de doar un an și jumătate. Pe 1 iulie 1968,
încep testele la cele 217 stații de lucru din uzină, iar pe 3 august
1968 se testează primul motopropulsor.
1100
1300
1300
pick up
solenza
logan
duster
sandero
Deasupra am postat
fotografii cu câteva dintre modelele de automobile care au ieşit, de-a lungul
timpului, pe poarta întreprinderii argeşene. Imediat sub medalie sunt postate câteva logo-uri ale întreprinderii argeşene şi evoluţia siglei
acesteia.
Biblioteca publică Luca Paul - Domnești
125 ani 1878 - 2003
Tărtăria, Sumer, Egipt, Pergam, Gutenberg
"Bibliotecile sunt memoria omenirii"
Expofil "Călușarii" Ediția a II-a Pitești 22 -30 iunie 1980 Județul Argeș
Călușarii este un dans tradițional românesc
practicat din vremuri imemoriale în Moldova şi Transilvania, dar care
astăzi mai este practicat doar în Muntenia şi Oltenia. În mod tradițional,
dansul se execută în săptămâna dinaintea Rusalilor și are scop
cathartic (tămăduitor), însă există documente istorice care atestă
practicarea dansului și cu alte ocazii. Călușul este un obicei
românesc care ţine de cultul unui străvechi zeu cabalin numit de tradiția
populară a dacilor Căluș, Căluț sau Călucean. Piesele din „echipamentul”
călușarilor poartă și ele denumiri care amintesc de numele zeului, mișcările
dansului simbolizând tropăiturile și comportamentul cabalin. România este
prezentă pe Lista Patrimoniului Cultural Imaterial al Umanitatii -
UNESCO cu ritualul Călușului (inclus la 25 noiembrie
2005) alături de Doina (2 octombrie 2009) și Ceramica de Horezu (3-7
decembrie 2012).
Municipiul
Pitești este reședința și cel mai mare oraș al judeţului Argeş,
România, având o populaţie de aproximativ 172000 de locuitori. Orașul are
renumele de orașul lalelelor, aici fiind găzduită anual o importantă
manifestare cultural artistică sub genericul - Simfonia lalelelor. Piteștiul
a fost reședința temporară a voievozilor Basarab Țepeluș cel Tânăr, Mihnea cel
Rău și Vlad cel Tânăr. Orașul s-a dezvoltat în mod gradat, de la sat și
târg ajungând la titlul de oraș, dobândit la începutul secolului al XIV-lea.
Prima atestare documentară datează din data de 20 mai 1388 când domnitorul
Mircea cel Bătrân întărește Mănăstirea Cozia, „o moară în hotarul
Piteștilor". Deasupra am postat stemele de la 1715, interbelică,
comunistă şi actuală ale municipiului Piteşti, iar mai jos pozele câtorva
monumente de cultură și arhitectură din orașul Pitești, din vremuri diferite.
Cinematograful Modern
Camera de Comerț
Fabrica de tananți Argeșul
Gara
Grădina publică și Palatul administrativ
Sfatul popular regional
Spitalul I.C.Brătianu
Teatrul Alexandru Davila
Tribunalul
Grota din Parcul Trivale
Combinatul Arpechim
Biserica domnească
Biserica Sfântul Nicolae
Camera de comerț și industrie
Cercul militar
Colegiul național Ion I.C.Brătianu
Galeriile de artă
Hotelul Argeș
Întreprinderea de motoare electrice
Magazinul Trivale
Muzeul județean
Prefectura
Primăria
Argeș este
un judeţ situat în regiunea Muntenia din România. Are o
suprafaţă de 6862 kilometri pătrați, numără aproximativ 650000 de locuitori și
are reședința în municipiul Pitești. Ca subdiviziuni administrative județul
este compus din 3 municipii - Pitești, Câmpulung și Curtea de Argeș, 4 oraşe -
Costești, Mioveni, Topoloveni, Ștefănești și 95 de comune. Deasupra am postat harta
şi stemele interbelică, comunista şi actuală ale judeţului Argeş, iar dedesubt
pozele câtorva monumente de cultură și arhitectură din județul Argeș, din
vremuri diferite, dar și alte locuri de vizitat pe aceste frumoase meleaguri.
Transfăgărășanul
Lacul Bâlea
Fântâna meșterului Manole - Curtea de Argeș
Schitul Dragoslavele
Mausoleul - Mateiaș
Cascada Capra
Cetatea - Poenari
Mănăstirea - Nămăiești
Cabana - Cuca
Cabana - Brustureț
Cabana - Garofița
Mănăstirea Negru Vodă - Câmpulung Muscel
Refugiul - Fereastra zmeilor
Cabana - Voina
Castrul - Jidova
Gara - Câmpulung Muscel
Vederi - Rucăr
Vedere - Stoenești
Căminul cultural - Stroiești
Hanul - Stănești
Vedere - Topoloveni
Vedere - Vâlsănești
Cabana - Cascoe
Primăria - Câmpulung Muscel
Mănăstirea Corbii de Piatră - Jgheaburi
Refugiul - Iezer
Refugiul - Viștea
Palatul regal - Curtea de Argeș
_________ooOoo_________
Societatea anonimă
ÎNTREPRINDERILE FORESTIERE ROMÂNE - București
Detaliu vignetă de pe o fotografie românească
Detaliu vignetă de pe un set de șase cupoane
de raționalizare a bunurilor de larg consum
din vremea războiului civil spaniol
con_dorul@yahoo.com
MOUSAIOS - 31.12.2019