1. Moneda de
mai jos celebrează Jocurile
Olimpice de Vară de la Londra din anul 2012. Pe aversul acestei monede sunt reprezentate niște
linii ce sugerează mișcări ale corpului uman, logo-ul Comitetului național
olimpic estonian și inscripțiile: 12 € (valoarea nominală) și ESTONIA (numele țării). Reversul
monedei prezintă un design asemănător, stema statului Estonia
și inscripția 2012 (anul emiterii).
2. Moneda
de mai jos celebrează personalitatea lui Eduard Vilde. Pe aversul acestei monede
sunt înscrise titlurile unor scrieri din opera lui Eduard Vilde și
înscrisurile: 10 euro (valoarea) și Eduard Vilde (numele
personajului). Reversul monedei prezintă stema statului Estonia și
inscripția 2015 (anul emiterii) și EESTI VABARIIK (denumirea băncii emitente –
Banca Estoniei).
3. Moneda de mai jos celebrează personalitatea lui Miima
Harma. Pe aversul acestei monede este reprezentat un diapazon
înconjurat de niște puncte ce simbolizează undele sonore, înscrisul Miima
Harma 150 și valoarea 10 euro. Reversul monedei prezintă stema
statului Estonia și inscripția 2014 (anul emiterii) și EESTI VABARIIK
(denumirea băncii emitente – Banca Estoniei).
xxx
O EPIGRAMĂ PROPRIE
O PASTILĂ DE UMOR
O VORBĂ DE DUH
DE LA ÎNAINTAȘI
_________xxx________
CÂTEVA
INSIGNE ȘI
MEDALII ROMÂNEȘTI
Informaţii
generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".
INSIGNA este un obiect mic,
foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite,
preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care
indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane
la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și
apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate
comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de
identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la
manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.
Insigna - AC.I.R. - 10 ani
(Asociația colecționarilor de insigne din România)
Mai jos prezint un scurt istoric
al mișcării insignografice din România. La
începutul anilor 1950 în ţara noastră existau câteva colecţii remarcabile de
insigne, în marea majoritate amestecate însă între cele de monede, medalii sau
timbre. Începutul unei colecţii organizate de insigne în România o datorăm lui
Dogaru Ioan care încă din 1948 a început să îşi ordoneze piesele după anumite
criterii şi tematici. Peste două decenii militarul de carieră Dogaru Ioan are o
idee deosebită de a prezenta într-o expoziţie o parte din colecţia sa care acum
număra peste 4200 de piese. Şi astfel, la data de 24 martie 1968 este semnat în
mod oficial actul de naştere al insignografiei româneşti la Casa Centrală a
Armatei, actualmente Cercul Militar Naţional. Expoziţia a întrunit toate
elementele specifice unei manifestări de ţinută: invitaţie tipărită, afiş,
catalog şi ceea ce a fost cel mai important, insignă proprie. Evenimentul a
fost mediatizat în revistele Magazin, Flacăra şi Viaţa Militară. Un impact
mediatic în activitatea insignografică din ţară l-a avut expoziţia itinerantă
de insigne realizată de col. Dogaru Ioan, la Casele armatei din Braşov, Iaşi,
Bacău, Constanţa, respectiv la Palatul Pionierilor de la Cotroceni. La 7 ani de
la expoziţia de insigne din capitală, are loc la Petroşani prima întâlnire pe
ţară a colecţionarilor de insigne (2 - 3 august 1975), rod al colaborării a
trei colecţionari de marcă din ţară: col. (r) Dogaru Ioan - Bucureşti, Milovan
Pavel - Timişoara şi Dula Aurel – Petroşani. Următoarele întâlniri anuale au
avut loc la Timişoara, Craiova, Bucureşti- Casa Centrală a Armatei, Petroşani,
Arad, Tg. Mureş etc. După 1989, activitatea noastră a trecut printr-o
perioadă foarte dificilă, iar timp de 10 ani toate întâlnirile au avut loc la
Petroşani. Trecând peste acest şoc, ne-am reorganizat şi a apărut ideea
înfiinţării unei asociaţii care să degreveze Societatea Numismatică Română de
activitatea insignografică care a luat un avânt deosebit în România. Cu ocazia primului Congres Naţional de
Insignografie, de la Petroșani, din zilele de 18 – 20 septembrie 2009,
a avut loc şi Adunarea Generală de Constituire a Asociaţie Colecţionarilor de
Insigne din România (ACIR). Cei 80 de participanţi au votat statutul asociaţiei
şi au ales organul de conducere al acesteia. În baza hotărârii Judecătoriei
Petroşani, Asociaţia a fost înregistrată la grefa acestei instituţii, în
registrul special la nr. 33/16 decembrie 2009. La baza relaţiilor dintre cei
100 de membrii ai asociaţiei stau 3 principii pe care dorim să le păstrăm şi
asupra cărora insistăm: prietenia, întrajutorarea colegială şi încrederea
reciprocă. La ora actuală conducerea asociaţiei este în căutarea unei sigle
care să ne reprezinte. Până în prezent, printr-o bună coordonare din partea
ACIR a activităţii s-a reuşit menţinerea reuniunilor noastre timp de 39 de
ediţii consecutive, care de 5 ani au fost ridicate la rang de congres, având la
bază propunerea regretatului col. Dogaru Ioan. Prin unirea forţelor a două
localităţi aflate la mare distanţă (Alexandria - Petroşani), dar legată
printr-o voinţă şi o preocupare comună s-a reuşit spre bucuria tuturor
relizarea menţinerii expoziţiilor naţionale şi implicit a reuniunilor. De la
înfiinţare, ACIR a preluat dificila sarcină de atribuire în fiecare an a
premiilor
Floarea de colţ, cea mai importantă distincţie care
recompensează atât colecţionarii membri ACIR, cât şi persoanele care se implică
în menţinerea activităţii insignografice din ţara noastră, sarcină deosebit de
onorantă de care ne-am achitat. Publicaţia oficială a Asociaţiei este Jurnalul
Insignografic, cu apariţie semestrială. Colectivul de redacţie al Jurnalului
este format din trei membri şi un fotograf profesionist.
Floarea de colț este o specie de plantă declarată monument al naturii încă din anul 1933. Floarea de colț (Leontopodium alpinum) – o adevarată perlă a munților noștri, de o frumusețe aparte și totodată cea mai rară din întreaga floră montană, crește în munții calcaroși, în pajiștile de pe versanții abrupți și însoriți sau pe stâncării. Întâlnită în România pe stâncile aproape inaccesibile omului din Munții Vrancei, Munții Bucegi, Munții Făgărașului, Munții Maramureșului, Rodna, Obcinele Bucovinei, Masivul Ceahlău, Retezat, Godeanu, floarea de colț este simbolul iubitorilor de drumeție la munte. În tradiția populară românească, reprezintă un simbol al dragostei și se spune că bărbații își demonstrau dragostea, îndemânarea și curajul, culegând o floare de colț de pe stâncile ascuțite ale munților și oferind-o iubitelor. Această ”steluță” este, totodată, simbolul tinereții, al tuturor virtuților și harurilor sufletului omenesc. Din cer, peste crestele munților și peste colții de stâncă aplecați peste văgăuni și prăpăstii, se pornesc ploi de steluțe albe, catifelate. Sunt florile zânelor, care împodobesc munții. Floarea de colț, denumire alternativă Floarea reginei este o specie de plante erbacee, perene, din genul Leontopodium, familia Asteraceae. Planta este înaltă de 5 – 20 centimetri și are inflorescența compusă din capitule, înconjurate de numeroase bractee lungi, alb - argintii, lânos - păroase. Inflorescența este îmbrăcată cu frunze păroase, unele mai mari, altele mai mici și care iau forma unei steluțe.Aceasta este formată până la zece inflorescențe cu numeroase și minuscule flori, încadrate de 5-15 bactee albe, dispuse radiar, ce dau întregului ansamblu înfățișarea unei flori. Planta este acoperită cu peri catifelați, argintii, ce îi conferă o eleganță deosebită. Perioada de înflorire este iulie - august. Crește în munți calcaroși, în pajiști de pe versanți abrupți și însoriți sau pe stânci.
George Basta
Medalionul de mai sus îl reprezintă pe George
Basta (1550 - 1607), pentru o vreme administrator al Transilvaniei. A fost
un general italian de origine albaneză, angajat de împăratul Sfântului Imperiu
Roman de Națiune Germană pentru a conduce forțele habsburgice în războaiele
antiotomane (1591 – 1606) și ulterior recompensat cu titlu de administrator al
Transilvaniei, desigur ca recompensă, deși vasal imperial. A comis multe acte
de cruzime asupra populației și orașelor transilvane, însuși aliatul său Mihai
Viteazu a fost ucis la ordinul său. În câmpul aversului este reprezentat chipul
lui Basta în armură și inscripția: “GEORG(ius) BASTA D(omi)N(u)S IN SVLT
EQV(es) AVR(eus)” ceea ce s-ar traduce: “Gheorghe Basta, al prea sfântului nostru stăpân”. Pe revers este un chenar ovaldin
linii perlate și șnuruite cu inscripția: “S(erbiae) C(roatiae) M(moraviae)” AC
CATH(olici) REG(is) HISP(aniane) CONS(i)L(iarus) BEL(licus) ET IN
TRANS(ylvania) CAPIT(aneus) GENERAL(is). În partea de jos a câmpului este
aplicată inscripția: “VALL(onum) PROF(ecrtus) SIC(ulorumque) DE V(ictor)
DAC(iae) REC(no) 1603” ceea ce împreună s-ar putea traduce:
“Consilierul militar al regelui catolic al Serbiei, Croației,
Moraviei și Spaniei și comandantul suprem al Transilvaniei, comandantul
valonilor și secuilor, a învins țara Daciei în 1603” Deasupra textului în câmp,
în cunună de flori sunt reprezentate trei ramuri de palmier.
Insigna interbelică - Arbitru fotbal
Istoria fotbalului românesc începe cu o menţiune ambiguă. Se spune că
la Arad, în anul 1888, “un grup de tineri bătea mingea”, contrar informației
înscrie pe insigna de mai sus. Aradul nu era în graniţele României atunci şi
nici cuvântul “fotbal” nu era specificat clar în respectivul articol publicat
în presa vremii. Eu am postat deasupra o poză memorabilă pentru istoria
fotbalului arădean, din anul 1970, cu echipa fanion a orașului - U.T.A. -
înainte de fluierul de început al meciului cu echipa Feyenoord Roterdam din
Olanda, pe care de fapt a eliminat-o din competiția Cupa campionilor europeni,
cu scorurile de 0 -0 acasă și 1 - 1 în deplasare. Sunt informații că pe teritoriile românești
s-a jucat fotbal chiar și mai demult. Marinarii englezi jucau fotbal în zona
Dunării în anul 1865, cu 23 de ani înainte ca tinerii arădeni să înceapă “să
bată mingea”! Acest amănunt reiese dintr-un document din arhivele marinei
militare britanice. Este vorba despre un raport al comandantului navei militare
HMS “Cockatrice”, locotenentul de marină Gillson, adresat amiralului Lord
Paget, comandantul Flotei mediteraneene din cadrul “Royal Navy”. Actul de
naştere al fotbalului românesc este datat 1888, fapt menţionat în toate cărţile
de istorie şi statistică din ţara noastră. În presa vremii s-a notat că în
împrejurimile Aradului, în zonele Ceala şi Pădurice, “se bătea
mingea”. Peste doi ani, tot la Arad, doctorul Iuliu Weiner (a studiat
stomatologia la Londra) a adus în ţară o minge şi regulile scrise pe o
hârtie. La Arad, pe 15 august 1899, pe terenul viran de lângă Uzina de
Vagoane s-a desfăşurat primul meci susţinut de jucătorii înscrişi la
“Societatea de fotbal din Arad”. Tot la Arad, pe 25 octombrie a avut loc primul
meci internaţional, între o formaţie locală şi echipa Politehnicii din
Budapesta, întâlnire câştigată de maghiari cu scorul de 10-0. ?!
Sinaia 1928 - M.C.R. (Motor clubul român)
Moto
Clubul Român (M.C.R.) s-a înființat la data de 15 martie 1923 sub conducerea
colonelului Theodor Saulescu și președinția de onoare a A.S.R. Principele
Nicolae. Diametrul părții rotunde a insignei este de 92 de milimetri. În
original literele majuscule de pe insignă erau vopsite în culorile drapelului
național, înconjurate de un cerc de culoare albă.
Sinaia este
un oraș situat în județul Prahova, România,
pe valea Pahovei, la poalele Munților Bucegi, cunoscut mai ales
datorită importanței sale turistice. Orașul este situat la circa
60 kilometri nord-vest de Ploiești și
la 50 kilometri sud de Brașov.
Altitudinea medie a orașului este de 880 de metri, orașul numărând aproximativ
10500 de locuitori. În secolul al XVII-lea această zonă era nelocuită. Primii
locuitori care s-au stabilit în pădurea virgină de aici au fost călugării
mănăstirii Sinaia, ctitorită între
anii 1690-1695 de către Marele Spătar Mihail Cantacuzino, precum și niște scutelnici care se ocupau cu paza
mănăstirii și cultivarea moșiilor acesteia. Orașul a luat numele mănăstirii,
iar mănăstirea a fost denumită astfel după călătoria spătarului în Palestina și Peninsula Sinai. Sus am postat
stema orașului și o poză cu Primăria din Sinaia.
Insigna - Europa FM
Europa FM este un post de radio românesc, înființat de Ilie Năstase, lansat pe data de 26 mai 2000. Este primul post de
radio privat care are acoperire națională în FM (modulație frecvență). Formatul Europa FM este unul
generalist axat pe știri și muzică. Postul își face reclamă afirmând că
difuzează "Cea mai bună muzică din ‘80 până azi." și "Știrile
care contează." În anul 2007, Europa FM a avut o
cifră de afaceri de 6,7 milioane de euro și un profit net de 1,3 milioane
de euro.
_________ooOoo________
PERSONALITĂȚI POLITICE
PE BANCNOTELE LUMII
Regina Olandei - Emma,
a trăit între anii 1858 - 1934
i a decedat între anii 1879 - 1890
Detaliu vignetă de pe o acțiune portugheză
Câteva vignete de pe cupoane de raționalizare
a bunurilor de larg consum din
timpul războiului civil spaniol
con_dorul@yahoo.com
MOUSAIOS - 01.12.2018