Epaminonda's Blog.....

Mai jos admiri și alte fotografii reprezentând monumente de cultură

și arhitectură din localitatea poloneză JASTROWIE, denumire

germană JASTROW, județul ZLOTOV, voievodatul POLONIA

MARE, și câteva trimiteri poștale ilustrate din vremuri diferite.

Vechea Primărie

Strada Topfer

Primăria veche și Biserica

Remiza PSI

Strada Berlin

Clădire administrativă

Parc

Biserica Arhanghelul Mihail

Ștrandul

Biserica evanghelică Fecioara Maria

Trimiteri poștale

Arhitectură locală

xxx

O PASTILĂ DE UMOR

UN AFORISM

APARȚINÂND LUI

GHEORGHE BÂLICI DIN

REPUBLICA MOLDOVA

UN CAREU DE DEFINIȚII

REZOLVAT

balici

O EPIGRAMĂ PROPRIE

UN DIALOG EPIGRAMATIC

____________xxx____________

CÂTEVA

MEDALII ȘI INSIGNE

DIN JUDEȚUL HUNEDOARA

Informații generale despre medalistică și subiectul ei de studiu, MEDALIA, poți citi în articolul “Le Havre – Franța”.

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă și culoare, confecționat din materiale diverse, preponderent metalice, purtat la reverul hainei, la șapcă, pălărie sau bască și care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenența unei persoane la o organizație, la un club, la o asociație,etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenența la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizație politică, civică, religioasă, de identificare asociații, de nivel pregătire-calificare, de participant la unele manifestări sportive, culturale, artistice și de altă natură, etc.

Straja 2025

În partea nordică a Munților Vâlcan, la 1445 de metri altitudine, se află Statiunea montană Straja, un punct de referință pentru iubitorii sporturilor de iarnă, dar și al celor care adoră drumețiile. Cu un domeniu schiabil generos, ce cuprinde 12 pârtii adaptate tuturor nivelurilor de experiență, Straja promite aventură de la răsărit până târziu în noapte, sub lumina nocturnelor. Iar pentru cei care caută adrenalină, indiferent de sezon, celebrul bob pe șine completează oferta unei vacanțe de neuitat. Ratracuri moderne întrețin pârtiile care însumează 26 de kilometri. Iar cele 25 de tunuri completează necesarul de nea, cu zăpadă artificială. Așadar, chiar și în iernile în care nu ninge suficient, iubitorii sporturilor de iarnă se pot bucura de adrenalină pe pârtii. Straja este locul unde barierele dispar, iar schiul devine accesibil oricui. Turiștii care aleg să-și petreacă timpul liber la statiunea Straja pot urca atât cu telescaunul, cât și cu telegondola. Cea mai lungă pârtie de aici are mai bine de 8 kilometri și pornește din cel mai înalt punct al muntelui – Vârful Straja. Pe lângă pârtiile de schi a fost amenajată și o pârtie pentru sanie, Pârtia Baloo, unde se află și un telescaun debraiabil. Numeroasele școli de schi din stațiune și monitorii profesioniști sunt pregătiți să transforme orice începător într-un pasionat al zăpezii. Straja este locul în care și persoanele cu dizabilități motorii pot gusta pe deplin din libertate, pe pârtii, alături de un instructor de excepție: Ovidiu Colda, un profesor care oferă gratuit cursuri de schi doritorilor. Turiștii care ajung în stațiune au parte de o surpriză de proporții. Noua atracție este Baloo Coaster, bobul pe șine, pentru ca distracția și aventura să continue indiferent de anotimp. Bobul este amplasat pe Pârtia Sfântul Gheorghe și funcționează pe două șine cu lungime de aproximativ 1,4 kilometri. Pentru accesul în stațiune există două variante: prima, cu autoturismul, pe drumul din Lupeni sau cu telegondola care pleacă din punctul de pornire a telescaunului vechi. Ambele variante sunt relativ rapide, însă noi vă recomandăm să optați pentru telegondolă: ascensiunea vă va oferi priveliști de o rară frumusețe și o panoramă splendidă asupra întregii Văi a Jiului. Mai bine de 200 de case de vacanță, cabane și pensiuni oferă diferite variante de cazare. Pentru cei care doresc distracție, există aici și o discotecă. Părinții interesați să le ofere copiilor o vacanță la munte trebuie să știe că au la dispoziție variante de tabere cu pensiune completă, ghid turistic și animatori, drumeții, activități de descoperire a naturii, speologie, cățărare, cascadă, tiroliană, drumeții, orientare cu busola, echitație, activități sportive, jocuri, dar și animație. Și adulții care vin în Statiunea turistica Straja vara se pot bucura de o mulțime de activități de vacanță inedite: rafting pe Jiu, paint-ball, excursii off-road, vizitări de peșteri, drumeții în Retezatul Mic, dar și excursii cu microbuzele sau autocarele. Dacă ați ajuns la Statiunea Straja trebuie să vizitați și Schitul Straja de căutat și citit povestea lui), ridicat în anul 1999 într-un timp record de e luni, 3 săptămâni și 3 zile. În amintirea militarilor români care și-au pierdut viața în prima conflagrație mondială a fost construită Crucea Eroilor. Apoi, aici a fost ridicat schitul din lemn și, ulterior, a fost amenajat și tunelul celor 365 de sfinți, cu un inedit calendar pictat pe o lungime de 57 de metri! În fiecare an, de Vinerea Mare, mii de pelerini participă la „Drumul Crucii” , o procesiune impresionantă ce pornește din orașul Lupeni și parcurge peste 10 kilometri până la schit, marcând cele 14 popasuri ale mântuirii.

Intalnita in Romania pe stancile aproape inaccesibile omului din Muntii Vrancei, Muntii Bucegi, Muntii Fagarasului, Muntii Maramuresului, Rodna, Obcinele Bucovinei, Masivul Ceahlau, Retezat, Godeanu, Floarea de colt este o planta deosebit de rara. Din acest motiv ea a fost declarata monument al naturii si este ocrotita prin lege inca din 1931. Floarea de colt este protejata in rezervatii naturale cum ar fi cele din Piatra Craiului, Muntii Bucegi, Ciucas, judetul Alba etc. Leontopodium alpinum (dupa denumirea sa stiintifica), este o planta perena, de o frumusete aparte si totodata cea mai rara din intreaga flora montana. Tulpina este dreapta si poate ajunge pana la 20 - 30 cm inaltime. Aceasta este imbracata in partea de jos cu frunze catifelate, de dimensiuni diferite asezate de jur imprejurul tulpinei, in forma de cerc. Numeroasele si micutele flori, compuse din petale de un alb imaculat sunt dispuse in asa fel incat lasa impresia unei singure flori de forma unei stelute. Intalnita de cele mai multe ori pe culmile stancoase si tot mai rar pe platourile montane, floarea de colt are radacina fixata in putinul pamant ramas intre scobiturile sapate in stancile calcaroase. Intreaga planta este acoperita de peri catifelati de culoare argintie, ce protejeaza frunzele si florile de vant. La noi in tara, floarea de colt poate fi vazuta inflorita in lunile iulie si august. Se pare ca floarea de colt provine din tinuturile Asiei, acolo crescand la fel de deasa ca si iarba. In diferite locuri din lume unde mai poate fi intalnita, floarea de colt poate atinge inaltimea de pana la 80 cm. Numita in popor si floarea reginei, floarea doamnei, steluta sau albumita, floarea de colt are in traditia romaneasca o semnificatie aparte, ea fiind un simbol al dragostei. Se spune ca, pentru a-si dovedi dragostea si curajul, tinerii colindau zonele stancoase ale muntilor pentru a culege flori de colt si a le oferi iubitelor. In limbajul florilor ea inseamna puritate si curatenie.

Schiul colectează diferite discipline de iarnă unite prin utilizarea schiurilor ca instrument pentru deplasarea distanțelor pe suprafețe înzăpezite. În România primele știri despre schi ca sport au apărut în "Revista Automobilă" în anul 1920, unde este menționată Societatea de schi "Karpathia" din Brașov, înființată în anul 1880.Tot în 1880 se înființează "Societatea Carpatină Ardeleană a Turiștilor" SKV (Siebenburgische Karpathenverein"), cu sediul la Sibiu, care avea secții regionale în diferite zone ale țării. Una dintre realizările SKV a fost tipărirea unui "Anuar al SKV", apărut între anii 1881-1944, în care erau tratate și problemele specifice muntelui pe timp de iarnă, inclusiv amenajarea unor pârtii de schi, case de adăpost etc. În anul 1893, ia ființă prima societate turistică românească cu activitate efectivă cunoscută: "Societatea Carpatină Sinaia". În statutul său, alături de obiectivele turistice, științifice și culturale, întâlnim și preocuparea pentru activități sportive ca tirul, vânătoarea și sporturile de iarna (schi, bob - sanie). În 1892, se semnalează un grup de schiori condus de Carol Ganzer, care parcurge Clăbucetele Predealului. Un an mai târziu, revista "Hercules" își informa cititorii că "săniușul pe picioare" se practica în multe localități ardelene, mai ales în zona Clujului și Bihorului. În anul 1905 se înființează "Societatea de Schi Brașoveană" aparținând locuitorilor de naționalitate germană - Kronstadter Ski Vereinigung"), iar în 1909 se organizează primul concurs de schi din România. Doi ani mai târziu s-a disputat și prima cursă de coborâre din Postăvar până în Poiana Brașovului, învingător fiind W. Janesch. Au participat 11 concurenți. Tot în acești ani încep să fie organizate și întreceri feminine pe distanțe scurte. Anul 1913 consemnează construirea primei trambuline de sărituri cu schiurile în Poiana Postăvarului de către KSV. Primul Campionat Național este disputat la Sinaia în 1927. Primul campionat interuniversitar are loc la Predeal în 1930. În 1931, ia ființă FRSB (Federația Română de Schi Biatlon). Astăzi se practică diverese discipline sportive de schi: schi alpin, schi nordic, schi alpinism, schi freestyle și schifreeride.

Set 5 insigne turistice - Drumeții veterani - Cinciș - 2005

Turismul este o activitate relaxantă, mult apreciată de locuitorii Văii Jiului - mari amatori de drumeţii şi buni cunoscători ai frumuseţilor naturii. În anul 1986, la sfârşitul verii, un grup de pasionaţi şi împătimiţi ai drumeţiilor montane, în frunte cu Aurel Dula şi Vasile Pollak, propun organizarea unei întâlniri anuale a veteranilor în ale drumeţiilor montane. La prima întâlnire care a avut loc în 1986 s-a hotărât ca următoarele să aibă loc la o cabană din munţii care înconjoară cu dărnicie Valea Jiului; întâlnirile nu erau însoţite de competiţii sportive, iar spre amintire veteranii vor primi câte o insignă, al cărei desen să reproducă o floare din bogata floră a munţilor noştri. Cu excepţia unei singure variante, toate piesele au fost bătute la Monetăria Statului Bucureşti, sunt ovale şi au dimensiunile 36/26 mm şi, cum este normal, unele piese sunt mai reuşite, în schimb, altele lasă de dorit. Aceste piese insignografice au fost gândite și proiectate de către: Nicolae Lazăr, Ion Liciu, Viorel Stroie, Dumitru Antonoiu, Tiberiu Kelemen și Iuliu Hornak. Aici se prezintă câteva insigne conferite participanților la drumeția din anul 2005 la Cabana Cinciș. Se cunosc mai multe variante de culori ale acestor insigne ele prezentând în centru o floare de munte denunită Degetărușul galben.

Cinciș poate fi o cabană, o pensiune sau un popas turistic situat pe malul Lacului Cinciș de pe raza satului Cinciș-Cerna, comuna Teliucul Inferior, județul Hunedoara. Cinciș-Cerna este un sat de 560 locuitori, fondat în anul 1964 prin Decret al Consiliului de Stat și care este parte componentă a comunei Teliucul Inferior.

Satul se învecinează cu Lacul Cinciș realizat prin bararea văii râului Cerna (afluent al Mureșului) cu un baraj de beton în arc, a intrat în funcțiune în anul 1964. Barajul are o înălțime de 48 m, iar principalul scop al realizării acestei amenajări este alimentarea cu apă a Combinatului Siderurgic Hunedoara.

Teliucu Inferior (în maghiară – Alsótelek sau Telek, în germană – Untertelek sau Eisenhammer) este comună din județul Hunedoara care include și satele: Cinciș-Cerna, Izvoarele și Teliucul Superioar. Teliucul a fost în antichitate o importantă exploatare minieră de suprafață. Atelierul daco-roman de la Teliuc aproviziona cu fier legiunea a XIII-a Gemina, din Apulum dar și capitala Sarmizegetusa. La recensământul din anul 2021 comuna număra 2022 locuitori, în scădere față de recensământul anterior (anul 2011 – 2344 locuitori) dintre care:

români = 86,75%
restul – alte etnii și necunoscută

Componența confesională a comunei hunedorene Teliucu Inferior astăzi se prezintă aproximativ astfel:

ortodocși – 76,71%
penticostali – 4,2%
romano catolici – 2,03%
baptiști – 1,93%
restul – alte religii sau nedeclarată

Degetarul galben, denumire științifică - Digitalis grandiflora este o erbacee a carei inaltime ajunge la un metru. Face parte din familia scrofulariaceelor si este o planta otravitoare. Planta perena, degetarul galben are un rizom nu prea dezvoltat, tulpina aeriana fiindu-i, in schimb, puternică. Infloreste vara, in lunile iulie si august. Florile au o culoare galben pal sau un rosu-pal. Degetarul galben creste in paduri, in luminisuri, la marginea padurilor, in general in zonele cu vegetatie aglomerata si sol hranitor. Plantele din aceasta familie, a scrofulariaceelor, contin un glicozid toxic. De fapt, degetarul galben contine o serie intreaga de glicozide – digitonina, digitofilina, digitalina. Degetarul galben este o planta cu actiune cardiotonica. Digitalina, digitonina, digitofilina au efecte asupra functionarii inimii si modifica circulatia sangelui. Din aceste motive, sunt utilizate pentru producerea de medicamente necesare in bolile cardiace. Dat fiind caracterul otravitor al acestei plante, administrarea ei in terapii se va face numai sub supravegherea medicului, a specialistului care cunoaste dozajul necesar. Atunci cand nu exista recomandarea medicului se vor folosi plante medicinale îalternative, care nu au contraindicatii sau nu este nevoie, in utilizarea lor, de atatea masuri de precautie. Deci Degetarul galben este o planta riscanta, dar importanta ei pentru revigorarea inimii si a sangelui este notabila.

Cabana Gențiana - Retezat 1672 metri

Asociaţia „Montan Club Floarea Reginei Valea Jiului”, înfiinţată acum apropae 30 de ani prin asocierea cluburilor de turism din Valea Jiului, a achiziţionat prin licitaţie directă în anul 1998, Cabana Genţiana din Munţii Retezat, având-o în chirie de la Salmis S.A. încă din 1991. Ȋn toamna anului 1992 regretatul Dula Aurel preşedintele acestui club, a comandat la Monetăria Statului un lot de insigne prin care să popularizeze Cabana Gențiana. Eu vă prezint aici varianta rotundă cu diametrul de 30 mm, cu un contur negru de 5 mm, urmând ca la epuizarea stocului să se comande serii de câte 200 bucăţi cu contur albastru, roşu şi alb. Ȋn centrul piesei este redată, lângă un brad, imaginea cabanei, realizată după o fotografie recentă. Ȋn fundal se profilează culmea Pietrele cu Vârful Pietrele (2270 metri) văzută iarna, deci albă, peste care este cerul albastru. Ȋn faţa cabanei, pe fond verde sugerând primăvara, o frumoasă floare de genţiană (Genţiana Acaulis) lângă care, în partea stângă, apare înscrisul altitudinii la care este construită aceasta (1672 m). Pe conturul negru avem în partea de sus iscripţia CABANA GENŢIANA, iar în partea de jos RETEZAT. Prinderea este de tip pin. Piesa a fost executată într-un tiraj de 200 exemplare la firma ACCESORII PROD Oradea, după un desen personal.

Cabana Gentiana este situată in Muntii Retezat, cota 1672 metri, si este deschisa tot timpul anului între orele 08.00 – 23.00. Aici nu se servește mâncare, deși are bucătărie unde se poate găti, ci doar băuturi. Cabana are 42 locuri (se recomandă a avea sac de dormit), tariful practicat este de 60 lei de persoană pe zi. La cabană se poate ajunge doar pe jos din localitatea Cârnic pe un traseu marcat cu bandă albastră. Iluminatul este furnizat de panouri solare si generator pe benzina. iar încalzirea cu lemne la soba de teracota si centrala termica proprie (calorifere). Cabana are grup sanitar în exterior iar sursă de apă - izvor langa cabana si in bucatarie Camparea în jurul cabanei nu este permisă. Site oficial: nu are. E-mail: nu are. Este este interzis cu caini in cabana; bucataria este dotata cu aragaz si butelie; tacamuri si vesela la dispozitia oaspetilor; sala de mese; terasa in aer liber; jocuri distractive: remi, sah si table; Refugiul Gențiana a fost construit în anul 1963 pentru a servi drept bază de plecare pentru turiștii care explorau Munții Retezat.

Gentiana acaulis este o planta scunda, cu tulpina foarte scurta, cu inaltimea de aproximativ 2 cm, la baza cu o rozeta de frunze oval eliptice, groase, întinse pe pamînt, la vîrf cu o singura floare mare, îndreptata în sus, în forma de cupa lunguiata, de culoare albastriu-azurie, întunecata, cu nervuri longitudinale de culoare verde-masliniu. Florile cresc pe un peduncul foarte scurt de 3-6 cm lungime. Frunzele sunt sempervirescente, de 2-3.5 cm lungime, prinse într-o rozeta bazala, formând tufe de pana la 10 cm latime. Cupele iubesc locurile pline de soare, inflorind la sfârsitul primaverii si vara, în iunie-iulie, pe pajisti sau in poienile din zona paduroasa, montana. Gentiana acaulis este o gentiana autohtona mica, specifica Europei centrala si de sud est, din Spania pana în Balcani, crescand, în special, în regiunile muntoase, precum Alpii, Cévennes si Pirinei, la înaltimi intre 800 si 3.000 m. Este o planta perena ce creste pe soluri acide. Strâns inrudita cu ea este Gentiana Clusii, deseori fiind confundate. Diferenta este data de faptul ca cea din urma creste pe soluri calcaroase si are frunzele mai scurte, iar florile nu au dungi de culoare verde-masliniu. Alcatuirea florii acestei frumoase plante alpine reprezinta un exemplu de organizare în vederea asigurarii polenizarii ei prin insecte. Astfel, în fundul cupei care formeazi corola, nectarul cautat de insecte se afla în cinci pungi separate, asezate în cerc, ceea ce face ca bondarul care viziteazi aceste locuri si sa-si introduca succesiv trompa de cinci ori în fiecare din pungi; astfel, învîrtindu-se în interiorul, corolei curata cu spinarea sa polenul de pe toate cele cinci stamine asezate tot în cerc în jurul pistilului si apoi îl transporta pe stigmatul altei flori. În cazul în care din diferite cauze floarea nu a fost polenizata cu polen de la alta floare, este cu putinta si o «autopolenizare». Bunaoara, pe vreme rece, în timpul noptii sau spre sfîrsitul perioadei de înflorire, corola se apleaca cu gura în jos si astfel polenul care se gaseste scuturat în fundul ei, cade pe stigmat.

50 de ani de la eroicele lupte ale minerilor

LUPENI - august 1929 - august 1979

În anul 2019 s-au împlinit nouă decenii de la reprimarea sângeroasă a grevei minerilor de la Lupeni (anul 1929). În timpul acesta evenimentele (greva) care a îndoliat multe familii a fost tratată în mod diferit, diametral opus, de către cei care se aflau la putere. La ora actuală se vehiculează o a treia variantă care are puncte comune cu celelalte, dar şi multe detalii care diferă serios. Condiţiile de lucru din subteran în Valea Jiului erau deosebit de dificile, iar ceea ce era mai grav, măsurile de protecţie a muncii erau conştient ignorate, iar cei care lucrau în subteran trăiau încă cu amintirea exploziei ce a avut loc la data de 22 aprilie 1922 la Mina „Aurelia” care a ucis 82 de mineri, fiind cea mai dureroasă catrastofă minieră din Valea Jiului. Salariul mediu al unui miner de la Lupeni, adăugându-se toate drepturile de care mai dispunea, era în această perioadă de 199,58 lei pe zi, fiind cel mai scăzut din Europa. Între multiplii factori care au dus la înrăutăţirea la extrem a situaţiei minerilor de la Lupeni pot fi amintiţi următorii:

lipsa unui contract colectiv de muncă
reducerea producţiei care a provocat declanşarea masivă a şomajului, începând încă din 1927
creşterea vertiginoasă a preţurlor la bunurile de consum, a chiriilor şi nu în ultimul rând a tratamentului şi condiţiile inumane de muncă
intrarea în vigoare a unei prevederi care a avut drept urmare consecinţe nefaste în Valea Jiului în general şi la Lupeni în special - să nu li se mai distribuie minerilor alimente la preţ redus din magaziile societăţii (făină zahăr, slănină, untură, cartofi) şi nici cele trei perechi de bocanci. În schimbul acestora li s-a promis o majorare de salariu de 169 lei, pentru fiecare membru de familie.

La Lupeni cărbunele era extras în cinci exploatări: „Ştefan”, „Victoria”, „Aurelia”, „Carolina” şi „Ileana”, care formau Societatea „Lupeni”. Izbucnirea grevei, care se prefigura de multă vreme şi aştepta doar o scânteie care să declanşeze conflictul de muncă, s-a produs în ziua de 5 august 1929 la Mina „Ileana”, unde exista un motiv în plus să se declanşeze conflictul de muncă, datorită discuţiilor fără finalizare a recalculării salariilor pe luna iulie, avute sâmbătă 3 august cu inginerul Paulian - şeful minei. În dimineaţa de luni, 5 august, începând cu ora 5, un număr dr 30 minerii s-au prezentat la lămpărie fără ași ridica lămpile. Conform unor declaraţii ulterioare ale inginerului Paulian, minerii nu şi-au adus mâncare şi sculele necesare lucrului în subteran, deci intenţia de a nu intra în mină era clară. Conducerea a refuzat o altă rundă de convorbiri cu muncitorii care au plecat in corpore spre Mina „Ştefan”. Muncitorii de la Mina „Victoria” şi-au ridicat lămpile, dar nu au intrat în subteran şi au plecat spre Mina „Aurelia”. Coloanele de mineri de la „Victoria” şi „Aurelia” s-au unit, îndreptându-se către Mina „Carolina”, unde o parte din ei au intrat în subteran. S-au constituit grupuri de mineri care au intrat în subteran şi până la ora 12.00 i-au scos la zi pe toţi muncitorii şi caii folosiţi la tractarea vagonetelor în subteran. Către ora 9 și 40 minute toţi greviştii au ajuns la uzina electrică de la Mina „Ştefan”. Aici un grup de mineri a pătruns în sala cazanelor, au bătut cu sălbăticie pe inginerul Socolescu şi pe mecanicul şef Radu Nicolae (care câteva zile mai târziu a decedat), au stins focul, au dat drumul la aburi şi au oprit pompa de apă. În acest fel ei au oprit curentul elctric şi au pus stăpânire pe uzina electrică. În timp, la nivelul administraţiei au avut loc numeroase convorbiri şi discuţii cu minerii care „o ţineau pe a lor”, răspunzând prefectului Ştefan Rozvan că: „uzina electrică fiind unica lor armă, n-o eliberează şi au hotărât continuarea grevei, cu preţul vieţii de va fi nevoie”! Prefectul Ştefan Rozvan, constatând că uzina electrică nu poate fi eliberată prin forţă deoarece 80% din jardamii care asigurau paza şi ordinea în Valea Jiului au fost trimişi în concediu, a cerut telefonic de la Deva o companie de soldaţi din Regimentul 4 grăniceri. Cele patru plutoane de la Deva (aproximativ 180 soldaţi) au ajuns în Lupeni la ora 0 și 15 minute a zilei de 6 august, iar la 4.45 au intrat în dispozitiv trei plutoane la Mina „Ştefan”. Spaţiul din zona Uzinei electrice era deosebit de mic, iar în zonă erau masate aproximativ 3500 de persoane, deci greviştii stăteau practic lângă soldaţi. Au urmat apeluri ale prefectului Ştefan Rozvan, ale procurorului care făcea somaţiile legale, dar aceştia au fost luaţi în derâdere. La comanda căpitanului I. Petcu, jandarmii încearcă să-i împingă pe grevişti, pentru evacuarea curţii, dar minerii ripostează apărându-se şi aruncând în jandarmi şi grăniceri cu tot ce le cădea la mână. A fost un moment de confuzie totală. Caporalul Gheorghe Gheorghescu a fost lovit cu un obiect venit de la grevişti. În cădere a tras instantaneu un foc de armă carea a lovit mortal pe tânărul miner Vitoş Gavrilă (23 de ani) de la Mina „Carolina”. A urmat o rafală trasă de soldaţi în plin, în rândurile din faţă. Împuşcăturile nu au ţinut mai mult de câteva secunde. Imediat autorităţile şi ofiţerii au ordonat încetarea focului (prin voci şi trompetă). Au căzut morţi pe loc 13 muncitori şi 14 au fost grav răniţi. Până seara cifra morţilor s-a ridicat la 20, iar în zilele următoare şi-au pierdut viaţa încă doi muncitori. Peste câteva minute uzina electrică a fost complet eliberată, iar la ora 8.30 prima turbină a fost pusă sub presiune, iar la ora 9.00 a început să producă curent. Cât timp uzina a fost în stăpânirea minerilor aceştia au păstrat-o intactă. Există o certitudine: nu a fost dată nicio comandă de a se deschide focul, mai mult, prefectul Ştefan Rozvan şi căpitanul Petcu au intrat între soldaţi şi grevişti pentru a opri focul, riscând să fie răniţi. După certificatele medico-legale eliberate de dr. Constantin Lepădatu la data de 9 august şi-au pierdut viaţa 22 de mineri cu vârste cuprinse între 17 şi 39 de ani. Autorităţile, temându-se de reluarea miscărilor sociale, au organizat înmormântarea victimelor în ziua de 7 august 1929, la care s-a permis participarea doar a membrilor familiei. Prezenta constituie o scurtă descriere a celor petrecute în cele două zile cât timp s-au desfăşurat tragicele evenimente de la Lupeni. Au urmat ani lungi de procese mai mult s-au mai puţin obiective, care, însă, nu fac parte din analiza de astăzi.În data de 6 august 1949, în incinta Minei Lupeni a fost dezvelită o „Placă memorială dedicată grevei de la Lupeni în anul 1929”. Pe placă: „La 6 august 1929 au fost ucişi din ordinul cercurilor guvernamentale zeci de mineri grevişti care s-au ridicat cu hotărâre împotriva exploatării capitaliste, a subjugării ţării de către monopolurile imperialiste , pentru o viaţă mai bună. Glorie eternă clasei muncitoare care s-a jertfit în lupta pentru libertate şi fericirea poporului 1929-6 august 1949”.

În anul 1962 este realizat filmul „Lupeni ’29” care a avut premiera în februarie 1963, în rolurile principale fiind Lica Gheorghiu (fata lui Gheorghiu Dej), Gheorghe Motoi şi Ştefan Ciubotăraşu.

În anul 1969, la 6 august, la Lupeni este dezvelit monumentul creaţie a sculptorului Ion Irimescu, artist al poporului, având denumirea de „Lupeni ’29”, cu ocazia împlinirii a 40 de ani de la eroicele lupte ale minerilor. În anul 1979 este dezvelit la Petrila, în faţa Clubului muncitoresc al sindicatului, tot ca un omagiu adus evenimentelor de la Lupeni, ansamblul monumental „Din adâncuri spre lumină”, executat de către sculptorul amator Ladislau Schmidt. Din punct de vedre numismatic, cu ocazia împlinirii a 50 de ani de la greva din Lupeni, sunt realizate trei medalii, eu vă prezint aici doar una. Cele trei medalii au reversul comun reprezentând stema comunistă a municipiului Petroşani.

Toate piesele au fost realizate la Monetăria Statului după proiectele lui Ladislau Schmidt. În Valea Jiului, Ziua Minerului este sărbătorită la data de 6 august, când au loc depuneri de coroane la principalele monumente de la Lupeni şi Petroşani (în parcul Schreter), când sunt comemoraţi şi toţi eroii anonimi care şi-au pierdut viaţa în subteranele din Valea Jiului.

E.P.C.V.J. (Exploatarea de Preparare a Cărbunelui Valea Jiului)

Produsul medalistic de mai sus s-a realizat în anul 1996 odată cu apariția pe firmamentul economiei naționale a societății comerciale - Exploatarea de Preparare a Cărbunelui Valea Jiului (EPCVJ). Această mare unitate economică a apărut în baza Hotărârii de Guvern nr. 1212/1996 prin transformarea Întreprinderii de Prerparare a Cărbunelul Valea Jiului, întreprindere ce avea statutul de unitate componentă a Combinatului Minier Petroşani și care a fost fondată la data de 1 aprilie 1972. Nou înfiinţata instituţie avea în componenţă patru preparaţii (Petrila, Coroeşti-Vulcan, Lupeni şi Uricani) şi un sector de transport Căi Ferate Uzinale (CFU). Insigna are forma uni scut cu partea inferioară rotunjită (scut spaniol) având dimensiunile: lungime = 16 mm şi înălțime = 18 mm, are formă de scut cu partea inferioară rotunjită (scut spaniol). Ea este confecționată din tombac acoperit cu plastic și are un sistem de prindere tip broşă. Piesa a fost realizată la Monetăria Statului Bucureşti într-un tiraj de 1000 exemplare.

E.P.P. (Exploatarea de Preparare - Petroșani)

Produsul de mai sus este o mică insignă realizata la comanda Companiei Naționale a Huilei (C.N.H.) Petroșani, pentru Exploatarea de Preparare a Cărbunelui din localitatea Petroșani. Ea este de formă circulară, are un diametru de doar 22 milimetri, este confecţionată din tombac şi emailată la cald. Piesa a fost realizată la Monetăria Statului Bucureşti în 150 de exemplare, după un desen aparţinând profesorului Tiberiu Kelemen din Petroșani. Sistemul de prindere este cel tip broşă. Este important de reținut faptul că astfel de insigne s-au realizat pentru toate exploatările miniere din vale, urmărindu-se realizarea unei unități de conștiință a minerilor pentru exploatările în care aceștia lucrau. Seria originală de insigne realizată la comanda C.N.H. Petroşani avea următoarele culori pentru unităţile componente ale acestei instituţii: Roşu – C.N.H; Albastru – E.P.P.; U.A.C.C.V.J., S.C.S.M și Negru – E.M.Lonea; E.M. Lonea - Pilier; E.M.Petrila; E.M.Petrila - Sud; E.M. Dîlja; E.M. Livezeni; E.M.Iscroni; E.M. Aninoasa; E.M. Vulcan; E.M. Paroşeni; E.M. Lupeni; E.M. Bărbăteni; E.M. Uricani; E.M. Valea de Brazi; E.M. Cîmpu lui Neag; E.M. Ţebea şi Societatea Minieră Banat – Anina. Ca o curiozitate au apărut în ultima perioadă de timp o serie de reluări ale unor insigne cu tematică minieră ce fac parte din aceiași serie dar cu acest desen, ce se prezintă în culori diferite și a u fost emailate la rece.

Petroșani (în maghiară Petrozsény, în germană Petroschen) este un municipiu din judeţul Hunedoara, România, care are în componență și satele: Dâlja Mare, Dâlja Mică și Peștera, fiind situat la 100 kim sud față de reședința județului - Deva. Aici se află sediul Companiei Naţionale a Huilei, care cuprinde mai multe exploatări miniere. Istoria orașului Petroșani începe undeva pe la 1640, unde douăzeci de iobagi din Petros (sat hunedoarean), pot fi considerați primii locuitori ai acestui ținut. Prima mențiune a Petroșanilor, ca localitate, o avem de la 1788. În această perioadă, locotenent-colonelul prusac Gotze face o călătorie în Orient și se întoarce din Turcia prin Țările Române. În cartea sa, „Călătoria de la Potsdam la Constantinopol”, amintește și de Petroșani, care din 1930 este declarat oraș. Din Petroșani se ajunge ușor în masivul Parâng prin intermediul telescaunului, cabane și pârtii de schi frecventate de elevii școlii de sport, de turiști din țară cât și din străinătate. La recensământul din anul 2011 municipiul Petroșani număra 37160 locuitori, în scădere față de recensământul anterior (anul 2002 – 45195 locuitori) dintre care: români – 83,22%, maghiari – 6,05%, romi – 1,6% și restul – necunoscută sau altă etnie. Componența confesională a municipiului Petroșani astăzi sw prezintă aproximativ astfel: ortodocși – 76,92%, romano catolici – 6,65%, reformați – 2,73%, penticostali – 2,09% și restul – nedeclarată sau altă religie.

Deva este un municipiu și reședință a județului Hunedoara, România. Are o populație de aproximativ 57000 de locuitori. S-a presupus că numele Deva este în legătură cu anticul cuvânt dac dava, care însemna „cetate”. Alte teorii susțin că numele s-ar trage de la o legiune romană care s-a transferat pe locul actualului municipiu de la Castrum Deva. Există argumente de ordin lingvistic care arată că toponimul Deva provine din cuvântul slav deva, care înseamnă „fecioară”. Prima atestare documentară a existenței localității Deva datează din anul 1269, fiind menționată prin cuvintele latine Castro Dewa. Pe hărțile medievale ea apare fie sub numele de Deva sau Dewan. Sus am postat stemele interbelică, comunistă și actuală ale municipiului Deva, iar dedesubt pozele câtorva monumente de cultură și arhitectură locale, din vremuri diferite.

Biserica greco ortodoxă

Sinagoga

Biserica reformată

Cetatea

Banca Națională

Liceul de fete

Cazinoul

Biserica romano catolică

Liceul Decebal

Baia sărată de pe drumul Șoimușului

Județul Hunedoara este situat în provincia istorică Transilvania, România, pe cursul mijlociu al râului Mureș, în vecinătatea Munților Apuseni. Specific acestui județ este faptul că își are reședința în municipiul Deva și nu în Hunedoara. Județul se întinde pe o suprafață de 7063 kilometri pătrați și numără aproximativ 486000 de locuitori. Ca subdiviziuni administrative județul este compus din 7 municipii - Deva, Brad, Hunedoara, Lupeni, Orăștie, Petroșani și Vulcan, 7 orașe - Aninoasa, Călan, Geoagiu, Hațeg, Petrila, Simeria, Uricani și 55 de comune. Sus am postat harta și stemele interbelică, comunistă și actuală ale județului Hunedoara, dedesubt pozele câtorva monumente de cultură și arhitectură din acest județ, din vremuri diferite.