LUMEA BANCNOTELOR LUMII 57.

FRANŢA


FRIOUL


***

VORBE DE DUH DE LA ÎNAINTAŞI

Filantropia şi caritatea au un anumit aer al imposturii. (Ralph Waldo Emerson)

Democraţia şi libertatea adevarată, mai înainte de toate, cer moralitate. (Ion Heliade Radulescu)

Societatea se bazează pe răbdarea celor săraci. (Anatole France)

Această monedă a fost emisă în anul 2011 pentru a marca trecerea a 140 de ani de la înfiinţarea Monetăriei Statului. Pe aversul acesteia sunt reprezentate stema României şi câteva imagini care descriu procesul de realizare a matriţelor monedelor (de la stînga spre dreapta): un artist sculptor-gravor lucrînd la macheta de ipsos la scară mărită a monedei, obţinerea modelului la scara 1:1 la pantograf, un gravor retuşând manual piesa de oţel produsă de pantograf, un operator care, la presa hidraulică, realizează negativul cu care se vor obţine matriţele (poansoanele) de lucru, două poansoane cu aversul şi reversul monedei de 1 ban 2005, precum şi o astfel de monedă, iar pe revers primul sediu al Monetăriei Statului şi primele monede bătute aici - 1 leu 1870 şi 20 lei 1870. Moneda este confecţionată din argint cu puritatea de 99,9 %, în greutate de 31,103 grame, cu diametrul de 37 mm, în tiraj de 1000 de exemplare, cu margine zimţată.

Prima monetărie a României moderne a fost înfiinţată în anul 1870, fiind inaugurată pe 24 martie. Palatul Monetăriei era numit în epocă Otelul de Monetă - denumire obţinută din traducerea termenului francez - Hôtel de la Monnaie. Acest sediu a fost demolat în anul 1912, pe locul rămas fiind construit actualul palat al Muzeului Ţăranului Român. Autorităţile române au înfiinţat monetăria pentru a putea emite monede cu chipul domnitorului Carol I. Astfel de piese, ce erau un semn al dorinţei românilor de independenţă, nu putea fi comandate în străinătate. Imperiul Otoman, care pe atunci era puterea suzerană a României, se opunea vehement apariţiei chipului domnitorului pe monede, şi cerea ca piesele româneşti să aibă şi o semilună, ca semn al vasalităţii. În anul 1870 Monetăria a funcţionat doar cîteva luni, bătând piese de aur de 20 de lei şi de argint de 1 leu, pe rondele importate din Franţa. La protestele turcilor producţia a fost oprită. În anul 1879, imediat după cîştigarea independenşei, producţia de monede a fost reluată, şi a continuat cu deosebită intensitate pînă în 1885. În 1890 aici s-au bătut din nou monede de aur de 20 de lei. După 1890 monedele româneşti au fost bătute în străinătate.

Monetăria naţională este reînfiinţată în data de 20 decembrie 1935, pe strada Fabrica de Chibrituri nr. 30, unde funcţioneză şi astăzi. Monetăria Statului produce în principal moneda de circulație din România - Leu, dar și mone­de comemorative, medalii, decorații, obiecte din aur şi argint, precum și alte numeroase obiecte realizabile cu tehnologia specifică: jetoane, in­sig­ne, brelocuri, medalii sportive, sigilii, obiecte gravate, presate, acope­ri­­te galvanic sau emailate. Capacitatea de producție este de un miliard de monede pe an. În ultimii ani, o parte semnificativă a producției a fost destinată u­nor clienți străini. S-au exportat în special monede de circulație, co­me­morative, dar și medalii, jetoane sau brelocuri în Marea Britanie, Germa­nia, Olanda, Israel, Suedia, Moldova și Hong Kong.

Câteva vignete de pe bancnotele statelor americane de dinainte de proclamarea independenţei SUA



con_dorul@yahoo.com