vineri, 30 noiembrie 2018

MONEDE EURO ESTONIENE DE COLECȚIE 2


1.  Moneda de mai jos celebrează Jocurile Olimpice de Vară de la Londra din anul 2012. Pe aversul acestei monede sunt reprezentate niște linii ce sugerează mișcări ale corpului uman, logo-ul Comitetului național olimpic estonian și inscripțiile: 12 € (valoarea nominală) și ESTONIA (numele țării). Reversul monedei prezintă un design asemănător, stema statului Estonia și inscripția 2012 (anul emiterii). 
Moneda are următoarele caracteristici tehnice: data emiterii – 24.07.2012, valoarea – 12 euro, compoziția – argint,  puritatea – 99,9%, forma – rotundă, diametrul – 38,61 milimetri, greutatea – 28,28 gramen calitatea – proof, tirajul – 7500 bucăți, prețul unitar de achiziționare – 40 euro și gravor - Liis Dvorjanski. 
A XXX-a ediție a Jocurilor Olimpice de Vară  s-a desfășurat la Londra, în Marea Britanie, în perioada 27 iulie – 12 august 2012. Londra a devenit astfel primul oraș din istoria modernă care a organizat Jocurile Olimpice de vară pentru a treia oară, după cele din 1908 și 1948. La această ediție a Jocurilor Olimpice au participat 10820 de sportivi, veniți din 204 țări. Au fost în total 302 probe sportive în cadrul a 26 de sporturi diferite. Centrul probelor sportive a fost la Stadionul Olimpic, a cărui capacitate a fost de 80000 de locuri. Costurile construirii stadionului s-au ridicat la 486 milioane de lire sterline. La această ediție s-a conferit medalia de mai jos cu următoarele caracteristici tehnice: diametru - 85 milimetri, grosime - 7 milimetri și greutate - 400 grame.  
Clasamentul final pe medalii se prezintă astfel; locul 1 – S.U.A. cu 104 medalii, locul 2 - China cu 87 medalii și locul 3 - Marea Britanie cu 65 de medalii. La această ediție România a ocupat locul 27 cu 9 medalii, dintre care 2 de aur, 5 de argint și 2 de bronz. Campionii olimpici ai României sunt; 
Cel mai medaliat sportiv al jocurilor a fost înotătorul american Michael Phelps, care a câștigat 6 medalii, dintre care 4 de aur și 2 de argint.  
2.  Moneda de mai jos celebrează personalitatea lui Eduard Vilde. Pe aversul acestei monede sunt înscrise titlurile unor scrieri din opera lui Eduard Vilde și înscrisurile: 10 euro (valoarea) și Eduard Vilde (numele personajului). Reversul monedei prezintă stema statului Estonia și inscripția 2015 (anul emiterii) și EESTI VABARIIK (denumirea băncii emitente – Banca Estoniei). 
Moneda are următoarele caracteristici tehnice: data emiterii – 11.02.2015,  valoarea – 10 euro, compoziția – argint, forma – rotundă, diametrul – 38,61 milimetri, greutatea – 28,28 grame, calitatea – proof, gravor -  Mait Luidalepp și tirajul – 5000 bucăți. 
Eduard Vilde a fost un scriitor estonian, pionierul realismului critic în literatura estoniană și diplomat, care s-a născut la data de 4 martie 1865 și a decedat la data de 26 decembrie 1933. A fost unul dintre cele mai venerate figuri din literatura estoniană și, în general, este creditat ca fiind primul scriitor profesionist din țară. Vilde a crescut în ferma în care lucra tatăl său. În 1883 a început să lucreze în calitate de jurnalist. O vreme a trăit la Berlin, unde a fost influențat de materialism și socialism. Opera sa reflecta deasemeni realismul și naturalismul scriitorului francez Zola. Pe lângă faptul că a fost scriitor prolific, a fost, de asemenea, un critic deschis al domniei țariste și al proprietarilor germani. Odată cu înființarea primei republici estoniene în anul 1919, a servit ca ambasador la Berlin timp de mai mulți ani. Enumăr câtev titluri din opera sa: Musta mantliga mees, Karikas kihvti, Linda  aktsiad, Jutustused și Side. 
3.  Moneda de mai jos celebrează personalitatea lui Miima Harma. Pe aversul acestei monede este reprezentat un diapazon înconjurat de niște puncte ce simbolizează undele sonore, înscrisul Miima Harma 150 și valoarea 10 euro. Reversul monedei prezintă stema statului Estonia și inscripția 2014 (anul emiterii) și EESTI VABARIIK (denumirea băncii emitente – Banca Estoniei).
Moneda are următoarele caracteristici tehnice: data emiterii – 2014,  valoarea – 10 euro, compoziția – argint, forma – rotundă, diametrul – 38,61 milimetri, greutatea – 28,28 grame, calitatea – proof, gravor – Jaano Ester și tirajul – 7500 bucăți. 
Miina Härma a fost o apreciată compozitoare estoniană, care s-a născut la data de 9 februarie 1864 și a decedat la data de 16 noiembrie 1941. A fost al doilea muzician estonian cu studii superioare. În perioada de creație de 60 de ani, ea a scris peste 200 de piese corale. În anul 1883, Härma a intrat la Conservatorul din Sankt Petersburg, l-a absolvit în anul 1890 apoi a locuit tot în acest oraș. În anul 1894 a avut loc cel de-al cincilea Festival al cântecului estonian, ocazie cu care și-a constituit propriul cor. În anul 1915 părăsește orașul Sankt Petersburg, stabilindu-se în Tartu, unde abia în anul 1917 prinde un post de profesoară de muzică la gimnaziul din localitate, care mai târziu îi va prelua numele.

xxx

O EPIGRAMĂ PROPRIE
O PASTILĂ DE UMOR
O VORBĂ DE DUH
DE LA ÎNAINTAȘI

_________xxx________

CÂTEVA 
INSIGNE ȘI
MEDALII ROMÂNEȘTI

Informaţii generale despre medalistică  şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul  "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.
Insigna - AC.I.R. - 10 ani
(Asociația colecționarilor de insigne din România)
Mai jos prezint un scurt istoric al mișcării insignografice din RomâniaLa începutul anilor 1950 în ţara noastră existau câteva colecţii remarcabile de insigne, în marea majoritate amestecate însă între cele de monede, medalii sau timbre. Începutul unei colecţii organizate de insigne în România o datorăm lui Dogaru Ioan care încă din 1948 a început să îşi ordoneze piesele după anumite criterii şi tematici. Peste două decenii militarul de carieră Dogaru Ioan are o idee deosebită de a prezenta într-o expoziţie o parte din colecţia sa care acum număra peste 4200 de piese. Şi astfel, la data de 24 martie 1968 este semnat în mod oficial actul de naştere al insignografiei româneşti la Casa Centrală a Armatei, actualmente Cercul Militar Naţional. Expoziţia a întrunit toate elementele specifice unei manifestări de ţinută: invitaţie tipărită, afiş, catalog şi ceea ce a fost cel mai important, insignă proprie. Evenimentul a fost mediatizat în revistele Magazin, Flacăra şi Viaţa Militară. Un impact mediatic în activitatea insignografică din ţară l-a avut expoziţia itinerantă de insigne realizată de col. Dogaru Ioan, la Casele armatei din Braşov, Iaşi, Bacău, Constanţa, respectiv la Palatul Pionierilor de la Cotroceni. La 7 ani de la expoziţia de insigne din capitală, are loc la Petroşani prima întâlnire pe ţară a colecţionarilor de insigne (2 - 3 august 1975), rod al colaborării a trei colecţionari de marcă din ţară: col. (r) Dogaru Ioan - Bucureşti, Milovan Pavel - Timişoara şi Dula Aurel – Petroşani. Următoarele întâlniri anuale au avut loc la Timişoara, Craiova, Bucureşti- Casa Centrală a Armatei, Petroşani, Arad, Tg. Mureş etc.  După 1989, activitatea noastră a trecut printr-o perioadă foarte dificilă, iar timp de 10 ani toate întâlnirile au avut loc la Petroşani. Trecând peste acest şoc, ne-am reorganizat şi a apărut ideea înfiinţării unei asociaţii care să degreveze Societatea Numismatică Română de activitatea insignografică care a luat un avânt deosebit în România. Cu ocazia primului Congres Naţional de Insignografie, de la Petroșani, din zilele de 18 – 20 septembrie 2009, a avut loc şi Adunarea Generală de Constituire a Asociaţie Colecţionarilor de Insigne din România (ACIR). Cei 80 de participanţi au votat statutul asociaţiei şi au ales organul de conducere al acesteia. În baza hotărârii Judecătoriei Petroşani, Asociaţia a fost înregistrată la grefa acestei instituţii, în registrul special la nr. 33/16 decembrie 2009. La baza relaţiilor dintre cei 100 de membrii ai asociaţiei stau 3 principii pe care dorim să le păstrăm şi asupra cărora insistăm: prietenia, întrajutorarea colegială şi încrederea reciprocă. La ora actuală conducerea asociaţiei este în căutarea unei sigle care să ne reprezinte. Până în prezent, printr-o bună coordonare din partea ACIR a activităţii s-a reuşit menţinerea reuniunilor noastre timp de 39 de ediţii consecutive, care de 5 ani au fost ridicate la rang de congres, având la bază propunerea regretatului col. Dogaru Ioan. Prin unirea forţelor a două localităţi aflate la mare distanţă (Alexandria - Petroşani), dar legată printr-o voinţă şi o preocupare comună s-a reuşit spre bucuria tuturor relizarea menţinerii expoziţiilor naţionale şi implicit a reuniunilor. De la înfiinţare, ACIR a preluat dificila sarcină de atribuire în fiecare an a premiilor 
Floarea de colţ, cea mai importantă distincţie care recompensează atât colecţionarii membri ACIR, cât şi persoanele care se implică în menţinerea activităţii insignografice din ţara noastră, sarcină deosebit de onorantă de care ne-am achitat. Publicaţia oficială a Asociaţiei este Jurnalul Insignografic, cu apariţie semestrială. Colectivul de redacţie al Jurnalului este format din trei membri şi un fotograf profesionist.
Floarea de colț este o specie de plantă declarată monument al naturii încă din anul 1933. Floarea de colț (Leontopodium alpinum) – o adevarată perlă a munților noștri, de o frumusețe aparte și totodată cea mai rară din întreaga floră montană, crește în munții calcaroși, în pajiștile de pe versanții abrupți și însoriți sau pe stâncării. Întâlnită în România pe stâncile aproape inaccesibile omului din Munții Vrancei, Munții Bucegi, Munții Făgărașului, Munții Maramureșului, Rodna, Obcinele Bucovinei, Masivul Ceahlău, Retezat, Godeanu, floarea de colț este simbolul iubitorilor de drumeție la munte. În tradiția populară românească, reprezintă un simbol al dragostei și se spune că bărbații își demonstrau dragostea, îndemânarea și curajul, culegând o floare de colț de pe stâncile ascuțite ale munților și oferind-o iubitelor. Această ”steluță” este, totodată, simbolul tinereții, al tuturor virtuților și harurilor sufletului omenesc. Din cer, peste crestele munților și peste colții de stâncă aplecați peste văgăuni și prăpăstii, se pornesc ploi de steluțe albe, catifelate. Sunt florile zânelor, care împodobesc munții. Floarea de colț, denumire alternativă Floarea reginei este o specie de plante erbacee, perene, din genul Leontopodium, familia Asteraceae. Planta este înaltă de 5 – 20 centimetri și are inflorescența compusă din capitule, înconjurate de numeroase bractee lungi, alb - argintii, lânos - păroase. Inflorescența este îmbrăcată cu frunze păroase, unele mai mari, altele mai mici și care iau forma unei steluțe.Aceasta este formată până la zece inflorescențe cu numeroase și minuscule flori, încadrate de 5-15 bactee albe, dispuse radiar, ce dau întregului ansamblu înfățișarea unei flori. Planta este acoperită cu peri catifelați, argintii, ce îi conferă o eleganță deosebită. Perioada de înflorire este iulie - august. Crește în munți calcaroși, în pajiști de pe versanți abrupți și însoriți sau pe stânci.  
George Basta
Medalionul de mai sus îl reprezintă pe George Basta (1550 - 1607), pentru o vreme administrator al Transilvaniei. A fost un general italian de origine albaneză, angajat de împăratul Sfântului Imperiu Roman de Națiune Germană pentru a conduce forțele habsburgice în războaiele antiotomane (1591 – 1606) și ulterior recompensat cu titlu de administrator al Transilvaniei, desigur ca recompensă, deși vasal imperial. A comis multe acte de cruzime asupra populației și orașelor transilvane, însuși aliatul său Mihai Viteazu a fost ucis la ordinul său. În câmpul aversului este reprezentat chipul lui Basta în armură și inscripția: “GEORG(ius) BASTA D(omi)N(u)S IN SVLT EQV(es) AVR(eus)” ceea ce s-ar traduce: “Gheorghe Basta, al prea sfântului nostru stăpân”. Pe revers este un chenar ovaldin linii perlate și șnuruite cu inscripția: “S(erbiae) C(roatiae) M(moraviae)” AC CATH(olici) REG(is) HISP(aniane) CONS(i)L(iarus) BEL(licus) ET IN TRANS(ylvania) CAPIT(aneus) GENERAL(is). În partea de jos a câmpului este aplicată inscripția: “VALL(onum) PROF(ecrtus) SIC(ulorumque) DE V(ictor) DAC(iae) REC(no) 1603” ceea ce împreună s-ar putea traduce: “Consilierul militar al regelui catolic al Serbiei, Croației, Moraviei și Spaniei și comandantul suprem al Transilvaniei, comandantul valonilor și secuilor, a învins țara Daciei în 1603” Deasupra textului în câmp, în cunună de flori sunt reprezentate trei ramuri de palmier.  
Insigna interbelică - Arbitru fotbal
Istoria fotbalului românesc începe cu o menţiune ambiguă. Se spune că la Arad, în anul 1888, “un grup de tineri bătea mingea”, contrar informației înscrie pe insigna de mai sus. Aradul nu era în graniţele României atunci şi nici cuvântul “fotbal” nu era specificat clar în respectivul articol publicat în presa vremii.  Eu am postat deasupra o poză memorabilă pentru istoria fotbalului arădean, din anul 1970, cu echipa fanion a orașului - U.T.A. - înainte de fluierul de început al meciului cu echipa Feyenoord Roterdam din Olanda, pe care de fapt a eliminat-o din competiția Cupa campionilor europeni, cu scorurile de 0 -0 acasă și 1 - 1 în deplasare.  Sunt informații că pe teritoriile românești s-a jucat fotbal chiar și mai demult. Marinarii englezi jucau fotbal în zona Dunării în anul 1865, cu 23 de ani înainte ca tinerii arădeni să înceapă “să bată mingea”! Acest amănunt reiese dintr-un document din arhivele marinei militare britanice. Este vorba despre un raport al comandantului navei militare HMS “Cockatrice”, locotenentul de marină Gillson, adresat amiralului Lord Paget, comandantul Flotei mediteraneene din cadrul “Royal Navy”. Actul de naştere al fotbalului românesc este datat 1888, fapt menţionat în toate cărţile de istorie şi statistică din ţara noastră. În presa vremii s-a notat că în împrejurimile Aradului, în zonele Ceala şi Pădurice, “se bătea mingea”. Peste doi ani, tot la Arad, doctorul Iuliu Weiner (a studiat stomatologia la Londra) a adus în ţară o minge şi regulile scrise pe o hârtie. La Arad, pe 15 august 1899, pe terenul viran de lângă Uzina de Vagoane s-a desfăşurat primul meci susţinut de jucătorii înscrişi la “Societatea de fotbal din Arad”. Tot la Arad, pe 25 octombrie a avut loc primul meci internaţional, între o formaţie locală şi echipa Politehnicii din Budapesta, întâlnire câştigată de maghiari cu scorul de 10-0. ?! 
Sinaia 1928 - M.C.R. (Motor clubul român)
Moto Clubul Român (M.C.R.) s-a înființat la data de 15 martie 1923 sub conducerea colonelului Theodor Saulescu și președinția de onoare a A.S.R. Principele Nicolae. Diametrul părții rotunde a insignei este de 92 de milimetri. În original literele majuscule de pe insignă erau vopsite în culorile drapelului național, înconjurate de un cerc de culoare albă.  
Sinaia este un oraș situat în județul Prahova, România, pe valea Pahovei, la poalele Munților Bucegi, cunoscut mai ales datorită importanței sale turistice. Orașul este situat la circa  60 kilometri nord-vest de Ploiești și la 50 kilometri sud de Brașov. Altitudinea medie a orașului este de 880 de metri, orașul numărând aproximativ 10500 de locuitori. În secolul al XVII-lea această zonă era nelocuită. Primii locuitori care s-au stabilit în pădurea virgină de aici au fost călugării mănăstirii Sinaia, ctitorită între anii 1690-1695 de către Marele Spătar Mihail Cantacuzino, precum și niște scutelnici care se ocupau cu paza mănăstirii și cultivarea moșiilor acesteia. Orașul a luat numele mănăstirii, iar mănăstirea a fost denumită astfel după călătoria spătarului în Palestina și Peninsula Sinai. Sus am postat stema orașului și o poză cu Primăria din Sinaia.  
Insigna - Europa FM
Europa FM este un post de radio românesc, înființat de Ilie Năstase, lansat pe data de 26 mai 2000. Este primul post de radio privat care are acoperire națională în FM (modulație frecvență). Formatul Europa FM este unul generalist axat pe știri și muzică. Postul își face reclamă afirmând că difuzează "Cea mai bună muzică din ‘80 până azi." și "Știrile care contează." În anul 2007, Europa FM a avut o cifră de afaceri de 6,7 milioane de euro și un profit net de 1,3 milioane de euro.

_________ooOoo________

PERSONALITĂȚI POLITICE 
PE BANCNOTELE LUMII
Regina Olandei - Emma, 
a trăit între anii 1858 - 1934 
i a decedat între anii 1879 - 1890

Detaliu vignetă de pe o acțiune portugheză

Câteva vignete de pe cupoane de raționalizare
a bunurilor de larg consum din
timpul războiului civil spaniol

con_dorul@yahoo.com

MOUSAIOS - 01.12.2018

miercuri, 28 noiembrie 2018

TABLETA CU ȘTIRI NECONVENȚIONALE - 103

 


GHEORGHE NICHITA – P.S.D.; 
“Tot ceea ce costă bani 
e costisitor.“ 

MITICĂ DRAGOMIR – P.R.M.;
Fotbalul e cel mai curat
dintre toate hoţiile 
care se fac în ţara asta.”

CODRIN ȘTEFĂNESCU – P.S.D.;
“La finanțe trebuie să punem
 un finanțist,altfel, 
riscăm să punem pe altcineva.

xxx

UN DIALOG EPIGRAMATIC
O VORBĂ DE DUH
DE LA UN ÎNAINTAȘ
O PASTILĂ DE UMOR

__________xxx__________

O PLACHETĂ, O INSIGNĂ
ȘI CÂTEVA MEDALII
DIN JUDEȚUL MEHEDINȚI 

Informaţii generale despre medalistică  şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul  "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc. 

Conform  DEX (Dicţionarului explicativ al limbii române),  PLACHETA este o medalie pătrată sau dreptunghiulară, care, de obicei, are o singură faţă modelată cu desene, basoreliefuri sau inscripţii şi  se oferă ca recompensă la concursuri, alte întreceri de orice fel sau în semn de recunoştinţă faţă de meritele unor personalităţi. Placheta face parte din categoria generală a medaliilor. Medalia îşi are originea în monedele comemorative. Este confecţionată cel mai adesea din metal (aur, argint, bronz, etc). Numele "medalie" derivă din latinescul metallum, fiind preluat de toate popoarele romanice - de italieni (medaglia), francezi (medaille) şi spanioli (edala). 
Întreprinderea de vagoane Drobeta Turnu Severin
MEVA - 100 ani 1882 - 1982 
Meva Drobeta Turnu Severin este o companie producătoare de vagoane de marfă din România. Istoria companiei începe în anul 1882, prin înființarea Atelierului de reparații vagoane și locomotive la Turnu Severin. Între anii 1960 – 1968 a funcționat împreună cu Șantierul Naval din localitate, formând prin fuziunea cu acesta, unitatea Uzinele Mecanice. În anul anul 1991 a fost transformată în societate pe acțiuni, pentru ca în anul 1999 să fie achiziționată de Trinity Industriels și în anul 2002 de Internațional Railway Sistems. În acel moment, cifra de afaceri a MEVA se ridica la aproximativ 12 milioane euro. În anul 2008 cifra de afaceri a companiei s-a ridicat la suma de 89,4 milioane euro, profitul net fiind de 1,8 milioane euro.  
Monumentul lui Tudor Vladimirescu - Cerneți
Medalia de mai sus celebrează Monumentul lui Tudor Vladimirescu, ridicat în localitatea Cerneți, județul Mehedinți. Medalia este confecționată din bronz, are forma ovală cu dimensiunile 30 x 26 milimetri și a fost emisă cu ocazia dezvelirii respectivului monument (29 iunie 1914). Pe aversul medaliei este reprezentat monumentul și inscripția, pe marginea superioară,: “LUI TUDOR VLADIMIRESCU”. Pe reversul medaliei este aplicată o inscripție scrisă pe zece rînduri: “ÎN / AMINTIREA / INAUGURĂRII / MONUMENTULUI / DE LA / CERNEȚI-SEVERIN / 29 IUNIE 1914 / SOC. INSTITUTORILOR / DIN / ROMÂNIA”. Monumentul este constituit dintr-un bloc de piatră pe care este plasată o efigie de bronz cu chipul revoluționarului de la 1821 și mai multe inscripții pe laterale: „Lui Tudor Vladimirescu. Eroul Redeșteptării Naționale. 1821”. 
Tudor Vladimirescu (1780 - 1821) a avut mai multe proprietăţi în Cerneţi, printre care o casă cu prăvălie, o moară, casa-culă cu vie şi livadă, pe deal, deasupra satului. Ultima oară când Tudor Vladimirescu a trecut pe la locuinţa sa din Cerneţi a fost pe 29 ianuarie 1821. Peste numai trei luni, la 26 aprilie 1821, comandantul pandurilor a fost asasinat de Eteria grecească şi aruncat într-o fântână în satul Goleşti, aproape de Târgovişte. Nu se ştie ce s-a întâmplat cu moara şi casa din târg, dar, pe locul acestora, Societatea Institutorilor din România a ridicat în 1914 un monument închinat lui Tudor Vladimirescu ce există şi astăzi. De altfel, şi casa-culă de pe deal dăinuie şi astăzi, clădirea adăpostind Muzeul Memorial Tudor Vladimirescu. Existenţa acestor date sunt confirmate de diata – testament a lui Tudor Vladimirescu în 1812, pe când intenţiona să plece în Rusia. Neştiind dacă se va mai intoarce de acolo şi-a pomenit întreaga avere, despre culă scriind că este aşezată pe deal, peste drum de casa polcovnicului Istrate Sălişteanu. 
***
Cerneți este un sat al comunei mehedințene Șimian. Cel mai lesne se ajunge la Cerneți mergând pe centura municipiului Drobeta Turnu Severin (E70) până la intersecția cu DJ607A, pe care ne încadrăm pentru circa 1 km până la destinație, după cum ne arată un indicator rutier. Traversăm râul Topolnița și degrabă intrăm în localitatea Cerneți ce ascunde în spate o istorie tumultoasă. Atestat încă din secolul al XVI-lea, târgul a fost mult timp centrul administrativ al Țării Severinului, locul de unde ispravnicul conducea Mehedințiul. Acest lucru a condus la o dezvoltare economică și socială mai alertă, înlesnită și de drumurile comerciale ce treceau Dunărea. Se făcea un comerț intens prin Orșova și Schela Cladovei – se trimiteau lână și porci și se primea în schimb orez, cafea, materiale textile. Totuși călători străini vorbesc în secolul al XIX-lea de „o singură stradă cu prăvălii și mărfuri murdare”, un fel de „oraș-rural”. Aproape de intrarea în sat se află Monumentul lui Tudor Vladimirescu. În afară de acest monument în Cerneți se mai poate vizita: Cula lui Tudor Vladimirescu, Cula Nistor, Mănăstirea, Biserica Sfântil Nicolae și Biserica Sfântul Ioan Botezătorul. 
Șimian este o comună din județul Mehedinți situată la 3 kilometri Est de municipiul Drobeta Turnu Severin, care include și următoarele sale: Dedovița Nouă, Dedovița Veche, Dudașu, Erghevița, Poroina și Valea Copcii. La recensământul din anul 2011 comuna număra 9650 de locuitori, în scădere față de recensământul anterior (anul 2002), dintre care: români – 85,47%, romi – 7,33% și restul – necunoscută sau altă etnie. Componența confesională a comunei Șimian, astăzi se prezintă aproximativ astfel: ortodocși – 91,61% și restul – nedeclarată sau altă religie.
Descoperirea coroanei maghiare la Orșova
Medalia de mai sus celebrează Descoperierea coroanei maghiare la Orșova în anul 1853. Medalia este confecționată din metal comun, este rotundă și are diametrul de 28,6 milimetri. În câmpul central al aversului pe niște raze, este reprezentată Sfânta Maria, cu pruncul în brațe, amândoi nimbați. Maica Domnului ține sceptrul, iar Isus globul cruciger. Circular este aplicată inscripția: “SZ(ent) MARIA IST(en) ANNYA MAGY(ar) OR(vosok) VEDOJE” ceea ce se traduce: “Sfânta Maria, mama lui Dumnezeu, protectoarea medicilor maghiari”. Câmpul reversului prezintă pe o masă acoperită cu o bogată față de masă, spada și sceptrul încrucișate, globul cruciger și coroana Sfântului Ștefan. Circular este aplicată inscripția:“ORSOVANALI KORONA FELTALALASI EMLEK 1853” ceea ce se traduce: “Amintire cu ocazia descoperirii coroanei la Orșova, 1853”. 
În forma sa actuală, coroana este compusă din 3 părți, coroana grecească (coroana propriu-zisă) peste care s-a adăugat o semi-cupolă în stil catolic și apoi o cruce. Coroana grecească este compusă dintr-o diademă înaltă de 5,2 centimetri și cu un diametru de 20,5 centimetri, din aur decorat cu mai multe imagini religioase și laice. Imaginea de pe avers, realizată din email, îl reprezintă pe Iisus Hristos Pantocrator (Cel Atotputernic) încadrat de Arhanghelii Mihail și Gabriel, urmate de cele ale martirilor Gheorghe și Dumitru și Cosmas și Damian. Pe reversul diademei bizantine se găsește o reprezentare a basileilor (împăraților) Mihail Dukas al VII lea și Constantin Porfirogenetul. Lângă acestea este reprezentat regele maghiar Geza I, având alături o inscripție în limba greacă ”Lui Geza I, credinciosul rege al turcilor„ descriere confirmată de izvoarele bizantine contemporane.Coroana latină este alcătuită din patru benzi de aur late de 5,2 centimetri lipite peste diadema bizantină și unite pentru a forma o cupolă. Pe aceste benzi sunt reprezentați opt din cei doisprezece apostoli și Iisus Hristos. Crucea din vârful coroanei maghiare ar fi fost adăugată în secolul al XIV-lea și nu are nicio legătură cu restul ansamblului, lipirea ei afectând, din păcate, icoana lui Iisus Hristos. Așadar coroana nu numai că nu a fost primită de la papă, dar nici măcar nu a stat vreo clipă pe capul Sfântului Ștefan. Cel mai probabil, coroana grecească provine din perioada regelui Bela al III-lea și a fost primită de la suzeranul său, basileul Manuel I Comnen, împăratul cavaler, la curtea cărui, la Constantinopol, a crescut regele maghiar. Povestea Coroanei este una fabuloasă, acesta fiind de-a lungul secolelor ori furată, mutată, ascunsă, scoasă peste granițele Ungariei și readusă în final la Budapesta. În timpul răscoalei din 1848, liderul răsculaților maghiari Kossuth Lajos a luat cu el coroana și bijuteriile regale și, în pragul înfrângerii, a îngropat tezaurul într-o cutie din lemn într-o pădure din apropiere de Orșova. Înanul 1853, după compromisul austro-ungar, coroana a fost dezgropată și s-a întors în castelul Habsburgilor din Buda. 
Orșova  este un municipiu în județul Mehedinți, România. Orașul este situat pe malul lacului de acumulare "Porțile de Fier I" de pe Dunăre, în zona de vărsare a râului Cerna în Dunăre. Sus am postat stema actuală a municipiului Orșova și o poză cu Primăria localității. La recensământul din anul 2002, populația orașului Orșova era de 12967 de locuitori. Ca urmare a realizării lacului de acumulare Porțile de fier, vechea vatră a orașului a fost inundată în 1970, iar populația a fost strămutată pe un nou amplasament, incluzând terasele Dunării și ale Cernei și versantul de sud al Munților Almăjului, unde s-a construit un oraș complet nou (1966-1971), care a înglobat și satele Jupalnic, Tufari și Coramnic. 

Insigna - Olimpiada națională de fizică
clasele VII-VIII Drobeta Turnu Severin 1989 
Fizica este știința care studiază proprietățile și structura materiei, formele de mișcare ale acesteia, precum și transformările lor reciproce. Oricum se pune problema, fizica este una dintre cele mai vechi discipline academice; prin intermediul unei subramuri ale sale, astronomia, ar putea fi cea mai veche. Uneori sinonimă cu filozofia, chimia și chiar unele ramuri ale matematicii și biologiei,de-a lungul ultimelor două milenii, fizica a devenit știință modernă începând cu secolul al XVII-lea, iar toate aceste discipline sunt considerate acum distincte, deși frontierele rămân greu de definit. Fizica este poate cea mai importantă știință a naturii deoarece cu ajutorul ei pot fi explicate în principiu orice alte fenomene întâlnite în alte științe ale naturii cum ar fi chimia și biologia. Limitările sunt legate de incapacitatea noastră de a obține suficient de multe date experimentale, în cazul biologiei, ori de incapacitatea (până acum) sistemelor de calcul de a analiza dinamica moleculelor foarte complexe, în cazul chimiei. Descoperirile în fizică ajung de cele mai multe ori să fie folosite în sectorul tehnologic și uneori influențează matematica sau filozofia. Astăzi, fizica este un subiect vast și foarte dezvoltat. Cercetarea este divizată în patru subdomenii: fizica materiei condensate; fizica atomică, moleculară și optică; fizica energiei înalte; fizica astronomică și astrofizică. Majoritatea fizicienilor se specializează în cercetare teoretică sau experimentală, prima ocupându-se de dezvoltarea noilor teorii, și a doua cu testarea experimentală a teoriilor și descoperirea unor noi fenomene. 
Placheta - Marșul factorilor poștali 
Ediția a VI-a Mehedinți 1982 
Poşta de pe meleagurile româneşti este cunoscută încă din Evul Mediu. Ea a fost înfiinţată din nevoia de a transmite poruncile voievozilor pâna la limitele teritoriului aflat în stapânirea lor. Curierii domnului se slujeau de cai, pe care locuitorii satelor şi oraşelor tranzitate erau obligaţi să-i pună la dispoziţie. Primul document privind existenţa serviciilor poştale pe teritoriul ţării noastre este "Hrisovul" dat de domnitorul Mircea cel Batrân, în anul 1399, la Giurgiu. Prin acesta, localităţile erau obligate să pună la dispoziţia curierilor domneşti mijloace de transport, cai şi căruţe pe două roţi, numite olace. Deasupra am postat două logouri ale acestei instituții. La începutul ei, poşta cuprindea mai ales serviciul de transport al călătorilor şi al corespondenţei oficiale a domnilor şi marilor dregători. În a doua jumatate a secolului al XVIII-lea, domnitorul Constantin Mavrocordat stabileşte ca toţi curierii să treacă la stat, cu toate cheltuielile. Se construiesc localuri pentru călători şi funcţionari - aşa numitele hanuri de poştă, grajduri pentru cai şi se acceptă şi călătoria publicului cu poştalioanele, contra unei taxe. Până la Revoluţia din 1848, poştele au fost arendate unor particulari, de regulă pentru perioade de câte 3 ani. După 1850, în oraşele de reşedinţă administrativă, staţiile de poştă orăşeneşti au fost transformate în birouri poştale. În acea perioadă existau 30 de curse poştale, cu staţii de poştă, al căror punct nodal era Craiova. Din anul 1852 este organizat serviciul de corespondenţă pentru particulari, sub supravegherea Ministerului de Finanţe. Între anii 1857-1862 se introduce, etapizat, monopolul de stat asupra activităţii de poştă. 
La data de 12 noiembrie 1857, o comisie întrunită la Iaşi a hotărât introducerea timbrelor poştale pe teritoriul Moldovei. Au fost tipărite cu o presă manuală, bucată cu bucată, patru valori ale primei emisiuni "Cap de bour", pusă în vânzare pe data de 22 iulie 1858. La data de 23 iulie 1862, a fost emis Decretul 527 privind unificarea administraţiilor poştale din Moldova şi Muntenia, măsură realizată începând cu 1 august 1862. În urma unificării, conducerea direcţiei generale a fost încredinţată lui Panait Sevescu, care din decembrie 1860 ocupa aceeaşi funcţie şi în Muntenia. Perioada poştei moderne a început în anul 1864, când domnitorul Alexandru Ioan Cuza a unit serviciul poştal cu cel telegrafic, la care, în anul 1893 s-a adaugat şi serviciul telefonic, luând naştere simbolul PTT. Aceasta decizie a fost luată în şedinţa Consiliului de Miniştri, care a avut loc în ziua de 29 august 1864, şedinţa desfăşurată sub conducerea Domnitorului Alexandru Ioan Cuza. În calitate de director general al poştelor şi telegrafelor, a fost numit maiorul Cezar Librecht, care ocupă funcţia de inspector general al telegrafelor încă din luna mai 1859. Prima lege de organizare a ramurii de comunicaţii purtând denumirea de "Lege telegrafo-poştală" a intrat în vigoare la 1 data de ianuarie 1865, dată de la care a fost reglementată şi situaţia personalului, prin statut propriu. La data de 1 mai 1865, se introduce serviciul abonamentelor prin poştă la presa din ţară şi străinatate, administraţia poştală percepând un comision fix de 10% din costul abonamentului, plus cheltuielile de expediere a sumelor şi francarea trimiterilor. Tot în anul 1865, este organizat serviciul de poştă rurală, care asigura legătura între comune, prin curse de factori. Se înfiinţează câteva sute de circumscripţii rurale, grupate în jurul unor oficii poştale. În luna august, se înfiinţează în Bucureşti încă patru birouri de poştă, sucursale ale biroului existent, noile birouri fiind amplasate în Calea Craiovei (Calea Rahovei), Calea Moşilor, Calea Mogoşoaiei (Calea Victoriei) şi Strada Belvedere. La data de 1 iulie 1871, intră în vigoare prima lege de organizare a personalului, însoţită de "Regulamentul pentru fixarea atribuţiunilor funcţionarilor telegrafo-poştali". Cu începere din data de 1 mai 1874, intră în vigoare "Legea pentru serviciul de poştă rurală", care a avut ca efect imediat înfiinţarea unui număr de 115 birouri poştale rurale. În anul 1894, după modelul unor clădiri similare din occident, începe construcţia Palatului Poştelor, care va fi dat în funcţiune în anul 1900. În anul 1925, adminstraţia PTT a preluat exploatarea unei noi ramuri de telecomunicaţii, radiotelegrafia (comunicaţiile radioelectrice, cum se zicea pe atunci), fiind adaugată o nouă literă simbolului care a devenit PTTR. În perioada interbelică, administraţia de poştă şi telecomunicaţii a fost trecută în cadrul Ministerului Lucrărilor Publice şi Comunicaţiilor, structura organizatorică fiind, iniţial bazată pe direcţii regionale.  
Drobeta-Turnu Severin (denumire până în anul 1972 - Turnu Severin) este un municipiu, port la Dunăre și reședința județului Mehedinți. Localitatea s-a dezvoltat în apropierea castrului roman Drobeta, devenind dintr-un punct strategic inițial un oraș de răscruce a drumurilor pe uscat și pe apă care duceau la nord și la sud de Dunăre. În timpul antichității romane, a devenit primul centru urban din regiune și al treilea din provincia Dacia, după Sarmizegetusa și Apullum. În timpul împăratului roman Hadrian orașul a fost declarat municipiu (în anul 121), în momentul în care populația atinsese 14000 de locuitori. În timpul lui Septimiu Sever a fost ridicat la rangul de colonie (în anul 193), ceea ce conferea locuitorilor urbei drepturi egale cu cetățenii Romei. Pe la mijlocul secolului al III-lea, Drobeta se întindea pe 60 de hectare și era locuită de aproximativ 40000 de locuitori. Castrul a fost distrus de barbari și reconstruit în mod treptat în timpul antichității târzii, încetându-și definitiv rolul de garnizoană în anul 602 d.Hr. În evul mediu a fost construită de regatul maghiar cetatea Severin, care a fost distrusă la 1526 de Imperiul Otoman. Pe 23 aprilie 1833 a fost întemeiat din nou Turnu Severin, domnul Alexandru Dimitri Ghica fiind Acela care a emis actul înființării orașului. Planul inițial al orașului a fost gândit de arhitectul Xavier Villacrosse, secundat de inginerul Moritz von Ott, prin grija domnitorului din acel moment, Barbu Știrbei. În anul 1841, capitala județului s-a mutat de la Cerneți la Turnu Severin. În prezent localitatea numără aproximativ 93000 de locuitori. Deasupra am postat stema municipiului și mai jos admiri pozele câtorva monumente de cultură și arhitectură dar și câteva trimiteri poștale ilustrate din Drobeta Turnu Severin, din vremuri diferite. 
Gara
Baia comunală
Banca Comercială
Biserica Majoresei
Bulevardul Carol
Calea Traian
Cazarma Infanteriei
Vila Burileanu și Casele Popescu
Clădirea Teatrului
Salutare
Fântâna Călărașilor
Foișorul de foc
Grădina General Dragalina
Vedere
Hotel Europa
Hotel Regal
Institutul Sfânta Maria
Internatul Liceului Traian
Internatul ucenicilor
Liceul de fete
Liceul Traian
Monumentul eroilor
Monumentul lui Traian
Noul Teatru Aurel
Palatul cultural
Parcul Gării
Puțul de captare
Spitalul vechi
Vila Burileanu - Bulevardul Carol I

Județul Mehedinți este situat în sud-vestul României, regiunea Oltenia-Banat. Reședința județului este municipiul Drobeta -Turnu Severin. Există două posibile origini ale cuvântului Mehedinți: una latină, ce ar deriva din anticul "mediam", colonie romană de lângă localitatea "Mehadia" (Caraș-Severin) sau maghiară: "méhészkedés" - stupărit ("méhek" însemnând albină). Imaginea albinelor în heraldica ținutului regiunii Mehedințiului pare să confirme cea de-a doua origine etimologică. Conform istoricului Bogdan Petriceicu Hașdeu, în a sa Istorie Critică a Românilor, numele de Mehedinți vine de la Mehedinski, un termen slav desemnând teritoriul din jurul orașului Mehadia, oraș aflat pe teritoriul județului vecin Caraș Severin, la granița cu Mehedințiul. Ca subunități administrative județul are în compunere 2 municipii – Drobeta Turnu Severin și Orșova, 3 orașe – Strehaia, Vânju Mare și Baia de Aramă precum și 60 de comune. Sus am postat stema și harta județului și mai jos pozele câtorva monumente de cultură și arhitectură din acest județ, din vremuri diferite, dar și câteva frumoase locuri de vizitat.
Vedere Dubova
Vedere Șvinița
Barajul hidroelectric Porțile de Fier
Catedrala romano-catolică - Orșova
Mănăstirea Sfânta Ana - Orșova
Mănăstirea Strehaia
Cimitirul turcesc - Ada Kaleh
Cafenea - Ada Kaleh
Intrarea în Baia de Aramă
Podul peste Apa Neagră de la Baia de Aramă
Zidul de aramă - Baia de Aramă
Biserica - Cujmir
Primăria - Cujmir
Cazanele mari
Dunărea la Cazane
Tabula Traiana - Orșova
Tunelul Alagut - Orșova
Monumentul eroilor - Recea
Vedere - Vânju Mare
Gara veche - Vârciorova
Gara nouă - Vârciorova
Salutări - Orșova
Uzina - Orșova

_________ooOoo__________

PERSONALITĂȚI POLITICE
PE BANCNOTELE LUMII
Amiral olandez Michiel Adriaenszoon de Ruyter,
a trăi între anii 1607 - 1676

Detaliu vignetă de pe un cupon de raționalizare
a bunurilor de larg consum din timpul
războiului civil spaniol

Câteva vignete de pe acțiuni franțuzești

con_dorul@yahoo.com

MOUSAIOS - 28.11.2018