Epaminonda's Blog.....

Mai jos admiri și alte fotografii reprezentând monumente de

cultură și arhitectură din localitatea franceză PETIT - VERLY,

departamentul AISNE, regiunea HAUTS DE FRANCE, din

vremuri diferite dar și câteva vechi trimiteri poștale ilustrate.

Turnul clopotniță al bisericii

Biserica

Monumentul eroilor locali

O intrare în localitate

Podul Noirieu

Strada Principală

Trimiteri poștale ilustrate

xxx

O PASTILĂ DE UMOR

UN AFORISM PROPRIU

UN CAREU DE DEFINIȚII

REZOLVAT

O EPIGRAMĂ PROPRIE

UN DIALOG EPIGRAMATIC

________xxx________

CÂTEVA

MEDALII ȘI INSIGNE DIN

MUNICIPIUL BUCUREȘTI

Informații generale despre medalistică și subiectul ei de studiu, MEDALIA, poți citi în articolul “Le Havre – Franța”.

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă și culoare, confecționat din materiale diverse, preponderent metalice, purtat la reverul hainei, la șapcă, pălărie sau bască și care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenența unei persoane la o organizație, la un club, la o asociație,etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenența la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizație politică, civică, religioasă, de identificare asociații, de nivel pregătire-calificare, de participant la unele manifestări sportive, culturale, artistice și de altă natură, etc.

(Traian și Decebal) MDCCCCLXX - Bucureștiis - 1970

Decebal a fost regele Daciei în perioada anilor 87 - 106. Fiu al lui Scorillo si succesor al lui Duras-Diurpaneus, Decebal ocupa tronul Daciei intr-un moment in care tendintele expansioniste ale Imperiului Roman, care-si stabilise durabil frontiera pe linia Dunarii, se accentuau rapid. La inceputul secolului 3, la aproape 150 de ani de la afirmarea lui Decebal, istoricul Dio Cassius ii facea urmatorul portret leogios: “Era foarte priceput in ale razboiului si iscusit la fapta, stiind sa aleaga prilejul pentru a-l ataca pe dusman si a se retrage la timp. Abil in a intinde curse, era viteaz in lupta, stiind a se folosi cu dibacie de o victorie si de a scapa cu bine dintr-o infrangere, pentru care lucruri el a fost mult timp un potrivnic de temut al romanilor”. Din primul an de domnie Decebal este confruntat cu o situatie dificila. In urma expeditiei dace din iarna anului 85/86 in sudul Dunarii, in timpul careia insusi C. Oppius Sabinus, guvernatorul Mosesiei, isi gasise moartea, Roma organizeaza prima campanie in inima Daciei. In vara anului 87 o armata de 5-6 legiuni, secondata de numeroase unitati auxiliare si comandata de prefectul pretoriului Cornelius Fuscus, traverseaza Dunarea inaintand probabil pe Valea Oltului. Intr-un defileu (poate la Turnu Rosu) Decebal suprinde intr-o capcana fortele romane, in lupta cazand insusi comandantul roman: prizonieri, trofee si stindardul legiunii a V-a Alaude sunt duse de Decebal in Muntii Orastie. Stralucita victorie ii ofera lui Decebal un ragaz de un an, timp in care neobositul rege incheie aliante cu popoarele de la hotarele Daciei, cu sarmantii, iazigi si roxolani, cu marcomanii si quazii germanici. La un an de la infrangerea lui Fuscus, Decebal trebuie sa faca fata unei noi ofensive romane. Imparatul Domitian, venit in Moseia, in vecinatatea teatrului de operatiuni, numeste un fruntea legiunilor pe incercatul guvernator Tettius Iulianus (fost consul in anul 83, apoi guvernator al provinciei Moesia). Patrunzand in Dacia prin Banat, tettius Iulianus este intampinat de Decebal in defileul de la Tapae; confruntarea indarjita se incheie cu victoria romana. Dificultatile intampinate de armatele imperiale in Pannonia in lupta cu quazii si marcomanii, care-l sprijinisera pe regele dac, il determina pe Domitian sa accepte ofertele de pace facute de Decebal . Se incheie astfel in anul 89 o pace de compromis intre Imperiul Roman si Regatul Dac; in schimbul unor subsidii in bani si ingineri, instructori militari, Decebal se recunoaste rege clientelar, continuand in urmatorii 12 ani de pace sa-si consolideze puterea si statul. Procesul de centralizare a statului dac este accelerat, armata este echipata si instruita, se initiaza un vast program de constructii civile si militare, indeosebi in regiunea Muntilor Orastie, soli incearca sa stabileasca relatii cu popoarele si statele inamice Romei. Dupa aproape 3 ani de pregatiri la hotarele meridionale ale Daciei, incepute imdeiat dupa urcarea pe tron, imparatul Traian (in timpul caruia Imperiul Roman atinge apogeul puterii si expansiunii sale teritoriale) concentreaza la inceputul anului 101 in Moesia Superior 13-14 legiuni si numeroase unitati auxiliare (in total circa 150.000 de soldati), in vederea ingenuncherii regatului lui Decebal. La 25 martie 101 imparatul paraseste Roma, traverseaza Dunarea pe poduri de vase la Laederata (Ramna) si Dierna (Orsova) patrunzand prin Banat in Dacia. La Tapae, in vara anului 101, Decebal incearca sa opreasca inaintarea romana. Crancena si indelungata batalie se incheie insa cu victoria romana. Spre sfarsitul anului 101 importante forte dace, aliate cu sarmati si bastarni, traverseaza Dunarea si patrund in Moesia, obligandu-l pe imparatul Traian sa se deplaseze spre noul teatru de razboi deschis de Decebal. Ingeniosul plan strategic, care-l face pe Traian sa nu poata exploata succesul de la Tapae, se prabuseste insa dupa infrangerea fortelor lui Decebal in iarna si primavara anului 102 (la Nicopolis ad Istrum si in Dobrogea la Adamclisi), initiativa militara trecand definitiv in tabara adversa. In toamna anului 102, indarjita rezistenta a lui Decebal il obliga pe Traian sa incheie pacea cu regele dac, pace inteleasa insa de ambele tabere doar ca un simplu armistitiu. Din ordinul lui Traian, Apolodor din Damasc, cel mai vestit inginer al epocii, inalta, intre Dobreta si Pontes, in ani 103-105, un durabil pod peste Dunare, pe care legiunile romane il trec in vara anului 105, initiind cel de-al doilea Razboi dacic. Abandonat de aliati, atacat prin Banat, Valea Oltului si Moldova, constrans continuu la defensiva, Decebal se retrage in citadela din Muntii Orastie. Dupa cucerirea puternicelor cetati care pazeau accesul spre capitala (Blidaru, Costesti, Piatra Rosie, Banita, Capalna, Tilisca), legiunile romane incep asediul Sarmiszegetusei. In ciuda eroicei rezistente dace, cetatea este cucerita si distrusa din temelii. O parte dintre aparatori, printre care si Decebal, reusesc sa paraseasca cetatea incercand sa continue rezistenta impotriva romanilor in interiorul tarii. Urmarit de cavaleria romana, pentru a nu cadea viu in mainile romanilor, Decebal se sinucide. Cea mai mare parte a regatului dac este transformata in vara anului 106 in provincie romana.

Împăratul Traian, nume complet, Marcus Ulpius Nerva Traianus (născut la data de 18 septembrie 53 în localitatea Italica Santiponce şi decedat la dat de 9 august 117 în localitatea Selinus Cilicia), împărat roman între anii 98 – 117, a fost al doilea dintre cei aşa-zişi cinci împăraţi buni ai Imperiului roman (Dinastia Antoninilor) şi unul dintre cei mai importanţi ai acestuia. În timpul domniei sale, imperiul a ajuns la întinderea teritorială maximă. Titlul său complet era IMPERATOR • CAESAR • DIVI • NERVAE • FILIVS • MARCVS • VLPIVS • NERVA • TRAIANVS • OPTIMVS • AVGVSTVS • FORTISSIMVS • PRINCEPS • GERMANICVS • DACICVS • PARTHICVS • MAXIM VS.

Columna lui Traian este un monument antic din Roma, construit din ordinul împăratului Traian, pentru comemorarea victoriei sale în Dacia, care s-a păstrat până în zilele noastre. Monumentul se află în Forul lui Traian, în imediata apropiere - la nord - de Forul roman. Terminată în anul 113 columna are exteriorul prevăzut cu un faimos basorelief sculptat, în formă de spirală, care reproduce artistic sub o formă epică războaiele dintre romani și daci purtate de Traian pentru cucerirea Daciei. Columna are o înălțime de aproximativ 30 de metri și conține 18 blocuri masive de marmură de Carrara, fiecare cântărind 40 de tone. În anul 1536, soclul Columnei a fost eliberat din ruinele Forului lui Traian din ordinul Papei Paul al III-lea. Marele arhitect Fontana s-a ocupat de restaurarea lui, începând cu 1558. În 1589 - 1590, în locul statuii lui Traian, aflată inițial în vârful columnei, dar dispărută încă din antichitate, a fost așezată o statuie a Sfântului Petru.

Rapid București 1923

100 de ani de la înființare - Legenda continuă 100

Medalia de mai sus s-a realizat la Monetăria Statului pentru a celebra existența de 100 de ani a clubului sportiv Rapid din municipiul București. Medalia este realizată din aliaj de cupru, are forma rotundă cu diametrul de 50 milimetri, este realizată la calitatea proof într-un tiraj de 1723 bucăți. Fotbal Club Rapid București a fost fondat în anul 1923 de către un grup de muncitori de la Atelierele Grivița sub numele de Asociația culturală și sportivă C.F.R.. Rapid a câștigat de 4 ori titlul național (de 3 ori Campionatul României – 1967, 1999 și 2003 și în 1942 un campionat de război al cărui trofeu purta denumirea de "Cupa Basarabia) și de 13 ori Cupa României. În iunie 2016, Rapid a fost declarat în instanță în faliment și s-a dsființat. După faliment, au demarat patru proiecte paralele de reconstrucție ale echipei, dintre care sustenabil s-a dovedit a fi unul : Mișcarea CFR, devenit Academia Rapid și mai apoi Fotbal Club Rapid (Liga a II-a în sezonul 2019-2020). În luna iunie 2018, Academia Rapid a obținut dreptul să se numească FC Rapid după ce a achiziționat la o licitație brandul clubului Rapid București fondat în 1923, marca și culorile, fapt recunoscut oficial de Federația Română de Fotbal. În sezonul 1932 – 1933 echiapa se înscrie în Divizia A, primul sezon al competiției în sistem divizionar. Începând cu acest an competițional, echipa are ca bază de antrenament și loc de disputare a meciurilor oficiale terenul Giulești. În anul 1940 Rapid este prima echipă de fotbal din România care a reușit calificarea în finala unei cupe europene, Cupa Europei Centrale, nedisputată din cauza izbucnirii celui de-al doilea război mondial. Perioada anilor '60 a fost una din cele mai bune din istoria fotbalului giuleștean. În anul 1961 ajunge până în finala Cupei României, unde pierde cu Arieșul turda, scor 1-2. Și în sezonul următor ajunge în faza finală, pierzând în fața Stelei cu 1-5. În marea majoritate a acestor ani, echipa se regăsește în plutonul fruntaș al campionatului, situându-se pe primele 10 locuiri, culminând cu sezonul 1967, când Rapid reușește să cucerească primul titlul de campioană națională. După acest prim succes, în următoarele patru ediții de campionat urmează alte clasări frumoase după care începe să alunece în clasament. În sezonul 1973 - 1974 ocupă locul al 16-lea în clasament, retrogradând pentru a treia oară. După obicei, revine în primul eșalon după numai un an, sezon în care câștigă Cupa României, învigând în finală pe Universitatea Craiova cu 2-1. Anii 1975-1990 sunt cei mai negri pentru fotbalul feroviar. În perioada 1990 -2013 echipa este preluată de George Copos, reușind cele mai importante performanțe ale sale pe plan intern și internațional (2 victorii în capionatul național – 1999 și 2003, 4 victorii în cupa României – 1998, 2002, 2006 și 2007 dar și o calificare în Cupa UEFA. În Cupa UEFA rapidiștii au trecut de grupe, în șaisprezecimi au eliminat echipa germană Herta Berlin, în optimi au elimnat o altă echipă germană – SV Hamburg. Rapidul a întâlnit în sferturi pe Steaua București, cealaltă echipă românească aflată la cea mai mare performanță în Cupa UEFA din istorie. A fost o luptă dramatică, de unde învingători au ieșit steliștii, după 1-1 în „Giulești” și 0-0 pe Stadionul Național (steliștii s-au calificat datorită golului din deplasare). A fost cea mai mare performanță europeană a echipei alb-vișinii de după cel de-al doilea război mondial. După acel sezon, situația financiară a Rapidului s-a complicat, în parte și din cauza condamnării penală a patronului Copos. La 10 mai 2013, Comisia de Disciplină a Federației Române de Fotbal a hotărât să nu acorde clubului licența pentru Liga 1 pentru sezonul 2013-2014. Pe 6 iulie Comitetul Executiv al FRF a hotărât ca în primul eșalon să participe 18 formații. Mircea Sandu a anunțat că pentru a decide cea de-a optsprezecea echipă se va disputa un baraj între Concordia și Rapid. Acest baraj a avut loc pe 13 iulie, pe Stadionul Dinamo și a fost câștigat de Rapid cu 2–1.Concordia a contestat însă legalitatea acestui baraj, întrucât Rapidul nu avea licență pentru Liga I. După ce deja se disputaseră două etape, la 2 august, Tribunalul de Arbitraj Sportiv (TAS) de la Laussane a hotărât că organizarea barajului a fost neregulamentară, iar Concordia trebuie să rămână în Liga I, iar Rapid să retrogradeze. La 17 mai 2014, Comisia de Licențiere a Federației Române de Fotbal a decis neacordarea licenței pentru sezonul 2014-2015 al Ligii 1. Clubul Rapid a decis să facă recurs la Tribunalul pentru Arbitraj Sportiv, dar nu își putea permite suma de 30000 de euro; aceasta a fost strânsă printr-o colectă a fanilor echipei, iar TAS a admis recursul, obligând Federația să acorde Rapidului licența pentru sezonul de Liga I. În sezonul 2015–2016, Rapid a terminat pe locul întâi în Seria I a Liga a II-a, dar în condițiile în care clubul nu era redresat financiar, echipa de seniori a rămas cu doar câțiva jucători și fără antrenori. După ce o primă instanță a declarat clubul în faliment, FC Rapid nu a mai putut nici înregistra noi contracte, deci nu a putut alinia o echipă cu care să se înscrie în Liga 1 în sezonul 2016–2017. În sezonul 2017-2018, la inițiativa primăriei Sectorului 1 se înființează asociația sportivă, Academia Rapid, care s-a înscris in Liga a IV-a bucureșteană. Condusă de foști jucători ai Rapidului precum: Daniel Niculae (președinte), Daniel Pancu (director tehnic), Nae Stanciu (manager) și Constantin Schumacher (antrenor), Academia Rapid a obținut dreptul să se numească FC Rapid și apoi, în doua sezoane, a promovat din Liga 4 în Liga 2. Alte denumiri ale clubului au fost:

1923: Asociația culturală și sportivă Căile Ferate Române București
1937: Rapid București
1945: C F R București
1950: Locomotiva Grivița Roșie București
1958: Rapid București
1994: U F C Rapid București
2001: A F C Rapid București
2006: F C Rapid București
2016: Mișcarea C F R
2017: A S Academia Rapid
2018: F.C. Rapid București

Echipa are un imn foarte frumos, cunoscut și ca „Suntem peste tot acasă”, ce a fost compus de Victor Socaciu pe versurile lui Adrian Păunescu.

Pavilionul de mostre al economiei naționale - Ediția a XI-a

În cadrul amplei acțiuni de propagandă (promovarea mărețelor realizări ale socialismului românesc) conducerea de partid și de stat a RPR a decis organizarea unei grandioase Expozitii a Realizarilor Economiei Nationale în anul 1964. În acest scop s-a edificat un ansamblu de constructii, al carui nucleu il constituie Pavilionul Central din Piața Scânteii, București după planurile unui colectiv de arhitecți condus de arhitectul Ascanio Damian. Edificiul se compune din doua parti importante, constructia perimetrala si cupola. Prin cele trei galerii situate la cote diferite, legate intre ele prin scari libere, dispuse ritmic si radial, se realizeaza un interesant echilibru arhitectural interior. Accesul publicului se face dinspre esplanada la nivelul primei galerii, prin intermediul unei rampe care formeaza trena edificiului. Aria construita este de aproximativ 10.000 mp, pavilionul inscriindu-se intr-un diametru de aproape 180 de metri. Inaltimea totala este de 42 de metri, iar diametrul cupolei este de 93 de metri. Edificiul a fost dat în folosință în anul 1962 Camerei de Comerț a municipiului București, in calitate de beneficiar. Inca de la inceput a existat o fireasca preocupare pentru folosirea in cea mai mare masura a constructiei. In principal, au fost avute in vedere trei directii: organizarea de expozitii romanesti, de expozitii straine si de manifestari culturale. In ceea ce priveste expozitiile romanesti, s-a optat pentru organizarea targului anual numit „Pavilionul de mostre”, manifestare expozitionala care insotea contractarea centralizata a „fondului pietei“ pentru marfuri metalochimice, textile-confectii- incaltaminte si agroalimentare. Au avut loc și trei expoziții străine oragnizate de Franța, Germania și Austria. Grandioasa Expozitie a Realizarilor Economiei Nationale (EREN ‘64) a fost organizata pe un teren de peste 100 de hectare, intins de la malul Lacului Herastrau pana dincolo de Pavilionul Central si de la Casa Scanteii pana catre Strandul Herastrau (numit in epoca Strandul Tineretului). Parterul Pavilionului Central a fost destinat prezentarii realizarilor din industria metalurgica si a constructiilor de masini.Inelul al doilea a fost dedicat energiei si industriei extractive. Pe inelul al treilea au expus unitatile din silvicultura, economia forestiera si prelucrarea lemnului. Agricultura a avut parte de o prezentare deosebita. In afara de produsele industriale destinate agriculturii, de la celebrele tractoare universale U-650 si U-651 fabricate la Brasov pana la combinele produse la Semanatoarea, au fost amenajate, pe terenuri aflate in zona in care se gasesc astazi hotelurile Parc si Flora, culturi demonstrative agricole (cereale, plante tehnice etc.), dar si forestiere.Pe platforma exterioara a sectorului transporturilor au fost expuse locomotivele Diesel electrice realizate la Electroputere, vagoanele de cale ferata produse la Arad, autocamioanele Carpati si Bucegi fabricate la Brasov. Unul dintre cele mai spectaculoase exponate (mai cu seama din cauza iluminarii sale pe timp de noapte) a fost instalatia de foraj de mare adancime 3DH-200A produsa la Uzina 1 Mai din Ploiesti, amplasata pe platforma de prezentare a sectorului petrolier. Sectorului constructiilor i-au fost destinate pavilionul de pe malul Lacului Herastrau si platformele exterioare din preajma. Au fost prezentate noile tehnologii si elementele tipizate folosite in constructii. Expozitia Realizarilor Economiei Nationale a fost completata cu doua noi pavilioane, unul social-cultural si altul de arta populara, dar si cu un cinematograf in aer liber, in care au fost organizate simpozioane si conferinte de specialitate, prezentari de filme documentare, spectacole artistice, manifestari folclorice si altele. Inaugurarea oficiala a EREN a avut loc vineri, 21 august 1964. Fata de interesul de care s-a bucurat EREN ‘64, s-a luat hotararea ca o noua editie sa aiba loc in 1969. Manifestarea a continuat si dupa aceea, in ritm de una la cinci ani, dar sub numele adaptat de EDES, adica Expozitia Dezvoltarii Economico-Sociale. Ideea organizarii unui targ comercial international cu caracter industrial la Bucuresti precede, fireste, organizarea primei editii a TIB.Ideea organizarii unui targ industrial a venit firesc, cu atat mai mult cu cat practica desfasurarii targurilor in strainatate era cunoscuta in Romania. Si de la idee la materializare n-a mai fost decat un pas…In ziua de 31 mai 1968, in presa a aparut informatia avand urmatorul cuprins: „Potrivit unei hotarari a Consiliului de Ministri, cu incepere din anul 1970, in Capitala se va organiza, la fiecare doi ani, in luna octombrie, Targul International – Bucuresti. Prima editie a Targului International Bucuresti a fost programata pentru perioada 13-24 octombrie 1970. Desfasurarea primelor sase editii ale Targului International Bucuresti, in deceniul 1970-1980, a cunoscut un mare succes, cu mult peste asteptari. Cateva cifre sunt semnificative. Recordul numarului de firme expozante: 1.100 in 1972. Recordul numarului de pavilioane nationale: 22 in 1972. Recordul numarului de tari participante: 34 in 1974. Recordul suprafetei de expunere: 70.000 de metri patrati in 1974. Efectul esential asupra economiei romanesti l-a constituit, in principal, faptul ca, in imprejurarile epocii, s-a realizat o deschidere catre importuri si exporturi semnificative. In deceniul 1970-1980, volumul comertului exterior al Romaniei a sporit de 4,6 ori (exportul de 4,5 ori, importul de 5 ori). Succesul repurtat de TIB n-a trecut fara efecte pe plan expozitional. S-a hotarat sa se organizeze si alte manifestari comerciale. In acest fel au aparut TIBCO, Salonul international al chimiei si Tehno-Expo. Cele trei noi manifestari au fost, pe buna dreptate, considerate ca „frati mai mici“, adevarate mladite dezvoltate din trunchiul viguros al TIB. TIBCO, manifestare comerciala internationala special dedicata bunurilor de consum, a debutat in 1974, desfasurandu-se cu o frecventa mai mare, in fiecare an, primavara. Salonul international al chimiei, manifestare menita sa promoveze produsele industriei chimice si petrochimice, aflata in epoca intr-un proces de intensa (chiar fortata) dezvoltare, a debutat tot in 1974 si avea loc in corelare si concomitent cu TIBCO. In sfarsit, Tehno-Expo, expozitie internationala specializata in produse tehnice, un fel de „mini-TIB“, a fost organizata, incepand cu 1977, alternativ cu TIB si a fost menita sa suplineasca, dupa parerea factorilor de decizie politica in domeniu, faptul ca TIB se tinea doar o data la doi ani. Certificatul de nastere al TIBCO a fost semnat la 12 mai 1974. In acea zi s-a inaugurat prima editie, orientata catre textile si confectii, incaltaminte, articole de sticlarie, portelan si faianta, mobila, produse cosmetice, detergenti, coloranti, fibre sintetice, produse din materiale plastice, produse ale industriei electrotehnice si electronice, artizanat. Din editia urmatoare, profilul s-a largit cu marfurile agroalimentare. TIBCO s-a afirmat ca o manifestare economica statornica, cu o participare de prestigiu, care a generat un urias interes in randurile publicului larg. In anul 1973, odata cu adoptarea Decretului 623/1973 privind reorganizarea Camerei de Comert si Industrie a Romaniei, conducerea Camerei decide, potrivit atributiilor si competentelor ce i-au fost stabilite, infiintarea Intreprinderii de Targuri si Expozitii. In legatura cu activitatea Intreprinderii de Targuri si Expozitii, precursorul societatii comerciale Romexpo s.a., este important de subliniat un aspect interesant. Intreprinderea de Targuri si Expozitii a fost infiintata pentru a prezenta realizarile economiei nationale, in special la targul intern. Includerea in structura sa a fostului Oficiu de expozitii se explica prin nevoia folosirii in comun a unor elemente de infrastructura. In deceniul al IX-lea al secolului trecut, Intreprinderea de Targuri si Expozitii a ajuns sa desfasoare o extrem de intensa activitate externa, de cateva zeci de participari la targuri comerciale internationale pe an. Intreprinderea de Targuri si Expozitii si Camera de Comert si Industrie a Romaniei realizau astfel prezentarea economiei romanesti si peste hotare, pentru marirea volumului exporturilor, pentru identificarea, patrunderea si pastrarea de noi piete de desfacere pentru productia autohtona si pentru achitarea datoriei externe a tarii.

Insignă absolvent Academia tehnică - ingineri

Academia Tehnică Militară a fost formată prin Decretul nr. 371 din 14 septembrie 1949, alături de Academia Militară, Academia Militaro-Politică și Academia Spatelui Armatei, prin reorganizarea Școlii de Război, o instituție de învățământ militar superior înființată de Regele Carol al II-lea în anul 1937. În Decretul 371 scria că Academia Tehnică Militară are ca scop să formeze ofițeri ingineri cu o pregătire corespunzătoare specificului tehnic al diferitelor arme, necesar pentru încadrarea comandamentelor, unităților, formațiunilor și instituțiilor militare de specialitate. Ulterior, Academia Tehnică Militară a fost comasată cu Academia Militară. În 17 mai 1990, prin Hotărârea de Guvern nr. 550 s-a procedat la reorganizarea Academiei Militare și reînființarea Academiei Tehnice Militare ca instituție de învățământ superior politehnic militar, cu sediul în municipiul București, bulevardul George Coșbuc, numerele 39-49, subordonată Ministerului Apărării Naționale. Sus am postat logo-ul și o fotografie cu sediul central a Academiei tehnice militare.

Romanian Open Bucharest Challenge Cup - 26 oct. 2024 karate

Piesa de mai sus este o medalie aparte realizată de compania privată orădeană Medals Alex Sztankovits pentru a fi conferită participanților la competiția internațională de karate Romanian Open Bucharest Challenge Cup ediția a XI-a din data de 26 octombrie 2024.

Karate-dō este o artă marțială japonează (sport) în care se utilizează lovituri cu mâinile, coatele, palmele, picioarele, genunchi, precum și blocaje, secerări, prize și proiectări. Întemeietorul karatedo-ului modern este considerat chinezul gichin Funakoshi (1868-1957), fondatorul stilului Shotokan. După 1922 când a sosit în Japonia la Okinawa, Funakoshi a făcut cunoscut karate prin mai multe demonstrații și prelegeri. Există numeroase stiluri de karate, diferite prin tehnicile de luptă și principiile strategice pe care le folosesc: Chito-ryu, Goju-ryu, Hon-Do- ryu, Isshinryu, Kyokushin, Shaolin, Shito-ryu, Shotokan, Fudokan, Tameshiwari, Wado-ryu, World Oyama Karate și altele. Practicantul de karate se numește karateka (kara-te ka). În funcție de nivelul de pregătire,în urma unui examen, practicantului i se acordă grade. Gradele inferioare (descrescătoare, de la 10 la 1) se numesc kyu. Gradele superioare (crescătoare, de la 1 la 10) se numesc dan. Fiecărui grad îi corespunde o centură de o anumită culoare. Sistemul de culori poate fi diferit de la un stil la altul, dar culorile de bază sunt albă, galbenă, portocalie(rosie) aka , verde, albastră, maro (pentru kyu), neagră, pentru dan, cu un număr de trese transversale corespunzător gradului dan.

Auto-Tractor - București - România

Compania de comerț exterior a statului - Strada Lipscani, nr.19

Telex 395 - 396 - București - România

Auto-Tractor București, denumiri alternative: Auto-Tractor Brașov și Auto-Tractor România, denumire actuală Mașini Export, a fost și este încă numele unei companiei române de comerț exterior a tractoarelor și mașinilor agricole românești, precum și a automobilelor, știindu-se că România are o bogată tradiție în fabricarea tractoarelor, mașinilor și utilajelor agricole. Se știe că în regimul comunist produsele finite ale industriei constructoare de mașini brașovene ajungeau pe toate meridianele și paralele globului fiind foarte bine apreciate pe piața internațională sub raportul calitate preț. Principalele centrele românești de fabricației ale tractorului și automobilului, de-a lungul vremii au fost; Brașov, Pitești, Arad, Craiova, Timișoara, Miercurea-Ciuc și București.

București este capitala României, reședința județului Ilfov și, în același timp, cel mai populat oraș al țării, centru industrial și comercial al țării. Populația de 1944367 de locuitori (estimat 1 ianuarie 2009) face ca Bucureștiul să fie al zecelea oraș ca populație din Uniunea Europeană. În fapt, însă, Bucureștiul adună zilnic peste trei milioane de oameni, iar specialiștii prognozează că, în următorii cinci ani, totalul va depăși patru milioane. Prima mențiune a localității apare în anul 1459. În anul 1862 devine capitala României. De atunci suferă schimbări continue, fiind centrul scenei artistice, culturale și mas-media. Între cele două războaie mondiale, arhitectura elegantă și elita bucureșteană i-au adus porecla „Micul Paris”. În prezent, capitala are același nivel administrativ ca și un județ și este împărțită în șase sectoare. Deasupra am postat drapelul, stemele interbelică, comunistă și actuală ale orașului precum și câteva clădiri reprezentative ale Bucureștiului. Cronologia istorică a municipiului București se prezintă astfel:

1459 - Prima menționare a Bucureștiului, într-un document din cancelaria lui Vlad Țepeș
1465 - Domnitorul Radu cel Frumos alege cetatea ca reședință domnească a Valahiei
1659 – Gheorghe Ghica stabilește capitala Țării Românești la București
1661 - Apar primele drumuri pavate cu piatră de râu.
1808 - Se deschide Hanul lui Manuc, loc în care în 1812 se semnează Tratatul de la București, între Rusia și Turcia. Dupa ce a ars, a fost reconstruit ulterior (in 1968)
1827- Librarul Iosif Romanov deschide prima Librărie românească intr-o boltă, in Hanul Sfântul Gheorghe Nou ,„ulița Brașovenilor, nr.419, vopseaua roșie”, din București.
1852 - Este inaugurat Teatrul Național
852 – Cafeneua Capșa a fost înființată de Grigore Capșa sub numele „La doi frați, Anton si Vasile Capșa”. Locația inițială este în fostul Han Damari, peste drum de biserica Zlătari, dar se va muta curând in casa Slătineanu, unde a rămas până azi.
1872 - Este dată în funcțiune prima linie de tramvai - fără număr. Aceasta circula pe ruta Bariera Mogoșoaiei (astăzi – Piața Victoriei – Bariera Obor.
1875 - Se înființează Societatea Studenților în Medicină din București -prima societate studențească din România
1894 - Este dată în funcțiune prima linie electrică de tramvai – nr.14. Aceasta circula pe ruta Obor - Cotroceni.
1910 - A fost montat Podul Grant
1920 – S-a dat în folosință o centrală telefonică automată cu 3.000 de abonați.
1922 – S-a construit din lemn Arcul de Triumf - prima formă
1925 – S-a dat in funcțiune prima linie de autobuze. Aceasta circula pe ruta Piața Sf.Gheorghe – Bariera Călărașilor (la intersecția străzilor Călărași și Orzari).
1928 – A început să emită Radiodifuziunea
1929 – S-a desființat ultima linie de tramvai cu cai
1933 – S-a construit Palatul Telefoanelor pe Calea Victoriei
1935 – 1936 - S-a construit Arcul de Triumf din beton armat și granit.
1936 - Sociologul Dimitrie Gusti a înființat Muzeul Satului, unul dintre primele muzee etnografice din lume.
1936 – S-a amenajat Parcul Herăstrău, pe o suprafață de 187 hectare
1937 – S-a finalizat construcția Palatului Regal (început în anul 1930).
8 iunie 1938 – S-a deschis Pavilionul Televiziunii în Parcul Național Carol II (astăzi Parcul Herăstrău).
1939 – S-a inaugurat Academia Militară
1940 - Un puternic cutremur de pământ distruge/avariază o parte din zona centrală istorică a Bucureștiului.
4 aprilie 1944 – Bombardarea orașului de către aliați
1948 – S-a inaugurat Aeroportul Băneasa
1949 – S-a dat în folosință prima linie de troleibuze (81) pe ruta Piața Victoriei – Hipodromul Băneasa (pe locul actual al Casei Presei Libere).
1950 – S-a inaugurat Studiou cinematografic Buftea
1951 – S-a inaugurat Stadionul Dinamo (capacitate 15.000 de locuri).
1953 – S-a dat în folosință Complexul Sportiv "23 August", astăzi Stadionul Lia Manoliu
1954 – S-a deschis Opera Română
1955 – S-a construit primul autobuz românesc la Uzinele Vulcan
31 decembrie 1956 – S-a difuzat prima emisiune de televiziune
1957 - După cinci ani s-au terminat lucrările de construcție la Casa Scânteii (astăzi Casa Presei Libere).
1957 – S-a inaugurat Muzeul Literaturii Române
1960 – S-a inaugurat Sala Palatului (capacitate 3.000 de locuri).
1961 – S-a deschis Circul Globus, cel mai mare circ din țară (capacitate 2.500 de locuri).
1961 – S-au fabricat primele televizoare românești, marca "Electronica".
1964 – S-a înființat Studioul cinematografic "Animafilm”.
1965 - O sală de cinematograf de pe Calea Victoriei s-a transformat în Teatrul Țăndărică
1970 – S-a deschis Aeroportul internațional Otopeni
1970 – S-a inaugurat Hotelul Intercontinental. A fost cea mai înaltă construcție a capitalei (cu 25 nivele) până în anul 2004.
1973 – Teatrul Național Ion Luca Caragiale s-a mutat într-un local în centrul capitalei
1974 – S-a inaugurat Stadionul Ghencea
1974 – S-a inaugurat Sala Polivalentă, care a devenit cea mai mare bază sportivă acoperită din capitală.
1976 – S-a deschis magazinul Unirea
4 martie 1977 - Un cutremur de pământ de intensitate 7.2 pe scara Richter, cu centrul seismic in munții Vrancea, distruge/avariază o mare parte din zona centrală istorică a Bucureștiului.
1979 – S-a inaugurat prima linie de metrou între Semănătoarea și Timpuri Noi.
1988 – După șapte ani s-a inaugurat cea mai întinsă clădire din România, Casa Poporului (actualul Palat al Parlamentului), a doua construcție administrativă din lume ca suprafață construită și acoperită, clădire ce s-a construit prin demolarea clădirilor de pe o suprafață egală cu cea a întinderii Veneției.
1990 – S-a înființat Muzeul Țăranului Român, continuatorul Muzeului de etnografie, artă națională, artă decorativă și industrială înființat în data de 1 octombrie 1906.
1991 – S-a deschis Muzeul Național Cotroceni, care dispune de un patrimoniu arhitectural deosebit, caracteristic secolului al XIX-lea
1994 – S-a adoptat o nouă stemă pentru Municipiul București.
2002 - S-a dat în folosință prima linie de metrou ușor din țară (linia de tramvaie 41).
1 decembrie 2007 – S-a inaugurat Bradul Mileniului, cel mai înalt brad din Europa.