duminică, 31 mai 2020

MONUMENTE ALE EROILOR BUZOIENI - COMUNA COSTEȘTI


Costești este o comună din județul Buzău care include și satele: Budișteni, Gomoiești, Groșani, Pietrosu și Spătaru. Comuna se află în sudul județului, în câmpia Buzăului, subdiviziune a Câmpiei Române, în vecinătatea sud-estică a municipiului Buzău, în zona sa suburbană. Ea este străbătută de șoseaua națională DN2, care leagă Buzăul de București. Din acest drum, pe teritoriul comunei, se mai ramifică două importante șosele naționale: la Costești, DN2C asigură legătura Buzăului cu Slobozia, iar la Spătaru se ramifică DN2B, drum care duce tot spre Buzău, dar trece prin sud-estul orașului și duce către Brăila. La recensământul din anul 2011 comuna număra 4817 locuitori, în creștere față de recensământul anterior (anul 2002 – 4778 locuitori), dintre care: români – 88,18%, romi – 6,97% și restul – necunoscută sau altă etnie. Componența confesională a comunei buzoiene Costești astăzi se prezintă aproximativ astfel: ortodocși – 94,7% și restul – necunoscută sau altă religie. Două obiective de pe teritoriul comunei Costești au fost incluse în lista monumentelor istorice de interes județean, ambele ca situri arheologice de interes local. Unul este situl de la Costești, aflat în spatele morii de la extremitatea estică a satului, cuprinzând o necropolă din perioada Halstatt și o așezare medievală din secolele al XVI-lea–al XVIII-lea. Cel de al doilea se află în zona fostei ferme zootehnice din satul Pietrosu, cuprinzând trei așezări - una din neoliticul târziu (mileniile al V-lea–al IV-lea î.e.n.), una aparținând culturii Monteoru (Epoca Bronzului), mileniile al III-lea–al II-lea î.e.n.) și o alta din epoca migrațiilor (secolul al IV-lea e.n.). 
În imediata apropiere a şcolii din satul Costești, pe partea dreaptă a şoselei Buzău-Urziceni, a existat “Monumentul eroilor patriei căzuţi în războiul 1916- 1918 pentru întregirea neamului”. Numele eroilor, în număr de 19, şi al soţiilor acestora erau înscrise pe monument. 
Acest monument, construit din ciment şi piatră, de formă piramidală, având deasupra un vultur cu aripile desfăcute, a fost mutat în anul 2007 în curtea bisericii satului cu hramul „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena” şi aşezat în cadrul unui arc de triumf cu cruce deasupra, pe frontispiciul căruia se află stema României şi inscripţia „Cinste şi onoare eroilor”. 
Pe plăci de marmură fixate pe laturile arcului de trimf sunt înscrise numele unor eroi din Primul Război Mondial (20) şi din Al Doilea Război Mondial (17). O inscripţie ne informează că „Acest monument s-a ridicat cu binecuvântarea P.C. Epifanie, episcop al Buzăului şi Vrancei. Sfinţit azi (lipsă data) 2007”. 
O altă inscripţie precizează că sunt „Ctitori fam. Toader Horia, ing. Rădulescu Nicolae. În timpul pr. Paroh Stroe Ion”. Întreg ansamblul este aşezat pe un postament din dale în cadrul unui mic parc amenajat în curtea bisericii, în partea dreaptă, prin „contribuţia  familiei Avramescu Marius şi Vetuţa din Bucureşti – august – 2007”. 
Lângă biserica satului Budișteni având hramul “Sfânta Treime”, s-a ridicat un monument simplu, în formă de cruce, din piatră, aşezat pe un mic piedestal, cu inscripţia, “Eroilor din satul Budişteni morţi pentru patrie, campania 1916-1918”.
În curtea bisericii satului Pietrosu, cu hramul “Sfinţii Voievozi” a fost ridicat, în anul “1965 iunie 3”, un mic monument de formă piramidală, cu o cruce ale cărei braţe sunt legate cu o ghirlandă de flori din ciment mozaicat, pe al cărei frontispiciu se găseşte inscripţia, “În amintirea eroilor din satul Pietrosu”, iar pe laturi numele eroilor morţi în cele două războaie mondiale. În stânga şi dreapta monumentului se află două cruci de eroi, una pentru Neculai C.Tudor, căzut în campania din 1913 contra Bulgariei, şi alta pentru Chiran Gheorghe, căzut în 1943 pe frontul de Est, împotriva ruşilor.
În stânga bisericii satului Spătaru, cu hramul “Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil”, a fost ridicată o cruce-monument din marmură albă, “În memoria eroilor satului Spătaru”, donată de Veronica Daniela Guşă şi Iosif Constantin Drăgan. Nu are înscrise numele eroilor. 
În dreapta bisericii se află mormântul generalului Ştefan Guşă (1940-1994), străjuit de o cruce de mormânt cu braţe duble, din marmură albă de Italia, cu soclu, pe frontispiciu fiind montată o placă cu un medalion în care se găseşte fotografia generalului, fiu al satului. Alături, un monument-bust al generalului Ştefan Guşă, din marmură albă, pe un soclu în două trepte, ridicat pentru “Memorie eternă” de către Veronica I.C.Drăgan şi Anamaria Rolea Guşă. Pe soclu este aplicată inscripţia, “Acest monument este dedicat eroilor naţionali”, şi un gând al generalului care a salvat revoluţia română din decembrie 1989: “Sper că românii vor afla adevărul, făcându-i să fie mai buni şi mai credincioşi în steaua lor”. Întreg ansamblul de monumente este realizat de Mario Galeotti, Pietrosanta, Italia, în 1997. 
                                                                   
xxx

O EPIGRAMĂ PROPRIE
O VORBĂ DE DIH
DE LA UN ÎNAINTAȘ
O POEZIE UMORISTICĂ PROPRIE
O PASTILĂ DE UMOR

__________xxx__________

O INSIGNĂ ȘI CÂTEVA
PLACHETE ȘI MEDALII ROMÂNEȘTI

Informaţii generale despre medalistică  şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul  "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc. 

Conform  DEX (Dicţionarului explicativ al limbii române),  PLACHETA este o medalie pătrată sau dreptunghiulară, care, de obicei, are o singură faţă modelată cu desene, basoreliefuri sau inscripţii şi  se oferă ca recompensă la concursuri, alte întreceri de orice fel sau în semn de recunoştinţă faţă de meritele unor personalităţi. Placheta face parte din categoria generală a medaliilor. Medalia îşi are originea în monedele comemorative. Este confecţionată cel mai adesea din metal (aur, argint, bronz, etc). Numele "medalie" derivă din latinescul metallum, fiind preluat de toate popoarele romanice - de italieni (medaglia), francezi (medaille) şi spanioli (edala). 
Placheta - Mauriciu Blank
Placheta de mai sus a fost bătută în anul 1923 și omagiază personalitatea bancherului Mauriciu Blank. Placheta cu o singură față și dimensiunile de 100 x 70 milimetri prezintă bustul bustul celui comemorat în profil spre stânga, într-un medalion rotund așezat pe un snop de spice de grâu și decorat sus dreapta cu o ramură de laur. Sub bust, un vapor de marfă plutește în depărtare pe valurile mării. Pe plachetă este aplicată următoarea inscripție: “BUCURESCI 20 IULIE 1923” apoi pe patru rânduri, ”OMAGIU DE ADMIRAȚIE LUI MAURICIU BLANK CU OCAZIA ANIVERSĂRII A 75 DE ANI DE VIAȚĂ RODNICĂ”. Pe marginea inferioară a plachetei este aplicată inscripția: “Soc. anonimă continentală pentru exportul de cereale”.   
Mauriciu Blank a fost un bancher român de etnie evreiască, cofondator alături de Jacob Marmorosch al Băncii Marmorosch Blank. Mauriciu Blank s-a născut la 8/20 iulie 1848 în oraşul Piteşti, ca fiu întâiul născut al lui Lebu Blanco. A făcut studii la Viena devenind diplomat în ştiinţe comerciale şi financiare. Reîntors în România, în anul 1863, Mauriciu Blank a fost angajat de către Jacob Marmorosch, patronul unei firme de negoţ şi împrumut de bani. În anul 1869, după şase ani de activitate, Mauriciu Blank devine părtaş la câştig, iar un an mai târziu Jacob Marmorosch se retrage la Viena, unde a rămas aproape permanent, până la moartea sa, survenită la data de 30 decembrie 1904. La data de 1 ianuarie 1874, firma de negoţ şi import a lui Jacob Marmorosch se transformă în Banca Marmorosch, Blank & Co. De la această dată Mauriciu Blank renunţă la toate afacerile comerciale, axându-se pe afaceri strict financiare de bancă. În decursul timpului, sediul central al băncii s-a mutat pe rând, din zona Lipscani, pe strada Doamnei, într-un imobil construit de celebrul Saligny. În anul 1877, Banca Marmorosch, Blank & Co. a finanţat guvernul român în campania militară pentru obţinerea Independenţei de stat, iar ulterior a acordat fonduri statului român pentru construcţia mai multor căi ferate şi a participat la străpungerea tunelului de la Barboşi (1882), la canalizarea oraşului Bucureşti, precum şi la modernizarea portului Constanţa. În decembrie 1916, prim-ministrul Ion I.C.Brătianu i-a cerut părerea în legătură cu trimiterea tezaurului românesc la Moscova. Bătrânul bancher l-a sfătuit să nu-l trimită sub nici o formă în Rusia, susţinând că e mai sigur să fie trimis în Anglia. La replica lui Brătianu că ar trebui plătită o primă de asigurare de 10 milioane lei aur, Mauriciu Blank ar fi replicat: „Consider că într-o vreme când se prăpădesc miliarde prin război, o primă de asigurare chiar de 10 milioane pentru tezaurul ţării noastre nu este exagerată". Bătrânul bancher Mauriciu Blank a încetat din viaţă în anul 1929.  
Placheta - Sfântul Nicolae
Piesa medalistică de mai sus este un produs religios, o icoană ce-l înfățişează pe Sfântul Ierarh Nicolae, bust, frontal, binecuvântând cu dreapta iar în mâna stângă  ținând Evanghelia deschisă. Poartă  veşminte arhiereşti ce au ca motiv decorativ semnul Sfintei Cruci, încadrat în romburi. Sfântul are capul descoperit, înconjurat de un nimb. Deasupra umerilor sunt redați pe nori, Mântuitorul Iisus Hristos cu Evanghelia închisă (stângă) şi Maica Domnului oferindu‐i un omofor (dreapta), fiecare având numele monogramat deasupra. Pe icoană  mai apar  şi 6 steluțe, câte una deasupra Mântuitorului  şi Maicii Domnului şi câte două  sub aceştia, în lateralele brațelor sfântului. De jur împrejur are un chenar cu rol de ramă, iar pe centrul laturii superioare un buton cu rol de prindere. Nu există date referitoare la proveniența acestei icoane, singurul lucru consemnat fiind acela că a ajuns în patrimoniul Muzeului Județean Teleorman prin donație. Fabricată  cu ajutorul unei matrițe, icoana a fost turnată  în bronz undeva pe la sfârşitul secolului al XVIII-lea, începutul secolului al XIX-lea şi face parte din categoria icoanelor numite  şi „icoane de călătorie”. Potrivit tradiției, Sfântul Nicolae s‐a născut în a doua jumătate a secolului al III‐lea, în provincia Lichia, oraşul Patara (Turcia). Părinții au fost oameni înstăriți, dar şi foarte credincioşi. Şi‐au dorit mult un copil. Şi Dumnezeu le‐a dăruit unul, a fost singurul, unul milos, foarte înțelept  şi extrem de curajos. A învățat viața duhovnicească de la unchiul său, Nicolae, episcopul Patarelor. Rămas orfan devreme, şi‐a împărțit toată averea moştenită. Este părintele bun  şi înțelept care dăruieşte lumină şi har credincioşilor, este ocrotitor al copiilor şi apărător al credinței ortodoxe. În vremea prigoanelor lui Dioclețian împotriva creştinilor, Sfântul a fost aruncat în temniță, fiind eliberat după urcarea pe tron a împăratului Constantin cel Mare. Sfântul Nicolae a apărat dreptatea printre oameni  şi a mântuit de la condamnare trei bărbați. A fost considerat sfânt, de către popor, chiar din timpul vieții. Oamenii îl chemau având credința că necazurile lor vor fi mântuite. După o viață  aspră, dar plină de credință, a trecut la viața veşnică, pe 6 decembrie cca. 340, iar din anul 1087, moaştele sale sunt păstrate la o biserică din Bari, în sudul Italiei. Dupa opt ani, împăratul Justinian a ridicat la Constantinopol o biserica cu hramul numelui său. Ducându-se vestea ca din mormântul sâu izvorăşte mir, creştinii din întreaga lume au făcut pelerinaj, vindecându-se de boli incurabile. Din secolul al XIX-lea, mâna dreaptă a Sfântului Nicolae se pastrează la biserica Sf. Gheorghe Nou, din Bucuresti. Numeroase biserici din ţară şi mai ales din Ardeal au hramul Sfântului Nicolae. 
Matei Corvin - regele Ungariei
Matia Corvin (n. 23 februarie 1443 la Cluj, d. 6 aprilie 1490 la Viena) a fost unul dintre cei mai mari regi ai Ungariei. A condus Regatul Ungariei între anii 1458-1490. Ele este fiul lui Ioan (Iancu) de Hunedoara. Tatăl său în calitate de regent al Ungariei a întreprins o serie de campanii militare reușite împotriva Imperiului Otoman, lăsând fiului său un regat sigur și stabil.Mama lui Matei a fost Erzsébet Szilágyi (Elisabeta) provenea dintr-o familie de nobil maghiar cu foarte mare influență. După moartea lui Iancu de Hunedoara după grele intrigi și lupte care au durat ani de zile, Dieta Națională s-a reunit la Buda și l-a numit pe Matei rege deși avea doar 14 ani. Matei Corvin a domnit 32 de ani ca rege al Ungariei iar domnia sa a fost una dintre cele mai strălucite din istoria Ungariei. Aristocrația de rang înalt însă nu s-a împăcat cu prezența lui pe tronul Ungariei și a uneltit pentru a-l detrona. Conform legendei, marii nobili ar fi reușit să-și pună planul în aplicare cu ajutorul reginei Beatrice, soția regelui. Medicul reginei îl trata de reumatism pe regele Matei otrăvindu-l cu plumb; astfel regele Matei Corvin muri încet, de saturnism, înainte să ajungă la vârsta de 50 de ani. Matei Corvin s-a dovedit a fi un generos mecena al artiștilor din Italia și Europa de Vest, care s-au strâns la curtea sa. Biblioteca sa, Bibliotheca Corviniana, era cea mai mare colecție europeană de cronici istorice și lucrări filosofice și științifice din secolul al XV-lea, numărând peste 5.000 de exemplare, fiecare exemplar valorând mai mult de 1.000 florini de aur. Domnia sa este considerată ca fiind unul dintre cele mai glorioase capitole ale istoriei Ungariei, marcate prin campanii militare victorioase ale temutei sale Fekete sereg („Armata neagră”). Ungaria a cunoscut în timpul domniei sale cea mai vastă întindere din istoria sa (la vest din sud-estul Germaniei până în Dalmația, iar la est din Polonia, - excluzând Moldova și Țara Românească - până în Bulgaria de astăzi). Matei Corvin a condus în uniune personală regatul Moravei, Silezia și Luzația, dar și Austria Inferioară. Vorbea cursiv maghiara, italiana, croata, latina și mai târziu germana, ceha, slovaca, precum și alte limbi slave. Regele Matei este amintit și astăzi, în multe istorisiri și cântece populare, ca un conducător foarte înțelept și drept.  
Insigna - Noroc - Berea noastră românească blondă
Berea Noroc, din portofoliul BERGENBIER S.A., se relanseaza pe piata cu un nou design de ambalaj, un slogan modificat din „Dupa munca si rasplata” in „Berea noastra romaneasca” si o campanie de comunicare realizata de Leo Burnett. Leo Burnett Romania este unul dintre cele mai prestigioase nume din industria de marketing si comunicare din Romania. In mod constant o agentie de top, Leo Burnett a reusit de-a lungul timpului sa creeze lideri de piata din clientii pe care i-a deservit, multumita unei neobosite cautari a mai binelui in cazul fiecarei idei. Noul slogan sub care se relansează marca Noroc este „berea noastră românească”,  subliniind caracterul românesc al produsului, făcând apel la tradiţie, la revalorizarea savorii produselor tradiţionale şi la redescoperitul gust al românilor pentru produsele autohtone.Rețeta de producerii a berii a fost îmbogățită pentru a răspunde şi mai bine gustului consumatorilor. Noroc are un gust bogat şi echilibrat, o aromă plină, amăruie asigurată de ingrediente de cea mai bună calitate şi de procese tehnologice ce asigură calitatea berii. Noroc rămâne o bere din segmentul economic, însă studiile noastre arată că noile sale calităţi sunt foarte apreciate de consumatori ducând raportul calitate-preţ la un nivel excelent.
Accademia di Romania - Roma 1922-2002
80 ani de la fondarea Școlii române de la Roma
70 ani de la inaugurarea Palatului Accademiei 1932 - 2002
înălțat prin contribuția Băncii Naționale a României
Accademia di Romania a Roma (Școala română din Roma) este o instituție științifică și culturală înființată la propunere lui Nicolae Iorga (ca și „sora” ei, Ecole roumaine de Fontenay-aux-Roses, lângă Paris) destinată perfecționării tinerilor licențiați români în domeniile științelor umaniste (filologie clasică și modernă, istorie și arheologie), al artelor plastice și arhitecturii. Activitatea științifică a Accademiei este coordonată deAcademia Română și Ministerul Educației, cea culturală de către Institutul Cultural Român, iar gestiunea este asigurată de Ministerului Afacerilor Externe al României. Academia este unul dintre cele 15 centre culturale ale României în afara granițelor. Regulamentul de funcționare a fost aprobat de Consiliul de Miniștri în 1921, Școala română din Roma începându-și în mod oficial activitatea pe data de 1 noiembrie 1922, sub conducerea lui Vasile Pârvan, într-un local închiriat situat în Via Emilio de’ Cavalieri nr. 11. În anul 1921, Primăria Romei a concesionat suprafața de 50000 de metri pătrați în parcul Valle Giulia, pe Villa Borghese, pe care, cu sprijinul financiar al BNR, a fost ridicată clădirea, după planurile arhitectului Petre Antonescu. La data de 27 ianuarie 1928 s-a pus piatra fundamentală a noii clădiri din Valle Giulia în prezența lui Nicolae Titulescu, mai târziu în 1932, instituția s-a mutat în noua clădire, care a fost inaugurată oficial la 10 ianuarie 1933. Pe frontispiciul clădirii era înscris: Populus daco-romanus hanc sedem in Urbe Aeterna litteris et artibus faciendam curavit (Poporul daco-roman a construit acest lăcaș în Cetatea Eternă în folosul literelor și artelor). La etaj, pe placa intitulată „donatori” este înscris un singur nume: Benito Mussolini, conducătorul fascist al Italiei între 1922 și 1943, deși el nu a fost singurul sponsor. În al doilea război monduial fondul de carte a fost trimis în România, pentru a fi salvat, dar pe drum s-a înjumătățit. În timpul războiului, la Roma a rămas un personal redus, format din directorul de la vremea respectivă, Scarlat Lambrino, Sever Pop și dinu Adameșteanu. Între 1947, când școala a fost închisă, și 1968 clădirea a trecut printr-o fază de abandon. Academia s-a redeschis în 1969 ca Biblioteca Română la Roma. De atunci funcționează ca un centru cultural. În 1945 Accademia di Romania a fost unul din membrii fondatori ai Uniunii Internaționale a Institutelor de Arheologie, Istorie si Istoria Artei din Roma. În curtea Accademiei di Romania a fost dezvelită în 1994 statuia lui Traian, operă a sculptorului Vasile Gorduz (identică cu statuia lui Traian din București. La 4 aprilie 2011, vis-a-vis de statuia lui Traian a fost dezvelită o statuie reprezentând capul lui Decebal, turnat în bronz de sculptorul ploieștean George Dumitru. De la crearea sa și până în 1947, Accademia găzduia, pentru doi ani, bursieri ai Ministerului Instrucțiunii Publice de la București ce proveneau dintre cei mai buni licentiați ai universităților din București, Cluj, Iași și Cernăuți. Pe perioada șederii la Roma bursierii dispuneau de facilități de studiu (acces gratuit la biblioteci, muzee) și aveau obligația de a realiza două lucrări. La încheierea sejurului de doi ani Accademia nu elibera o diplomă, rezidenții având însă dreptul de a purta titlul de „fost elev al Școlii Române din Roma”.

__________ooOoo__________

O ACȚIUNE ROMÂNEASCĂ
Titlu reprezentând 5 acțiuni nominative 2500 lei 1942
BANCA MUSCELULUI - Societate anonimă Câmpulung- Muscel

Detaliu vignetă de pe o felicitare românească veche

Câteva ornamente decorative periferice 
de pe acțiuni germane

con_dorul@yahoo.com

MOUSAIOS - 31.05.2020

sâmbătă, 30 mai 2020

MINUNI ALE ARHITECTURII MONDIALE - 28

1.  Clădirea Kunsthaus este o clădire modernistă situată în orașul Graz – Austria. Situat pe malurile Murului, între acoperișurile din cărămidă roșie ale clădirilor istorice vecine, noul simbol arhitectural este denumit local „străinul prietenos”. 
Interacțiunea dintre noua structură biomorfă de pe malul Murului și vechiul turn al ceasului de pe Schlossberg a devenit marcă a unui oraș care se străduiește să realizeze un dialog productiv între tradiție și avangardă. În ceea ce privește atât urbanismul, cât și scopul său, Kunsthaus funcționează ca un cap de pod într-un punct în care trecutul și viitorul se întâlnesc. Ca o bulă de aer, pielea albăstruie și strălucitoare a clădirii Kunsthaus plutește deasupra parterului său cu pereții de sticlă. Cu o lățime de până la 60 de metri, construcția biomorfă învelește două săli de expoziție mari, fără suporturi suplimentare. Pe suprafața „pielii” exterioare din sticlă acrilică, sunt realizate niște „duze” care o iluminare naturală și optimă a interiorului. Fațada estică principală a Kunsthaus-ului este amplificată cu un concept arhitectural suplimentar numit BIX, dezvoltat de către arhitecții germani ai clădirii. BIX este o matrice de 930 de lămpi fluorescente integrate în fațada estică a Kunsthaus. Prin posibilitatea de a regla individual luminozitatea lămpii la o variabilitate infinită cu 20 de cadre / secunde, pot fi afișate filme și animații. Astfel, conceptul arhitectural original al pielii a fost redefinit radical transformând fațada într-un ecran de computer cu rezoluție joasă, o „piele de afișare comunicativă”, care îmbină arhitectura, tehnologia și informația. Fațada Kunsthaus, ca afiș, constituie un mediu extraordinar pentru prezentarea artelor și transferurilor de informații aferente. Parterul cu pereți de sticlă conține un bar, o sală de funcții și diverse facilități de comunicare. Zonele cu geamuri izolate, transparente, în „piele” permit vizitatorilor să privească, în timp ce „Ace”, o structură proeminentă, închisă din sticlă, oferă o vedere spectaculoasă a orașului vechi Graz de la o înălțime de aproximativ 16 metri. Funcțional și tehnic, Kunsthaus îndeplinește cele mai actualizate cerințe pentru muzeele de pe circuitul internațional muzeistic. Spațiul său util de 11100 metri pătrați oferă tot ceea ce managerii săi au nevoie ca să participe la activitatea expozițională globală la cel mai înalt nivel. 
Fiind un loc multi-disciplinar pentru expoziții, evenimente și alte mijloace de prezentare a artei contemporane, a noilor media și a fotografiei, Kunsthaus Graz are o paletă complexă de funcții și funcții. În etajele superioare, podurile leagă noua structură de 23 de metri înălțime cu „Eisernes Haus” a cărei construcție din fontă - care este cea mai veche de acest fel din Europa și este clasificată ca monument istoric - a fost renovată cu atenție și cu pricepere ca o parte a lucrărilor de construcție la Kunsthaus.
2.  The Mushroom House (Casa ciupercă) din La Jolla, California, SUA este o clădire atipică pe care aș vizita-o. 
I se mai spune Pavilionul Bell sau Casa lui Bell și a fost proiectată și construită în anul 1965 de Dale Naegle pentru Sam Bell of Bell’s Potato Chips & General Mills. Bell și-a cumpărat o casă de vară cu vedere la Oceanul Pacific și voia să mai adauge o casă de oaspeți. Proprietatea sa includea o stâncă de 300 de picioare ce avea dedesubt o plajă izolată accesibilă cu valuri mici și puține pietre pe plaja nudiștilor de la San Diego. Mai întâi a fost construită o scară-balustradă lungă de 300 de metri pentru accesul la plajă. Ulterior a construit Casa ciupercă pentru că i-a plăcut peisajul și liniștea de aici. Clădirea a fost proiectată să reziste la orice fel de dezastre, de la cutremure, incendii, furtuni până la valuri și alunecări de stânci. Surferii care deseori stăteau la plaja nudă cunoscută sub numele de Black’s Beach au dat casei ciudate numele de „Mushroom House” datorită asemănării cu o ciupercă. Inițial casa nu avea peretele în jurul ei.
Casa și perimetrul înconjurător sunt deschise publicului. O plimbare aici distractivă oferind o priveliște fascinantă. Casa se află la capătul sudic al plajei Black, la marginea La Jolla Farms și a Scripps Coastal Reserve, în La Jolla, California, lângă San Diego.
3.  House in the Clouds (Casa din nori) este o clădire atipică ce a stârnit și stârnește aprecieri frumoase din partea arhitecților lumii și nu numai, ce este situată în localitatea Thorpeness – Suffolk, estul Angliei
Inițial edificiul a fost un turn de apă construit în anul 1923 pentru a asigura nevoile de apă ale vecinătăților. Pentru a fi în concordanță cu stilul altor clădiri din zona Thorpeness s-a luat decizia îmbunătățirii aspectului prin mascarea turnului cu alte materiale. Astfel s-a ajuns la construcția sub formă de casă atipică având etajele superioare cu suprafața secțiunii în plan mai mare decât cea a bazei turnului. 
Etajele superioare ale clădirii lasă impresia unei case situate în nori. În timpul celui de-al doilea război mondial turnul a fost atins de tirul aviației inamice dar ulterior a fost renovat, devenind mândria localnicilor. Clădirea are în prezent cinci dormitoare și trei băi fiind înaltă de aproximativ 70 de metri. Accesul în clădire se face pe o scară interioară cu 85 de trepte.

xxx

O EPIGRAMĂ PROPRIE
O PASTILĂ DE UMOR
O POEZIE PROPRIE
O VORBĂ DE DUH
DE LA UN ÎNAINTAȘ

_______xxx_______

CÂTEVA INSIGNE 
DIN JUDEȚUL ILFOV

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.
Insigna - Cupa centenarului marii uniri
2 - 5 octombrie - Izvorani - România
Izvorani este un sat în comuna Ciolpani, județul Ilfov, ce numără aproximativ 640 locuitori. În această localitate a avut loc în anul 2018 o competiție sportivă a jandarmilor, în cadrul căreia s-a conferit trofeul Cupa Centenarului Marii Uniri. Ciolpani (în trecut, Țigănești) este o comuna din județul Ilfov care include și satele: Izvorani, Lupăria și Piscu. Comuna se află în extremitatea nordică a județului, la limita cu județul Prahova, pe malul drept al râului Ialomița. Către vest, se află pădurea Scroviștea, cu lacul Țigănești (denumit și Balta Mănăstirii), unde se află Mănăstirea Țigănești. Către sud-est, se află pădurea Snagov, satul Izvorani aflându-se pe malul nordic al lacului Snagov. Este străbătută de șoseaua națională DN1, care leagă Bucureștiul de Ploiești. La recensământul din anul 2011 comuna număra 4811 locuitori, în creștere față de recensământul anterior (anul 2002 – 4472 locuitori), dintre care: români – 94,53% și restul – necunoscută sau altă etnie. Componența confesională a comunei Ciolpani astăzi se prezintă aproximativ astfel: ortodocși – 94,94% și restul – necunoscută sau altă religie. Satul Țigănești s-a format după anul 1800 din familiile de clăcași ai mănăstirii care, învecinându-se cu lacul Țigănești, a preluat numele acestuia. Din anul 1981, comuna este parte a Sectorului Agricol Ilfov, aflat în subordinea municipiului București, sector devenit în 1998 județul Ilfov. Atracțiile turistice ale comunei ilfovene Ciolpani sunt: două situri arheologice în satul Țigănești, un sit arheologic în satul Izvorani, Mănăstirea Țigănești (sec.XVIII) și Biserica “Adormirea Precistei” din Ciolpani. 
Insigna - Primăria Otopeni
Otopeni este un oraș din județul Ilfov care mai include și satul Odăile. Localitatea se află în vecinătatea nordică a municipiului București, la ieșirea către Ploiești, fiind un oraș-satelit al Capitalei. Conform recensământului din anul 2011, orașul Otopeni avea o populație de 13861 de locuitori, în creștere față de recensământul anterior (anul 2002), dintre care: români – 89,74% și restul – necunoscută sau altă etnie. Structura confesională actuală a populației orașului se prezintă aproximativ astfel; ortodocși – 88,12% și restul – nedeclarată sau altă religie. În anul 2000 localitatea a fost declarată oraș. În acest oraș din proximitatea capitalei se mai află: Institutul Național de Geriatrie și Gerontologie “Ana Aslan” și Aeroportul Internațional Henri Coandă.” 
Insigna - C.S.Unirea Tărlungeni -1983
C.S. Unirea Tărlungeni (clubul sportiv) a fost un club de fotbal din comuna ilfoveană Ștefăneștii de jos, care a evoluat ultima oara în Liga a II-a, în sezonul 2016-2017. CS Unirea Tărlungeni a fost înființată în anul 1983 și a fost repartizată în Divizia C (devenită mai târziu Liga a III-a). În anul 2010, echipa a fost preluată de fostul jucător al Unirii Urziceni, Laszlo Balint. După peste 40 de sezoane în al treilea eșalon, în 2013, Unirea Tărlungeni a terminat sezonul pe primul loc în seria a VI-a a acestei competiții și a promovat în premieră în Liga a II-a. La data de18 septembrie 2013, Unirea Tărlungeni a fost învinsă de fosta campioană națională Rapid București, retrogradată în al doilea eșalon prin decizia Tribunalului Sportiv de Arbitraj de la Laussane din motive financiare și în urma unui baraj de menținere disputat cu Concordia Chiajna, cu scorul de 0-1, pe teren propriu într-un meci contând pentru etapa a III-a a celei de a doua ligă. A fost o premieră pentru fotbalul din Tărlungeni, clubul fiind la primul meci televizat și întâlnind o echipă de tradiție în fotbalul românesc, cu numeroase participări în cupele europene și titluri. În vara anului 2016, clubul Unirea Tărlungeni s-a mutat din Tărlungeni la Ștefăneștii de Jos. După mutare, echipa a avut parte de probleme din cauza neimplicării municipalității Ștefăneștii de Jos, care era principalul finanțator. În ciuda eforturilor de a menține clubul în viață, lipsa de fonduri a forțat conducerea să rezilieze contractele tuturor jucătorilor și să retragă echipa din campionat în februarie 2017. Pe terenul propriu de joc echipa a jucat în echipament complet albastru iar în deplasare în echipament roșu. 
(Traian Lalescu)
Insigna - Liceul Traian Lalescu - Brănești
Liceul Traian Lalescu din localitatea ilfoveană Brănești a fost înfiintat în anul 1957 ca liceu teoretic, transformat în școală de 10 ani în anul 1978, iar din anul 1990 revenind la vechiul statut de liceu teoretic preluând numele renumitului matematician Traina Lalescu. Liceul este situat pe Strada Sublocotenent Petre Ionel, la nr.2.  În cele peste 6 decenii  de existenta, liceul a dat societatii un numar impresionant de absolventi, unii afirmându-se ca personalitati de marcă în plan social. 
Traian Lalescu (n. 12 iulie/24 iulie 1882, Bucuresti - d. 15 iunie 1929, Bucuresti) a fost un academician si matematician roman, profesor universitar la Bucuresti si la Timisoara. A infiintat Scoala Politehnica din Timisoara si a fost primul sau rector. Personalitate proeminenta a scolii matematice romanesti, a avut contributii in multiple domenii ale matematicii pure si aplicate. Este unul din fondatorii teoriei ecuatilor integrale. A lasat numeroase studii in domeniile ecuatiilor functionale, seriilor trigonometrice, fizicii matematice, geometriei, algebrei și istoriei matematicii. Este fiul unui modest functionar de banca, banatean originar din Cornea - judetul Caras-Severin, mama fiind, dupa parinti, ardeleanca. Indiferent de situatia materiala el a fost un stralucit elev si premiantul de onoare al tuturor scolilor pe care le-a frecventat. Inca elev fiind, a fost remarcat ca un real talent in matematica prin contributia sa la Gazeta Matematica. A studiat matematicile la Iasi si la Bucuresti, unde i-a avut ca profesori pe Gheorghe Titeica, Spiru Haret, Emil Pangrati, Anton Davidoglu si Nicolae Coculescu. Traian Lalescu a purtat toata viata amprenta mediului atat de variat in care s-a format datorita peregrinarilor din copilarie pe care le-a facut impreuna cu familia: a fost temeinic ca banateanul, serios ca ardeleanul, iubitor de frumos ca moldoveanul si cu spiritul sprintar ca bucuresteanul. În 1900 se situează pe primul loc al candidațiilor la Școala de Poduri și Șosele din București dar la care renunță la numai trei ani și se înscrie la Facultatea de Științe a Universității din București, secția de Matematici unde studiază cu profesorii mai sus amintiți. Cu o bursa modesta a studiat la Paris unde, in 1908 si-a sustinut teza de doctorat cu titlul Sur l'equation de Volterra. Aceasta lucrare va fi considerata prima contributie de seama in domeniul ecuatiilor integrale si ii va aduce stima marelui matematician Vito Volterra. Tot la Paris a obtinut si diploma de inginer la Scoala Superioara de Electricitate. A militat pentru infiintarea Scolii Politehnice din Timisoara al carei prim rector (sau director) a fost in 1920. A fost de asemenea deputat de Caransebes. S-a ocupat in special de teoria ecuatiilor integrale si de aplicarea lor in rezolvarea unor probleme din teoria ecuatiilor diferentiale, aducand contributii insemnate in acest domeniu. A publicat in 1911 cel dintai tratat din lume asupra ecuatiilor integrale, intitulat Introducere la teoria ecuatiunilor integrale. Din anul 1990 devine membru post-mortem al Academiei Romane. Enumăr câteva din lucrările sale de referință: Introducere la teoria ecuatiilor integrale", Calculul algebric, Polinoame. Fractiuni rationale și Tratat de geometrie analitica. Printre prietenii săi apropiați s-au numărat pictorii Nicolae Tonitza și Corneliu Baba, dar sculptorul Corneliu Medrea (care i-a sculptat bustul amplasat la intrarea în Politehnica din Timișoara). 
Insigna - Poliția Ilfov - România
Poliția Română este principala instituție pentru aplicare a legii din România - instituție specializată a statului care exercită atribuții privind prevenirea, descoperirea și cercetarea în condițiile legii a tuturor infracțiunilor. Poliția Română este condusă de un inspector general, având rang de secretar de stat. Primele atestări privind Poliția Română datează din vremea lui Neagoe Basarab sau a lui Mihai Viteazu (crearea instituției agiei), continuă cu domnia lui Mihai Șuțu (organizarea pazei Capitalei, emiterea primelor acte de identitate și reglementarea portului armelor) iar din 1806, organele de pază și ordine din Capitală primesc denumirea generică de POLIȚIE. Începând cu Legea de organizare a poliției a lui Alexandru Ioan Cuza (4 noiembrie 1860), urmată de Legea lui Vasile Lascăr (1 aprilie 1903) și de Legea pentru organizarea poliției generale a statului (8 iulie 1929), competențele organelor de poliție sunt extinse, iar raporturile cu celelalte structuri ale statului mult mai bine reglementate. Prin Decretul nr. 25 din 23 ianuarie 1949 se înființează Miliția, apoi, prin Decretul - Lege nr. 2/27 decembrie 1989 se reînființează Poliția Română ale cărei competențe vor fi reglementate, ulterior, prin Legea nr. 26 din 18 mai 1994 și prin Legea 218 din 23 aprilie 2002. Poliția română este organizată pe următoarele departamente:
  • Direcția de Combatere a Criminalității Organizate (D.C.C.O.)-  unitate specializată din structura Inspectoratului General al Poliției Române, având în subordine 15 Brigăzi de Combatere a Criminalității Organizate și 27 servicii județene.
  • Direcția Operațiuni Speciale (D.O.S.) este o unitate de suport informativ, tactic-operational și tehnico-operativ specializat ce deservește structurile din componența Ministerului Afacerilor Interne - Inspectoratul General al Poliției Române și a Ministerului Public care solicită sprijinul de specialitate în instrumentarea unor cauze complexe în situații operative care necesită o acțiune urgentă sau prezintă grad ridicat de risc.
  • Serviciul Independent pentru Intervenții și Acțiuni speciale (SIIAS).
  • Detașamentul de Intervenții și Acțiuni Speciale (DIAS)
  • Poliția Economică (Serviciul de Investigare a Fraudelor). 
Județul Ilfov (Sectorul agricol Ilfov înainte de anul 1997) este un județ din România, care înconjoară municipiul București. Reședința oficială este orașul București și majoritatea instituțiilor județene își au sediul acolo, deși orașul însuși nu face parte din teritoriul administrat de județ. Ca subunități administrative județul are 8 orașe - Voluntari, Pantelimon, Măgurele, Buftea, Bragadiru, Chitila, Otopeni, Popești-Leordeni și 32 de comune. Județul se întinde pe o suprafață de de 1583 kilometri pătrați și numără aproximativ 365000 de locuitori. Sus admiri harta și stemele interbelică, comunistă și actuală ale județului Ilfov, iar dedesubt pozele câtorva monumente de cultură și arhitectură din județul Ilfov, din vremuri diferite, dar și alte locuri de vizitat pe aceste meleaguri.
Fabrica de zahăr - Chitila
Aeroportul - Chitila
Monumentul eroului Iorgu Cosma - Mănăstirea Cernica
Școala normală de fete Oteteleșanu - Măgurele
Vederi - Ștefăneștii de Sus
Fabrica de conserve - Buftea
Vederi - Pantelimon
Clopotnița Mănăstirii Țigănești - Ciolpani
Castelul lui Vlad Țepeș - Snagov
Lacul și Parcul - Snagov
Mănăstirea - Snagov
Mănăstirea - Căldărușani
Primăria - Bragadiru
Primăria - Balotești
Mănăstirea - Pasărea
Mănăstirea - Chiajna
Aeroportul internațional - Otopeni
Institutul național de geriatrie și 
gerontologie "Ana Aslan" - Otopeni
Primăria - Chiajna
Hotelul - Măgurele
Vederi - Buftea
Capela Știrbey - Buftea
Vederi - Dobroiești
Lacul și Mănăstirea - Pasărea
Mănăstirea - Căldărușani
Biserica - Izvorani
Institutul de fizică atomică - Măgurele
Institutul național pentru fizica Pământului - Măgurele
Mănăstirea - Cernica
Mănăstirea Samurcășești - Ciorogârla
Palatul Barbu Știrbey - Buftea
Palatul - Mogoșoaia
Primăria - Pantelimon
Prefectura Ilfov - București
Primăria - Măgurele
Școala de aplicație a ofițerilor de jandarmi - Chiajna  

________ooOoo________

O ACȚIUNE ROMÂNEASCĂ
Titlu de 10 acțiuni la purtător deplin libere lei 5000 xxx
BANCA INDUSTRIALĂ ȘI COMERCIALĂ 
DIN PIATRA NEAMȚ

Detaliu vignetă de pe o veche 
felicitare românească

Câteva vignete de pe acțiuni franceze

con_dorul@yahoo.com

MOUSAIOS - 30.05.2020