LUMEA BANCNOTELOR LUMII 54.

ESTONIA


ETIOPIA


***

DE LA LUME ADUNATE, ÎNAPOI LA LUME DATE

Nu te pune cu prostul, pentru că are mintea odihnită!

Dacă nu poţi să-l convingi, măcar bagă-l în ceaţă!

Dacă prostia ar durea, multă lume ar urla!

Această monedă a fost emisă în anul 2009 pentru a marca trecerea a 190 de ani de la naşterea lui Nicoale Bălcescu. Pe aversul acesteia sunt reprezentate stema României şi o reproducere a picturii România Revoluţionară de Constantin Daniel Rosenthal, iar pe revers portretul lui Nicoale Bălcescu reprodus după o pictură de Gheorghe Tattarescu şi o imagine a grupului de revoluţionari paşoptişti din acuarela lui Costache Petrescu. Moneda este confecţionată din tombac cuprat, în greutate 23,5 de grame, tiraj de 1000 de exemplare, la preţul unitar de vânzare de către BNR de 100 ron.

Nicolae Bălcescu (născut la 28 iunie 1819 în Bucureşti) a fost un istoric, scriitor și important revoluționar din Ţara Rpmânească. S-a născut la Bucureşti într-o familie de mici nobili. A studiat la Liceul Sfântu Sava începând din 1832, dovedindu-se a fi pasionat de istorie. La vârsta de 19 ani s-a înrolat în armată. În 1840 a luat parte, alături de Eftimie Murgu şi Cezar Bolliac, la o conspiraţie pusă la punct de Mitică Filipescu împotriva domnitorului Alexandru Ghica. În urma eşecului acestui complot, a fost arestat şi a petrecut doi ani închis la Mănăstirea Mărgineni. După eliberare, a luat parte la crearea societăţii Frăţia, pe care a condus-o împreună cu Ion Ghica şi Christian Tell. Şi-a continuat studiile în Franţia şi Italia; împreună cu August Treboniu Laurian, a editate revista Magazin istoric pentru Dacia, publicată pentru prima dată în 1844. În acelaşi an, Bălcescu a publicat eseul istoric Puterea armată şi arta militară de la întemeierea Prinţipatului Valahiei şi până acum, în care susţinea că o armată puternică poate reprezenta o garanţie pentru autodeterminare. În 1846, la Paris, a devenit conducătorul Societăţii studenţilor români, din care mai făceau parte Ion Brătianu, Alexandru C. Golescu, Ion Ionescu de la Brad, C. A. Rosetti şi Mihail Kogălniceanu. În 1848, după ce participase la revoluţia franceză, s-a întors la Bucureşti pentru a participa la revoluţia de aici. Pentru două zile a fost atât ministrude externe, cât şi secretar de stat al Guvernului Provizoriu. A susţinut votul universal şi reforma agrară, idei care nu au fost agreate de o parte parte dintre ceilaţi revoluţionari. A fost arestat pe data de 13 septembrie 1848 de către autorităţile otomane; a ajuns apoi în Transilvania de unde a fost expulzat de habsburgi. Şi-a petrecut restul vieţii în diferite oraşe din Italia şi Franţa, dar a petrecut perioade de timp şi în Debrecen sau Instanbul, alături de revoluţionarii maghiari. Pe data de 29 noiembrie 1952 a decedat la Palermo, unde există şi un bust al său.

Câteva vignete de pe bancnotele statelor americane de dinainte de proclamarea independenţei SUA

con_dorul@yahoo.com