Moneda dacică tip Adâncata a fost bătută undeva la sfîrşitul secolului II - începutul secolului I înaintea erei noastre. Este un tip reprezentativ fiind descris după monedele din tezaurul de la Adâncata. Monede de acest tip au fost găsite în special în partea de vest a Munteniei şi în cea de est a Olteniei. Imită şi simplifică mult tetradrahmele regelui Filip al II-lea al Macedoniei, care a domit între anii 359 şi 336 î.e.n., fiind tatăl lui Alexandru al III-lea cel Mare (Alexandru Macedon). Deşi redă lacunar originalul macedonean, totuşi simplificarea dacică denotă o creativitate aparte şi o putere de abstractizare spectaculoasă în felul ei. Moneda este confecţionată din argint cu greutatea de 8,645 grame şi diametrul de 23 mm. Pe avers este reprezentat capul lui Zeus, iar pe revers un călăreţ.
Moneda este confecţionată din bilon, de formă aproximativ rotundă cu diametrul variind între 25 şi 27 mm, având greutatea de 6 grame. Pe avers abia se distinge capul lui Zeus iar pe revers călăreţul.
Drahma dacică tip Răduleşti - Hunedoara a fost bătută undeva prin secolele III-II înaintea erei noastre. Monede de acest tip au fost găsite în special în partea de sud vest a Transilvaniei. Moneda este bine bătută şi conservată pentru acest tip monetar. Baterea slabă a aversului este ceva tipic. Imită şi simplifică mult tetradrahmele regelui Filip al II-lea al Macedoniei, care purtau pe o faţă chipul lui Zeus, cu barbă şi încununat cu lauri, iar pe cealaltă faţă un călăreţ şi legenda Filippou (cu litere greceşti). Datorită procedeului tehnic de batere multe din drahmele dacice au formă convex-concavă, formă numită schifată (sau scyphată, de la cuvântul grecesc skyphos, care înseamnă ceaşcă). Piesa este considerată a fi didrahmă, din cauza masei scăzute. Moneda originală emisă de regele macedonean Filip al II-lea era mai grea, fiind tetradrahmă. Moneda este confecţionată din argint, cu greutatea de 8,25 grame şi diametrul variind între 26 şi 28 mm, pe avers fiind reprezentat sumar capul lui Zeus, iar pe revers un călăreţ.
Acesta este staterul de aur bătut de regele dac Koson (Cotiso) Pe aversul monedei sunt reprezentati trei oameni, un consul-magistrat roman încadrat de doi lictori, romani sau daci. Lictorii erau magistraţi de rang inferior care purtau fascii (securi legate în câte un mănunchi de nuiele). Magistratul avea dreptul să aplice atât pedeapsa cu nuiaua cât şi cu securea. Pe revers este reprezentată o pasăre având în gheară o coroană de lauri. Nicolae Iorga apreciază că aceste monede au fost bătute între anii 44 - 42 Î.Hr.Trebuie menţionat că tracii odrisi (ce locuiau în centrul Bulgariei de astăzi) au avut mai mulţi regi cu numele Kotys. Sadala al II-lea, regele odrisilor, mort în anul 44 î.e.n. - a lăsat ţara ca moştenire Republicii Romane. S-a emis ipoteza că aurul din tezaurul său a fost folosit pentru baterea monedelor Koson. Există şi o a doua ipoteză conform căreia aceste monede au fost bătute în Dacia, chiar de regele Cotiso, al cărui nume a apărut pe monede. Monografia "Monede şi bancnote româneşti" menţionează următoarele locuri de descoperire a cosonilor: Grădiştea Muncelului, Sarmizegetusa, Guşteriţa - Haţeg, Orăştie, Vârtoape, toate acestea în judeţul Hunedoara, Axente Sever şi Nochrich în judeţul Sibiu, Craiova, Brezoi pe Valea Oltului, Cozma în judeţul Mureş, Timişoara şi Vizejdia în judeţul Timiş, precum şi la Vârşeţ în Banatul sârbesc. Ne alăturăm acestei a doua ipoteze. Realizarea tehnic inferioară a pieselor preponderent descoperite în Dacia trimite imediat cu gîndul la monetăria autohtonă care s-a mulţumit să imite piesele de largă circulaţie ale altor emitenţi (în mod destul de rudimentar, produsele ei detaşîndu-se evident de originalele emise de Filip al II-lea, Alexandru Macedon şi Filip al III-lea Arideul). După cum se observă prin confruntarea cu originalele, cosonul nu doar imită ci şi simplifică machetele pieselor romane. Este posibil ca regele Koson să fi fost unul din cei care au conspirat împotriva lui Burebista şi care şi-au împărţit între ei regatul dac. Această monedă este confecţionată din aur, are greutatea de 8,4 grame şi diametrul variind între 18 şi 21 mm.
Sestertul PROVINCIA DACIA Filip Arabul - tip A este confecţionat din argint, cu greutatea de 15,6 grame şi diametrul de 29 mm. Pe aversul acestei monede sunt reprezentate personificarea alegorică a provinciei Dacia, purtând bonetă frigiană, cu o sabie curbată în mâna dreaptă (armă dacică) şi cu un stindard militar pe care sunt înscrise literele DF, iniţialele pentru DACIA FELIX, în cealaltă mână, la stânga o acvilă cu o coroană în cioc - simbol al legiunii a V-a Macedonica - şi la dreapta un leu - simbol al legiunii a XIII-a Gemina, inscripţia PROVIN[CIA] DACIA, în exergă AN·I, iar pe revers portretul îmăratului Filip Arabul. Emiterea de monede locale în Dacia a început în 246/247. Atunci împăratul Filip Arabul a autorizat baterea de monede de bronz. Ultimele monede provinciale au fost emise în 255/257, cu AN XI în exergă. Monedele PROVINCIA DACIA au fost găsite şi în Pannonia şi Moesia Superior, provincii romane vecine cu Dacia. Cel mai probabil aceste monede au fost bătute la Sarmisegetusa, dar există opinia că ar fi putut fi bătute la Apulum sau la Viminacium. (Monedele bătute la Viminacium în Moesia Superior seamănă mult cu cele dacice.) Cele mai multe piese sunt uzate, semn că au circulat multă vreme. Din punct de vedere al valorii nominale, se consideră că în Dacia s-au bătut sesterţi, dupondii şi aşi. Piesele de un as şi de doi aşi sunt mult mai puţine decît sesterţii şi s-au bătut numai în primii trei ani de existenţă a monetăriei. Inscripţia AN I din exergă arată că moneda a fost bătută în 246-247. Numărarea anilor de la începutul unor ere locale era destul de răspîndită în provinciile romane. Sistemul local de cronologie a fost utilizat şi în Dacia. Se pare că era locală a început în perioada iulie - septembrie 246 (deoarece Aemilianus, care a domnit în aceste trei luni în anul 253, a apucat să apară pe monedele provinciei, atît cu AN VII cît şi cu AN VIII). Probabil că începutul noii ere are legătură cu marele atac al carpilor asupra provinciei Dacia. Invazia dacilor liberi, începută la sfîrşitul lui 245, a fost respinsă anul următor, după ce împăratul Filip Arabul a venit personal la Dunăre. Filip a acordat unele privilegii Daciei, iar cetăţenii recunoscători au început să numere anii de la începutul noii ere de libertate. Provincia romană Dacia a fost apărată de trupe numeroase, atât legiuni cît şi formaţii auxiliare (alae - trupe de cavalerie, cohorte - trupe de infanterie, numeri - miliţii cu caracter naţional). Se apreciază că în total armatele Daciei numărau peste 50.000 de oameni. Legiunea a XIII-a Gemina (Legio XIII Gemina) a stat în Dacia pe toată durata stăpînirii romane, avînd castrul la Apulum, azi Alba Iulia. Înainte de cucerirea Daciei această legiune staţionase în Pannonia Superior, unde venise din Germania, de pe Rin. După retragerea aureliană legiunea a XIII-a Gemina s-a mutat la Ratiaria, în Dacia Ripensis. Numele legiunii era folosit în perioada imperială la deosebirea unităţilor între ele, fiindcă puteau exista mai multe cu acelaşi număr. Numele Gemina înseamnă geamănă, fiindcă existau mai multe legiuni cu acest nume dar cu numere diferite. Legiunea a V-a Macedonica a venit în Dacia Porolissensis, la Potaissa (azi Turda, în judeţul Cluj), în anul 168. La părăsirea Daciei s-a mutat la Oescus. Numele legiunii face referire la regiunea unde a fost înfiinţată unitatea militară - această legiune a fost organizată în preajma bătăliei de la Philippi. Prezenţa pe monede a acvilei şi a leului, simboluri ale legiunilor, este un omagiu adus armatelor romane din Dacia. Mesajul propagandistic al monedei este destul de clar: libertatea provinciei (Dacia poartă pileus sau bonetă frigiană, simbol al libertăţii!) a fost obţinută în urma victoriilor armatelor cantonate în Dacia. Numele împăratului Filip Arabul era Marcus Iulius Philippus. Supranumele Arabul se referă la ascendenţa împăratului. A fost căsătorit cu Marcia Otacilia Severa. În 244 Filip Arabul devine împărat al Romei, după moartea lui Gordian al III-lea. În anul 248 Filip a patronat serbările ocazionate de un mileniu de la întemeierea Romei. Historia Augusta (Gordian, XXXIII) arată că la serbările organizate atunci au fost prezentate o mulţime de animale sălbatice, domesticite sau nu: elefanţi, tigri, lei, leoparzi, hiene, girafe, hipopotami, ba chiar şi un rinocer. Câteva din aceste animale au fost reprezentate pe monedele emise cu ocazia mileniului. În primăvara lui 249 trupele danubiene îl proclamă împărat pe Traianus Decius. Rebeliunea a reuşit, Filip Arabul pierzîndu-şi viaţa în bătălia de la Verona.
Această monedă se numeşete dupondius PROVINCIA DACIA Filip Arabul - tip B. Moneda este confecţionată din argint şi are diametrul de 22 mm. Pe avers sunt reprezentate personificarea alegorică a provinciei Dacia, purtând bonetă frigiană, cu o sabie curbată în mîna dreaptă (armă dacică) şi cu un stindard militar pe care este înscris numărul XIII în cealaltă mână; în stânga Daciei un stindard cu numărul V şi o acvilă cu o coroană în cioc - simbol al legiunii a V-a Macedonica - şi la dreapta un leu - simbol al legiunii a XIII-a Gemina şi inscripţia PROVINCIA DACIA, în exergă AN·I·, iar pe revers portretul împăratului Filip Arabul purtând coroană radiată, bust cuirasat şi drapat, spre dreapta, inscripţia IMPMIVLPHILIPPVSAVG, care semnifică IMP[ERATOR] M[ARCUS] IUL[IUS] PHILIPPUS AUG[USTUS]. Moneda numită dupondius a apărut în timpul Romei republicane, în secolul al III-lea î.e.n., şi, după cum o arată şi numele, avea greutatea dublă faţă de unitatea de măsură - asul. Pe atunci monedele de aramă erau foarte grele, şi erau turnate şi nu bătute. La început asul cântărea o libră, adică aproximativ 327 grame, dar treptat a suferit mari reduceri. Un astfel de dupondius greu (dupondii s-au emis după prima reducere ponderală a asului) avea pe avers chipul zeiţei Minerva sau al Romei, iar pe revers o proră (partea din faţă a unei nave) de galeră şi marca de valoare II. În timpul lui Augustus (27 î.e.n. - 14 e.n.) dupondiul a fost reintrodus în circulaţie, ca monedă de valoare destul de mică, şi avea ~27 milimetri în diametru şi ~11 grame. Era bătut, asemenea sestertului, din oricalc (o alamă de culoare aurie). Dupondiul avea dimensiune apropiată de cea a asului, dar acesta din urmă era bătut din aramă (sau cupru, metal de culoare roşiatică, ce era mai ieftin decît oricalcul), aşa că aceste nominaluri puteau fi deosebite după culoare. Împăratul Nero (54 - 68 e.n.) a introdus şi el o modificare: chipul său a fost reprezentat cu coroană cu raze, semn care a devenit caracteristic pentru dupondius. Coroana radiată a început să însemne o valoare dublă, pe antoninienii din secolul al III-lea, care teoretic valorau doi denari, împăratul fiind reprezentat cu astfel de coroană. Baterea de dupondii s-a încheiat în partea finală a secolului al III-lea. În perioada secolelor I-III moneda numită dupondius valora 2 aşi, adică o jumătate de sestert sau o optime de denar. În limba latină „dupondiarius”, adjectiv însemnînd „de doi aşi” avea şi sensul „de doi bani, de nimic, fără valoare”. Din punct de vedere al valorii nominale, se consideră că în Dacia s-au bătut sesterţi, dupondii şi aşi - nominaluri clasice pentru sistemul monetar roman. Piesele de un as şi de doi aşi sunt mult mai puţine decât sesterţii şi s-au bătut numai în primii trei ani de existenţă a monetăriei. Dupondiul are diametrul de 20-22 mm şi masa de aproximativ 4.5 grame. Aşii au 19-20 mm şi cam 3.7 grame. Trebuie remarcat că pe dupondiii Provincia Dacia împăratul este reprezentat cu coroană radiată în loc de cunună de lauri. Chipul lui Filip Arabul apare deci în conformitate cu tradiţia de reprezentare a împăratului pe dupondiii imperiali bătuţi la Roma. Dupondiii prezintă câte o mică adîncitură pe fiecare faţă a monedei (multe monede provinciale romane au astfel de găuri - dar nu şi sesterţii Provincia Dacia).
Sestertul PROVINCIA DACIA Filip Arabul - tip B se prezintă sub formă rotundă cu diametrul de 27,7 mm. Pe aversul acestuia se prezintă personificarea alegorică a provinciei Dacia, purtând bonetă frigiană, cu o sabie curbată în mâna dreaptă (armă dacică) şi cu un stindard militar pe care este înscris numărul XIII în cealaltă mână; în stânga Daciei un stindard cu numărul V şi o acvilă cu o coroană în cioc - simbol al legiunii a V-a Macedonica - şi la dreapta un leu - simbol al legiunii a XIII-a Gemina şi inscripţia PROVINCIA DACIA, în exergă AN·I·, iar pe revers portretul împăratului roman Filip Arabul, bust cuirasat şi drapat, spre dreapta şi inscripţia IMPMIVLPHILIPPVSAVG, ce semnifică IMP[ERATOR] M[ARCUS] IUL[IUS] PHILIPPUS AUG[USTUS]. Aceste monede au fost descoperite în Pannonia şi Moesia Superior, provincii romane vecine cu Dacia. Cel mai probabil aceste monede au fost bătute la Sarmisegetusa, dar există opinia că ar fi putut fi bătute la Apulum sau la Viminacium. Cele mai multe piese sînt uzate, semn că au circulat multă vreme. Inscripţia AN I din exergă arată că moneda a fost bătută în 246-247. Numărarea anilor de la începutul unor ere locale era destul de răspîndită în provinciile romane. Sistemul local de cronologie a fost utilizat şi în Dacia. Se pare că era locală a început în perioada iulie - septembrie 246 (deoarece Aemilianus, care a domnit în aceste trei luni în anul 253, a apucat să apară pe monedele provinciei, atît cu AN VII cît şi cu AN VIII). Probabil că începutul noii ere are legătură cu marele atac al carpilor asupra provinciei Dacia. Invazia dacilor liberi, începută la sfîrşitul lui 245, a fost respinsă anul următor, după ce împăratul Filip Arabul a venit personal la Dunăre. Filip a acordat unele privilegii Daciei, iar cetăţenii recunoscători au început să numere anii de la începutul noii ere de libertate. Provincia romană Dacia a fost apărată de trupe numeroase. Se apreciază că în total armatele Daciei numărau peste 50.000 de oameni. Legiunea a XIII-a Gemina (Legio XIII Gemina) a stat în Dacia pe toată durata stăpînirii romane, avînd castrul la Apulum, azi Alba Iulia. Înainte de cucerirea Daciei această legiune staţionase în Pannonia Superior, unde venise din Germania, de pe Rin. După retragerea aureliană legiunea a XIII-a Gemina s-a mutat la Ratiaria, în Dacia Ripensis. Numele legiunii era folosit în perioada imperială la deosebirea unităţilor între ele, fiindcă puteau exista mai multe cu acelaşi număr. Numele Gemina înseamnă geamănă, fiindcă existau mai multe legiuni cu acest nume dar cu numere diferite. Legiunea a V-a Macedonica a venit în Dacia Porolissensis, la Potaissa (azi Turda, în judeţul Cluj), în anul 168. La părăsirea Daciei s-a mutat la Oescus. Numele legiunii face referire la regiunea unde a fost înfiinţată unitatea militară - această legiune a fost organizată în preajma bătăliei de la Philippi. Prezenţa pe monede a acvilei şi a leului, simboluri ale legiunilor, este un omagiu adus armatelor romane din Dacia. Mesajul propagandistic al monedei este destul de clar: libertatea provinciei (Dacia poartă pileus sau bonetă frigiană, simbol al libertăţii!) a fost obţinută în urma victoriilor armatelor cantonate în Dacia. Numele împăratului Filip Arabul era Marcus Iulius Philippus. Supranumele Arabul se referă la ascendenţa împăratului. A fost căsătorit cu Marcia Otacilia Severa. În 244 Filip Arabul devine împărat al Romei, după moartea lui Gordian al III-lea. În anul 248 Filip a patronat serbările ocazionate de un mileniu de la întemeierea Romei. La serbările organizate cu această au fost prezentate o mulţime de animale sălbatice şi domestice. Câteva dintre aceste animale au fost reprezentate pe monedele emise cu ocazia mileniului. În primăvara lui 249 trupele danubiene îl proclamă împărat pe Traianus Decius. Rebeliunea a reuşit, Filip Arabul pierzîndu-şi viaţa în bătălia de la Verona.
***
VORBE DE DUH DE LA ÎNAINTAŞI
Nimeni nu ajunge într-atât de înţelept încât să aştepte moartea cu prietenie. (Tudor Octavian)
Moartea începe în clipa când îţi pierzi umorul. (Tudor Octavian)
Omul acceptă moartea, dar nu şi cursul morţii sale; să mori oricând, dar numai când îţi e dat să mori, nu. (Emil Cioran)
Câteva vignete de pe bancnotele statelor americane de dinainte de proclamarea independenţei SUA
România - Societatea naţională de credit industrial S.A. - Certificat provizoriu cu cupoane - 100 acţiuni x 1000 lei 1947
con_dorul@yahoo.com
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu