Epaminonda's Blog.....

Mai jos admiri și alte fotografii reprezentând monumente de cultură

și arhitectură din localitatea cehă SLUKNOV, denumire germană

SCHLUCKENAU, regiunea USTI NAD LABEN, și câteva

trimiteri poștale ilustrate din vremuri diferite precum și o

medalie locală

Biserica Sfântul Venceslau

Centru cu Primăria vrche

Poșta

Castelul

Gara

Piața și Columna Trinității

Sanatoriul

Parcul sanatoriului

Viaductul Vilemovsky

Trimiteri poștale ilustrate

Arhitectură locală

O medalie locală

xxx

O PASTILĂ DE UMOR

UN AFORISM APARȚINÂND

LUI GHEORGHE BÂLICI -

REPUBLICA MOLDOVA

UN CAREU DE DEFINIȚII

REZOLVAT

O EPIGRAMĂ PROPRIE

UN DIALOG EPIGRAMATIC

___________xxx__________

CÂTEVA MEDALII

ȘI INSIGNE ROMÂNEȘTI

Informații generale despre medalistică și subiectul ei de studiu, MEDALIA, poți citi în articolul “Le Havre – Franța”.

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă și culoare, confecționat din materiale diverse, preponderent metalice, purtat la reverul hainei, la șapcă, pălărie sau bască și care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenența unei persoane la o organizație, la un club, la o asociație,etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenența la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizație politică, civică, religioasă, de identificare asociații, de nivel pregătire-calificare, de participant la unele manifestări sportive, culturale, artistice și de altă natură, etc.

Vlad Țepeș 1431 - 1476

România - Moldova * Office of the Legal Atache

(Biroul atașatului juridic)

Vlad Ţepeș (s-a născut în noiembrie / decembrie 1431 la Sighișoara 2 şi a decedat în luna decembrie 1476 la București), denumit şi Vlad Drăculea (sau Dracula, de către străini), a domnit în Țara Românească în anii 1448, 1455-1462 şi 1476. A fost fiul lui Vlad al II-lea şi al unei nobile transilvănene. Este una dintre cele mai cunoscute figuri ale istoriei medievale românești, remarcat pentru politica sa autoritară, conflictele cu Imperiul Otoman și metodele dure de pedepsire a adversarilor, în special execuția prin tragere în țeapă, de la care provine supranumele său.A fost căsătorit de trei ori: întâi cu o nobilă din Transilvania - Cnaejna Bathory a Transilvaniei, apoi cu Jusztina Szilagyi a Moldovei şi apoi cu Ilona Nelipic a Valahiei, verişoară cu Matei Corvin. A avut cinci copii, patru băieţi şi o fată: Radu şi Vlad din prima căsătorie, Mihail şi Mihnea I cel Rău din a doua, şi Zaleska din a treia căsătorie. În timpul domniei sale, ŢaraRomânească şi-a obţinut temporar independenţa faţă de turci. Vlad Ţepeş a devenit vestit prin severitate şi pentru că obişnuia să îşi tragă duşmanii în ţeapă. Datorită conflictelor cu negustorii braşoveni, aceştia l-au caracterizat, propagandistic, ca pe un principe cu metode de o cruzime demonică. Porecla „Țepeș” i-a fost atribuită ulterior, în legătură cu utilizarea frecventă a execuției prin tragere în țeapă, ca metodă de pedeapsă și intimidare, practică întâlnită în contextul penal al epocii medievale. În 1453, resturile Imperiului Bizantin sunt cucerite de otomani, care obţineau astfel controlul asupra Constantinopolului (actualul Istanbul) ameninţând Europa. În acest context istoric, Vlad Ţepeş a luptat pentru a-şi apăra domnia şi ţara, folosind împotriva inamicilor metodele de disuasiune specifice epocii, din care făceau parte şi execuţiile şi supliciile cu caracter exemplar şi de intimidare. Personalitatea domnitorului lipită de personajul fictiv Dracula este amplul prezentată în producții cinematografice românești și străine. În anul 1979 regizorul Doru Năstase a realizat filmul istoric Vlad Țepeș, în care rolul principal a fost interpretat de Ștefan Sileanu. Pelicula urmărește episoade din viața și domnia voievodului, într-o manieră inspirată din interpretările istorice și din tradiția cinematografiei istorice românești. O reprezentare ficționalizată a copilăriei lui Vlad Țepeș apare în filmul Mircea (1989), regizat de Sergiu Nicolaescu, unde personajul este interpretat de Vlad Nemeș. Această portretizare constituie o licență artistică, nefiind susținută de izvoare istorice contemporane. În cultura cinematografică internațională, figura lui Vlad Țepeș este adesea asociată cu mitul literar al lui Dracula, ceea ce a condus la numeroase adaptări și reinterpretări ficționale, în care elementele istorice sunt frecvent combinate cu cele fantastice.

Vulcan - ROMÂNIA

Uzina "Vulcan" București este (mai bine zis a fost) o companie producătoare de utilaj energetic și petrolier, controlată de omul de afaceri Ovidiu Tender, începând din anul 2002. Uzina Vulcan îşi are începuturile într-un mic atelier deschis de austrieci în Bucureşti, în 1904. Autorităţile de la acea vreme voiau o Românie industrializată, aşa că statul a investit bani în ceea ce avea să devină un mamut industrial. Încă din primii ani, noua fabrică exportă instalaţii pentru rafinării, locomotive cu abur şi vagoane în Serbia, Bulgaria şi Turcia. Emblematică pentru industria interbelică, Uzina Vulcan, bombardată în raidurile din 1944, este refăcută rapid după război. Începând cu anul 1984, Vulcan București a produs componente pentru Centrala Nucleară de la Cernavodă.

Revoluţia din Decembrie 1989 a găsit uzina în plină înflorire – având 10.000 de angajaţi și fabricând 43.000 de tone de echipamente complexe pe an. Cu peste 100 ani de tradiție în industria românească, Uzina Vulcan din București a livrat peste 25.000 de unități de pompare pentru extracția țițeiului, în circa 25 țări de pe 5 continente. De asemenea, Vulcan este și producătorul cazanelor de abur industriale din marile termocentrale românești, inclusiv Turceni, Rovinari, Craiova, Deva, Drobeta-Turnu Severin, Oradea, Iași, Brașov, Constanța. Prin caracteristici tehnice impresionante, o unitate de pompare produsă la Vulcan putea asigura o producție de peste 1.000 de barili de țiței pe zi cu un consum de energie de numai 60 kWh/h, însemnând un spor de productivitate de 30% și o creștere de eficiență energetică tot de 30% față de vârful de gamă precedent. Noua unitate de pompare, denumită “Elefantul arab” era proiectată să funcționeze până la 40 ani pe aproape orice amplasament terestru de extracție a petrolului, în diverse configurații, cu costuri de operare la nivelul minim din industrie. În anul 2008 uzina avea o cifră de afaceri de 91,3 milioane de lei, în 2013 a intrat în insolvență iar în 2019 a falimentat. În timp uzina s-a mai numit: Uzinele metalurgice Mao Tze Dum, Uzinele Vulcan sau SC Vulcan SA.

Ordinul "Virtutea Maritimă" în grad de mare ofițer

pentru militari la război

România nu a avut o tradiţie maritimă puternică; cele două principate, ale Ţării Româneşti şi Moldovei, au pierdut litoralul maritim încă din secolul al XV-lea, iar Dobrogea va reintra în graniţele ţării doar după 1878. Fără o infrastructură portuară adecvată şi fără tradiţie în domeniul navigaţiei maritime, primele decenii când România a avut ieşire la Marea Neagră au fost o perioadă de „pregătire” a infrastructurii şi cadrelor de care avea nevoie, Primul Război Mondial găsind ţara fără o flotă maritimă corespunzătoare (navele comandate în Italia şi Germania nefiind încă livrate). Pe Dunăre, după războiul de independenţă se constituie o escadră de monitoare relativ puternică pentru momentul respectiv, depăşită însă de mai numeroasa şi ceva mai moderna flotă similară austro-ungară. În discuţiile purtate în cadrul Comisiilor Speciale ale Camerei Deputaţilor din ambele legislaturi (1992-1996, 1996-2000), optându-se pentru reinstituirea Ordinului „Virtutea Aeronautică”, dar şi a medaliei „Virtutea Maritimă”, s-a decis ca pentru ambele categorii de forţe să existe un nivel identic de distincţii. De aceea, pe lângă medalia tradiţională a marinarilor, s-a instituit şi un ordin „Virtutea Maritimă”. Ordinul Virtutea Maritimă este o distincție militară românească de onoare, înființată prin Legea 461/2002 El se prezintă sub forma unei cruci albastre atât pentru pace cît și pentru război, diferența e că cel de război e prevăzut și cu douiă spade încrucișate. El se conferă prin decret al Președintelui statului ca recompensă pentru servicii excepționale aduse marinei, siguranței maritime sau acțiunilor de luptă. Ordinul Virtutea Maritimă cu însemne de pace şi de război se acordă pe viaţă. Ordinul Virtutea Maritimă cu însemn de pace este limitat la maximum 650 de membri, împărţiţi pe grade astfel:

a) Cavaler - 330, din care: pentru militari - 180 şi pentru civili - 150;

b) Ofiţer - 200, din care: pentru militari - 120 şi pentru civili - 80;

c) Comandor - 80, din care: pentru militari - 55 şi pentru civili - 25;

d) Mare Ofiţer - 20, din care: pentru militari - 12 şi pentru civili - 8.

Voința (orientare turistică)

Produsul medalistic de mai sus este o insignă sportivă realizată la comanda unui club sportiv denumit Voința, pentru a fi conferită membrilor acestui club. Nu se știe cu exactitate din ce localitate este acest club deși cu siguranță se cunoaște că mai multe cluburi sportive din România au purtat și poartă încă această denumire. Pe vremuri se desfășura o competiție dedicată anume acestor cluburi și care se numea, cum altfel - VOINȚIADA?! Reprezentarea grafică de pe insignă ne conduce le idea că acest club practică disciplina sportivă - orientarea turistică,

Istoria orientării turistice isi are originile la sfarsitul secolului al XIX-lea in Suedia. Termenul original de orienteering, corespondentul englezesc al orientarii turistice, a fost folosit pentru prima oara in 1886 si inseamna traversarea unui teren necunoscut cu ajutorul unei harti si a unui compas. In Suedia, orientarea s-a dezvoltat din antrenamentele militare ale navigarii pe teren intr-un sport de competitie adresat intai ofiterilor militari, apoi civililor. Prima competitie de orientare sportiva destinata ofiterilor a vaut loc pe 28 mai 1893 in Stockholm. Prima competitie deschisa publicului s-a tinut in Norvegia pe 31 octombrie 1897, langa Oslo. Primul concurs international s-a tinut in anul 1932, intre Suedia si Norvegia, tot langa Oslo. Inca de la inceput, locatiile pentru orientare turistica au fost alese in principal pentru frumusetea naturala sau creata de oameni. Sportul si-a castigat popularitatea in timpul anilor ’30. Pana in 1934, peste un sfert de milion de suedezi erau practicanti iar orientarea turistica s-a extins si in Finlanda, Elvetia, Ungaria si Uniunea Sovietica. Dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial, sportul s-a extins in intreaga Europa dar si in Asia, America de Nord si Oceania. In 1959, in Suedia a avut loc o conferinta internationala la care au participat reprezentanti din 12 tari ale lumii. Ca urmare a acestei conferinte, in anul 1961, 10 organizatii naționale europene de orientare fondeaza IOF (International Orienteering Federation). Pana in 2006, 67 de organizatii nationale de orientare sportiva erau membre ale IOF. In 1962, are loc primul Campionat European de Orientare, organizat in Norvegia, la care participa 9 tari, iar in 1966, se desfasoara primul Campionat Mondial de Orientare eveniment la care au participat 12 tari. In Romania, orientarea s-a desfasurat si inainte de 1989, in mod organizat si fara ca cineva sa fie fortat sa o practice. Nu exista o federație națională de orientare turistică dar exista FRTA (Federatia Romana de Alpinism si Turism) in cadrul careia erau mai multe comisii printre care si Comisia Centrala de Orientare. Aceasta comisie se ocupa cu organizarea Campionatelor de Orientare din Romania si urmarea desfasurarea Cupelor organizate la nivel national de catre cluburile din tara. Data de 26 Octombrie 1947, este considerată ziua de naştere a orientării turistice din România. La această dată, după ce luase la cunoştinţă de orientarea turistică din Ungaria, Davidhazy Coloman Arad, organizează sub egida Organizaţiei Sportului Popular ( OSP) şi a Societăţii de Gimnastică din Arad, primul concurs de orientare turistică din România, organizat pe dealurile din împrejurimile Lipovei. La prima ediţie a Cupei Zarandului din 1947, au luat parte 15 echipe mixte compuse din câte 3 turişti, din sindicatele şi şcolile din Arad, pe parcursul unei singure etape de zi. Acest eveniment a reprezentat de fapt nasterea acestei discipline sportive in tara noastra. Disciplina sportivă Orientare turistică înseamnă deplasare (mers vioi și alergare, câțiva kilometri buni) prin păduri, prin trasee necunoscute dar marcate, folosind doar busola și o harta sumară a locului.

Y.R. - (parașutism)

Prima relatare despre o parașută datează din perioada 2258–2208 Î.E.N. când, într–un manuscris chinezesc, se relatează evadarea lui Sun, împăratul Chinei, dintr–un turn înalt, cu ajutorul a două parașute, cu care acesta ajunge pe pământ ușor, fără să se rănească. Așadar, împaratul Sun poate fi considerat primul parașutist din istorie. Primele parașute clasice apărute în România au fost de fabricație franceză. Cu aceste parașute s-au salvat în 1917 patru aviatori români: Bădărău, Secărescu, Mihalcea și Kally. Mulți inventatori români s-au gândit la construirea unei parașute proprii. Primul a fost Marcel T.D. Juvara, în 1916, apoi Grigorescu și Sziklay Ioan, în 1923. Dar aviația românească a fost dotată până la urmă cu parașute germane. Până în 1931 istoria parașutelor este legată de zborul avioanelor: aviatorii se salvează deseori sărind cu parașuta din avioanele în pericol sau cad victime parașutelor vremii. Astfel se salvează căpitanul Gheorghe Bănciulescu, care mai târziu va deveni primul aviator ce va pilota un avion având proteze la ambele picioare. În anul 1931 parașuta începe să fie folosită în lansări cu caracter sportiv de către Smaranda Brăescu, care devine prima persoană din istoria parașutismului românesc care stabilește un record mondial de parașutism (6000 metri – undeva lângă Slobozia). În 1932 (19 mai) la Sacramento - SUA ea bate și recordul mondial masculin. sărind de la la 7233 metri. La 1 mai 1941 se înființează în România prima companie de parașutiști, în cadrul Aeronauticii Române, subordonată Centrului de instrucție al Aeronauticii, pe Aerodromul Popești-Leordeni. La 10 iunie 1941 se înființează prima școală de parașutiști militari din România, sub conducerea lui Ștefan Șoverth. În 1941 Ștefan Șoverth asistă neputincios la prăbușirea sergentului Băjenaru, care își pierde viața prăbușindu-se cu o parașută Irvin făcută fuior. Puternic marcat de acest nefericit eveniment, Ștefan Șoverth devine preocupat de realizarea unei parașute cu funcționare sigură. În 1942 reușește să facă un prototip de parașută cu deschidere progresivă, cu care se fac multe lansări cu manechinul, fiind apoi utilizată în salturi de încercare de parașutistul Nicolae Pangică, unul dintre primii absolvenți ai școlii de parașutism. Parașuta a fost omologată și timp de 22 de ani cu ea s-au făcut 120000 de salturi fără nici un accident. Recordul național de înălțime, aflat în vigoare în anul 2011, a fost stabilit la 20 august 1970 de Grigire Baștan (salt de la 9.600 metri, cu cădere stabilizată 7000 metri). Până în prezent, parașutele și parașutismul sportiv au cunoscut o ascensiune continuă, ajungându-se în zilele noastre la parașute de înaltă performanță și siguranță la deschidere, pilotare și aterizare. Lansarea cu parașuta nu mai constituie ceva neobișnuit, riscul fiind minim datorită perfecționării parașutelor și a echipamentelor de salt folosite. În scop militar parașutele au largă întrebuințare în lansarea personalului, încărcăturilor sau pentru reducerea vitezei aeronavelor.

Micii olimpici - noiembrie 2020

Micii Olimpici este numele unui concurs și reviste ce se adresează preşcolarilor şi elevilor din clasele primare din învăţământul privat sau de stat. Subiectele pentru elevii de la clasele primare sunt de tip grilă, se regăsesc în revista cu aceleaşi nume şi au un caracter jucăuş şi distractiv. Subiectele pentru preşcolari sunt redactate pe baza unor imagini jucăuşe şi distractive. Elevii sunt răsplătiți la fiecare etapă pentru efortul depus cu diplome, cadouri de participare și medalii. Formarea bazelor și aptitudinilor digitale pentru generațiile tinere se consolidează prin intermediul concursurilor online, dar mai ales și prin restul activităților creative pe care noi le oferim în momentul înscrierii în concurs. Se dorește ca Micii Olimpici să fie comunitatea în care părinții, cadrele didactice, preșcolarii și elevii să aibă toate instrumentele necesare pentru desfășurarea concursurilor și activităților extra curriculare. Misiunea asumată de către organizatorii acestui concurs este:

Se dorește ca Micii Olimpici să fie comunitatea în care părinții, cadrele didactice, preșcolarii și elevii să aibă toate instrumentele necesare pentru desfășurarea concursurilor și activităților extra curriculare. Misiunea asumată de către organizatorii acestui concurs este:
Dezvoltarea aptitudinilor digitale pentru preșcolari și elevi prin joc și învățare este principalul nostru motor de funcționare.
Formarea unei viitoare generație educată prin mijloace digitale, care prin testarea cunoștințelor într-o modalitate modernă și creativă pune bazele specialiștilor de mâine.

____________ooOoo__________

O MARCĂ POȘTALĂ

DOCUMENT ISTORIC