duminică, 28 octombrie 2018

MONEDE EURO ESTONIENE DE COLECȚIE - 1


Moneda de mai jos marchează trecerea a 100 de ani de la nașterea lui Raimond Valgre. Pe aversul acestei monede este reprezentată o partitură muzicală, valoarea – 7 euro și circular, de două ori, inscripția RAIMOND VALGRE 100. Pe reversul monedei se prezintă stema Estoniei și circular înscrisurile EESTI VABARIIK (Republica Estonia) și anul emiterii – 2013. 
1. Moneda are următoarele caracteristici tehnice: data emiterii – 7.10.2013, valoarea – 7 euro, compoziția – argint,  forma – rotundă, diametrul – 38,61 milimetri, greutatea – 28,28 grame, calitatea – proof, tirajul – 7500 bucăți și designer – Berbel Latt. 
Raimond Valgre (născut Tiisel, 7 octombrie 1913 - 31 decembrie 1949) a fost compozitor și muzician estonian, ale cărui cântece au devenit unele dintre cele mai cunoscute în Estonia. 
2. Moneda de mai jos marchează trecerea a 150 de ani de la nașterea lui Jaan Poska. Pe aversul acestei monede este reprezentat chipul său și circular pe marginea monedei inscripțiile JAAN POSKA și 10 Euro – valoarea. Pe reversul monedei se prezintă stema Estoniei și circular înscrisul EESTI VABARIIK (Republica Estonia) și liniar anul emiterii – 2016. 
Moneda are următoarele caracteristici tehnice: data emiterii – 22.01.2016, valoarea – 10 euro, compoziția – argint,  forma – rotundă, calitatea – proof, tirajul – 4000 bucăți și designer – Mall Nukke. 
Jaan Poska (12/24 ianuarie 1866 – 7 martie 1920) a fost un avocat și politician estonian. În perioada 1913 – 1917 a fost primar al orașului Tallinn. În această poziție, a susținut reformele, cum ar fi reformarea sistemului de sănătate și înființarea a două școli. La 24 februarie 1918 a a fost numit ministru al afacerilor externe al Estoniei. A lucrat în Europa de Vest pentru a obține recunoașterea diplomatică a Estoniei și a participat la Conferința de Pace de la Paris.
3. Moneda de mai jos marchează trecerea a 150 de ani de la nașterea lui Jaan TõnissonPe aversul acestei monede este reprezentat chipul său și circular inscripțiile 15 Euro – valoarea și numele JAAN TONISSON. Pe reversul monedei se prezintă stema Estoniei și circular înscrisurile EESTI VABARIIK (Republica Estonia) și anul emiterii – 2018. 
Moneda are următoarele caracteristici tehnice: data emiterii – 01.12.2018, valoarea – 15 euro, compoziția – argint,  forma – rotundă, calitatea – proof, tirajul – 3000 bucăți și designer – Sebastian Mikolajczak. 
Jaan Tõnisson (10/22 decembrie 1868 – 1941?) a fost un om de stat estonian care a îndeplinit înalte funcții în guvernul național (de 2 ori prim ministru și o dată ministru de externe). 
4. Moneda de mai jos va fi emisă în anul 2019 pentru a marca trecerea a 200 de ani de la nașterea lui Johann Voldemar Jannsen. Se cunoaște doar aversul monedei ce redă chipul său și înscrisurile: numele – JOHANN VOLDEMAR JANNSEN 200, valoarea – 12 Euro și numele pricnipalei sale poezii: “Mu isamaa, mu onn ja room” (Țara, căminul și camera mea). 
Moneda are următoarele caracteristici tehnice: anul emiterii – 2019,  valoarea – 12 euro, compoziția – aliaj de argint,  forma – rotundă, calitatea – proof, tirajul – 4000 bucăți și designer – Heino Prunsvelt. 
Johann Voldemar Jannsen (16 mai 1819 – 13 iulie 1890) a fost un scriitor și ziarist estonian, o figură centrală a mișcării naționale de redeșteptare națională a Estoniei și autorul poeziei “Mu isamaa, mu onn ja room” adoptată din 1920 ca text al imnului național al Estoniei.

xxx

O EPIGRAMĂ PROPRIE
O PASTILĂ DE UMOR
O VORBĂ DE DUH
DE LA ÎNAINTAȘI

___________xxx___________

CÂTEVA MEDALII 
ȘI INSIGNE ROMÂNEȘTI

Informaţii generale despre medalistică  şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul  "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.
Marea Unire - 100 ani - 1.12.1918
Zborul Unirii - Bacău - Blaj - 100 ani  
Monetăria Statului a considerat absolut firesc să emită un produs medalistic distinct, dedicat Zborul Marii Uniri”. Aversul medaliei prezintă metaforic aparatul de zbor Farman 40, în mijloc având un stilou cu o peniță, care traversează un masiv muntos între Bacău și Blaj. Reversul înfățișează, printr-un joc de trei puzzle-uri îmbinate, cele trei provincii românești: Țara Românească, Moldova și Transilvania, pe care sunt așezate trei artefacte descoperite pe teritoriul geto-dac, reprezentări care trimit la simbolurile animaliere naționale: acvila, bourul și leul. Medalia are următoarele caracteristici tehnice: forma – rotundă, materialul – aliaj argint, puritatea – 92,5%, diametrul – 37 milimetri, greutatea – 22 grame, calitatea – proof, tirajul – 200 exemplare și prețul unitar de achiziție (TVA inclus) – 250 lei. Cu numai o săptămână înainte de Marea Adunare de la Alba Iulia, doi voluntari, aviatorul Vasile Niculescu și căpitanul Victor Precup, au îndeplinit o misiune secretă care avea ca scop ducerea la Blaj și aducerea de acolo a mesajului Unirii și a unor documente de importanță majoră pentru actul ce urma să se împlinească la 1 Decembrie 1918. Despre acest extraordinar episod din istoria noastră manualele nu vorbesc. Desfășurată în condiții extreme, misiunea a fost un succes și avea să rămână consemnată doar în lucrări militare și în memorii, sub denumirea de „Zborul Marii Uniri”. Pe la începutul lunii noiembrie 1918, „fierberea” din Transilvania denota, fără echivoc, dorința fermă de unire a acestei provincii cu ţara. Tratativele purtate la Arad între Consiliul Național Român Central și reprezentanții guvernului maghiar constituiau o recunoaștere a acestei stări și a faptului că românii transilvăneni sunt stăpâni pe situație și că lucrurile vor evolua în direcția iminentei uniri. Rezultatul tratativelor, precum și opinia guvernului român refugiat la Iași referitoare la Unirea cu ţara trebuiau cunoscute de ambele părți ale Carpaților. În această situație, Marele Cartier General Român a ordonat trimiterea peste munți, la Blaj, a unui avion care să transporte de urgență documente deosebit de importante în vederea bunului mers al acțiunii.
Pentru îndeplinirea misiunii s-a recurs la voluntari. Dintre cei care s-au oferit să o îndeplinească au fost selectați aviatorul Vasile Niculescu (un absolvent de seminar teologic, care a urmat școala de pilotaj, gata să-și piardă viața în timpul unui atac german, în iulie 1917) și căpitanul Victor Precup, trimisul Marelui Cartier General, originar din Transilvania. Primul mai trecuse cu avionul peste Carpați în campania din vara lui 1917 și lansase manifeste în Ardeal. De data aceasta, situația era cu totul specială: iarna, extrem de geroasă, benzina nu ajungea și pentru întoarcere, iar pornirea motorului devenea foarte dificilă, mai ales că avionul Farman 40 avea carlinga deschisă, zbura la 2600 metri altitudine, la o temperatură de aproape minus 40 de grade Celsius. În acest scop, avionului i s-a mai adăugat un rezervor, iar cei doi mesageri, îmbrăcați în costume groase și cu fețele acoperite cu un strat de parafină, au renunțat la armament și la parașute. Aveau asupra lor doar o hartă de zbor și o busolă. În carlingă se aflau o geantă militară sigilată, cu documente secrete, printre care și scrisoarea primului-ministru Ion I. C. Brătianu către conducerea Consiliului Național Român Central, și un sac cu manifeste, care trebuiau lansate la Blaj. Zborul s-a efectuat la data de 23 noiembrie 1918. Avionul a decolat de la Bacău și a aterizat pe Câmpia Libertății din Blaj, în apropierea statuii lui Avram Iancu, la ora 13:35, după 2 ore și 15 minute de survol. Imediat după aterizare, aparatul a fost înconjurat de numeroși oameni, veniți să-i felicite pe cei doi soli ai Unirii. Căpitanul Virgil Pop, împreună cu o grupă de studenți care făceau parte din garda orașului, dotați cu o mitralieră, a preluat paza aparatului. „Peste puțin timp, avionul din care încă nu mă coborâsem era înconjurat de o mare mulțime de blăjeni și țărani din satele apropiate, trecuți îmbră­cați prin apa Târnavelor. Am rămas mut și fără simțire la entuziasmul acestor oameni când au văzut tricolorul de pe avionul sosit din Regat, aducându-le știri ce le umpleau sufletul de bucurie (...) Prima solie a mântuirii din Regat le-a sosit. Fiecare blăjean și țăran au căutat să dea mâna cu noi, să ia la fiecare un lucru cât de neînsemnat al nostru, ca să ni-l ducă acolo unde trebuia să ne odihnim peste noapte”, scria Vasile Niculescu în memoriile sale. La rându-i, ziarul local „Unirea” scria: „Din Țara Românească ne-au sosit azi la ora 1.d.d (după-amiază, n.r.) locotenentul pilot Niculescu din Armata română și căpitanul Precup, originar din Transilvania: au sosit cu aeroplanul, împrăștiind apelul pentru Blaj. Dânșii au plecat de la Bacău și au parcurs drumul până la Blaj în două ore. Lumea a alergat din toate părțile, aclamând aeroplanul în culorile românești. După câteva virajuri peste oraș, aeroplanul a aterizat pe Câmpia Libertății. Toată lumea a grăbit într-acolo, prin gheață, zăpadă și tină, ca să strângă mâna fraților care ne-au adus solia mântuirii. Ei ne-au spus că Armata română a trecut Carpații prin zăpada de peste 2 metri și că vin să ne îmbrățișeze cu dragoste de frați și să anunțe locuitorii străini de pe plaiurile românești că vin în numele păcii și al libertății tuturor neamurilor”. Din memoriile aviatorului Vasile Niculescu mai aflăm că după ce s-a plimbat pe străzile orașului cu colegul său de zbor, aclamați de la ferestre și balcoane, au fost conduși la Palatul mitropolitan, unde au fost întâmpinați de Vasile Suciu, Mitropolitul Bisericii Unite a Blajului. Acolo s-a întrunit Comitetul Național, iar în acea noapte au fost anunțate toate centrele românești despre sosirea avionului. Tot atunci, Comitetul a hotărât Unirea cu Patria-mamă și întrunirea Marii Adunări Naționale de la Alba Iulia la 1 Decembrie. Împreună cu aceste hotărâri, solii din Regat, în dimineața zilei de 24 noiembrie, au mers la avion, unde zăpada fusese permanent îndepărtată, iar aerul încălzit cu lemne aprinse, au pregătit aparatul de zbor, în timp ce „blăjenii, într-un cor, cântau cântece naționale patriotice”, după cum își amintește aviatorul Niculescu. Apoi, la ora 11:25, s-au ridicat în aer, cu carlinga avionului plină cu flori și cu zeci de mesaje scrise pe aripile de pânză ale aparatului și au aterizat la Bacău, la ora 14:00. În ziua următoare, cei doi și-au continuat drumul la Iași, unde au aterizat la ora 10:00, pentru a raporta îndeplinirea misiunii. Mai târziu, acest act a fost considerat „Zborul Marii Uniri” și, în condițiile de atunci, sosirea soliei la Blaj „a însemnat pentru popor mai mult decât cea mai abilă acțiune diplomatică”, un punct major premergător actului Unirii de la 1 Decembrie 1918.
SURSA – NET =  http://ziarullumina.ro/aviatorul-vasile-niculescu-si-zborul-marii-uniri-135419.html 
Avram Iancu - Eroul dreptății 
Poporul român - recunoscător 1921
Avram Iancu s-a nascut în anul 1824, în localitatea Vidra de Sus, azi comuna Avram Iancu, judetul Alba. Din pacate, ziua si luna nu se cunosc, pentru ca în matricola - actul de nastere nr. 40/1824 al comunei Vidra de Sus - se afla doar mentiunea ca “S-a nascut pe vremea cireselor”. Se poate deduce ca nasterea a avut loc în luna iulie 1824. Tatal lui Avram Iancu s-a numit Alexandru Iancu, iar mama – Maria. Erau oameni harnici si gospodari, cu o stare materiala buna. Avramut, precum îl dezmierdau parintii, era un copil plin de virtuti, gânditor si scurt la vorba, cu o inima sincera si buna. Buchiile le-a învatat la Vidra si Câmpeni, clasele elementare le-a urmat la Abrud, judetul Alba, gimnaziul inferior la Zlatna, cel superior si Facultatea de Drept la Cluj. Peste tot s-a bucurat de simpatia colegilor, profesorilor si a locuitorilor. A fost un student eminent, iar matematica si istoria i-au fost materiile preferate. Dupa terminarea cursurilor juridice la Cluj, în anul 1845, cu cele mai alese aprecieri de atestare si cu calificativul “eminent”, s-a prezentat în fata Guvernului din Cluj, pentru a fi primit ca practicant fara salariu. A fost însa respins de comisie, pentru ca era plebeu, adica nu avea originea de nobil maghiar. În urma acestei nedreptati, Avram Iancu s-a dus la Târgu Mures, unde s-a înscris la “Tabla Regeasca” în calitate de cancelist, cu scopul de-a se pregati în meseria de avocat, pe care a si obtinut-o în anul 1848, cu mult succes. Avram Iancu, om al pacii, dreptatii sociale si al bunei convietuiri între popoare a deplâns hotarârea motiunii nedrepte votata la 15 martie 1848, la Budapesta, potrivnica poporului român majoritar in Transilvania, de unire fortata a acestei provincii românesti cu Ungaria. La adunarea cancelistilor mureseni de la “Tabla Regeasca”, tinuta în ziua de 25 martie 1848, data la care cancelistii unguri solicitau celor români semnaturile si acordul unirii Transilvaniei cu Ungaria, Avram Iancu, în prezenta celor 300 de cancelisti prezenti la adunare, a pronuntat plin de indignare: “În numele neamului românesc resping marinimozitatea voastra. Dreptul istoric are sa se spulbere înaintea drepturilor omului. Spre rusinea veacului al XIX-lea, am suferit robia îndelungata. Pretindem stergerea sclaviei si egalitate perfecta sau moarte!”. În testamentul sau, Avram Iancu si-a precizat idealul sau în viata: “Unicul dor al vietii mele este sa-mi vad natiunea fericita, pentru care dupa puteri am lucrat pâna acum!”. A fost unul dintre initiatorii si organizatorii adunarilor de la Blaj din 30 aprilie, 15-17 mai si 15-23 septembrie 1848, precum si conducatorul cetelor înarmate de tarani si de mineri din Muntii Apuseni. În timpul Revolutiei de la 1848 a condus aceste osti, organizând apararea lor în Muntii Apuseni. A respins numeroasele atacuri ale ostilor maghiare, superioare ca numar si ca armament, câstigându-si renumele de "Craiul muntilor". Iancu considera necesara unirea fortelor revolutionare ale celor doua popoare (român si maghiar) în lupta împotriva dusmanului comun, absolutismul habsburgic. El conditiona însa aceasta unire de satisfacerea revendicarilor sociale si nationale ale românilor. Coplesite de armatele habsburgice si de cele tariste, tradate de unii generali, trupele revolutionare române si maghiare au capitulat la Siria, în 13 august 1849. Dupa înfrângerea revolutiei, bolnav si adânc îndurerat de nedreptatile ce li se faceau taranilor, a caror eliberare reala nu o putuse vedea înfaptuita, Avram Iancu a ramas printre moti, în Muntii Apuseni. În anul 1849, fiind la Viena pentru sustinerea drepturilor nationale, a refuzat sa primeasca o decoratie imperiala, zicând:
"Natiunii sa i se dea drepturile promise, atunci voi primi, altcum nu". Un an mai târziu refuza sa se întâlneasca cu împaratul Austriei, Franz Iosef, aflat în vizita prin Transilvania. În acelasi an este arestat si închis. Dupa eliberarea din închisoare, isi petrece ultimii ani ai vietii ratacind prin munti, pe Valea Ariesului, la Lupsa, dar mai cu seama la Baia de Cris, unde se adaposteste la covrigarul Ioan Stupina, supranumit Liber. Stând pe prispa casei acestuia, cânta serile din fluierul de paltin mestesugit cu multa maiestrie de el, în prezenta multimii de oameni care venea sa-l asculte. S-a stins din viata la 10 septembrie 1872, pe prispa casei acestuia. “Craiul Muntilor” a fost înmormântat cu multa evlavie în cimitirul din satul Tebea, comuna Baia de Cris, judetul Hunedoara, lânga gorunul lui Horea, potrivit dorintei sale testamentare. Avram Iancu a fost condus pe ultimul drum de un sobor de peste 30 de preoti si de peste 10000 de oameni, care i-au ramas fideli pâna în ultima clipa.  
Insigna - Asociația națională Cultul eroilor "Regina Maria"
100 ani de la Marea Unire - România 1908 - 2018 Alba Iulia
Jertfele românilor, de-a lungul existenței lor, sunt uriașe. Aproape că nu există palmă de pământ care să nu fi fost apărată prin jertfă de sânge. Prin moartea lor, eroii ne-au apărat ființa, limba, cultura și glia străbună. Iată de ce merită să-i cunoaștem și să-i venerăm. Instituția care și-a asumat nobila misiune de cinstire a memoriei și faptelor eroilor a fost Societatea Mormintelor Eroilor Căzuți în Război. Înființată la data de 12 septembrie 1919 prin Înaltul Decret Lege nr.4106 semnat de către Regele Ferdinand, acest organism era chemat ”să vorbească viitorimii despre jertfele și izbânzile noastre, despre frumusețea virtuților ostășești și despre nezdruncinata tărie a sufletului românesc”. Societatea a funcționat sub înaltul patronaj al Reginei Maria, ca președinte de onoare, și al I.P.S. Mitropolitului Primat Miron Cristea, ca președinte executiv. În anul 1927 aceasta și-a schimbat numele în Societatea 
“Cultul Eroilor”, iar în anul 1940 a devenit Așezământul Național “Regina Maria” pentru Cultul Eroilor. După abdicarea Regelui Mihai I și proclamarea Republicii, prin decretul nr.48 din 29 mai 1948 acesta a fost desființat, patrimoniul și atribuțiunile fiind transferate Ministerului Apărării Naționale. Hegemonia U.R.S.S. adusă de cel de-al doilea război mondial a condus la împânzirea teritoriului țării cu monumente dedicate ostașilor sovietici “eliberatori”, în detrimentul eroilor români. Abia în anul 1975, în condițiile emancipării de sub tutela Uniunii Sovietice, când s-a elaborat Decretul Lege al Consiliului de Stat nr.117, având ca obiect reglementarea operelor comemorative de război, începe să se manifeste, destul de modest, cultul față de eroii neamului. După decembrie 1989, la inițiativa unui grup de ofițeri, s-a înființat Comitetul național pentru restaurarea și îngrijirea monumentelor și cimitirelor eroilor (C.N.R.I.M.C.E.). Prin Sentința civilă nr.664 din 19 noiembrie 1991, asociația a dobândit personalitate juridică, iar în baza ordinului ministrului apărării naționale, Nicolae Spiroiu, a primit acordul de a funcționa sub patronajul M.Ap.N. și un sediul al comitetului de conducere, în palatul Cercului militar național din București. Prin Hotărârea Sfântului Sinod al BOR, nr.3036 din 19 - 20 iunie 1992 asociația a intrat sub oblăduirea Patriarhiei Bisericii Ortodoxe Române. La Conferința națională din 28 august 1997, C.N.R.I.M.C.E. a revenit la denumirea Asociația Națională “Cultul Eroilor”, asumându-și misiunea de a prelua obiectivele“Așezământului Național “Regina Maria” pentru Cultul Eroilor”. 
La 1 decembrie 1918 Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia, constituită din 1228 delegaţi şi sprijinită de peste 100000 de persoane adunate la eveniment din toate colţurile Ardealului şi Banatului, a adoptat o rezoluţie care consfinţeşte unirea tuturor românilor din Transilvania şi întreg Banatul cu România. Ziua de 1 decembrie 1918 marchează bilanţul luptei pentru întregirea statală, care vine să încununeze precedentele acţiuni ale fraţilor din Basarabia 27 martie 1918 şi Bucovina 28 noiembrie 1918. Poporul român a valorificat conjunctura internaţională creată în urma primului război mondial şi a ştiut să se afirme în contextul mişcării de eliberare a popoarelor şi al victoriei principiului naţionalităţilor în Europa. Rezoluţia votată de Marea Adunare Naţională proclama: deplina libertate naţională pentru toate popoarele conlocuitoare, egala îndreptăţire şi deplina libertate autonomă confesională, înfăptuirea desăvârşită a unui regim curat democratic, desăvârşita libertate de presă, asociere şi întrunire, libera propagandă a tuturor gândurilor omeneşti, reforma agrară radicală precum și aceleaşi drepturi şi avantaje muncitorilor români ca şi muncitorilor din statele europene dezvoltate. Legea Unirii a fost ratificată prin decretul lege nr. 3631 din 11 decembrie 1918 de către regele Ferdinand I şi votată în unanimitate de Adunarea Deputaţilor în şedinţa din 29 decembrie 1919. 
Insigna - F.R.A. Categoria - I
(Federația română de atletism)
Federatia Romana de Atletism (F.R.A.) patroneaza toate sectiile de atletism ale cluburilor si asociatiilor sportive din Romania, desfasurandu-si activitatea in conformitate cu Statutul si Regulamentele proprii. F.R.A.are la bază principiile fundamentale ale atletismului si ale sportului in general, considerand ca sunt esentiale fair-play-ul si respectarea regulilor competitionale de catre toti cei implicati in activitatile atletice. Printre valorile promovate de Federatia Romana de Atletism se numara respectul fata de ceilalti competitori, onestitatea, spiritul de echipa. Astfel, sunt incurajate: cooperarea, responsabilitatea, sportivitatea, increderea, implicarea etc. Mai mult, F.R.A. considera ca atletii si antrenorii trebuie sa integreze valorile etice ale sportului atat in competii, cat si in antrenamentele zilnice. Sus am postat logo-ul F.R.A. şi o aripă a clădirii F.R.A. din Bucureşti.
Atletismul apare in Romania la sfarsitul secolului al XIX-lea, la initiativa studentilor care studiau in tarile occidentale. In timpul vacantelor, acestia promovau atletismul organizând competitii de alergari, sarituri si aruncări. Primul concurs organizat de atletism are loc in 1882 la Bucuresti, cu participarea elevilor de la liceele Sf. Sava si Matei Basarab. Treptat, creste interesul pentru activitatea sportiva, in general, si atletism, in particular. Se organizeaza curse care atrag un numar mare de concurenti, se contureaza o literatura de specialitate si sunt organizate competitii pe criterii de varsta. Mai mult, cu prilejul serbarilor scolare sunt introduse intreceri la alergari si sarituri la mai multe licee din diverse orase. In 1912, se infiinteaza Comisia de atletism, alergari pe jos si concursuri, parte din Federatia Romana a Societatilor Sportive. Acea comisie este de fapt precursoarea Federatiei Romane de Atletism (F.R.A.), a 19-a federatie pe lista mondiala, care in 1923 se afiliaza la Federația internațională de atletism amator (I.A.A.F.). Primele Campionate Nationale ale Romaniei sunt organizate in 1914, la 16 probe, si se adreseaza doar barbatilor. Un an mai tarziu, in 1915, se inaugureaza la Bucuresti primul teren de atletism, pe locul care devine ulterior Stadionul Tineretului. Abia din 1922, femeile vor avea propriile competitii, iar trei ani mai tarziu vor fi organizate primele Campionate Nationale feminine, precum si primele Campionate pentru juniori. In 1928, la Jocurile Olimpice de la Amsterdam, o delegatie a Romaniei formata din 10 atleti si 2 atlete participa pentru prima data la o astfel de competitie, iar in acelasi an debuteaza Campionatele Universitare din România. In anul 1930, la Atena, atletii romani se claseaza pe locul al doilea, la prima editie oficiala a Jocurilor Balcanice, iar in 1934, la editia inaugurala a Campionatelor Europene, participa 4 atleti romani. In 1937, F.R.A. organizeaza, pentru prima data in Romania, Jocurile Balcanice, iar in 1948 debuteaza seria Campionatelor Internationale ale Romaniei, nelipsite din Calendarele Anuale ale F.R.A.. Incepand cu anul 1952, atletii romani participa cu regularitate la toate marile competitii mondiale si europene si scriu, cu fiecare medalie, istoria atletismului romanesc.   
Insigna - S.C.A. - E.K.E.
Societatea carpatină ardeleană - Erdely Karpat Egyesulet
Societatea carpatină ardeleana (S.C.A.), în limba maghiară; Erdélyi Kárpát Egyesület (EKE) este o asociație non-profit, neguvernamentală, fondată în anul 1891 la Cluj. Scopurile declarate ale societății de la înființare și până astăzi au fost și sunt:
  • protecția mediului natural și antropic;
  • practicarea și popularizarea drumeției și a ecoturismului în general;
  • cunoasterea, popularizarea și protecția valorilor culturale și etnografice. 
După o pauză silită de 50 de ani (1948 - 1989), în anul 1991 S.C.A. a fost reînființata. în prezent ea funcționează cu 18 filiale în diferite orașe din Transilvania, cu centrul administrativ la Cluj, strada Memorandumului, numărul 6, ușa 9. S.C.A. are si un buletin informativ cu aparitie bilunara, cu titlul Erdélyi Gyopár - Floarea de Colț – plantă care reprezintă chiar simbolul acestei societăți. 
Floarea de colț este o specie de plantă declarată monument al naturii încă din anul 1933. Floarea de colț (Leontopodium alpinum) – o adevarată perlă a munților noștri, de o frumusețe aparte și totodată cea mai rară din întreaga floră montană, crește în munții calcaroși, în pajiștile de pe versanții abrupți și însoriți sau pe stâncării. Întâlnită în România pe stâncile aproape inaccesibile omului din Munții Vrancei, Munții Bucegi, Munții Făgărașului, Munții Maramureșului, Rodna, Obcinele Bucovinei, Masivul Ceahlău, Retezat, Godeanu, floarea de colț este simbolul iubitorilor de drumeție la munte. În tradiția populară românească, reprezintă un simbol al dragostei și se spune că bărbații își demonstrau dragostea, îndemânarea și curajul, culegând o floare de colț de pe stâncile ascuțite ale munților și oferind-o iubitelor. Această ”steluță” este, totodată, simbolul tinereții, al tuturor virtuților și harurilor sufletului omenesc. Din cer, peste crestele munților și peste colții de stâncă aplecați peste văgăuni și prăpăstii, se pornesc ploi de steluțe albe, catifelate. Sunt florile zânelor, care împodobesc munții. Floarea de colț, denumire alternativă Floarea reginei este o specie de plante erbacee, perene, din genul Leontopodium, familia Asteraceae. Planta este înaltă de 5 – 20 centimetri și are inflorescența compusă din capitule, înconjurate de numeroase bractee lungi, alb - argintii, lânos - păroase. Inflorescența este îmbrăcată cu frunze păroase, unele mai mari, altele mai mici și care iau forma unei steluțe.Aceasta este formată până la zece inflorescențe cu numeroase și minuscule flori, încadrate de 5-15 bactee albe, dispuse radiar, ce dau întregului ansamblu înfățișarea unei flori. Planta este acoperită cu peri catifelați, argintii, ce îi conferă o eleganță deosebită. Perioada de înflorire este iulie - august. Crește în munți calcaroși, în pajiști de pe versanți abrupți și însoriți sau pe stânci.

___________ooOoo___________

PERSONALITĂȚI POLITICE
PE BANCNOTELE LUMII
Jose Santos Zelaya  López, 
președinte al statului Nicaragua,
a trăit între anii 1853 – 1919 
și a condus între anii 1893 -1909

O vignetă de pe un notgeld austriac
(o bancnotă locală de necesitate)

Câteva ornamente decorative periferice
de pe acțiuni olandeze 

con_dorul@yahoo.com

MOUSAIOS - 28.10.2018

sâmbătă, 27 octombrie 2018

TABLETA CU ȘTIRI NECONVENȚIONALE - 102



MARIAN VANGHELIE – P.S.D.:
“Avem nevoie de lideri adevărați,
nu de maimuțoi implementați.“

ELENA UDREA – P.D.:
“Nu sunt un Traian Băsescu 
cu fustă,
sunt un Traian Băsescu cu păr.“

THEODOR STOLOJAN – P.N.L.:
“Miron Mitrea este un cetățean
ieșit de sub camion.“

xxx

O EPIGRAMĂ PROPRIE
O PASTILĂ DE UMOR
O VORBĂ DE DUH
DE LA ÎNAINTAȘI

_________xxx_________

CÂTEVA INSIGNE
DIN JUDEȚUL DOLJ

Informaţii generale despre medalistică  şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul  "Le Havre - Franţa".

Matricea sigilară reprezintă obiectul confecţionat din material dur care, care are gravată o reprezentare şi un text ce-l individualizează pe posesor și care servește pentru realizarea amprentei sigilare. Sigiliul este amprenta rămasă pe suportul documentului (în ceară, hârtie, soluţie de aur, tuş sau fum) în urma aplicării unei matrici sigilare. Sigiliul este principalul mijloc de garantare a unor secrete şi de asigurare a autenticităţii unor acte. Sigilile rotunde reprezintă autoritatea unei instituții. Gravarea sigiliilor se poate face în adâncime (incizie), pentru sigilarea în ceară sau cocă, ori în relief (excizie), pentru sigilarea în tuş sau fum. Sigilografia (nume alternativ - sfragistica) a fost fondată în secolul al XVII-lea de Dom Mabillon, părintele erudiției moderne și dezvoltată în secolul al XIX-lea de către Louis-Claude Douët d'Arcq, un mare arhivist și istoric care, împreună cu echipa sa, a scos lucrarea  Collection des sceaux des Archives de l'Empire. Franceză la origine, această disciplină nu a întârziat să se extindă în toată Europa, pretutindeni unde, încă din Evul Mediu, se impunea obiceiul de a valida documentele cu sigiliu. Câmpul sigilar este suprafaţa pe care se gravează reprezentarea grafică și textul unui sigiliu. Exerga este spaţiul de la marginea câmpului sigilar, de obicei cuprins între două sau mai multe cercuri (ce pot fi liniare, şnurate, perlate, etc.), în care se gravează textul matricei sigilare. Este important de reținut a nu se confunda sigilografia cu heraldica. Heraldica este disciplina auxiliară a istoriei care studiază stemele, blazoanele, etc.
Matrice sigilară - Poliția orașului Craiova - România 
Matricea sigilară de mai sus a fost executată pentru Poliția orașului Craiova. Matricea este confecționată din alamă, are forma rotundă, cu diametrul de 42 milimetri și este gravată în excizie. În centrul câmpului sigilar al matricii este redat un scut scartelat: 1. acvila cruciată, redată din față, cu capul conturnat, cu aripile deschise şi orientate în jos, flancată în partea stângă superioară de soare; 2. capul de bour cu stea între coarne, flancat în partea dreaptă superioară de semilună;3. capul de bour cu stea între coarne; 4. acvila cruciată, cu capul conturnat, cu aripile deschise şi orientate în jos. Peste tot sunt reprezentate armele familiei de Hohenzollern. Scutul mare timbrat de o coroană închisă, terminată cu glob crucifer, are ca tenanţi: la dextra o femeie ţinând în mâna dreaptă o sica dacică, aşezată în pal, iar la senestra un leopard lionat, ambii stând pe două arabescuri. Sub scut, deviza NIHIL SINE DEO (NIMIC FĂRĂ DUMNEZEU). Întreaga compoziţie este inclusă sub un pavilion, căptuşit cu hermină, dotat cu franjuri şi ciucuri, prins, în partea de sus, sub o coroană închisă, terminată cu glob crucifer. În exergă, mărginită de un cerc liniar la exterior, legenda în litere românești: * ROMÂNIA * POLIŢIA ORAŞUL(ui). CRAJOVA 
Poanson - Universitatea Craiova
Universitatea Craiova este unul dintre cele mai titrate cluburi de fotbal din România, fiind și prima echipă românească de fotbal ajunsă în semifinalele Cupei U.E.F.A.. Echipa s-a înscris după o perioadă de inactivitate în Liga a IV-a Dolj 2015 – 2016. Înființată în anul 1948, s-a numit inițial Clubul Sportiv Universitar Craiova și a aparținut  Asociației Naționale a Studenților din România (A.N.S.R.). În anul 1950 a fost redenumită Știința Craiova, nume rămas și astăzi drag multora dintre suporterii Universității Craiova. Din anul 1966 până în prezent clubul se numește Universitatea Craiova. A fost prima echipă din România care s-a calificat într-o semifinală de Cupa Europeana la fotbal, în sezonul 1982 – 1983 și prima echipă din România calificată în sferturile de finală ale Cupei Campionilor Europeni, în sezonul 1981 – 1982;  de asemenea a fost prima echipă din România care a eliminat formații din Germania (Kaiserslautern) și Anglia (Leeds United). În sezonul 2004 – 2005 a retrogradat, după 41 de ani de prezență în prima divizie, dar a revenit numai după un an de exil în divizia secundă. Este supranumită "campioana unei mari iubiri", nume care reflectă popularitatea echipei. Această titulatură, devenită notorie, i-a fost dată de către Adrian Păunescu. Echipa joacă pe stadionul Ion Oblemenco din anul 1966, atunci fiind construit, inițial numindu-se stadionul Central. După moartea celui mai iubit dintre jucătorii echipei, Ion Oblemenco, s-a luat hotărârea ca stadionul să preia numele idolului din Bănie. Clubul a fost dezafiliat în 2011 de la FRF, astfel că în sezoanele 2011-2012 și 2012-2013 nu a participat în nicio competiție. Sus am postat logo-ul clubului de fotbal Universitatea din Craiova. 
Liceul Frații Buzești - Craiova - 100 ani
Colegiul Național „Frații Buzești” este o importantă instituție de învățământ liceal din municipiul Craiova, situat pe strada Știrbei Vodă, nr.5. „Actul de naștere” al Gimnaziului „Frații Buzești” a fost semnat pe 9 ianuarie 1910, prin adresa Ministerului Cultelor și Instrucțiunii Publice, semnată de Spiru Haret. Inițial, Colegiul Național „Frații Buzești” de azi a funcționat sub titulatura de Gimnaziu real de Băieți (1882). S-a transformat apoi în liceu, pentru ca, în 1924, ministrul dr. C. Angelescu să semneze actul comemorativ și să pună piatra de fundament a edificiului școlii, pe fostul loc al familiei Haralambie, la o sută de metrii de Casa Băniei, reședința Marilor Bani ai Olteniei. În perioada următoare au fost înființate clase elementare (I-VII) şi clase de învățământ seral (V-VII, VIII-XI). Titulatura actuală, Colegiul Național „Frații Buzești” datează din 2 octombrie 1997, prin ordinul M.E.N. cu numărul 4982, ca o recunoaștere firească a statului de excepție pe care îl deține școala în cadrul sistemului educațional național. 
Insigna - U.C.F.S. (Uniunea de cultură fizică și sport) 
Campion - Regiunea Oltenia
Regiunea Oltenia a fost o diviziune administrativ-teritorială situată în zona de sud-vest a României, înființată în anul 1960 (când a fost desființată regiunea Craiova) și care a existat până în anul 1968, atunci când regiunile au fost desființate și s-a trecut pe județe.Reședința regiunii a fost la Craiova, iar teritoriul său cuprindea o suprafață similară cu cea a actualelor județe Dolj, Gorj, Mehedinți și Olt, având o suprafață de 20300 kilometri pătrați. 
Insigna - U.C.F.S. (Uniunea de cultură fizică și sport)
U.C.F.S. (Uniunea de cultură fizică și sport) s-a constituit în anul 1962, ea aparținând Ministerului Tineretului și Sportului și absorbind și asociațiile A.V.S.A.P. (Asociația voluntară pentru sprijinirea apărării patriei). 
Insigna - Humanitas - Societatea Filiași
Filiași este un oraș în județul Dolj care include și satele: Almăjel, Bâlta, Braniște, Fratoștița, Răcarii de Sus și Uscăci. Este un vechi târg comercial, devenit mai târziu oraș și un important nod feroviar și rutier al Olteniei. Prima atestare documentară a numelui localității datează din data de 1 ianuarie 1573. La recensământul din anul 2011 orașul număra 16900 locuitori, în scădere față de recensământul anterior (anul 2002), dintre care: români – 92,05%, romi, - 4,49% și restul – necunoscută sau altă etnie. Componența confesională a orașului Filiași astăzi se prezintă aproximativ astfel: ortodocși – 93,39%, penticostali – 1,46% și restul – nedeclarată sau altă religie. Amintesc câteva dintre atracțiile turistice ale orașului: Capela Filișanului, Hanul Mare și Biblioteca orășenească “Anton Pann”.
Insigna - Craiova (stemă) 
Municipiul Craiova (în germană Krajowa 1718-1739) este reședința județului Dolj, denumită și „capitala Olteniei”. Conform ultimului comunicat al Institutului Național de Statistică, în anul 2009 orașul avea o populație de 298643 de locuitori. Municipiul Craiova este situat în sudul României, pe malul stâng al Jiului, la ieșirea acestuia din regiunea deluroasă, la o altitudine cuprinsă între 75 și 116 m. Craiova face parte din Câmpia Română, mai precis din Câmpia Olteniei care se întinde între Dunăre, Olt și podișul Getic, fiind străbătută prin mijloc de Valea Jiului. Prima atestare documentară a orașului provine din anul 225, pe documentul istoric Tabula Peutingeriană. Sus este reprezentată stema municipiului Craiova şi jos pozele câtorva monumente de cultură și arhitectură ale orașului, ale locuri de vizitat, dar și unele trimiteri poștale din vremuri diferite.
 
Banca națională
Biserica Sfântul Dumitru
Banca Olteniei - Hotelul Palace
Monumentul regelui Carol I
Biserica Mântuleasa
Administrația financiară
Banca Comerțului (Casa Albă)
Biserica Sfântul Ilie
Biserica Madona Dudu
Biserica Sfânta Treime
Casa de cultură
Casa Elisei Alexandrescu
Casa Iancu Pleșa
Casa Vălimărescu
Salutări
Gimnaziul fiilor de militari
Hotelul Minerva
Institutul Arnold din Grădina Mihai Bravu
Institutul Sfânta Maria (Călugărițe)
Liceul Carol
Muzeul Aman
Palatul administrativ
Palatul Constantin Mihail
Palatul Dina Mihail
Palatul Justiției
Lacul din Parcul Romanescu
Prefectura veche
Cazarma Regimentului no. 26 
Casa de citire Mircea cel Bătrân
Muzeul și Monumentul în amintirea eroilor căzuți 
în războiul pentru întregirea neamului
Școala normală de băieți
Școala de pregătire a ofițerilor de rezervă de artilerie
Statuia lui Cuza
Teatru național și Palatul de justiție  
Palatul Vorvoreanu 

Dolj este un județ în provincia istorică Oltenia din partea sudică a României, aflat în regiunea cea mai mănoasă și roditoare a Câmpiei Dunării și a Olteniei, într-o zonă ce a oferit, de-a lungul timpului, condiții de climă și mai ales sol, dintre cele mai prielnice. Județul se întinde pe 7414 kilometri pătrați, numără aproximativ 734000 de locuitori având capitala în municipiul Craiova. Din punct de vedere administrativ județul se compune din; 3 municipii - Craiova, Băilești și Calafat, 4 orașe - Bechet, Dăbuleni, Filiași și Segarcea precum și 103 comune. Sus am postat harta, stemele comunistă și actuală ale județului Dolj precum și pozele câtorva monumente de cultură și arhitectură din județ, din vremuri diferite, și alte locuri de vizitat în acest județ.
Gara - Calafat
Hotelul Culescu - Băilești
Hotelul Marincu - Calafat
Palatul Marie și Ștefan Marincu - Calafat
Tunelul - Calafat
Vedere generală - Calafat
Monumentul eroilor - Băilești

___________ooOoo___________

PERSONALITĂȚI POLITICE
PE BANCNOTELE LUMII
 Rigoberto López Pérez, erou național nicaraguaian,
a trăit între anii 1929 - 1956

Detaliu vignetă de pe un notgeld austriac
(bancnotă locală de necesitate)

Câteva ornamente decorative periferice 
de pe acțiuni italienești

con_dorul@yahoo.com

MOUSAIOS - 27.10.2018