- 10 absențe
într-un an de instrucție
- purtare
rea
- rea
voință și îndărătnicie la instrucție
Medalie de asiduitate - Loja Sfântul Gheorghe 1892

Piesa de mai sus este o medalie masonică
de asiduitate – însemn de lojă în formă de triunghi
isoscel, Loja Siculia din Sfântul
Gheorghe (anul 1892). Pe avers pe laturile triunghiului sunt aplicate
inscripțiile: LEGY IGAZ / LEGY EROS / LEGY KITARO tradus aproximativ (FII
SINCER, FII PUTERNIC, FII INSISTENT). În centru sunt reprezentate un compas și un echer surmonate de un pentaclu
(stea în cinci colțuri), între instrumente este aplicată litera S. Pe revers,
pe laturile triunghiului sunt aplicate inscripțiile:
SEPS / SZENTGYORGY KELETEN tradus aproximativ (SFÂNTU GHEORGHE EST), iar în centru apar
inscripțiile: / T T / II /28 /000 /892 SICULIA. Piesa este confecționată din argint și
are latura de 6 centimetri. Vorbind etimologic, Francmasoneria este o asociaţie a
zidarilor (masoni) liberi (adjectivul ,,franc” desemna în Evul Mediu francez pe
cineva scutit de dările feudale). Cuvântul franc-mason, încetăţenit la noi prin
secolul al XVIII-lea de un cleric, vine prin filiera franceză; sensul termenului
fiind identic şi în celelalte limbi europene: freemason în engleză, Freimaurer
în germană şi liberi muratori în italiană. Situaţia privilegiată a acestei
asociaţii a constructorilor medievali – căreia putem să-i spunem : breaslă -
vine din faptul că membrii ei erau constructorii bisericilor şi catedralelor.
Toate domurile şi catedralele artei gotice au fost ridicate de francmasoni
între secolele X -XVII, aceasta fiind principala îndeletnicire a
Francmasoneriei. Francmasoneria a fost, ca orice breaslă medievală, o societate
secretă. Membrii ei aveau: parole, semne, vestimentaţie specială şi un alfabet
secret. Exista de asemenea un ritual simbolic, un simbolism al obiectelor (mai
ales al uneltelor de zidărie) şi un mit fundamental – mitul despre uciderea lui
Hiram, arhitectul templului lui Solomon, care a fost ucis de trei calfe cu
uneltele lor: rigla, cleştele (compasul) şi ciocanul de lemn (maiul), devenite
apoi simboluri în Francmasonerie. De asemenea locurile în care a fost lovit
Hiram au căpătat şi ele o valoare simbolică pentru masoni: gâtul – sediul
vieţii materiale, inima – sediul sufletului şi fruntea sediul inteligenţei. În
continuare voi enumera simbolurile masonice întâlnite pe insigne şi anume:
ECHERUL şi COMPASUL, sunt simboluri de bază ale masoneriei, necesare pentru
ridicarea unor edificii stabile şi drepte. Ele constituie alături de Biblie
(simbolul Cărţii Sacre), cele trei Mari Lumini ale Masoneriei. Echerul este
simbolul rectitudinii morale în conduită, ale cinstei şi onestităţii iar compasul,
simbolul patimilor (lăcomie, mânie, judecată nedreaptă, intoleranţă, egoism),
al cunoaşterii şi priceperii. Fără compas nu se poate alcătui un echer, iar
fără un echer nu se poate construi un Templu. FIRUL CU PLUMB PENTRU NIVEL, este
elementul echilibrului interior şi sugerează ideea ascensiunii stabile,
liniare, trasând o linie verticală infinită care conduce la perfecţiune.
Semnifică capacitatea de a construi un sistem de referinţă. CIOCANUL şi DALTA,
semnifică necesitatea de a uni acţiunea cu gândul. Ciocanul reprezintă forţa
voinţei iar dalta discernământul, inteligenţa şi fineţea. Combinarea celor două
determină perfecţionarea treptată a operei. RIGLA, este emblema perfecţiunii şi
a ordinii, este din timpuri străvechi instrumentul de comparaţie a mărimii de
măsurare a armoniei proporţiilor. Este şi simbolul celor 24 de ore ale zilei,
dintre care o parte trebuie dedicate gândului, una lucrului, una odihnei şi un
celor care au nevoie de ajutor. MISTRIA, simbolizează binefacerea, precum şi
dorinţa de al ajuta pe cel care are nevoie, exprimă bunătatea, caritatea dar şi
voinţa fiinţei umane. DELTA, numită şi triunghiul lui Solomon. Are forma unui
triunghi echilateral şi este reprezentarea geometrică a lui trei (principiul
triplicităţii). În tradiţia creştină semnifică trinitatea iar în mai multe
filozofii divinitatea ca perfecţiune. În Templu, Delta are în centru fie litera
G, căreia i se dau mai multe interpretări (Dumnezeu – God, Cunoaştere – Gnosi,
Geometrie, Geneza), fie tetragrama ebraică, fie schema pitagorică, fie ochiul
divin – simbol al principiului creator, fie soarele – principiul luminos al
vieţii. OCHIUL ATOTVĂZĂTOR, simbol al Divinităţii şi, prin analogie, al
atributelor cele mai importante pentru om: iubirea, ştiinţa, dreptatea, şi
mila. Una dintre cele mai importante reprezentări ale Ochiului Atotvăzător se
găseşte pe bancnota de un dolar. Ea reproduce Marele Sigiliu al Statelor Unite.
SOARELE şi LUNA, reprezintă alternanţa şi echilibrul între zi şi noapte între
alb şi negru, între activitate şi repaos, dialectica contrariilor. Soarele
simbolizează Masculinul, fiind de aceea simbolul Originii, al Începutului, al
raţiunii care luminează tenebrele şi iluminează spiritele. Luna simbolizează
Femininul, obscurul, intuiţia, caracterul schimbător al formelor. ZODIACUL,
după etinomul grecesc, ,,cerc cu figuri animale” , era, conform definiţiei
platonice, ,,imaginea cerului”. În masonerie zodiacul este folosit ca sistem
simbolic şi nu are caracter divin sau astrologic, ci înfăţişează o viziune
cosmologică a universului. ACACIA (SALCÂMUL), este cel mai important dintre
simbolurile vegetale ale masoneriei simbolizând principiul nemuririi gradului
de Maestru. Salcâmul este simbolul speranţei şi al existenţei sufletului
dincolo de moartea fizică şi conservarea energiei indestructibile a vieţii.
COLOANELE, simbolizează dualitatea. Prima coloană simbolizează elementul
feminin, aerul, suflul ce alimentează viaţa, sensibilitate, înţelepciune iar a
doua elementul masculin, focul, căldura vitală devoratoare, activitatea, suflu
alchimiştilor. Din duplicitatea celor două se naşte dihotomia între vertical şi
orizontal, între valorile terestre şi cele ale aerului, căutarea contrariilor
şi principiilor complementare. Coloanele mai înseamnă perpendicularitate,
stabilitate, echilibru, joc controlat al dinamicii între urcuş şi coborâşi.
MOZAICUL, pavimentul cu dale albe şi negre este simbolul binarului, al
opoziţiei între o entitate şi alta, între spirit şi materie, între adevăr şi
fals, între bine şi rău, între frumos şi urât, sugerând în acelaşi timp şi
dinamica compoziţiei între contrarii. LITERA ,,G”, simbol al geometriei şi unul
dintre simbolurile lui Dumnezeu (God în limba engleză). Este asociat adesea cu
echerul şi compasul alcătuind simbolul Masoneriei. Marea Lojă Națională
din România (M.L.N.R.) a fost înființată în anul 1993 sub
patronajul Marelui Orient al Italiei și la inițiativa unor cercuri
masonice americane. La momentul înființări, mai exista încă o organizație
masonică în România având același nume, înființată pe filieră franceză, care
însă în anul 1996 a fost redenumită în Marea Lojă Națională Unită din
România (MLNUR) iar în 2010 în Marea Lojă Națională Română 1880 (MLNR
1880). În anul 2001, o parte a MLNUR, s-a unit cu MLNR, dorind să unifice masoneria
regulară recunoscută. Pe 24 ianuarie 2008, două mari organizații masonice,
Marea Lojă Națională din România și Marea Lojă a României au fuzionat devenind
MLNR, aceasta editând revista Atelierul Masonic. Temuta, admirata sau dezavuata, Francmasoneria a
jucat si continua sa aiba un rol important in multiple planuri ale Romaniei.
Sub semnul echerului si compasului de sub ochiul unic, s-au desfasurat
evenimente majore ale neamului. Efervescenta masonica in Romania a atins o
considerabila cota in perioada pasoptista, considerata de istorici o generatie
de masoni. Sintagma este acoperita de adevar, daca luam in calcul ca cei vizati
apartineau unor societati secrete literare si masonice de la Bucuresti, Iasi,
Brasov, Chisinau, Cernauti. Printre exponentii de seama, desavarsiti in
lojile pariziene, ii gasim pe Balcescu, Rosetti, Kogalniceanu, Alecsandri,
Cuza, Negruzzi si I.C. Bratianu. Sub regele Carol I, nu mai putin de 12
din 19 prim-ministri au fost masoni, ca si alti importanti oameni politici ai
vremii. Acum, Francmasoneria romana a facut pasul catre Marea Loja Nationala.
În fine, in perioada Romaniei Mari, o figura proeminenta a fost primul-ministru
Alexandru Vaida-Voievod, incadrat in loja "Ernest Renan", alaturi de
Traian Vuia, Mihai Serban s.a. El a obtinut, datorita discutiilor cu omologii
sai masoni, premierii britanic si francez, Lloyd George si Georges Clemenceau,
acceptul unor importante revendicari teritoriale romanesti, inclusiv Basarabia.
Numele altor oameni care se afla si astazi, ori s-au aflat pana nu demult,
in primele randuri ale celebritatilor Masoneriei romanesti sunt: Petre Roman,
Viorel Hrebenciuc, Ioan Rus, Gelu Voican Voiculescu, Dumitru Prunariu, Lucian
Bolcas, Alexandru Ciocâlteu, Constantin Balaceanu Stolnici, Virgil Ardelean,
Ioan Talpeş, Ovidiu Tender, Irinel Popescu, Alexandru Bittner, Razvan
Teodorescu, Victor Babiuc, Gheorghe Zamfir, Crin Halaicu, Tudor Gheorghe,
Florian Pittis si Adrian Severin. Ziaristul si muzeograful Horia
Nestorescu-Balcesti, renumit pentru lucrarile sale de istorie a Masoneriei
romane, afirma ca: "Romanii datoreaza Francmasoneriei faurirea Romaniei
Moderne, a Independentei, a Regatului, a Statului national unitar si
suveran". Biserica Ortodoxa Romana este de cu totul alta parere.
Prin Hotararea Sfantului Sinod din 1937, la concluziile Mitropolitului Nicolae
al Ardealului, ramasa si astazi in vigoare, aceasta subliniaza in sapte puncte
urmatoarea sinteza: "Este o organizatie mondiala secreta, in care
evreii au un rol insemnat, avand un rit cvasi-religios, luptand impotriva
conceptiei crestine, impotriva principiului monarhic si national, pentru
a realiza o republica internationala, laica. Este un ferment de
stricaciune morala, de dezordine sociala. Biserica osandeste Francmasoneria ca
doctrina, ca organizatie si ca metoda de lucru oculta". Cuvintele
„francmason“, „francmasonerie“ sunt forma românească a cuvintelor englez free
mason, francez francmaçon şi german Freimaurer care
înseamnă „zidar,constructor liber“ şi reprezintă o moştenire a uneia din
rădăcinile francmasoneriei: breasla zidarilor care construiau biserici,
bazilicile şi catedralele în Evul mediu. Potrivit dicţionarului
enciclopedic „The New Encyclopedia Britannica“, francmasoneria este cea mai
vastă societate secretă din lume, răspândindu-se mai cu seamă datorită
întinderii în sec. al XIX-lea a Imperiului ritanic (mai corect spus ar fi
însă: „societate discretă“). Însă francmasoneria a funcţionat în secret doar
atunci şi acolo unde a fost interzisă de lege. Ea nu este prin natura ei o
asociaţie secretă, deşi prezintă asemănări cu Şcolile de Mistere din
Antichitate. Însă, potrivit definiţiei date de masonii înşişi, masoneria
este: „o asociaţie de oameni liberi şi de bune moravuri care conlucrează pentru
binele şi progresul societăţii prin perfecţionarea morală şi intelectuală a
membrilor săi.“ Despre Masonerie există două puncte de vedere: primul,
pro-masonic, prezintă masoneria ca pe o organizație fraternă, ai căror membri
sunt uniți de idealuri comune morale şi metafizice; în cele mai multe
dintre ramuri, de credinţa într-o fiinţă supremă. Câtă vreme masoneria tinde
spre perfecţionarea omului, este compatibilă cu orice credinţă sau convingere
sinceră şi nu ar trebui să apară probleme; al doilea, anti-masonic, prezintă
această organizație într-o lumină diabolică, socotind-o o pseudoreligie, cu o
organizare ermetică, antisocială, complotistă si satanista. Lojele
masonice sunt forme de organizare ale masonilor de oriunde.
Campionat regional (ciclism)
U.C.F.S.R. (Uniunea de cultură fizică și sport din România)
R.A.M. (Regiunea Autonomă Mureș)
U.C.F.S
(Uniunea de cultură fizică și sport) s-a constituit în
anul 1962, ca structură subordonată Ministerului Tineretului și Sportului. Ea a
înglobat toate asociațiile A.V.S.A.P. existente până la acea vreme în
țară. A.V.S.A.P. (Asociația voluntară pentru sprijinirea apărării patriei) s-a
constituit prin Decretul Prezidiului Marii Adunări Naționale nr.415 din 30
noiembrie 1952, fiind subordonată direct Consiliului de Miniștri. Activitatea
acestor asociații era mascată de acțiuni cu caracter sportiv devenind astfel și
mai accesibilă maselor de tineri. AVSAP a fost condusă de Comitetul central
organizatoric și Comitetele organizatorice de la nivele diferite: regiune,
raion, oraș, comună, sat, întreprindere, GAS, GAC, SMT, etc. Organizațiile de
bază erau conduse de ofițeri ai MFA, activiști salarizați și voluntari,
pregătiți în școlile Comitetului organizatoric central. La împlinirea vârstei
de 16 ani tânărul semna o adeziune, precizând activitatea dorită și plătea o
taxă simbolică de 1 leu pe an. Devenind membru primeai un carnet albastru și o
insignă. Tineretul AVSAP s-a pregătit premilitar în ramuri tehnice legate de
aviație, marină, transmisiuni, construcții drumuri și poduri, activități care
ulterior pentru mulți au devenit meserii practicate toată viața.
Ciclismul este,
în sensul larg al cuvântului, deplasarea pe sol folosind mijloace de transport puse
în mișcare de mușchii omului, cu precădere bicicletele. Ciclismul se
împarte în două categorii: de plăcere și disciplină sportivă de sine
stătătoare. Ciclismul sportiv este condus de Uniunea Ciclistă Internațională,
cu sediul în Elveția. Sportul ciclism înseamnă organizare riguroasă dar și
investiții însemnate în echipamentele de concurs. Printre primii
locuitori ai Capitalei, care au folosit bicicleta ca mijloc de locomotie, se
numarau si cateva personalitati ale vremii: N. Velescu, dr. V. Urechia, Al.
Vlahuta, B. Delavrancea si Al. Macedonski. In aceasta perioada, ciclistii care
doreau sa organizeze concursuri dupa modelul occidental au importat biciclete
cu roata mare in fata, numite bicicle. In ultimul deceniu al secolului trecut,
sporeste numarul societatilor de ciclism, apar primele curse, primele
velodromuri. Inca din 1886 fusesera infiintate cluburile cicliste ”Velocitas”
si ”Huniade”, iar in anul 1889 “Asociatia de ciclism” din Arad. Cursa de debut
din Bucuresti, care are loc in 1891 pe distanta Otopeni – Baneasa de 10 km,
este castigata de D. Dumitrescu, unde se inalta astazi Arcui de Triumf. O data
cu inmultirea societatilor cicliste, se impune necesitatea coordonarii si
organizarii ritmice a activitatii cicliste. In consecinta, in 1891 se
infiinteaza ”Clubul velocipedistilor” din Bucuresti care va organiza un concurs
oficial. In 1893, se fac intreceri pe velocipede in cadrul unei serbari de
binefacere, destinate ajutoarelor oferite sinistratilor inundatiilor de la
periferia Capitalei. De acum, ciclismul romanesc fusese confirmat ca o
activitate sportiva, motiv pentru care se infiinteaza ”Clubul ciclistilor” in
1896 si ”Uniunea velocipedica a Romaniei” in 1897, care se dorea sa detina
prerogativele unei federatii nationale. In 1900 ia nastere ”Uniunea Ciclistilor
Excursionisti” si apare prima revista ciclista lunara din tara noastra,
intitulata ”Bicicleta”. Inca din 1894 functiona prima scoala de invatare a
mersului pe bicicleta, in spatiul pietei Victoria si al soselei Kiseleff din zilele
noatre. Pe campul acestei scoli va fi amenajata o pista pe pamant lunga de 250
m, cu o turnura usor ridicata la inaltimea de cca 1,50 m. Apare, asadar,
primul, velodrom din Romania, denumit ”Victoria”, proprietatea lui Alois
Pucher, langa atelierul de reparat biciclete. In aceste conditii, pe langa
ciclismul de sosea, apare si cel de velodrom. Pentru ca tribunele velodromului
erau neincapatoare si ciclistii evoluau invaluiti de praful pistei, a aparut
nevoia de a construi un nou velodrom, mai incapator si cu anexe sanitare.
Initiatorul acestui proiect a fost directorul ziarului “Universul”, Luigi
Cazzavillan si, totodata, reprezentant in Romania al unei fabrici italiene dc
biciclete (firma ”Bianchi”). El a construit un splendid veledrom cu pista de
lemn, lunga de 333,33 m si lata de 6 m. Arena a fost ridicata pe soseaua
Kiseleff, in dreapta Arcului de Triumf. Inaugurarea velodromului s-a facut in
1896, prilejuind o bogata activitate ciclista de velodrom, unde au concurat
ciclisti din Germania, Austria, Ungaria. In 1898, velodromul a fost demontat si
pista vanduta ca lemn de foc pentru a se acoperi datoriile la fisc, ramase
neachitate dupa moartea fondatorului. Dupa o intrerupere indelungata, timp in
care cursele de viteza s-au desfasurat pe aleile din parcuri si la hipodrom,
ciclismul de pista isi va relua activitatea o data cu construirea velodromului
de la Galati (1923), din initiativa lui Ernest Flacs, presedintele Clubului
Ciclist Galati. De asemenea, este consemnata existenta unui velodrom la
Craiova, unde s-au derulat concursuri intre ciclistii bucuresteni si craioveni
in anii 1896-1898. Dezvoltarea ciclismului de sosea si de pista, reteaua tot
mai mare de concursuri si aparitia mai multor cluburi cu acest profil in
Capitala si in teritoriu, au creat conditii pentru infiintarea FR de Ciclism.
Acest eveniment, care are loc in 26 aprilie 1931, succede existenta celor doua
nuclee organizatorice, care la vremea respectiva si-au asumat rolul de
conducere si organizare a ciclismului romanesc. Aceste nuclee au fost: Uniunea
Velocipedica a Romaniei (1897) si Comisiunea de Ciclism (1912) din cadrul
Federatiei Societatilor Sportive din Romania (FSSR).

Regiunea Autonomă
Maghiară
a fost o diviziune administrativ-teritorială din centrul României, înființată
în anul 1952 și existentă până în 1968. Regiunea a fost creată pe fondul
modelului sovietic de organizare teritorială și inclusă în Constituția României
din 1952, cuprinzând zona locuită compact de populația maghiară și secuiască
din Ținutul Secuiesc. (sub o formă reorganizată între 1960 și 1968). Perioada de existență:
- 1952–1960 sub
numele de Regiunea Autonom Maghiară
- 1960 – 1968 sub numele de Regiunea Mureș-Autonomă
Maghairă
Capitala regiunii a fost orașul Târgu
Mureș. Regiunea Autonomă Maghiară a cuprins următoarele
raioane:
- 1952-1956:
Ciuc, Gheorgheni, Odorhei, Reghin, Sângeorgiu de Pădure, Sfântu Gheorghe, Târgu
Mureș, Târgu Secuiesc, Toplița
- 1956-1960:
Ciuc, Cristuru Secuiesc, Gheorgheni, Odorhei, Reghin, Sângeorgiu de Pădure,
Sfântu Gheorghe, Târgu Mureș, Târgu Secuiesc, Toplița
Regiunea
a fost desființată în 1968, în cadrul noii împărțiri administrative a României
pe județe, care a înlocuit sistemul regional de tip sovietic.
Mărturie de botez - Elena P. Papaiani - născută 1917
Botezul lui Isus Hristos
Mărturiile de botez (în special cele vechi) sunt
piese metalice de forma unor monede, medalii, sau jetoane care se confer
copilului și nașilor săi de botez, însemn de respect și amintire. Adeseori
acestea sunt confecționate din argint și au forme diferite (în general rotunde,
dar si ovale sau chiar poligonale). Mai întotdeauna pe aceste piese este
consemnat numele copilului botezat, al nașilor săi de botez, dar și data
nașterii și botezului copilului. Adeseori pe mărturiile de botez se gravează și
unele imagini (chipul unui bebeluș dezbrăcat, un preot care scufundă bebelușul
în scăldătoare sau un porumbel (reprezentând sfântul duh) care se coboară
asupra scăldătorii în care este scufundat (botezat) copilul. Exponatul de astăzi face parte din colecția lui Nicolae
Teodor Săceanu.
Sosirea pe lume a unui copil a fost întotdeauna
prilej de bucurie. Pentru a marca cum se cuvine fericitul eveniment, familiile
înstărite emiteau o mărturie de botez. Acest lucru s-a întâmplat în anul 1917
și în familia actorului Sebastian Papaiani, la nașterea mătușii sale, Elena.
Aceasta era fiica Sevastiei Papaiani, posesoarea libretului de economii
prezentat aici. De altfel numele Elenei apare și pe libretul de economii, fiind
menționată drept persoana ce va beneficia de sumă în cazul decesului titularei.
Mărturia de botez este confecționată din bronz și are diametru de 23 mm. Pe una
din fețe este redată scena Botezului și are inscripția BOTEZU LUI ISUS HRISTOS,
totul într-un cerc perlat, iar pe cealaltă față are incizat numele, Elena I.
Papaiani și, într-un cerc perlat, „ochiul atoatevăzător” și inscripția NĂSCUT
ÎN ANUL 1917.
C.T.A. (Cerc tehnico-aplicativ schi)
Schiul colectează
diferite discipline de iarnă unite prin
utilizarea schiurilor ca instrument pentru
deplasarea distanțelor pe suprafețe înzăpezite. În România primele știri despre
schi ca sport au apărut în "Revista Automobilă" în anul 1920, unde
este menționată Societatea de schi "Karpathia" din Brașov, înființată
în anul 1880.Tot în 1880 se înființează "Societatea Carpatină Ardeleană a
Turiștilor" SKV (Siebenburgische Karpathenverein"),
cu sediul la Sibiu, care avea secții regionale în diferite zone ale țării.
Una dintre realizările SKV a fost tipărirea unui "Anuar al SKV",
apărut între anii 1881-1944, în care erau tratate și problemele specifice muntelui
pe timp de iarnă, inclusiv amenajarea unor pârtii de schi, case de adăpost etc.
În anul 1893, ia ființă prima societate turistică românească cu activitate
efectivă cunoscută: "Societatea Carpatină Sinaia". În statutul său,
alături de obiectivele turistice, științifice și culturale, întâlnim și
preocuparea pentru activități sportive ca tirul, vânătoarea și sporturile de
iarna (schi, bob - sanie). În 1892, se semnalează un grup de schiori condus de
Carol Ganzer, care parcurge Clăbucetele Predealului. Un an mai târziu, revista "Hercules"
își informa cititorii că "săniușul pe picioare" se practica în multe
localități ardelene, mai ales în zona Clujului și Bihorului. În anul 1905
se înființează "Societatea de Schi Brașoveană" aparținând
locuitorilor de naționalitate germană - Kronstadter Ski Vereinigung"),
iar în 1909 se organizează primul concurs de schi din România. Doi ani mai
târziu s-a disputat și prima cursă de coborâre din Postăvar până în Poiana
Brașovului, învingător fiind W. Janesch. Au participat 11 concurenți. Tot în acești
ani încep să fie organizate și întreceri feminine pe distanțe scurte. Anul 1913
consemnează construirea primei trambuline de sărituri cu schiurile în Poiana
Postăvarului de către KSV. Primul Campionat Național este disputat la Sinaia în
1927. Primul campionat interuniversitar are loc la Predeal în 1930. În 1931, ia
ființă FRSB (Federația Română de Schi Biatlon).
Astăzi se practică diverese discipline sportive de schi: schi alpin, schi
nordic, schi alpinism, schi freestyle și schifreeride.

Cercurile tehnico
aplicative (C.T.A.) erau
forme de pregătire specială în cadrul formațiunilor de pregătire militară a
tineretului pentru apărarea patriei (P.T.A.P.). Pentru a înțelege contextul
apariției formațiunilor PTAP să nu uităm că, urmare a creării NATO (1949), la
14 mai 1955, din inițiativa Uniunii Sovietice, apare al doilea bloc militar
(Pactul de la Varșovia, semnat de toate statele comuniste) în scopul apărării
colective împotriva unei agresiuni externe. Cu toate acestea, la data de 20
august 1968 o forță militară a Pactului de la Varșovia (formată din 23 divizii
sovietice și 6 din partea altor țări comuniste) invadează Cehoslovacia pentru a
înăbuși mișcarea reformatoare de acolo, împotriva URSS. E de reținut că
România nu a participat la această acțiune, supărând rău de tot “prietenul de la răsărit”. O invazie
asemănătoare celei din Cehoslovacia era iminentă și în România. La data de 15
noiembrie 1968 în România s-a adoptat Legea nr. 33 care a instituit pregătirea
tineretului pentru apărarea patriei. Conducerea acestei pregătiri a fost
încredințată UTC-ului, sprijinit de mai multe structuri administrative,
militare și civile. Toți băieții și fetele cu vârste incluse între 18 – 20 ani
erau incluși în formațiunile de PTAP. Pregătirea consta în pregătire militară
generală, cunoașterea armelor de nimicire în masă și a modului de protecție
împotriva lor, apărare locală antiaeriană, pregătire sanitară și de prim ajutor
precum și pregătire de specialitate, în cadrul cercurilor tehnico-aplicative de
pe lângă unitățile militare. Tinerii purtau pe timpul pregătirii o uniformă
albastră asemănătoare cu cea a gărzilor patriotice (dar care era kaki)
iar manualele după care se pregăteau erau asigurate de către Ministerul
Apărării Naționale. Adeseori se organizau tabere și concursuri pe tematici
specifice. Pentru
stimularea tinerilor participanți la pregătire se acordau diplome, medalii,
insigne și alte stimulente.