Mai jos admiri și alte fotografii reprezentând monumente de cultură
și arhitectură din localitatea poloneză GLUCHOLAZY, denumire
germană ZIEGENHALS sau BAD ZIEGENHALS, voievodatul
OPOLE, din vremuri diferite, câteva vechi trimiteri poștale
ilustrate, un timbru judiciar, o insignă și o monedă locale.
Podul Andrzeja
Piața
Gara
Biserica evanghelică
Catedrala
Turnul
Restaurantul Waldesruh
Trimiteri poștale
Arhitectură locală
Timbru judiciar local
Insignă locală
Monedă locală
xxx
DE LUAT AMINTE!
O VORBĂ DE DUH
DE LA UN ÎNAINTAȘ
UN DIALOG EPIGRAMATIC
O EPIGRAMĂ PROPRIE
___________xxx___________
CÂTEVA
MEDALII ȘI INSIGNE
DIN JUDEȚUL CONSTANȚA
Informaţii generale despre medalistică şi
subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în
articolul "Le Havre - Franţa".
INSIGNA este un obiect mic,
foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite,
preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care
indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei
persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani
și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare
societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică,
religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de
participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură,
etc.
Expoziția republicană de filatelie tematică
cu participare internațională EFIMAR '80 - Constanța
A.F.R. - (Asociația filatelică română)
Gruparea de filatelie tematică marină - Constanța
Filatelia poate fi definită ca studiul şi colecţionarea
produselor filatelice, în special a timbrelor. Dar filatelia înseamnă mai mult
decât o simplă preocupare pentru frumos. Provocare, informaţie, prietenie şi
amuzament sunt doar câteva din caracteristicile unuia dintre cele mai populare
hobby-uri din lume, filatelia. De peste 150 de ani, colecţionarea timbrelor
este una din preocupările familiilor regale, vedetelor de film, celebrităţilor
din lumea sportului şi a altor persoane din viaţa publică.
Filatelia este un hobby foarte personal, iar
popularitatea sa este determinată de faptul că este flexibil faţă de
necesităţile colecţionarului. Înainte de apariţia mărcii poştale, costurile
livrării scrisorilor erau achitate de destinatar. Realizarea primelor mărci
poştale a revoluţionat serviciile poştale deoarece funcţia de bază a
timbrelor o reprezintă plata în avans a unui serviciu poştal. De-a lungul
timpului, această funcţie s-a diversificat, dar se bazează pe acelaşi
principiu. Mărcile poştale îndeplinesc trei roluri principale: chitanţă cu o
anumită valoare pentru o plată în avans a unui serviciu poştal, mijloc de
celebrare şi promovare a patrimoniului naţional şi piesă de colecţie. Dar mai
presus de orice, marca poştală este un veritabil ambasador al istoriei,
culturii şi civilizaţiei umane, deoarece, forma şi funcţia sa îi conferă
libertate de mişcare şi posibilitatea de a transmite informaţii în toate
colţurile lumii. Timbrul capătă valoare în ochii privitorului fiind totodată o
plăcere pentru ochi, prin frumuseţea desenului, a culorii şi a tehnicii de
tipărire dar şi un studiu al istoriei, culturii şi civilizaţiei întregii lumi,
deoarece îţi poate dezvălui detalii despre evenimente, persoane şi locuri, dar
mai ales drumul parcurs de un plic până la destinaţie. Primul timbru din lume a
apărut în Marea Britanie şi s-a numit Penny Black.
Optsprezece ani mai târziu, la 15 iulie 1858 a apărut
prima emisiune de mărci poştale româneşti intitulată Cap de bour. Emisiunea a
fost tipărită în Moldova şi reproduce semnul heraldic de pe stema
statului. Prima emisiune de mărci poştale din spaţiul românesc este formată din
patru valori: 27, 54, 81 şi 108 parale. Colecţionarea mărcilor poştale a avut
un puternic impact in ţara noastră. Acest hobby european a ajuns în spaţiul
românesc în jurul anului 1865, în perioada de domnie a lui Alexandru Ioan Cuza.
În acea perioadă, colecţionarii individuali sau comercianţii de tutun vindeau
primele noastre mărci poştale: Cap de Bour, Principatele Unite sau Cuza. Nevoia
de comunicare între colecţionarii de timbre a dus la organizarea lor în diverse
societăţi şi cluburi filatelice, acestea având o activitate intensă, în special
la începutul secolului al XX-lea. Astăzi, timbrul reprezintă, alături de
drapel, imn, stemă şi monedă unul dintre simbolurile noastre naţionale.
Bricul Mircea este numele a
două nave din dotarea marinei române. Întâiul Bric Mircea, o corabie de tip
goeletă construită integral din lemn, a funcţionat între 1882 şi 1944, iar cel
de-al doilea „Bric Mircea”, o navă barc clasă A, construită din metal, dotat
atât cu pânze cât şi cu un motor Diesel, a fost lansat în 22 septembrie 1938 la
ora 15.48 şi se mai află în funcţiune şi astăzi ca navă-şcoală. La data de 17
mai 1939 a sosit în ţară şi a intrat în serviciul Marinei Militare nava-şcoală
„Mircea”, velier de tip barc triarborat (cu trei catarge), construit în anii
1938 – 1939 la Şantierul Naval Blohm und Voss din Hamburg, Germania. Nava a
fost botezată „Mircea” ca şi înaintaşul său „Bricul Mircea”, purtând numele
domnitorului Mircea cel Bătrân, întregitorul Ţării Româneşti până la „Marea cea
mare”. Figura lui Mircea formează galionul navei. După reparaţiile capitale şi
modernizările făcute în anul 1966 - la acelaşi şantier naval unde a fost
construită - şi între anii 1994 – 2002, la Şantierul Naval Brăila, a
devenit nava cea mai modernă dintre „surorile” ei („Eagle”- SUA, „Gorch Fock” -
Germania, „Tovarișci” – Ucraina şi „Sagres (III)” – Portugalia.
Casino de Constanța 1922
Casino de Constanța 100
Jetoanele sunt piese din
metal sau alte materiale nemetalice, asemănătoare ca formă şi ca dimensiune
monedelor și sunt folosite pentru declanșarea unui automat de muzică, pentru
procurarea unor băuturi sau mici obiecte, ori pentru acces într-o anume
incintă, etc. Pe unele jetoane este înscrisă chiar şi o valoare, sau numele
unei firme, magazin, localitate, etc. În cazuri deosebite jetoanele sunt
folosite şi ca număr de ordine. În mod cu totul special ele au fost
precursoarele monedelor metalice, fiind folosite pentru efectuarea unor plăţi
pe plan local şi uneori ele reprezintau o sumă încasată de membrii unor
consilii de administraţie ale unor societăţi, pentru participarea la ședinţe,
şi care, ulterior, erau schimbate la casierii în monedă adevărată.
Cazinoul
din Constanța este
o clădire istorică, simbol al orașului,
fiind construit în anul 1909 și
inaugurat în luna august a anului 1910. Edificiul este situat pe faleza
orașului, cartierul Peninsulei, bulevardul Regina Elisabeta. Pe locul
actualului cazinou între anii 1880 – 1902 a existat o cazină – construcție din
lemn pentru spectacole de teatru, baluri, loc de recreere pentru turiști. Inițial, planurile cazinoului sunt
întocmite de către arhitectul Petre Antonescu, care proiectează o clădire al
cărei stil arhitectonic se inspira din tradițiile artei românești. După
terminarea fundațiilor, însă, planurile sunt schimbate, Primăria încredințând
modificarea lor unui arhitect de origine franceză (sau elvețiană), Daniel
Renard, care renunță la specificul stilului românesc, în favoarea unui
stil Art Nouveau, sub influența cosmopolită a cazinourilor epocii. La
momentul inaugurării, presa locală a criticat atât durata mare a lucrărilor,
cât și aspectul rezultatului final, pe care ziarul Conservatorul îl
descria ca o „matahală împopoțonată cu
tot felul de zorzoane, care din punctul de vedere al esteticei arhitectonice,
lasă foarte mult de dorit, din cauza complectei asimetrii și amestecului
babilonic al stilurilor”, și „un
monument ridicat în cinstea nepriceperei și prostului gust”. Cazinoul
cuprindea o sală de paiantă, cu pereții interiori captușiti cu scânduri vopsite
în ulei și ”servea de distracțiune vizitatorilor în sezonul băilor”, putând fi
utilizat și pentru ”baluri de binefacere organizate de primărie”, fiind
alcătuit dintr-o sală de dans, doua săli de lectură, pentru ziare și reviste,
doua săli de jocuri și celebra ”terasă de pe malul mării”. Era împodobit cu
drapele și destul de spațios a devenit locul de întalnire al tuturor. În iarna
anului 1891, o furtună a distrus o parte din acoperiș, dar și un perete al fațadei,
reliefând instabilitatea construcției. Expertizele au propus, și consiliul
comunal a aprobat la 29 ianuarie 1892 demolarea construcției. Primarul Al.
Belik decide, printr-un proces verbal, oragnizarea șantierului în regim propriu
pentru reconstrucția cazinoului în aprilie 1892. La 21 decembrie 1909,
inginerul Elie Radu și arhitecții Ion Mincu si D. Maimarolu sunt solicitați să
se deplaseze la Constanța, într-o comisie menită să studieze cazinoul din toate
punctele de vedere. Rezultatul inspecției s-a materializat printr-un important
document care conține opiniile documentate și bine susținute ale unor
personalități de real prestigiu. Observațiile privesc adăugarea de spații: o
sală mare pentru restaurant, cu bucătărie și dependințele necesare, restaurant
care va fi pus în legatură cu terasa din spatele ușii vitrate, care să nu
obtureze perspectiva larg deschisă asupra mării. S-au sugerat și degajarea
scării de onoare printr-o arcadă spectaculoasă, adăugarea de intrări, vestiare,
toalete, dar și suprimarea de trepte sau ferestre. În
anul 1916 cazinoul a fost transformat în spital militar. A fost bombardat de
aviația germană, acoperișul și planșeul de beton armat din partea de sud a
clădirii fiind distruse. În următorii doi ani, în urma ocupării teritoriului
dobrogean de trupele germano-bulgare, clădirea a fost devastată. A fost refăcut
abia îna nul 1928, redevenind locul preferat al marinarilor străini care veneau
în port. La începutul celui de-al doilea război mondial , Cazinoul a fost
bombardat din nou și avariat serios. După război trupele sovietice care aa
ocupat zona peninsulară a Constanței au devalizat clădirea. După anul 1950
comuniștii au desființat cazinoul și au făcut un restaurant scump la parter și
cinematograf la etaj. Cazinoul a fost restaurat și în anul 1986 de către
un colectiv de artiști plastici alcătuit din Sorin Dumitru, Gheorge Firca, Ioan
Miturca, Nae Mira, Nicolae Moldoveanu. Au fost executate restaurări de pictură
baroc-frescă, stucatură, vitralii. Lucrările au durat un an de zile. În prezent
Cazinoul din Constanța este în paragină; pentru a evita accidentele și
jaful, accesul în interior este interzis.
Hotel Felix - Eforie Nord - România
Hotelul Felix din stațiunea
Eforie Nord este clasificat la categoria de 3 stele și este situat pe
Bulevardul Tudor Vladimirescu. Acest hotel
relaxant, situat pe o stradă mărginită de arbori, într-un complex de vacanță,
se află la 10 minute de mers pe jos de animata Plajă Eforie Nord și la 11
minute de mers de gara din Eforie Nord. Este un hotel
cu funcționare sezonieră situat vizavi de hotel Europa si la circa 100 m
de plaja Belona. Hotelul Felix a fost complet renovat
in 2008, oferind cazare in camere moderne si confortabile, fiind o locatie
atractiva si accesibila. Camerele simple oferă acces la
internet, televizoare și minifrigidere. Hotelul are 299 camere dispuse
pe parter plus 4 etaje, din care 279 camere duble matrimoniale/twin si 20
apartamente cu un dormitor, restaurant, bar, gradina de vara, receptie, spatiu
de joaca pentru copii, sala de conferinte dotata pentru a asigura orice
eveniment de succes, spalatorie (contra cost), piscina exterioara proprie cu
sezlonguri in limita locurilor disponibile, parcare in limita locurilor
disponibile. Camerele sunt dotate baie proprie cu cabina de dus, mobilier nou
si dotari moderne, TV, frigider, aer conditionat. Se asigura apa calda
permanent prin centrala termica proprie. O parte din camere au
balcon.Apartamentele sunt alcatuite dintr-o zona de living cu canapea si
fotolii, dormitor cu pat matrimonial si baie proprie cu cada. Livingul si
dormitorul sunt conectate printr-o zona deschisa. Celelalte dotari sunt
similare cu cele din camerele duble. Camerele permit instalarea patului suplimentar.
Copiii cu vârsta de până la 11 ani inclusiv beneficiază de
cazare gratuită în cameră cu un adult. Locația include și un loc de joacă.
Masa se poate servi la restaurantul propriu Perla Marii mai exact la circa 10
metri de Hotel Felix. Micul
dejun se serveste in sistem bufet suedez si pranzul si cina in sistem
autoservire cu card valoric.Hotelul asigură următoarele servicii
gratuite: TV, frigider, informatii turistice,
pastrarea obiectelor de valoare, trezirea turistilor la cerere, primirea si transmiterea
mesajelor si corespondentei pentru turisti, informatii privind orarul
mijloacelor de transport ;i servicii cu plată: servicii spalatorie, parcare auto, telefon, taxa de
statiune se achita la receptia hotelului. Prin
amplasamentul pe care hotelul il are, se pot desfasura diverse activitati:
- plaja
se afla la cca 5-6 minute de mers pe jos.
- terasele,
gradinile, parcul de distractii, teatrul de vara etc se afla la cca 4-6
minute de mers pe jos.
- se
poate ajunge usor (cca 2-3 minute) la baile reci cu namol.
- se
poate îmbina turismul recreativ cu cel balnear.
- in 2-3 minute se ajunge la baza de tratament balnear Traian.
Insigna - Fruntaș în cultura porumbului - Regiunea Dobrogea 1963
Dezvoltarea agriculturii, ca ramură a economiei naționale, a
fost unul dintre obiective principale ale regimului comunist din România. Se
instituiseră fel de fel de concursuri și fel de fel de titluri, ordine,
medalii, decorații, distincții și insigne pentru a-i mobiliza pe cetățeni în
obținerea de producții din ce în ce mai mari în toate sectoarele agriculturii.
S-a ajuns până acolo încât se raportau cifre false de realizare a planurilor în
toate sectoarele agriculturii.
Am
ilustrat această insignă cu o imagine sugestivă din agricultura perioadei de
început a comunismului în România. Deasupra am postat sloganul comunist "Citiți și răspândiți revista
Agricultura socialistă!" aplicat pe
capacul unei cutii de chibrituri.
Centrul regional pentru tineri capabili de performanță - Constanța
Centrele
regionale pentru tineri capabili de performanță s-au înființat prin Ordinul MEC nr 3771 / 08.05.2001 sunt centre de
excelență, instituții cu personalitate juridică, ce și-au asumat misiunea de a
asigura tinerilor cu abilităţi speciale o pregătire deosebită, bine focalizată
pe aptitudinile şi nevoile lor de instruire, de a promova metodologii şi
instrumente pentru depistarea valorilor autentice şi stimularea creativităţii
specifice. Aici își dau întâlnire cei mai buni profesori și elevi în diverse
specialități: limbă română și
alte limbi, istorie, geografie, filozofie, matematică, șah, fizică, chimie,
biologie, informatică, astronomie și astrofizică.
Viceamiral Vasile Urseanu 1848 - 1926
125 de ani de la înființarea Diviziei de Mare a României 1896 - 2021
Cea
mai complexă structură a Forțelor Navale Române a împlinit 125 de ani de la
înființare. Comandamentul Flotei din Constanța aniversează 125 de ani de la
înființarea primei structuri a Forțelor Navale Române cu atribuțiuni în
planificarea, organizarea și conducerea apărării litoralului maritim al
României, în cooperare cu alte unități terestre și aeriene. Cu același prilej,
Monetăria Statului a lansat o ediție limitată a medaliei aniversare „125 de ani de la înființarea Diviziei de Mare a României”.
Emisiunea medalistică face parte din programul național al Monetăriei Statului
pentru anul 2021 și constituie un izvor istoric prețios pentru contemporani și
pentru generațiile viitoare. Medalia
s-a realizat în
două variante de metal compoziția, având următoarele
caracteristici tehnice:- material
– argint, puritate – 92,5%, forma – rotundă,
diametrul – 60 milimetri, greutatea – 147 grame, calitate – clasică, tiraj – 40
exemplare și preț unitar de vânzare cu TVA inclus – 960 lei
- material
– aliaj cupru, forma – rotundă, diametrul – 60 milimetri, calitatea – clasică,
tiraj – 60 exemplare și preț unitar de vânzare cu TVA inclus – 383 lei
Comandamentul
Flotei
continuă tradițiile Diviziei de Mare, o structură al cărei act de naștere a
fost semnat de către Regele Carol I, la data de 26 februarie 1896. La
înființare, Divizia de Mare avea reședința la Constanța, era alcătuită din
cinci nave (crucișătorul ,,Elisabeta”, bricul „Mircea”, canoniera ,,Grivița” și
torpiloarele ,,Sborul”, ,,Smeul” și ,,Năluca”), iar primul ei comandant a fost
numit viceamiralul Vasile Urseanu. Actualul comandament al flotei militare
maritime a României are în subordine o flotilă de fregate, trei divizioane de
nave de luptă, un grup de elicoptere, un divizion de rachete de coastă și un
divizion de nave sprijin logistic, cu care este în măsură să desfășoare acțiuni
militare, pe timp de pace sau în caz de agresiune armată, în zona definită de
apele maritime interioare, marea teritorială, zona contiguă și zona economică
exclusivă ale României. Sediul comandamnetului Statului Major al Forțelor Navale (fostul comandament al Diviziei de mare) este situat în municipiul Constanța, pe strada Remus Oprean, nr.13. Sediul S.M.F.N., cunoscut și sub denumirile Comandamentul Marinei Militare, Sediul Amiralității sau Comandamentul Flotei este unul dintre multele monumente istorice ale orașului. Impozanta clădire a fost construită de compania engleză “Danube and Black Sea Railway”, condusă de John Trevor Barkley, companie care a construit și linia ferată Constanța – Cernavodă (1858 - 1860). Construcția s-a realizat după planurile arhitectului roman Alexandru Hristea Orăscu, între anii 1879 – 1881, în stil neoclasic, cu frontoane, capiteluri și statui decorative. Clădirea a fost folosită vreme îndelungată ca hotel, inițial denumit “Terminus” și apoi “Carol”. Prima denumire se datorează faptului era capătul liniei ferate care ducea “La vii”, plaja orașului de la sfârșitul secolului trecut. După primul război mondial, imobilul a fost preluat de Liga navală “Yacht Club”, apoi de Cercul Militar, iar între anii 1925 – 1927 devine cămin ofițeresc. În anul 1958 este clădirea devine sediul unor întreprinderi locale și din anul 1978 sediul Comandamentului Marinei Militare. Între anii 1924 – 1927 clădirea este supraetajată, iar între anii 1982 – 1983 se restaurează, păstrându-se stilul neoclasic. În anul 2015 clădirea a intrat într-un nou și amplu proces de renovare-consolidare, care trebuia să se termine până în anul 2017. Ce va ieși? Vom vedea. Astăzi Statul major al forțelor navale (S.M.F.N.) este o structură militară centrală, organizată, cu sediul în municipiul Constanța, care asigură conducerea tuturor unităților militare românești care desfășoară operațiuni militare pe pe Marea Neagră sau pe Dunăre. Având în vedere că litoralul românesc al Mării Negre are o lungime de 245 kilometri și 38% din lungimea totală a Dunării (de 1075 kilometri) udă teritoriul românesc, cu 236 de kilometri pe amble maluri, dimensiunea istorică a Forţelor Navale şi a biruinţelor lor izvorăşte pe aceste meleaguri din vremuri străvechi.Cu inspirație și cu finețe, arcul peste timp, prezentat
pe fațetele medaliei aniversare din anul 1896 până în anul 2021, este stilizat
de către creatorul acesteia într-o schemă ce îmbină trei elemente importante
ale evoluției celei mai complexe structuri a Forțelor Navale Române,
îmbrățișate de valurile înspumate ale mării. Punctul de pornire este dat de
bustul viceamiralului Vasile Urseanu, primul comandant al Diviziei de Mare în
anul 1896, care, după trecerea sa în rezervă, în anul 1900, a militat pentru
înființarea Societății Astronomice Române și a contribuit la ridicarea
Observatorului Astronomic Popular, în anul 1910, astăzi denumit Observatorul
Astronomic al Municipiului București „Amiral Vasile Urseanu”. Cel de-al doilea
element prezentat este crucișătorul „Elisabeta”, cea mai modernă navă de război
din Marea Neagră, pe care România a avut-o la cumpăna secolelor XIX-XX, iar cel
de-al treilea simbol introdus de autor pe medalia aniversară este sediul
oficial al Comandamentului Flotei, o clădire bine-cunoscută contemporanilor
noștri și, totodată, prima construcție impozantă înălțată la Constanța, în
perioada 1879-1881, după revenirea Dobrogei la Patria-Mamă. După aderarea
României la NATO, navele din compunerea Comandamentului Flotei au participat la
numeroase misiuni în teatrele de operații maritime, împreună cu forțele navale
aliate. Astfel, în perioada 2005-2011 și în anul 2013, anual, Comandamentul
Flotei a asigurat participarea la Operația NATO „Active Endeavour” din Marea
Mediterană (OAE) cu o fregată, având un echipaj alcătuit din 205 militari. OAE
a fost o operație de apărare colectivă, bazată pe articolul 5 al Tratatului
Alianței Nord-Atlantice, cu scopul combaterii terorismului, al detectării și
prevenirii acțiunilor teroriste în Marea Mediterană. Prima misiune reală de
luptă executată de o navă militară românească după cel de-Al Doilea Război
Mondial a fost înregistrată în perioada martie-octombrie 2011, când fregata
„Regele Ferdinand” a participat la Operația NATO „Unifield Protector” în Marea
Mediterană, o operație instituită de NATO, în conformitate cu Rezoluția
Consiliului de Securitate al ONU nr. 1973/23 martie 2011, pentru impunerea
embargoului asupra armelor împotriva Libiei. În timpul acestei misiuni,
echipajul fregatei a salvat aproximativ 150 de persoane aflate în dificultate
la bordul unei ambarcațiuni civile în Marea Mediterana. Ambarcațiunea de mici
dimensiuni avea la bord emigranți africani, dintre care 10 erau femei și 15
copii, și se afla în derivă, la aproximativ 100 mile marine nord de Tripoli,
Libia, având motorul defect. Pentru misiune, fregata a avut un echipaj alcătuit
din 205 militari și a fost comandată de comandorul Mihai Panait. altă pagină
importantă consemnată în istoria recentă a Comandamentului Flotei a fost participarea
unei nave militare românești, în anul 2012, la Operația UE „Atalanta, o
operație a Uniunii Europene de luptă împotriva pirateriei navale, desfășurată
în Oceanul Indian și Golful Aden. În timpul acestei misiuni de luptă, fregata
„Regele Ferdinand” a realizat mai multe acțiuni, în premieră, pentru Armata
României și pentru Forțele Navale Române: participarea la o operație de luptă
cu elicopter Puma Naval ambarcat (zboruri de noapte deasupra oceanului;
evacuare medicală reală de la bord, de la o distanță de aproximativ 400 km de
țărmul african; distrugerea unei ambarcațiuni suspecte de acte de piraterie
navală cu sistemul de armament de la bordul elicopterului); tranzitul Canalului
Suez; trecerea Ecuatorului și desfășurarea de misiuni reale în Emisfera Sudică;
escale în porturi din Tanzania, Djibouti și Insulele Seychelles, în care au
fost desfășurate acțiuni de diplomație navală. Fregata a avut un echipaj
alcătuit din 240 militari și a fost comandată de comandorul Mihai PANAIT. Comandamentul
Flotei a pus la dispoziția Alianței Nord-Atlantice, începând cu anul 2017, câte
o fregată pentru a desfășura misiuni în cadrul Operației NATO „Sea Guardian”
din Marea Mediterană, pentru monitorizarea traficului naval și pentru
descurajarea acțiunilor ilegale pe flancul sudic al NATO. Conform rezoluțiilor
adoptate la summit-urile NATO din perioada 2016-2020, România a participat în
anii 2017, 2018 și 2019 cu fregata „Regele Ferdinand”, iar în anul 2020 cu
fregata „Regina Maria”.După degradarea situației de securitate din Marea
Neagră, ca urmare a anexării ilegale a Peninsulei Crimeea de către Federația
Rusă, în anul 2014, Forțele Navale Române și Alianța Nord-Atlantică și-au
concentrat efortul pe asigurarea unei prezențe navale întărite în bazinul
pontic. Astfel, NATO a planificat desfășurarea unor misiuni în Marea Neagră, la
care au luat parte cele două grupări navale permanente ale Alianței, în care au
fost integrate și nave militare românești. Concomitent, navele și forțele din
subordinea Comandamentului Flotei au participat la numeroase exerciții
naționale și multinaționale anuale, dintre care menționăm doar Exercițiul „Sea
Sheild” și Exercițiul „Poseidon”, unele dintre cele mai mari activități de
instruire din Marea Neagră, organizate de către Forțele Navale Române. Ca o
recunoaștere a profesionalismului a militarilor din Forțele Navale Române,
precum și a calității sistemului militar românesc de pregătire profesională și
de instruire, în anul 2020, o navă din subordinea Comandamentului Flotei
(puitorul de mine și plase „Viceamiral Constantin Bălescu”) a deținut pentru
prima dată conducerea unei grupări navale permanente a NATO, iar la bordul
acesteia, alături de echipajul românesc, atât comandantul grupării navale, cât
și majoritatea ofițerilor din statul major al grupării, au fost militari
români. Vasile
Urseanu a
fost un amiral român, care s-a născut la data de
9 ianuarie 1948 în București și a decedat în anul 1926 la București. El a fost primul comandant al
Diviziei de mare și fondatorul Observatorul astronomic din București, ce îi
poartă numele. A studiat la Liceul Sfântul Sava din București și apoi la Școala
de ofițeri de infanterie București pe care a absolvit-o în anul 1868 cu gradul
de sublocotenent fiind repartizat în Corpul Flotilei. În anul 1872 a fost trimis
la Școala Navală din Brest (Franța), unde a fost îmbarcat pe
nava-școală „Borde”, remarcându-se prin aptitudinile și activitatea sa. După
declanșarea Războiului pentru Independență din 1877, flotila română a
primit misiunea de acoperire strategică a Dunării și s-au înființat bateriile
de coastă de la Calafat care, prin Ordinul nr. 4161 al Ministerului de Război,
au fost încadrate cu ofițeri din Corpul Flotilei, printre care s-a numărat și
cpt. Vasile Urseanu. El a fost numit pe rând la comanda bateriilor „Elisabeta”
și „Mircea”, primind apoi misiunea de a instala Bateria de artilerie nr. 6
"Renașterea" din regiunea Calafat, destinată să oprească debarcarea
turcilor pe malul românesc și a atacat bateriile otomane din Vidin la 14 iunie
1877. Pentru
faptele sale din timpul diferitelor acțiuni de luptă la care a participat,
Vasile Urseanu a fost decorat cu Ordinul „Steaua României de Război”, Crucea
„Trecerea Dunării”, Medalia „Apărătorii Independenței” și Medalia Comemorativă
Rusă. După
terminarea războiului, în anul 1881, maiorul Urseanu a primit o importantă
însărcinare în vederea constituirii unei marine puternice de la Dunăre și Mare.
El s-a deplasat în Anglia pentru a supraveghea lucrările de construcție a unor
nave de război comandate de către guvernul român la Șantierul naval „Thames
Iron Works” din Londra, printre care și celebrul bric „Mircea” (prima
navă-școală românească) al cărui comandant a fost începând din anul 1883. El
a comandat bricul „Mircea” într-un voiaj de instrucție executat în vara anului
1883 pe țărmurile Mării Negre și apoi în Turcia și Grecia. După sosirea din
călătorie, a fost decorat cu Ordinul turc „Medgidia”, în grad de comandor cu
placă și Semnul onorific pentru 18 ani de serviciu. În
anul 1886, după intrarea în vigoare a Legii de organizare a Flotilei, lt. col.
Vasile Urseanu a fost numit în funcția de comandant al Inspectoratului
Navigației și Porturilor, corp subordonat comandantului flotilei, îndeplinind
această însărcinare până în anul 1888. A fost înaintat la gradul de colonel la
24 aprilie 1887. În această calitate, el s-a ocupat de organizarea marinei
civile, fiind decorat cu Ordinul Steaua României în grad de ofițer
(1888). În
anul 1890, s-a format prima diviziune de mare a Flotilei Române, compusă din
crucișătorul "Elisabeta" împreună cu bricul "Mircea",
canoniera "Grivița", torpiloarele "Sborul" și
"Năluca", iar col. Urseanu a fost numit comandant al acesteia, precum
și comandant al crucișătorului "Elisabeta". Cu această navă, el a
străbătut în perioada 1890-1891 Marea Mediterană, Oceanul Atlantic, Marea
Nordului și Marea Baltică, făcând astfel cea mai lungă călătorie efectuată de
către o navă de război română în acele timpuri. Aflat în trecere la Istanbul,
col. Urseanu a fost decorat de către sultanul Abdul Hamid al II-lea cu Ordinul
"Osmanie" în grad de mare ofițer. Revenit în România, i s-a conferit
și distincția "Semnul onorific pentru 25 de ani de serviciu".La 1
martie 1896, a fost numit în funcția de comandant al Diviziei de Mare. La
data de 1 aprilie 1898, Vasile Urseanu a fost numit în funcția de Inspector
General al Porturilor, fiind înaintat la 10 mai 1898 la gradul de general de
brigadă (echivalat ulterior cu cel de contra-amiral). În această funcție, el a
avut un rol important în organizarea căpităniilor de porturi și a elaborat un
proiect de regulament al porturilor. A
demisionat din această funcție după doi ani, din propria voință, fără a exista
vreun motiv determinat de cauze oficiale, trecând în cadrele rezervei. După
începerea celui de al doilea război balcanic, a fost înaintat la 10 mai 1913 la
gradul de viceamiral și mobilizat pe lângă Marele Cartier General, fiind
decorat pentru participarea la aceasta campanie militară cu medalia
“Avântul Țării”. La
data de 1 septembrie 1919 viceamiralul în rezervă Vasile Urseanu se retrage
definitiv din armată, iar după șapte ani, în anul 1926, a încetat din
viață. În
afară de activitatea de marinar, amiralul Vasile Urseanu și-a dezvoltat încă de
pe băncile școlii o pasiune pentru studiul astronomiei. După trecerea sa în
rezervă, el și-a ocupat timpul cu studiul aștrilor. După înființarea Societății Astronomice Române, amiralul Vasile Urseanu a fost
ales la 27 ianuarie 1908, în funcția de primul președinte al acesteia. Printre
hotărârile adoptate atunci s-a numărat și construirea unui observator
astronomic al societății. Cea
mai mare realizare a sa ca președinte al Societății Astronomice Române, a fost
construirea prin eforturi financiare proprii, în anul 1910, a unei clădiri în
București pe Bd. Colței (actualul bulevard Lascăr Catargiu), clădire în formă
de navă care în locul cel mai înalt - destinat, în cazul navelor, punctului de
observație - avea instalată o cupola astronomică de 5 metri și care adăpostea o
excelentă lunetă Zeiss, cu diametrul obiectivului de 150 milimetri, în montura
ecuatorială și sistem de orologerie mecanică: acesta este actualul Observator
Astronomic Amiral Vasile Urseanu din București, singurul observator astronomic
din trecut destinat publicului. La șapte ani de la decesul său, în anul 1933,
soția sa a donat Primăriei municipiului București clădirea observatorului
astronomic popular, unde se va organiza în anii următori pinacoteca orașului
București. În anul 1941, a avut loc dezvelirea unei plăci comemorative fixate
în holul clădirii care adăpostea pinacoteca, pentru ctitorii, viceamiral Vasile
Urseanu și Ioana Urseanu. În anul 1950 clădirii i s-a redat destinația inițială
de Observator Astronomic Popular, care a avut un rol important în popularizarea
astronomiei în rândul iubitorilor acestei științe, iar în prezent aici
funcționează Observatorul Astronomic Vasile Urseanu al
Municipiului București.
Crucișătorul
Elisabeta a
fost nava amiral a Flotei Militare Române între anii 1888 - 1918.
Nava fost numită după prima regină a României, Elisabeta. Cu acest crucișător,
Grigore Antipa a participat timp de nouă luni, în anul 1893, la o
expediție științifică internațională în jurul Mării Negre, nava fiind pusă
la dispoziția sa la ordinul regelui Carol I. Crucișătorul
a fost construit în anul 1888 la Șantierul Naval „Armstrong, Mitchell
& Co. Ltd” din Newcastle Upon Tyne și a intrat în serviciul
Marinei Militare Române la 5 noiembrie 1888. Nava
avea următoarele caracteristici tehnice:
- lungimea
totală de 73,150 metri,
- pescaj
mediu de 3,683 metri pentru un deplasament de 1330 de tone,
- grosimea
blindajului între 88 mm și 25,4 mm
- propulsia
realizată de două elice cu trei aripi și un pas de 2,971 metri mișcate de două
mașini de 4.700 CP.
- Nava
avea trei catarge cu vergi pentru vele a căror suprafață totală era de 513
metri pătrați.
- Echipaj
– 14 ofițeri și 23 grade inferioare
- Nava
era dotată
cu următorul armament:
- 4
tunuri Krupp de 150 mm așezate în semiturele;
- 4
tunuri Nordenfeld de 57 mm cu tragere rapidă;
- 2
tunuri revolvere Hotchkiss de 37 mm;
- 2
mitraliere Nordenfeld;
- 4
tuburi lanstorpile.
Prima
stație de radiotelegrafie a Marinei Române a fost instalată la bordul
crucișătorului Elisabeta, asigurând comunicații pe o rază de 100 km. Primul
căpitan al navei a fost colonelul Ioan Murgescu, apoi din 1889 până în 1898
- căpitanul Vasile Urseanu. Nava
a fost scoasă din serviciu în anul 1920 însă tunurile sale au continuat a fi
folosite până în 1949, formând o baterie de coastă la Agigea. Municipiul
Constanța este
situat pe coasta Mării Negre, în partea de sud-est
a României, în regiunea istorică Dobrogea, reședința judeţului
cu acelaşi nume şi cel mai mare oraș al regiunii de dezvoltare Sud-Est.
Alături de oraşul Cluj Napoca, Constanța este orașul cu cel mai ridicat
standard de viață din România. Conform recensământului din anul 2011,
Constanța avea 254693 locuitori. Constanța este orașul cel mai vechi atestat de
pe teritoriul României. Prima atestare documentară datează din anul 657
Î.E.N., când pe locul actualei peninsule (și chiar sub apele de azi, în
dreptul Cazinoului) s-a format o colonie greacă, numită Tomis. Deasupra am
postat drapelul, stemele interbelică, comunistă şi actuală ale oraşului, pozele
câtorva monumente de cultură și arhitectură din municipiul Constanța, din vremuri diferite.
Banca Marmorosch
Geamia
Grădina publică
Pavilionul reginei
Cuibul reginei
Banca Românească
Strada Carol
Strada Ștefan cel Mare
Primăria
Palatul administrativ
Cazinoul
Biserica greacă
Fântâna cinetică
Vedere din port
Casă tătărască
Județul
Constanța este
județul cel mai urbanizat din România, populația care locuiește în orașe
numărând puţin peste 500000 de locuitori din totalul de aproximativ 760000 de
locuitori. Județul este situat în extremitatea SE a României, are o
suprafaţă de 7071 kilometri pătrați, iar capitala judeţului este oraşul cu
acelaşi nume, Constanţa. Ca subunităţi administrative judeţul are 3 municipii -
Constanța, Medgidia și Mangalia, 9 oraşe - Băneasa, Eforie, Cernavodă, Hârșova,
Murfatlar, Năvodari, Negru Vodă, Techirghiol, Ovidiu şi 58 de comune. Deasupra
am postat harta, stemele interbelică, comunistă şi actuală ale judeţului, iar
dedesubt pozele câtorva monumente de cultură și arhitectură din acest județ din diferite perioade de timp, dar și câteva trimiteri poștale ilustrate.
Primăria - Cernavodă
Catedrala - Hârșova
Strada Mircea Vodă - Medgidia
Primăria - Mangalia
Primăria - Eforie
Vila Clement J. Popescu - Techirghiol
Băile și Vila Dr. Michăilescu - Techirghiol
Vedere - Saturn
Gara - Mamaia
Monumentul Tropaeum Traiani - Adamclisi
Vedere - Costinești
Vedere - Neptun
Digul de apărare - Mangalia
Vedere - Jupiter
Cazinoul Riegler - Eforie
Vedere - Cernavodă
Parcul - Cernavodă
____________ooOoo_____________
PERSONALITĂȚI CULTURALE
PE BANCNOTELE LUMII
Balerina croată Mia Corak Slavenska,
a trăit între anii 1916 - 2002
Detaliu vignetă de pe un set de cupoane
de raționalizare a bunurilor de larg consum
din vremea războiului civil spaniol
Detaliu vignetă de pe o acțiune românească
con_dorul@yahoo.com
MOUSAIOS - 31.07.2021