Mai jos am postat și alte fotografii reprezentând monumente de
cultură și arhitectură din vremuri diferite, din localitatea spaniolă
ALCALA DE REAL, provincia JAEN, comunitatea autonomă
ANDALUZIA, dar și câteva vederi generale. Deasupra am postat
un cupon de raționalizare a bunurilor de larg consum din timpul
războiului civil spaniol - aici un cupon de 10 centimos din anul 1937.
cultură și arhitectură din vremuri diferite, din localitatea spaniolă
ALCALA DE REAL, provincia JAEN, comunitatea autonomă
ANDALUZIA, dar și câteva vederi generale. Deasupra am postat
un cupon de raționalizare a bunurilor de larg consum din timpul
războiului civil spaniol - aici un cupon de 10 centimos din anul 1937.
Biserica abațială
Piața centrală
Palatul abațial (muzeu)
Fortăreața La Mota
Hotelul Torreplama
Vedere aeriană
Arhitectură locală
***
O VORBĂ DE DUH
DE LA ÎNAINTAȘI
O PASTILĂ DE UMOR
UN DIALOG EPIGRAMATIC
____________xxx____________
O MEDALIE
ȘI CÂTEVA INSIGNE
DIN JUDEȚUL BOTOȘANI
Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".
INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi
culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la
piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative
sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club,
etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de
identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare
grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de
nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive,
culturale, artistice şi de altă natură, etc.
Insigna - Mihai Eminescu
Biblioteca județeană Botoșani 1882 - 2007
Mihai Eminescu, nume real Mihail Eminovici (născut 15 ianuarie 1850 la Ipoteşti,
judeţul Botoşani şi decedat la 15 iunie 1889 în Bucureşti) a fost un poet,
prozator şi jurnalist român, socotit de cititorii români şi de critica literară
postumă drept cea mai importantă voce poetică din literatura română. Eminescu a
fost activ în societatea politico-literară Junimea şi a lucrat ca redactor la
Timpul, ziarul oficial al Partidului Conservator. A publicat primul său poem la
vârsta de 16 ani, iar la 19 ani a plecat să studieze la viena. Manuscrisele
poetului Mihai Eminescu, 46 de volume, aproximativ 14000 de file, au fost
dăruite Academiei Române de Titu Maiorescu, în şedinta din 25 ianuarie 1902.
Eminescu a fost internat în data de 3 februarie 1889 la spitalul Mărcuţa din
Bucureşti şi apoi a fost transportat la sanatoriul Caritas. În data de 15 iunie
1889, în jurul orei 4 dimineaţa, poetul a murit în sanatoriul doctorului Şuţu.
În ziua de 17 iunie a fost înmormântat la umbra unui tei din cimitirul Bellu –
Bucureşti. A fost ales post-mortem (28 octombrie 1948) membru al Academiei
Române.
Progresul cultural al Botoşaniului din a doua jumătate a
secolului al XIX-lea, impunea înfiinţarea, alături de celelalte lăcaşuri de
cultură (liceu, teatru, societăţi culturale) şi a unei biblioteci publice.
Acest lucru s-a infăptuit din iniţiativa lui Th. Boian, unul dintre primarii
cei mai inimoşi şi luminaţi pe care i-a avut oraşul Botoşani în secolul trecut,
prin Hotărârea Consiliului Municipal ce poartă data de 18 martie 1882. În
mod oficial, ea a fost inaugurată la 14 noiembrie 1882, în localul Şcolii nr. 1
de baieţi "Marchian". Primul său bibliotecar a fost V. Nadejde,
învăţător, viitor membru fondator al Ateneului botoşănean. Pe actele de
corespondenţa ale bibliotecii este imprimată o ştampilă, special confecţionată,
cu înscrisul "Romania Biblioteca din Botoşani 1882". În 1885,
biblioteca publica se contopeste cu cea a Liceului Laurian. Chiar daca, în
documentele de arhivă, exista puţine date concrete despre evoluţia lecturii
publice în perioada 1886-1904, biblioteca publica este mereu prezentă în viaţa
spirituală a comunităţii. In 1917 când biblioteca liceului a ars, va arde şi
biblioteca publică cu toată zestrea ei. După război începe refacerea
fondului de carte şi în 1920 ea are: 970 volume consultate şi 1720 cititori. In
1931 creşte numărul de volume ale bibliotecii (mai ales prin donaţii), în felul
acesta, ea putând să desfăşoare o activitate mai bună: 2368 cititori, 1973
volume consultate. Din anul 1934
găsim în documente denumirea de bibliotecă comunală, funcţionând în localul
Primăverii din strada Armeană nr. 11. Multe personalităţi îşi donează acum
parte din bibliotecile personale, acestei biblioteci (savantul Gr. Antipa
înzestrând-o cu 2000 volume). În 1943 Biblioteca comunală îşi schimbă sediul în
casele Tălmaciu, strada Calea Naţională nr. 275. Ea a fost printre primele
instituţii culturale din oraş refăcute imediat după eliberare. Ziarul
"Clopotul" din 1.02.1945, consemnează: "Nu este o întâmplare
că în acest oraş există cea mai mare bibliotecă din nordul Moldovei, conţinând
un număr însemnat de cărţi rare şi deosebit de valoroase. După bombardamentul
hitlerist, tinerii botoşăneni au adunat din case părăsite, de sub ruine, de pe
uliţe, de pretutindeni, cărţi răvăşite", din care, unele se regăsesc
în patrimoniul bibliotecii de azi. În mai 1948, conform unui proces verbal de
predare-primire a mobilierului şi a unui număr de 15.478 volume, putem vorbi de
existenţa unui fond inventariat, o parte din acesta păstrându-se în colecţiile
actuale. În 1951, biblioteca publică din Botoşani, ce purta denumirea de
"Biblioteca comunală" devine bibliotecă regională, iar în 1952,
conform noii împărţiri administrativ-teritoriale, se transformă în bibliotecă
raională.În anul 1968, categoria este de bibliotecă municipală, iar din 1974 şi
în prezent, bibliotecă judeţeană. Prin decret prezidenţial în noiembrie 1982,
la împlinirea a 100 de ani de existenţă bibliotecii i se acordă titlul de Biblioteca Judeţeană "Mihai
Eminescu". Cu o creştere
medie anuală de 18000 volume, patrimoniul actual este constituit din
aproximativ 500000 unităţi bibliotecare (cărţi, periodice, discuri, diafilme,
diapozitive, hărţi, standarde, material audio-video etc.), iar numărul
utilizatorilor activi a depăşit cifra de 150000. Aceasta dovedeşte că
Botoşaniul îşi păstrează tradiţia de oraş cultural. Dorinţa de studiu şi
lectură în continuă dinamică, face din instituţia noastră un reper important în
viaţa sa spirituală. Prin aşezarea sa geografică oraşul nostru se află destul de
departe de marile centre culturale ale ţării. De aceea ne străduim permanent ca
prin fondul de publicaţii şi informaţiile obţinute prin mijloace moderne să
satisfacem cerinţele cele mai diverse ale utilizatorilor noştri.
Insigna - Veronica Micle (1850 - 1889)
Biblioteca Județeană "Mihai Eminescu" - Botoșani
1850 - 22 aprilie - 2012
Veronica Micle, nume
de fată Câmpeanu, (născută la data de 22 aprilie 1850 în
Năsăud şi decedată la data de 3 august 1889 la Văratec) a fost o poetă română.
A publicat poezii, nuvele şi traduceri în revistele vremii şi un volum de
poezii. E cunoscută publicului larg în special datorită iubirii care a legat-o
de poetul naşional Mihai Eminescu.Tatăl ei, Ilie Câmpeanu, a murit înainte de
naşterea fiicei sale, iar mama, Ana, s-a mutat în 1850, împreună cu cei doi
copii, la Târgu Neamţ, iar în 1852 se stabileşte în Iaşi. După cursurile primare
Veronica se înscrie la Şcoala Centrală de fete pe care o absolvă în 1863 cu
calificativul „eminent”. La examenul de absolvire din comisie făceau parte,
printre alţii, Titu Maiorescu şi Ştefan Micle, viitorul ei soţ, atunci în
vârstă de 43 de ani. La 7 august 1864 se căsătoreşte cu Ştefan Micle care pe
atunci era profesor universitar, iar mai târziu a rector al Universităţii din Iaşi . În anul 1866 se naşte primul copil al soţilor Micle, Valeria, pe care
mama ei o alinta „Greiere”, iar în 1868 se naşte Virginia Livia, alintată
„Fluture”. În 1869 contribuie la înfiinţarea şi bunul mers al unei şcoli
profesionale de fete, se implică în îndrumarea unor şcoli de fete din Iaşi şi începe să fie activă în viaţa literară. În primăvara anului 1872 face
o călătorie la Viena pentru un tratament medical, ocazie cu care îi este
prezentat Mihai Eminescu. La 1 septembrie 1874 Eminescu e numit director al
bibliotecii Centrale din Iaşi . Va locui aici până în octombrie 1877, timp în care are cu Veronica o
relaţie tumultoasă. În 1875 Ştefan Micle e îndepărtat de la conducerea
Universității şi numit director al Şcolii de Arte şi Meserii, în localul căreia
s-a mutat împreună cu familia. În timpul Războiului de independenţă a fost soră
de caritate, a făcut parte din „Comitetul central pentru ajutorul oastaşilor
români răniţi” şi i-a ajutat cu bani pe invalizi să se întoarcă pe la casele
lor. La 4 august 1879 moare soţul ei, Ştefan Micle. Rămasă văduvă Veronica reia
legătura cu Eminescu. Cei doi încearcă, fără să reuşească, să-şi întemeieze o
familie. În 1886 Veronica locuieşte la Bucureşti, la fiica sa, Valeria,
studentă la Conservatorul din Bucureşti.. Cealaltă fiică îmbrăţișează cariera
tatălui său şi devine profesoară de fizică. Veronica donează casa din Târgu
Neamţ, moştenită de la mama ei, Mănăstirii Văratec. La 3 august 1889 se
sinucide cu arsenic la Mănăstirea Văratec.
Regia autonomă județeană apă - Botoșani - România
1897 - 1997 * 100 de ani de la debutul construcției
sistemului de alimentare cu apă Bucecea - Cătămărăști
(comuna Mihai Eminescu) - Botoșani
Nova Apa Serv Botoșani, societatea comercială care se
ocupă cu asigurarea apei potabile în oraș astăzi, tratează în fiecare zi în jur
de 60 de milioane de litri de apă potabilă pentru
locuitorii județului Botoșani şi epurează circa 50 de
milioane de litri de apă uzată. Compania captează
apa brută din 3 surse de suprafață și 2 de adâncime, o
tratează şi o distribuie către populație
și companii printr-o vasta rețea de conducte. Compania
face un efort continuu pentru a asigura botoșănenilor servicii de calitate prin
planificarea, construirea și furnizarea de noi capacități în infrastructura de
apă potabilă și apă uzată în mod eficient.
Domeniul
principal de activitate al companiei constă în:
captarea, tratarea şi distribuţia apei, colectarea
şi tratarea apelor uzate, transporturi prin conducte, precum și activităţi
secundare de testări şi analize tehnice şi
orice activităţi industriale, comerciale, financiare, mobiliare sau imobiliare,
care au legătură directă sau indirectă cu obiectul principal de activitate sau
care pot facilita realizarea acestuia, precum şi participarea la entităţi având
acelaşi obiect de activitate.
Insigna - Botoșani '94 - 555 ani (Primăria)
Primăria
din Botoșani este un edificiu construit la sfârșitul secolului al XVIII-lea, purtând amprenta unui stil eclectic de influență germană. În
primul buget al Eforiei, adoptat în anul 1832, la capitolul cheltuieli apare
menționată suma de 400 lei pentru „chiria casei munițipalității”. La acea vreme
cancelaria sfatului orășenesc se afla într-o casă aparținând lui Mihai Bolfosu,
de pe ulița Țigănimii. În anul 1851 prin generozitatea domnitorului Moldovei
Grigori Ghica, Eforia are un loc propriu, o casă care s-a aflat chiar pe locul
unde este astăzi Primăria. Această casă a aparținut stolnicului Enachi
Codrescu, de la care a trecut în anul 1806, prin testament, la Gheorghe Loiz, fratele și Ioan Loiz, fiul stolnicului.
Acesta din urmă a vândut-o hatmanului Anastasă Basota. Pentru că fondurile
locale nu erau suficiente, Grigori Ghica, în semn de dragoste față de aceste
locuri, de care îl legau amintiri de familie, cumpără casele Codrescu-Basota și
le dăruiește Eforiei. Documentul care atestă acest lucru se pastrează, în
original, la filiala Botoșani a Direcției Generale a Arhivelor Naționale. Clădirea
este apoi restaurată între anii 1906-1914, iar la mijlocul secolului al XVIII-lea,
după radicale renovări, devine sediul Tribunalului, unde în perioada octombrie
1864 - martie 1865, Mihai Eminescu a lucrat în calitate de copist.
Insigna - I.E.I.R.I.E.D.E.E.T.Botoșani - 75 ani 1988
(Intreprinderea de Exploatare şi Întreţinere a Reţelelor şi Instalaţiilor Energetice şi de Distribuţie a Energiei Electrice şi Termice
(I.E.I.R.I.E.D.E.E.T.) este prescurtarea numelui foarte pompos al societății botoșănene Intreprinderea
de Exploatare şi Întreţinere a Reţelelor şi Instalaţiilor Energetice şi
de Distribuţie a Energiei Electrice şi Termice din Botoșani, al cărei obiect de activitate este detaliat arătat în denumirea societății.
Botoșani este
reședința și cel mai mare oraș al judeţului Botoşani. La 20 februarie 2009 se
estima că municipiul Botoşani ar avea o populație stabilă de 116110
locuitori. Oraşul este așezat în partea de sud-vest a județului şi este atestat
documentar de pisania Bisericii armene Sf. Maria ce datează din anul
1350. Amplasat la intersecția principalelor drumuri comerciale, de-a lungul
vremii, orașul Botoşani a fost un înfloritor târg al Moldovei și un centru al
producției meșteșugărești româneşti. Orașul este atestat documentar de
pisania Bisericii armene Sfânta Maria care datează din anul 1350. Sus
am postat stemele interbelică, comunistă şi actuală ale oraşului, iar dedesubt
pozele câtorva monumente de cultură și arhitectură din municipiul Botoșani, de acum sau de altă dată.
Prefectura
Primăria
Biserica Popăuți
Poșta
Palatul Justiției
Azilul Sofian
Muzeul județean - Vechea Prefectură
Biserica Sf.Ilie
Casa Corpului didactic
Judecătoria
Liceul August Treboniu Laurian
Mallul
Calea Națională - Arcul de Triumf
Calea Națională
Casa Văsescu
Internatul Liceului Laurian
Cazarma batalionului vânători
Cazarma infanteriei 37
Cazarma Regimentului 8 Roșiori
Clubul Intim și Piața Carol
Grădina publică
Hotelul Regal
Moara
Școala israelită
Școala Marchian
Strada Principală
Uzina electrică
Tribunalul
Casa memorială Nicolae Iorga
Pavilionul central - Electrcontact
Casa de cultură
Monumentul eroilor
Botoșani este
un judeţ situat în nordul regiunii Moldova din România,
care face parte din regiunea de dezvoltare Nord-Est. Judeţul are suprafața
de 4986 kilometri pătrați, numără aproximativ 450000 de locuitori şi are capitala în
municipiul cu acelaşi nume, Botoşani. Ca subunităţi administrative este compus
din 2 municipii - Botoșani, Dorohoi, 5 oraşe - Bucecea, Dărăbani, Flămânzi,
Săveni, Ștefănești și 71 de comune. Deasupra am postat harta, stemele
interbelică, comunistă şi actuală ale judeţului, iar dedesubt pozele câtorva monumente de cultură și arhitectură din județul Botoșani, din vremuri diferite, dar și o trimitere poștală ilustrată.
Biserica din Mogoșești (azi Ucraina)
Dorohoi - Cazarma Regimentului 8 Dragoș Nr.29
Dorohoi - Palatul Comunal
Flămânzi - Primăria
Dorohoi - Parcul Aurora
Săvinești - Uzina de fire și fibre sintetice
Mănăstirea Vorona
Mănăstirea Sihăstria Voronei
Flămânzi - Monumentul Răscoalei țărănești de la 1907
Mănăstirea Agafton
Dorohoi - Școala de băieți nr.1
Dorohoi - Strada Grigore Ghica V.V.
Dorohoi - Strada I.C.Brătianu
Dorohoi - Gimnaziul Grigore Ghica V.V.
Dorohoi - Salutări
_________ooOoo_________
O ACȚIUNE
ROMÂNEASCĂ ÎN LIMBILE
MAGHIARĂ ȘI GERMANĂ
Acțiune 200 coroane xxx
Societatea pe acțiune Fabrica de bere Timișoara
Temesvári Polgári Sörfőzde - Resvenytarsasag
Detaliu vignetă de pe
un cupon de raționalizare
a bunurilor de larg consum de pe timpul
războiului civil spaniol
Traducere aproximativă F.E.T.
& JONS
Falange Española
Tradicionalista &
Juntas de
Ofensiva Nacional Sindicalista
Falanga spaniolă
tradițională &
Hunta Ofensiva
națională sindicală
(formațiuni
politice spaniole naționaliste)
Câteva vignete de pe acțiuni maghiare