Epaminonda's Blog.....

Mai jos admiri și alte fotografii reprezentând monumente de cultură

și arhitectură din orașul unguresc DEBRECZEN, județul HAJDU-

BIHAR, câteva trimiteri poștale ilustrate din vremuri diferite

precum și o medalie și o monedă locale.

Statuia principelui transilvan Ștefan Bocskay

Cazarma

Casa funerară și Crematoriul cimitirului public

Școala metalurgică

Spitalul de cardiologie

Muzeul Deri

Stadionul de atletism Istvan Gyulay

Hotelul Malom

Arena Fonix

Colegiul reformat

Secția de interne a Spitalului

Universitatea

Hotel Aranybika

Prefectura

Gara veche

Gara nouă

Hotel Regal

Marea biserică reformată

Aeroportul

Sinagoga

Teatrul

Stadionul de atletism Nagyerdei

Sala de evenimente Hodos Imre

Trimiteri poștale

Monedă locală

Medalie locală

Insignă locală

xxx

O PASTILĂ DE UMOR

UN AFORISM APARȚINÂND

LUI GHEORGHE BÂLICI DIN

REPUBLICA MOLDOVA

UN CAREU DE DEFINIȚII

REZOLVAT

O EPIGRAMĂ PROPRIE

UN DIALOG EPIGRAMATIC

_____________xxx_____________

CÂTEVA

MEDALII ȘI INSIGNE

DIN JUDEȚUL IAȘI

Informații generale despre medalistică și subiectul ei de studiu, MEDALIA, poți citi în articolul “Le Havre – Franța”.

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă și culoare, confecționat din materiale diverse, preponderent metalice, purtat la reverul hainei, la șapcă, pălărie sau bască și care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenența unei persoane la o organizație, la un club, la o asociație,etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenența la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizație politică, civică, religioasă, de identificare asociații, de nivel pregătire-calificare, de participant la unele manifestări sportive, culturale, artistice și de altă natură, etc.

Teiul lui Eminescu - Grădina Copou - Iași

Ȋn anul 2015 colecţionarul de insigne Eminescu, Remescu Sergiu Nicolae, din Tg.Jiu, membru fondator al A.C.I.R., a comandat o insignă tip TD cu titlul „Teiul lui Eminescu”, care are următoarele caracteristici: forma – rotundă, diametrul - 60 mm, tiraj – 50 exemplare, firma producătoare – Toth Glint din Tg.Jiu, înscrisul : TEIUL LUI EMINESCU – în partea superioară; GRĂDINA COPOU IAŞI – în partea de jos; urmată de iniţialele RSN (numele celui care a comandat-o) şi 2015 anul emiterii. Motivul emiterii nu l-a constituit orgoliul de a ieşi în evidenţă tip: „uite ce am făcut eu” ci considerentul că dacă s-au emis insigne cu poze ale unor colecţionari Eminescu, mai mult sau mai puţin importanţi ca entităţi fizice, am considerat că este mai importantă imortalizarea unui copac ce a făcut parte din viaţa poetului, decât nişte „fani” total efemeri.

Teiul lui Eminescu este un tei argintiu (Tilia tomentosa Moench) cu o vârstă de aproximativ 540 de ani, aflat în Parcul Copou din municipiul Iași. Arborele, asociat istoric cu poetul Mihai Eminescu, reprezintă unul dintre cei mai importanți arbori monument din România și constituie un simbol pentru orașul Iași. Teiul a suferit o serie de tratamente majore, primul în 1953, când a fost segmentat în urma unei furtuni, curățat și sprijinit pe console metalice. Au urmat alte două tratamente, în 1990 și 2014, respectiv. Teiul supraviețuiește astăzi grație unui fenomen biologic rar, care a permis unor rădăcini adventive să crească prin interiorul trunchiului putrezit, pătrunzând în pământ. Arborele fructifică anual și continuă să atragă vizitatori. Un raport dendrologic eliberat în iunie 2014 de către Asociația Dendro-Ornamentală "Anastasie Fătu" Iași a constatat că teiul este afectat de cea mai periculoasă boală a speciei respective, "cancerul teiului", provocat sistematic de ciuperca xilofagă Trematovalsa Matruchotii sau "putregaiul galben". Cu toate acestea, arborele a continuat anual să producă flori și semințe, cu excepția anului 2014, când a înflorit parțial, numai la sud. Același raport citează totodată atacul foliar produs concomitent de către trei insecte parazite:

Aspidiotus Hederae. Atac prezent pe dosul frunzelor, deși vizibil pe ambele fețe, sub forma unor cercuri cu diametrul de circa 2 mm. Femela poate depune până la 1.000 de ouă pe sezon.
Aleurothrixus Floccosus, prezent pe fața frunzelor sub forma a numeroase pete albe-gălbui de puf, de 2-3 mm în diametru.
Incurvaria Masculella, un fluture maroniu ale cărui larve ciuruiesc punctual frunzele.

În stadiul larvar, aceste insecte se hrănesc cu sucul celular al mezofilului frunzelor, debilitând arborele. Astăzi trunchiul este consolidat cu manșoane (cercuri) de metal, iar ramurile sunt sprijinite în console. La 4 august 1950 Iașiul a fost lovit de o furtună cu grindină, în urma căreia teiul a fost în mare parte distrus (vântul i-a rupt săgeata principală a coronamentului, brațul din partea nordică, precum și ramurile din celelalte brațe). După trei ani în care teiul a fost dat uitării, în anul 1953, serviciile de spații verzi ale Primăriei Iașiului au segmentat ramurile de schelet, cu brațe lungi de 3-4 metri, au curățat scorbura care se formase de la bifurcarea trunchiului și l-au dezinfectat cu soluție de piatră vânătă și de formalină. S-a turnat apoi o plombă din nisip cu var și foarte puțin ciment, legând trunchiul cu cercuri metalice și sprijinind toate brațele pe console. În anul 1990, Mandache Leocov, director al Grădinii Botanice din Iași și responsabil la acel moment de arborii monument din partea Academiei Române, constată că teiul dădea "semne vizibile de moarte" și primește sarcina de a-l revigora.„Prin 1990 am avut curajul să încercăm salvarea teiului. S-au scos centurile de siguranță care îl strangulau, a fost spartă cu dalta plomba de ciment, grea de peste 200 de kilograme, și minunea minunilor ni s-a deschis în fața ochilor. Trunchiul copacului, așa cum îl vedeți, era gol ca un butoi. O carapace moartă. în schimb, de sus, din crengi, pe lângă plomba de ciment, coborau rădăcini adventive. Se poate întâmpla uneori ca o crenguță introdusă în sol să dea rădăcini adventive. Dar așa ceva n-a văzut nimeni, niciodată. De la o înălțime de peste doi metri, ramurile și-au creat propriile rădăcini care au trecut prin trupul îmbătrânit și le-au înlocuit pe cele vechi. Nici măcar în literatura de specialitate nu se găsește un asemenea exemplu. Eu am să las în scris că atunci când acest arbore va muri definitiv, să i se facă o cupolă de sticlă pentru a rămâne o mărturie peste veacuri". Același specialist afirmă că "Iașiul se va mândri cu Teiul lui Eminescu încă 50, poate chiar 100 de ani de-acum încolo, fără probleme". În luna iunie 2014, membrii grupului de inițiativă civică "Iașul iubește teii", alături de Grupul Academic din Iași, Asociația Peisagiștilor din România (ASOP) și Centrul de Resurse pentru Participare Publica (Bucuresti), cu sprijinul Asociației Dendro-Ornamentale "Anastasie Fătu" Iași, au trimis un mesaj ultimativ Primăriei Iași cu privire la ceea ce acestia au descris ca o situație critică a arborelui, recomandând o serie de măsuri dendrologice urgente. La 14 iunie 2014, serviciile municipale ieșene, sub îndrumarea Asociației Dendro-Ornamentale "Anastasie Fătu" Iași, au purces la aplicarea unui tratament dublu, cu zeamă bordeleză împotriva ciupercii Trematovalsa Matruchotii și cu insecticidul Proteus (concentrație 0,03%), împotriva celor trei paraziți biologici identificați anterior. Pentru tratarea clorozei și a anemiei arborelui, solul a fost tratat cu zece saci de mraniță, 5 kg de sare potasică (concentrație 40%) și 10 kg dolomit (carbonat de calciu și magneziu). Teiul lui Eminescu este, probabil, cel mai bătrân copac din Grădina Copou și unul dintre cei mai importanti arbori monument de pe teritoriul României. În fața teiului se află un bust de bronz al lui Mihai Eminescu, opera sculptorului Ion Mateescu. Scriitorul Iulian Sârbu povestește despre influența simbolică a arborelui într-o reprezentație culturală a Cenaclului Flacăra la Iași: "Păunescu ne recita din când în când din poezille pe care le scria pe loc, la măsuța de pe scenă. Cu toții dansam pe melodiile ce se cântau și ne simțeam liberi, măcar pentru o seară. Spectacolul a durat până la ora patru dimineața, când Adrian Păunescu ne-a propus să plecăm într-un pelerinaj la Teiului lui Eminescu din Copou. S-a format o coloană lungă și am străbătut orașul sub supravegherea atentă a milițienilor. Sunt convins că printre noi erau destui securiști care observau tot ce se întâmplă. La Teiul lui Eminescu s-au mai cântat câteva cântece, după care spectacolul s-a încheiat. Era aproape șase dimineața și lumea deja pleca la serviciu. [...] În acele vremuri, era singura manifestare care se putea desfășura preț de atâtea ore. Și era poate singurul loc unde aveai iluzia de libertate." Arborele este vizitat regulat de turiști, dar și de localnici, fiind în continuare popular în rândul îndrăgostiților și al iubitorilor de poezie. În apropiere de tei, într-o clădire veche de la sfârșitul secolului al XIX-lea, care a avut diverse destinații (pavilion de vânătoare, local de alimentație publică ș.a.), a fost organizată o expoziție documentară Mihai Eminescu (1983), iar în iunie 1984 s-a organizat o expoziție permanentă de carte, documente și fotografii dedicată poetului. În locul clădirii vechi, care a fost demolată, s-a construit o clădire nouă (după proiectul arhitectului Virgiliu Onofrei), inaugurată cu prilejul centenarului morții poetului, la 15 iunie 1989, cu scopul de a servi ca Muzeu dedicat lui Mihai Eminescu. Cele două turnuri de la intrarea în muzeu simbolizează Dragostea (Veronica Micle) și Prietenia (Ion Creangă).

1 K Run - Fast & Fun - 9 octombrie 2022 - atletIS Iași

Produsul de mai sus este o medalie aparte realizată de firma privată orădeană Alex Sztankovits, ce se conferă participanților și/ sau câștigătorilor competiției 1K Run Fast&Fun.

1 K Rin Fast & Fun este o competiție de alergare contracost ce are loc anual, începând cu anul 2009, în municipiul Iași și împrejurările sale. Competiția este organizată de Asociația Club Sportiv atletIS, fiind destinată adulților dar și copiilor. Competiția constă în patru concursuri: 1K Run, Primul K împreună, Ștafeta Familiei 2 km și Ștafeta Mixt 3 x 1K. Startul se va da în serii, pe categorie de vârstă sau performanță individuală estimată. La aceste concursuri se vor face clasamente generale (cu premii în bani, locul 1 – 800 ron, locul 2 – 600 ron și locul 3 – 400 ron) dar și clasamente pe categorii de vârstă (15-24 ani, 25 – 34 ani, 45 – 54 ani și 55 + ani - cu premii din partea sponsorilor), Masculin și Feminin. Taxele de participare sunt: 100-150 ron la concursurile 1K Run și Primul K împreună, 200 – 300 ron la concursul Ștafeta familiei (pt toată echipa) și 300-400 ron la concursul Ștafeta mixtă (pentru toată echipa). Participanții vor primi: tricou de participare, număr de concurs personalizat, medalie de finisher, diplomă personalizată dar și alte surprize. Cursele au loc pe trasee închise circulației publice, prevăzute cu puncte de revitalizare. Se va asigura ambulanță pentru asistența medicală, se vor face filme și poze.

ACS AtletIS este un club sportiv de atletism din Iași, înființat în anul 2017 și afiliat la Federația Română de Atletism. Obiectivul principal al Clubului este promovarea unui stil de viață sănătos în rândul adulților și al copiilor. Activitatea principală a clubului constă în pregătirea grupelor de copii (AtlertIS Junior), categoriile Spiriduși, Copii și Juniori în vederea participării la Campionatele Naționale și Europene de atletism. Ca activități secundare putem aminti participarea la concursurile naționale și internaționale de atletism masters și la concursurile de alergare pe șosea și trail destinate amatorilor. Clubul organizează cel puțin săptămânal alergări specifice de pregătire și de socializare în Iași și în împrejurimi. Activitățile alergătorilor amatori sunt organizate sub denumirea de AtletIS Amatori. În Club sunt înscriși peste 70 de copii (și legitimați la FRA) și peste 70 de membri adulți.

Atletismul apare in Romania la sfarsitul secolului XIX, la initiativa studentilor care studiau in tarile occidentale. In timpul vacantelor, acestia promovau atletismul organizand competitii de alergari, sarituri si aruncari. Primul concurs organizat de atletism are loc in 1882 la Bucuresti, cu participarea elevilor de la liceele Sf. Sava si Matei Basarab. Treptat, creste interesul pentru activitatea sportiva, in general, si atletism, in particular. Se organizeaza curse care atrag un numar mare de concurenti, se contureaza o literatura de specialitate si sunt organizate competitii pe criterii de varsta. Mai mult, cu prilejul serbarilor scolare sunt introduse intreceri la alergari si sarituri la mai multe licee din diverse orase. In 1912, se infiinteaza Comisia de atletism, alergari pe jos si concursuri, parte din Federatia Romana a Societatilor Sportive. Acea comisie este de fapt precursoarea Federatiei Romane de Atletism (FRA), a 19-a federatie pe lista mondiala, care in 1923 se afiliaza la IAAF. Primele Campionate Nationale ale Romaniei sunt organizate in 1914, la 16 probe, si se adreseaza doar barbatilor. Un an mai tarziu, in 1915, se inaugureaza la Bucuresti primul teren de atletism, pe locul care devine ulterior Stadionul Tineretului. Abia din 1922, femeile vor avea propriile competitii, iar trei ani mai tarziu vor fi organizate primele Campionate Nationale feminine, precum si primele Campionate pentru juniori. In 1928, la Jocurile Olimpice de la Amsterdam, o delegatie a Romaniei formata din 10 atleti si 2 atlete participa pentru prima data la o astfel de competitie, iar in acelasi an debuteaza Campionatele Universitare din Romania. In 1930, la Atena, atletii romani se claseaza pe locul al doilea, la prima editie oficiala a Jocurilor Balcanice, iar in 1934, la editia inaugurala a Campionatelor Europene, participa 4 atleti romani. In 1937, FRA organizeaza, pentru prima data in Romania, Jocurile Balcanice, iar in 1948debuteaza seria Campionatelor Internationale ale Romaniei, nelipsite din Calendarele Anuale ale FRA. Incepand cu anul 1952, atletii romani participa cu regularitate la toate marile competitii mondiale si europene si scriu, cu fiecare medalie, istoria atletismului romanesc.

Set 2 insigne - F.A. Iași - 10 ani (Fabrica de antibiotice)

Fabrica de antibiotice din Iași este o companie farmaceutică din România, fondată în anul 1955. Este o societate pe acțiuni în curs de privatizare, acționarul majoritar fiind statul român, prin intermediul A.V.A.S. (Agenția pentru valorificarea activelor statului). Compania este listată la Bursa de Valori București, la Categoria I, sub simbolul ATB și are o capitalizare bursieră de peste 900 milioane RON. Mai jos admiri o poză mai veche cu fabrica ieșeană de penicilină. În decembrie 2008, societatea era evaluată la peste 130 milioane de euro. Antibiotice Iași ocupa la finele anului 2005 locul al treilea în rândul producătorilor autohtoni de medicamente, cu o cotă de piață de 3,17% din punct de vedere valoric. Acționarul majoritar al companiei este AVAS, cu o deținere de 53,02%. Sus am postat logo-ul și o poză cu sediul central al Fabricii de Antibiotice Iași. Sediul acestei fabrici este situat pe Strada Valea Lupului, la nr.1. Societatea comercială Antibiotice S.A. Iași este dedicată îngrijirii sănătății oamenilor, oferind medicamente generice de calitate recunoscută. În luna decembrie 1955 lua ființă prima fabrică din România și din sud-estul Europei care producea penicilina descoperită de Alexander Fleming. Construită la Iași în perioada 1953-1955, compania purta numele de Fabrica Chimică nr. 2 Iași. Patru ani mai târziu, intră în funcțiune secția de fabricație a streptomicinei și se obțin primele forme finite de medicamente sub formă de unguente, creme și supozitoare. Fabrica Chimică nr. 2 Iași își schimbă denumirea în Fabrica de Antibiotice. Sunt dezvoltate fluxurile tehnologice de fabricare a substanțelor active (eritromicină, oxitetraciclină, tetraciclină, grizeofulvină, sinerdol, lizină). Antibiotice devine în această perioadă singurul producător de produse sterile pentru uz parenteral (injectabile) din România. Obținerea în anul 1977 a autorizării acordate de organismul regulator american Food and Drug Administration pentru fluxul de streptomicină deschide porțile pieței internaționale. Antibiotice devine societate comercială pe acțiuni și preia patrimoniul fostei Întreprinderi de Antibiotice Iași (conform HG nr. 1200 din 12 noiembrie 1990). Ca urmare a modificărilor survenite la nivel macroeconomic, conducerea companiei Antibiotice reorientează producția de medicamente. În portofoliul firmei, produsele finite câștigă astfel locul principal, substanțele active fabricate în această perioadă fiind utilizate pentru dezvoltarea de noi forme farmaceutice. În scurtă vreme, se introduc în producție peste 30 de produse farmaceutice care plasează compania ieșeană în topul producătorilor de antiinfecțioase din România. În această perioadă se fac investiții majore de peste opt milioane de euro în scopul retehnologizării și achiziției de echipamente moderne și competitive. Antibiotice urcă în topul primilor cinci producători mondiali de penicilină și derivați de penicilină. Antibiotice fabrică primele medicamente sub formă de comprimate, iar Ampicilina și Oxacilina sunt primele capsule obținute pe fluxul de produse penicilinice. Antibiotice obține două medalii de aur și premiu la secțiunea Medicină la EUROINVENT 2015, cea mai mare expoziție de invenții, proiecte și cercetări din sud-estul Europei. În contextul pandemiei cu COVID-19, Antibiotice a susținut sistemul sanitar din România prin reintroducerea în fabricație a două produse (Paracetamol și Novocalmin) destinate tratamentului COVID-19 și a asigurat spitalelor antibiotice injectabile pentru tratamentul asociativ al infecțiilor complicate determinate de virusul SARS-CoV-2. Compania câștigă licitația organizată de Comisia Europeană pentru unul dintre cele mai utilizate antibiotice în tratamentul pentru COVID-19: AmoxiPlus® și pătrunde pe piețele SUA și UK cu noi medicamente asociate COVID-19. În anul 2022 Antibioticea inaugurat cea mai modernă fabrică de produse farmaceutice topice solide și semisolide din Europa – o investiție totală de 20 de milioane de euro – obținând certificarea Good Manufacturing Practice pentru noul site din partea Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România.

Cotnari - Noblețea vinului românesc

Cotnari, în limba maghiară – Kotnár, este o comună din județul Iași care include și satele: Bahluiul, Cârjoaia, Cireșeni, Făgăt, Hodora, Horodiștea, Iosupeni, Lupăria, Valea Racului și Zbereni și este situată în partea de nord-vest a județului, pe malurile râului Bahlui. Este traversată de șoseaua națională DN2B, care leagă Târgu Frumos de Botoșani. Din acest drum, la Cotnari se ramifică șoseaua județeană DJ281C, care duce spre sud la Balș, Hărmăneși și Pașcani, unde se termină în DN28A. Prin comună trece și calea ferată Podu Iloaiei – Hârlău, fiind deservită de haltele Cotnari și Hodora. În comuna Cotnari se află pădurea Cătălina –Cotnari - arie protejată de tip forestier, unde sunt ocrotite specii de fag și gorun. Regiunea Cotnari este cunoscută pentru viile sale, din care iese cel mai renumit vin românesc: Grasă de Cotnari. La recensământul din anul 2011 comuna număra 7248 locuitori, în scădere față de recensământul anterior (anul 2002 – 7948 locuitori), dintre care: români – 95,92% și restul – necunoscută sau altă etnie. Componența confesională a comunei ieșene Cotnari, astăzi se prezintă aproximativ astfel: ortodocși – 89,94%, romano catolici – 4,18% și restul – nedeclarată sau altă religie. În această comună s-a născut scriitorul Cezar Petrescu (n.1892 - d.1961).În comuna Cotnari se află cinci monumente istorice de interes național, dintre care două sunt monumente de arhitectură: ruinele bisericii catolice (secolul al XV-lea); ansamblul medieval “Curtea domnească” (secolul al XV-lea), ansamblu alcătuit din ruinele palatului domnesc (sfârșitul secolului al XV-lea) și biserica “Cuvioasa Paraschiva” (1493), ambele în satul Cotnari. Celelalte două monumente de interes național sunt situri arheologice: o altă biserică catolică aflată în ruină, în vatra satului Cotnari și datând din secolul al XV-lea; situl din jurul curții domnești (secolele al XV-lea–al XVII-lea) și situl arheologic „Cetatea de la Cotnari”, care cuprinde vestigii de la începutul secolului al IV-lea î.e.n. (perioada Halstatt) și secolele al II-lea–al III-lea (epoca romană). În rest, alte două obiective din comună sunt incluse în lista monumentelor istorice de interes local:

situl arheologic aflat pe dealul Calafat, la 1 km est-nord-est de satul Hodora, unde s-au găsit așezări din eneolitic, secolele al II-lea–al III-lea e.n. (epoca romană), secolul al IV-lea e.n. (epoca daco-romană) și secolul al XVIII-lea (epoca medievală)
podul de piatră datând din secolul al XV-lea, aflat în zona satului Cârjoaia.

Cotnari SA este o companie românească producătoare de vinuri. Istoria începe în 1948 când se înființează Întreprinderea Agricolă de Stat (IAS) Cotnari din fuziunea Gospodăriei Agricole de Stat (GAS) Cotnari, producătoare de struguri și vin, cu GAS Deleni, care avea plantații de pomi fructiferi și se ocupa cu creșterea de ovine. În baza HG nr. 266/1991, IAS Cotnari se privatizează și se înființează Cotnari SA. În anul 2000, Cotnari a rămas doar cu producerea strugurilor, vinificarea și comercializarea vinului. În 1948, compania deținea o suprafață de 2.000 ha. Astăzi, compania deține în proprietate 900 ha și are în arendă 800 ha. În portofoliul producătorului sunt următoarele game de vinuri: Anotimpurile Cotnari, Clasic, Cotnari, Etichetă galbenă, Selecții, Vin de spirit și Vinotecă. Plantația este formată din soiurile Grasă de Cotnari (510 ha), Tămâioasă românească (460 ha), Fetească albă (220 ha) și Frâncușă (210 ha). Vinurile produse aici au fost premiate la diverse competiții interne și internaționale.

Set 2 insigne - Consiliul județean Iași - Președinte

Consiliu județean (C.J.) este autoritatea administrației publice locale din România, constituită la nivel județean, pentru coordonarea activității consiliilor comunale și orășenești, în vederea realizării serviciilor publice de interes județean. Consiliul județean este compus din consilieri aleși prin vot universal, egal, direct, secret și liber exprimat, în condițiile stabilite de Legea privind alegerile locale. Printre atribuțiile consiliului județean se regăsesc stabilirea impozitelor și taxelor județene, elaborarea programelor de dezvoltare economico-socială și de administrare a teritoriului. Șeful unui consiliu județean are nevoie de aprobarea consilierilor pentru a iniția negocieri pentru contractarea de împrumuturi și emisiuni de titluri de valoare în numele județului. Instituțiile consiliului județean și a prefectului au fost înființate în anul 1864.

Actuala stemă a judeţului Iaşi, aprobată de Guvern prin Hotărârea nr. 990/2003, este reprezentată printr-un scut arcuit de culoare roşie, un cal de argint şi o coroană voievodală de aur cu pietre preţioase. Iată cum a arătat descrierea oficialilor care au înaintat cererea către Guvern la vremea respectivă. În 2003, şef al Consiliului Judeţean Iaşi, instituţie care se ocupă inclusiv de heraldica judeţului, era Lucian Flaişer:

"Pe scut, un cal de argint în poziţie «trecând spre stânga" (dreapta privitorului). În cantonul superior dextru, dreapta sus (stânga privitorului), o coroană voievodală de aur, bătută cu pietre scumpe. Semnificaţia elementelor însumate este:
Coroana domnească se regaseşte pentru prima dată pe pecetea Iaşilor din anul 1645, lucru nemaiîntâlnit în cazul altor târguri moldovene, care prin trecutul lor ar fi îndreptăţite să adopte un asemenea simbol;
Calul apare în sigiliul localităţii pentru prima dată în anul 1674, având aceeaşi semnificaţie - simbol al vechii aşezări voievodale".

Este una dintre cele mai simple steme ale judeţelor României şi a stârnit multe controverse în timp. O tentativă de schimbare a stemei judeţului Iaşi a avut loc la începutul anului 2011 şi a fost iniţiată de vicepreşedintele Consiliului Judeţean în acea perioadă, Constantin Adăscăliţei: "Judeţului Iaşi îi trebuie o stemă reprezentativp, adaptată vremurilor. Am discutat deja cu un specialist în domeniul heraldicii, cred că la una dintre şedinţele viitoare voi propune şi un proiect", spunea Adăscăliţei la vremea respectivă, car fără nicio finalitate.
Părerea acestuia este împărtăşită şi de o parte dintre istoricii reprezentativi. "Calul ocupă aproximativ 90% din suprafaţa scutului, ca şi cum judeţul Iaşi ar avea ca ocupaţie principală creşterea şi valorificarea lui Equus Caballus, ceea ce este cu totul şi cu totul neadevărat. Morfologia cabalinelor existente acum în judeţul Iaşi este categoric inferioară celei a cailor din zonele subcarpatice şi montane, unde judeţele Neamţ şi Suceava sunt net superioare. Chiar şi din punct de vedere istoric, rolul calului în societate este în continuă scădere, în faţa expansiunii mijloacelor auto", este de părere Ionel Lupu, preşedintele Asociaţiei Dendro-Ornamentale "Anastasie Fătu", într-un punct de vedere exprimat acum câţiva ani, când topicul schimbării stemei judeţului era în toi. Cu toate acestea, în acest moment, subiectul nu mai este considerat de actualitate la nivelul forurilor judeţene.

Jeton - Cafe A.J.P. Iași - valoarea 5

Jetoanele sunt piese din metal sau alte materiale nemetalice, asemănătoare ca formă şi ca dimensiune monedelor și sunt folosite pentru declanșarea unui automat de muzică, pentru procurarea unor băuturi sau mici obiecte, ori pentru acces într-o anume incintă, etc. Pe unele jetoane este înscrisă chiar şi o valoare, sau numele unei firme, magazin, localitate, etc. În cazuri deosebite jetoanele sunt folosite şi ca număr de ordine. În mod cu totul special ele au fost precursoarele monedelor metalice, fiind folosite pentru efectuarea unor plăţi pe plan local şi uneori ele reprezintau o sumă încasată de membrii unor consilii de administraţie ale unor societăţi, pentru participarea la ședinţe, şi care, ulterior, erau schimbate la casierii în monedă adevărată. Se pare că jetonul de mai sus a fost realizat pentru nevoile Institutului Politehnic din Iași ca mijloc de garantare a bunei păstrări a veselei de la una din cafenelele studențești ieșene. În momentul achiziționarii unei cafele se achita suplimentar și o sumă, de 5 (lei – probabil), ce reprezenta contravaloarea unei cești și farfurioare pentru servit cafea. După consumație clientul își preda la bar ceașca și farfurioara reprimindu-și banii, dați suplimentar, și astfel se manifesta mai multă grijă în manipularea și păstrarea veselei cafenelei.

Municipiul Iași este reședința județului Iași și principalul centru urban din nord-estul României. Iașii au fost capitala Moldovei în perioada 1564 - 1859, una dintre cele două capitale ale Principatelor Unite între 1859 - 1862 și capitala României între 1916 - 1918. Conform datelor recensământului din anul 2011 municipiul Iași număra 263410 locuitori și era astfel al patrulea oraș ca mărime din România. Iașii sunt centrul cultural, economic și academic al Moldovei. Peste 60000 de studenti trec pragul universitatilor din oras. Aici a fost fondată și funcționează prima universitate din România, Universitatea Al. I. Cuza, astăzi una dintre cele mai prestigioase instituții academice din țară, precum și alte patru universități publice și șapte particulare. Orașul Iași a fost menționat pentru prima oară într-un privilegiu comercial emis în 1408 de către domnul Moldovei, Alexandru cel Bun. Totuși, deoarece existau clădiri mai vechi de această dată (spre exemplu presupusa Biserică armeană construită în anul 1395), se crede că orașul este mult mai vechi, cel puțin cu câteva decenii înainte de această dată. Sus am postat stemele interbelică, comunistă și actuală, iar dedesubt pozele câtorva monumente de cultură și arhitectură din municipiul Iași, dar din vremuri diferite.

Universitatea Al.I.Cuza

Teatrul național V. Alecsandri

Casa prof. A.C.Cuza - Strada Codrescu

Biserica Mănăstirii Bârnova

Academia Mihăileană

Muzeul Unirii

Primăria

Castelul Sturza

Prefectura

Institutul agronomic

Coloseul Bragadiru

Iași este un județ în Moldova, cu reședința în orașul cu același nume. Orașul Iași își trage numele de la vechiul trib al iașilor. Județul Iași se întinde pe suprafața de 5476 kilometri pătrați și numără aproximativ 826000 de locuitori. Județul are următoarele subdiviziuni administrative; 2 municipii - Iași și Pașcani, 3 orașe - Târgu Frumos, Hârlău, Podu Iloaiei și 92 de comune. Sus am postat stemele interbelică, comunistă și actuală, harta județului Iași, iar dedesubt pozele câtorva monumente reprezentative de cultură și arhitectură din județul Iași, din vremuri diferite.