Cea de-a 21 ediție a Turneului final al Campionatul
Mondial de Fotbal din anul 2018 a avut loc în Rusia. Mai jos admiri logo-ul competiției.
A fost primul
turneu final care s-a desfășurat în Europa de Est. la care au participat tot 32
de echipe (inclusiv cea gazdă), ca și la turneul anterior. Turneul a avut loc
între 14 iunie și 15 iulie, pe 12 stadioane modernizate sau chiar noi din 11
mari orașe ale Rusiei.
Turneul în care s-au desfășurat 64 de meciuri,
înscriindu-se 169 de goluri (câte 2,64 de meci), au fost transmis în direct de
marile televiziuni ale lumii. La meciuri au participat per toatal 3031768
spectatori plătitori iar golgheterul turneului final a fost jucătorul englez
Harry Kane care a marcat 6 goluri. La turneul final au participat următoarele
reprezentative naționale: Australia, Iran, Japonia, Arabia Saudită, Coreea de sud, Egipt, Maroc, Nigeria, Senegal, Tunisia,
Costa Rica, Mexic, Panama, Argentina, Brazilia, Columbia, Peru, Uruguay,
Belgia, Croația, Danemarca, Anglia, Franța, Germania, Islanda, Polonia,
Portugalia, Rusia, Serbia, Spania, Suedia și Elveția. Mai jos admiri frumoasele bancnote fantezie cu valoarea de zero euro emise ca suvenir de Banca centrală europeană, câte una pentru unele dintre țările participante care prezintă un jucător de fotbal în acțiune dar și un monument de cultură, sau arhitecură. sau natural simbolic și reprezentativ pentru fiecare țară:
Echipele participante au fost împărțite în opt grupe de câte
patru echipe (A la H). Echipele din fiecare grupă au jucat unele cu altele
între ele, pentru o victorie s-a acordat 3 puncte echipei câștigătoare și
pentru egal - câte 1 punct fiecărei
echipe. Mai jos admiri reversul unor medalii comemorative pentru unele dintre țările participante. Veți descoperi aceleași sau alte monumente de cultură, arhitecură sau naturale, specifice și reprezentative pentru fiecare țară. Aversul medaliilor este unic pentru toate medaliile și reprezintă logo-ul competiției.
Anglia
Arabia Saudită
Argentina
Australia
Belgia
Brazilia
Columbia
Coreea de Sud
Costa Rica
Croația
Danemarca
Egipt
Elveția
Spania
Franța
Germania
Iran
Islanda
Nigeria
Panama
Peru
Polonia
Portugalia
Senegal
Serbia
Suedia
Tunisia
Uruguay
După terminarea meciurilor, primele două echipe din fiecare grupă au
avansat în prima rundă eliminatorie (runda optimilor). Grupele valorice A-H
s-au constituit după criterii valorice discutate, acceptate de către toate
echipele. Componența grupelor A – H a fost următoarea, echipele scrise în câmp verde s-au
calificat în prima rundă eliminatorie (runda optimilor):
Cele 16 echipe avansate în optimi meci eliminatoriu în sistem încrucișat obținându-se
următoarele rezultate, echipele scrise cu caracter boldat au promovat în faza
sferturilor de finală:
1.
Uruguay
– Portugalia – 2 – 1
2.
Franța
– Argentina – 4 – 3
3.
Brazilia
– Mexic – 2 – 0
4.
Belgia
– Japonia – 3 – 2
5.
Spania – Rusia 1 – 1 (3 – 4 penaltyuri)
6.
Croația
– Danemarca 1 – 1 (3 – 2 penaltyuri)
7.
Suedia – Elveția – 1 – 0
8.
Columbia – Anglia
– 1 – 1 (3 – 4 penaltyuri)
Mai jos admiri și alte medalii emise de către alte state ale lumii:
China
Rusia
Cele 8 echipe avansate în sferturi au jucat două câte două
între ele (un singur meci) obținându-se următoarele rezultate (cele scrise cu
carcter boldat au promovat în semifinale):
1.
Uruguay – Franța -
0 – 2
2.
Brazilia – Belgia
- 1- 2
3.
Rusia – Croația –
2 – 2 (3 – 4 penaltyuri)
4.
Suedia – Anglia –
0 - 2
Mai jos admiri câteva monede comemorative emise de unele state ale lumii:
Spania
Franța
Italia
Portugalia
Republica Sud-Africană
Insulele Solomon
Rusia
Cele 4 echipe avansate în semifinale jucat două câte două
între ele (un singur meci) obținându-se următoarele rezultate (cele scrise cu
carcter boldat au jucat finala pentru locurile 1 și 2 iar cele scrise neboldat
au jucat finala mică (pentru locurile 3 și 4).
1.
Franța
– Belgia – 1 – 0
2.
Croația
– Anglia 1 – 0
În finala mică Belgia
a învins cu scorul de 2 – 0 Anglia și au ocupat locurile 3 respectiv 4.
În finala mare Franța
a învins Croația cu scorul de 4 – 2 și au ocupat locurile 1 respectiv 2.
Și iată cum reprezentativa cocoșului galic – Franța – devine
pentru a doua oară campionaă mondială a celui mai iubit sport din lume –
fotbalul, după 20 de ani, prima data câștigase turneul din 1998 din Franța,
împotriva Brazilei cu 3-0. Mai jos admiri bancnotă comemorativă rusă de 100 ruble.
Medalia oficială a competiției oferită echielor d epe locurile 1 - 3 arată astfel;
Franța a emis o interesantă medalie imediat după obținere triumfului;
Următoarea ediție a Turneului final (2022) va avea loc în
Qatar, pe niște stadioane, cu siguranță ultramoderne.
xxx
POZE CARE MI-AU INSPIRAT
CATRENELE UMORISTICE
DE MAI JOS
O PASTILĂ DE UMOR
O VORBĂ DE DUH
DE LA ÎNAINTAȘI
___________xxx___________
CÂTEVA MEDALII
ȘI INSIGNE ROMÂNEȘTI
ȘI INSIGNE ROMÂNEȘTI
Informaţii
generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".
INSIGNA este un obiect mic,
foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite,
preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care
indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane
la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și
apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate
comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de
identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la
manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.
El Greco - centenar
Monetaria
Statului a lansat o medalie comemorativa cu ocazia a 400 de ani de la trecerea
in nefiinta a pictorului spaniol de origine greaca Domênikos Theotokópoulos, cunoscut si sub numele de El Greco (poza de deasupra). Medalia
are un design special cu un contur neregulat, este din aur de puritate 999‰,
cantareste 3.9 grame si este produsa in serie limitata de 250 de bucati.
Aceasta s-a achiziționat la pretulunitar de 1303
lei, cu TVA inclus.
În schimb,
al treilea tablou din muzeul bucureștean, "Logodna Mariei",
este un unicat, a cărui autenticitate este unanim recunoscută.
Insigna - A.C.I.R. 7 ani
(Asociația Colecționarilor de Insigne din România)
Cu
ocazia primului Congres Naţional
de Insignografie, de la
Petroșani, din zilele de 18 – 20 septembrie 2009, a avut loc şi Adunarea
Generală de Constituire a Asociaţie Colecţionarilor de Insigne din România
(ACIR). Cei 80 de participanţi au votat statutul asociaţiei şi au ales organul
de conducere al acesteia. În baza hotărârii Judecătoriei Petroşani, Asociaţia a
fost înregistrată la grefa acestei instituţii, în registrul special la nr.
33/16 decembrie 2009. La baza relaţiilor dintre cei 100 de membrii ai
asociaţiei stau 3 principii pe care dorim să le păstrăm şi asupra cărora
insistăm: prietenia, întrajutorarea colegială şi încrederea reciprocă. La ora
actuală conducerea asociaţiei este în căutarea unei sigle care să ne
reprezinte. Până în prezent, printr-o bună coordonare din partea ACIR a
activităţii s-a reuşit menţinerea reuniunilor noastre timp de 39 de ediţii
consecutive, care de 5 ani au fost ridicate la rang de congres, având la bază
propunerea regretatului col. Dogaru Ioan. Prin unirea forţelor a două
localităţi aflate la mare distanţă (Alexandria - Petroşani), dar legată
printr-o voinţă şi o preocupare comună s-a reuşit spre bucuria tuturor
relizarea menţinerii expoziţiilor naţionale şi implicit a reuniunilor. De la
înfiinţare, ACIR a preluat dificila sarcină de atribuire în fiecare an a
premiilor Floarea de colţ, cea mai importantă distincţie care
recompensează atât colecţionarii membri ACIR, cât şi persoanele care se implică
în menţinerea activităţii insignografice din ţara noastră, sarcină deosebit de
onorantă de care ne-am achitat. În ultimii ani premiul Floarea de Colț a fost
înlocuit prin înmânarea insignei ACIR – Colecționar emerit. Publicaţia oficială a Asociaţiei este
Jurnalul Insignografic, cu apariţie semestrială. Colectivul de redacţie al
Jurnalului este format din trei membri şi un fotograf profesionist.
Comitetul pentru cultură fizică și sport
Campionatul R.P.R. (Republica Populară Română)
Faza sector - handbal masculin -1950
Handbalul este un sport de echipă
care se joacă cu o minge. Meciul are loc între două echipe a 7 jucători (6
jucători de câmp și un portar) pe durata a două reprize a câte 30 de minute.
Scopul jocului este de a marca cât mai multe goluri în poarta echipei adversare.
Echipa care a marcat mai multe goluri câștigă meciul. Primul meci de handbal din România menționat
în presă (în ziarul Hermannstädter Tageblatt) a fost probabil cel
care a avut loc la începutul verii 1921, la puțin după un an de la primul meci
de handbal din lume (la Berlin în februarie 1920). Profesorul de educație
fizică din Sibiu Wilhelm Binder (care a predat la școli din Sibiu între
1910-1948) a fost în tribună la acel prim meci de handbal și a introdus
handbalul în Sibiu. Binder se familiarizase în 1912 la Leipzig cu sportul
premergător handbalului numit Raffball, sport pe care l-a introdus
la Sibiu în 1913.În 1928 se organizează la Sibiu prima școală de arbitri de
handbal. Federația Română de Handbal se constituie la 7 aprilie 1933, mai întâi
ca filială a Federației de Baschet și Volei. După trei ani, devine
independentă. Primul meci internațional al României a avut loc în 7 aprilie
1936, împotriva Poloniei, meci pe care România l-a câștigat cu 6 - 4. Primul
meci de handbal în sală a avut probabil loc în Sala Obor în 1934.
Insigna - Fruntaș în inițiativă
Proprietar, gospodar, producător
După
instaurarea comunismului în România, regimul a instituit un amplu ansamblu de
măsuri de convingere-impunere-schimbare a conștiinței cetățenilor. Se vorbea
despre “formarea omului nou, constructor și apărător devotat al cuceririlor
revoluționare ale poporului.”Se cerea astfel o eficiență sporită în toate
domeniile de activitate dar și economii de orice fel, “la sânge”. În acest scop
s-a instituit un sistem stufos de insigne și decorații pentru distingerea
oamenilor cu merite în aceste domenii. Aceste distincții acopereau toate
domeniile de activitate, erau confecționate de metal mort, fiind strident
colorate și încărcate cu simboluri comuniste. Și insigna Fruntas in initiativa - proprietar gospodar producator face parte
din acest ansamblu de distincții. De pe insignă nu lipsesc roata dințată și spicul de grâu (simbolul industriei și
agriculturii socialiste), blocul de locuințe (simbolul grijii față de oameni)
și combinatul (uzina) care simboliza suplimentar calea unică de realizare a “societății
socialiste multilateral dezvoltate” - prin industrializare continuă.
Alexandru Ioan Cuza
"Aduceți-vă pururea aminte că vă încredințez onoarea patreie"
A 135-a aniversare a Direcției Informații Militare
Direcția Informații Militare 1859 - 1994
Alexandru
Ioan Cuza (născut
la 20 martie 1820 în Bârlad şi decedat la 15 mai 1873 în Heidelberg, Germania)
a fost primul domnitor al Principatelor unite şi al statului naţional
România. Acesta a participat activ Revoluţia de la 1848 din Moldova
şi la lupta pentru unirea Principatelor. La 5 ianuarie 1859, a fost ales domn
al Moldovei, iar la 24 ianuarie 1859 şi al Ţării Româneşti, înfăptuindu-se
astfel unirea celor două ţări române. Devenit domnitor, Cuza a dus o susţinută
activitate politică şi diplomatică pentru recunoaşterea unirii de către puterea
suzerană şi puterile garante şi apoi pentru desăvârşirea unirii, pe calea
înfăptuirii unităţii constituţionale şi administrative, care s-a realizat în
ianuarie 1862, când Moldova şi Ţara Românească au format un stat unitar,
adoptând oficial, în 1862, numele de România, cu capitala la
Bucureşti, cu o singură adunare şi un singur guvern. După realizarea
unirii, domnitorul Alexandru Ioan Cuza şi colaboratorul său cel mai apropiat,
Mihail Kogălniceanu (ministru, apoi prim-ministru al României), iniţiază
importante reforme interne: secularizarea averilor mânăstireşti, reforma
agrară, reforma învăţământului, care au fixat un cadru modern de dezvoltare al
ţării. Întâmpinând
rezistenţă din partea guvernului şi a Adunării Legiuitoare, alcătuite din
reprezentanţi ai boierimii şi ai marii burghezii, precum şi a bisericii, în
înfăptuirea unor reforme, Cuza formează, în 1863, un guvern sub conducerea lui
Mihail Kogălniceanu, care realizează secularizarea averilor mânăstireşti şi
dizolvă Adunarea Legiuitoare. În acelaşi an, Cuza supune aprobării poporului,
prin plebiscit, o nouă constituţie şi o nouă lege electorală, menită să asigure
parlamentului o bază mai largă, şi decretează legea rurală concepută de
Kogălniceanu. În timpul domniei lui Cuza a fost conceput codul civil şi cel
penal, legea pentru obligativitatea învăţământului primar şi au fost înfiinţate
primele universităţi din ţară, respectiv cea de la Iaşi, care azi îi poartă
numele, şi cea de la Bucureşti. Tot în această perioadă a fost organizată şi
armata naţională.Cuza a fost obligat să abdice în anul 1866 de către o
largă coaliţie a partidelor vremii, denumită şi Monstruoasa Coaliţie, din cauza
orientărilor politice diferite ale membrilor săi, care au reacţionat astfel
faţă de manifestările autoritare ale domnitorului.
Directia
Generala de Informatii a Apararii (D.G.I.A.) este
o structura departamentala de informatii, aflata in subordinea MApN, dar
catalogata cu valoarea unui serviciu secret. Ca structura, D.G.I.A. este
compusa din Directia Siguranta Militara sau Contrainformatiile militare si
Directia Informatii Militare. Directia Siguranta Militara
(D.S.M.) este specializată in
activitati de contrainformatii pentru identificarea si contracararea
amenintarilor generate de spionaj, sabotaj, subversiune, terorism si crima
organizata, precum si in activitati de securitate militara, care vizeaza
fortele militare nationale si NATO.
Directia Informatii Militare
(D.I.M.) opereaza atasatii militari ai statului roman, acreditati
pe langa misiunile diplomatice ale Romaniei. Acestia sunt singurii “spioni
oficiali” ai oricarei ambasade. Directia generala de informatii apararii
asigura obtinerea, prelucrarea, verificarea, stocarea si valorificarea
informatiilor si datelor referitoare la factorii de risc si amenintarile
interne si externe, militare si nonmilitare, care pot afecta securitatea
nationala în domeniul militar, coordoneaza aplicarea masurilor
contrainformative si cooperarea atât cu serviciile/structurile departamentale
nationale si de informatii, cât si cu cele ale statelor membre ale aliantelor,
coalitiilor si organizatiilor internationale la care România este parte si
asigura securitatea informatiilor clasificate nationale, N.A.T.O. si Uniunea
Europeana la nivelul Ministerului Apararii. Deasupra am postat logo-ul și fanionul de identificare al acestei strcuti militare. Personalul
Directiei generale de informatii a apararii îsi desfasoara activitatea deschis
sau acoperit, în raport cu nevoile de realizare a securitatii nationale în
domeniul militar. Pentru culegerea de informatii în teatrele de operatii si
pentru lupta împotriva terorismului, Directia generala de informatii a apararii
poate avea în subordine structuri combatante. Directia
generala de informatii a apararii este condusa de un director general,cadru
militar în activitate. Directorul general este numit de catre ministrul
apararii, cu aprobarea Consiliului Suprem de Aparare a Tarii. Functia de
director general este asimilata functiei de secretar de stat. Unele categorii de tehnica si bunuri
specifice se achizitioneaza, în conditiile legii, prin structuri specializate
proprii, de la parteneri interni sau externi.
________ooOoo________
PERSONALITĂȚI POLITICE
PE BANCNOTELE LUMII
Omul politic mozambican
Eduardo Chiwambo Mondlane,
a trăit între anii 1920 - 1969
Detaliu vignetă de pe notgeld austriac
(bancnotă locală de necesitate)
Câteva ornamente decorative periferice
de pe acțiuni germane
con_dorul@yahoo.com
MOUSAIOS - 25.07.2018