MONUMENTE ALE EROILOR BUZOIENI - COMUNA GĂLBINAȘI

 Gălbinași (în trecut, Tăbărăști) este o comună din județul Buzău care include și satele: Bentu și Tăbărăști. Comuna Gălbinași este amplasată in partea de sud-est a județului Buzău, într-o zona de câmpie, găsindu-se în zona de influență a râurilor Buzău și Călmățui. Comuna este străbătută de șoseaua națională DN2B care leagă Buzăul de Brăila, șosea din care se ramifică pe teritoriul comunei drumul județean DJ204D, care o leagă de Țintești. Prin comună trece și calea ferată Buzău – Brăila, pe care este deservită de stațiile Tăbărăști, Tăbărăști Sud și Bentu. Din punct de vedere geografic teritoriul comunei reprezintă o zonă de pietrișuri și nisipuri, aparținând bazinului hidrografic al Buzăului, sub influența râului Călmățui. Pietrișurile existente sub nisipurile actuale sunt de tip carpatic și subcarpatic, ceea ce dovedește că pe aici a curs cândva râul Buzău. Altitudinea în zona comunei Gălbinași are valori cuprinse între 65 și 75 metri. Teritoriul comunei aparține structurii geomorfologice majore Câmpia Română Orientală, respectiv partea centrală a acesteia, denumită Câmpia Buzău-Călmățui. Sub aspect climatologic temperatura medie multianuală este de +10 grade C, maxima absolută fiind de +39.8 grade C, iar minima absolută de -29,69 grade C. La recensământul din anul 2011 comuna număra 4116 locuitori, în creștere față de recensământul anterior (anul 2002 – 4067 locuitori), dintre care: români – 93,68%, romi – 2,93% și restul – necunoscută sau altă etnie. Componența confesională a comunei buzoiene Gălbinași astăzi se prezintă astfel: ortodocși – 96,5% și restul – nedeclarată sau altă religie.

Lângă şcoala din localitatea Bentu se înalţă un monument-obelisc, având în vârf un vultur, dedicat “Eroilor din comuna Bentu căzuţi pe câmpul de onoare pentru întregirea neamului”. Pe un colan de lauri sunt înscrişi anii “1916-1918” şi “1941- 1945”. Pe monument sunt înscrise numele eroilor satului căzuţi în cele două războaie mondiale În imediata apropiere a monumentului, se află o cruce înălţată în memoria eroului locotenent Apostol Dumitru (Mişu), mort în luptele de la Târgu Mureş, la 15 septembrie 1944.

În satul Gălbinaşi există două monumente ridicate în memoria eroilor, lângă biserică. Unul a fost ridicat în anul 1994, preot fiind Pleşa Ion. Este un obelisc cu cruce în vârf, aşezat pe un soclu de formă pătrată şi un postament în trepte. Inscripţia de pe faţadă arată că a fost ridicat pentru “Eroii patriei, comuna Gălbinaşi, judeţul Buzău, căzuţi în primul război mondial, 1916-1918”. Pe o placă de metal montată pe monument sunt înscrise numele eroilor pieriţi în cele două războaie mondiale. Pe soclu se poate vedea portretul în relief al eroului Călin Constantin, mort în anul 1944. A fost sfinţit în prezenţa sătenilor şi veteranilor de război la 20 mai 1999, de ziua Înălţării Domnului.

Al doilea monument a fost ridicat în anul 2001 şi reprezintă o statuie a unui ostaş român cu arma în cumpănire, aşezat pe un soclu din ciment, în trepte, de formă pătrată. Pe plăci de marmură sunt săpate inscripţiile: “Donat de familia Călin”, după care urmează numele membrilor familiei; “Eroi căzuţi pe câmpul de luptă 1916-1918” şi “Eroi căzuţi pe câmpul de luptă 1940-1944”.

 

La intrarea în curtea bisericii din satul Tăbărăști a fost ridicat un frumos portal pe care este montat un vultur, azi deteriorat, în memoria “Eroilor din comuna Tăbărăşti, 1916-1918” O placă comemorativă, fixată pe fronton, păstrează numele eroilor, ilizibile. Se impune restaurarea întregului ansamblu, care a fost ridicat prin stăruinţa cetăţenilor Virgil Dobrescu, preot Grigore Anghel şi Constantin Şt. Vlad. 
                                                            

xxx 

O EPIGRAMĂ PROPRIE 

UN DIALOG EPIGRAMATIC

O VORBĂ DE DUH

DE LA UN ÎNAINTAȘ

O PASTILĂ DE UMOR

__________xxx__________

  CÂTEVA MEDALII

ȘI INSIGNE ROMÂNEȘTI

Informaţii generale despre medalistică  şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul  "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Revoluția de la 1989 - 30 ani 1989 - 2019

Istoria României

Produsul medalistic de mai sus este o medalie ce comemorează 30 de ani de la Revoluția Română. Aceasta este medalia cu aversul color diferită de varianta inițială apărută cu putin timp mai devreme. Medalia s-a realizat în anul 2019 de către Compania Casa de monede. Medalia are următoarele caracteristici tehnice: înnobilare – aurire, colorare parțială, calitate de batere – superioară, metal compoziție – cupru, anul emiterii – 2019, greutatea - 26 grame, forma – rotundă și diametrul – 38,61 milimetri. În 1989 majoritatea statelor din estul Europei aveau să se debaraseze de comunism – în urma unor ample procese reformatoare în Ungaria şi Polonia, printr-o ,,revoluţie de catifea” în Cehoslovacia, prin înlăturarea paşnică de la conducere a liderilor comunişti (lovituri de stat) în Bulgaria şi RDG sau printr-o revoluţie sângeroasă în România. Revoluţia română din decembrie 1989 a fost declanşată în vederea prăbuşirii regimului lui Nicolae Ceauşescu şi înlocuirea lui cu un regim socialist reformat, după model gorbaciovist. Dar iată o prezentare cronologică a evenimenteleor revoluției anticomuniste românești, fără partipiuri politice, găsită pe net, autor Stela Vasilița, la adresa: 

http://www.rador.ro/2014/12/12/revolutia-romana-din-decembrie-1989/. Pe data de 14 decembrie 1989, la Iaşi, organizaţia clandestină „Frontul Popular Român” încearcă să organizeze o adunare în Piaţa Unirii, pentru a protesta împotriva regimului lui Nicolae Ceauşescu şi a condiţiilor grele de viaţă. Intervenţia autorităţilor şi a forţelor de ordine, care au blocat zona şi au arestat liderii, a făcut ca acţiunea să eşueze. Pe data de 15 decembrie, la Timişoara, în Piaţa Maria, enoriaşi ai Bisericii Reformate protestează împotriva deciziei de evacuare din locuinţă şi parohie a pastorului László Tökés. Spre miezul nopţii, manifestanţii care protestau au fost împrăştiaţi de organele de Securitate. La Timişoara, încă din 16 decembrie dimineaţa, enoriaşii lui Laszlo Tökés revin în faţa locuinţei acestuia.

Curând li se alătură tot mai mulţi locuitori ai Timişoarei. Demonstraţia capătă accente împotriva regimului totalitar. Se scandează lozinci precum „Jos Ceauşescu!”, „Libertate!”, „Dreptate!”, „Democraţie!”; se cântă „Deşteaptă-te române”. Mulţimea se întoarce într-un număr şi mai mare în Piaţa Maria, unde au loc ciocniri violente cu forţele de miliţie şi securitate şi numeroşi manifestanţi sunt arestaţi. Protestatarii, în număr de câteva mii, se retrag în faţa Catedralei Mitropolitane din Piaţa Operei. Protestul s-a extins, scandându-se „Azi în Timişoara, mâine-n toată ţara!” La Bucureşti, generalul Iulian Vlad, şeful DSS, îi convoacă pe toţi şefii de direcţii din subordine şi decide trimiterea unei grupe informativ-operative la Timişoara. Din echipă fac parte generalul Emil Macri – şeful Direcţiei a II-a (Contrainformaţii Economice), col. Filip Teodorescu – adj. al Direcţiei a III-a (Contraspionaj), lt.-col Dan Nicolici – şeful CID (Centrul de Informaţii şi Documentare), lt. col. Glăvan Gheorghe – şef serviciu informativ în USLA etc. Pastorul László Tökés este evacuat cu forţa din locuinţă pe data de 17 decembrie, ora 4.00. Dimineaţa sosesc la Timişoara grupa operativă din DSS condusă de generalul Emil Macri. Generalul Vasile Milea, ministrul apărării, ordonă, pentru descurajarea manifestanţilor timişoreni, organizarea unei demonstraţii de forţă a unităţilor MApN prin centrul oraşului. Patru coloane compuse din peste 550 militari pornesc (ora 10:00) marşul prin oraş, cu drapel şi fanfară. Mii de demonstranţi se îndreaptă spre centrul oraşului scandând lozinci anticeauşiste şi huiduind forţele de intimidare. La ora 13:30 ministrul apărării naţionale ordonă ca armata să intervină în forţă împotriva demonstranţilor timişoreni. Este atacat şi devastat, de către manifestanţi, sediul Comitetului Judeţean al PCR. Protestatarii au aruncat pe fereastră şi au dat foc documentelor partidului, broşurilor de propagandă şi altor simboluri ale puterii comuniste. Este înălţat primul drapel cu gaură la mijloc. La Bucureşti începe, la ora 16:30, şedinţa Consiliului Politic Executiv al CC al PCR în vederea reprimării de către forţele MApN şi MI a demonstranţilor de la Timişoara. La ora 16:38, soseşte la Timişoara Comandamentul special instituit de Nicolae Ceauşescu şi coordonat de Ion Coman – secretarul CC al PCR pe probleme militare – însoţit de o grupă operativă formată din ofiţeri superiori din MApN şi MI. Grupa operativă este condusă de general Ştefan Guşe, şeful Marelui Stat Major, din care mai fac parte generalii Victor Athanasie Stănculescu, Mihai Chiţac, Florea Cârneanu, Constantin Nuţă – şeful Inspectoratului General al Miliţiei, Gheorghe Diaconescu – procuror general adjunct. În jurul orelor 17:00, împotriva demonstranţilor sunt folosite tancuri cu apă şi gaze lacrimogene. Are loc o teleconferinţă cu toţi primii secretari ai Comitetelor judeţene PCR, la care participă şi comandanţii de garnizoane militare. Ceauşescu dă ordinul pentru deschiderea focului împotriva demonstranţilor. La ora 18:00, generalul Ştefan Guşe, şeful Marelui Stat Major şi prim-adjunct al ministrului apărării naţionale, preia conducerea forţelor aparţinând MapN. Începe să se tragă în mulţime. Sunt construite baricade. Acţiunile violente se extind: sunt atacate obiective militare de către persoane care practic n-au nici o legătură cu manifestaţiile. La ora 18:45 Generalul Vasile Milea transmite ordinul „Radu cel Frumos” pentru judeţului Timiş, care presupunea „alarmă de luptă parţială”. Prin urmare, toate efectivele militare primesc armament şi muniţie de război. Pe 18 decembrie, Nicolae Ceauşescu îi convoacă la reşedinţa sa din strada Primăverii pe oamenii cheie ai conducerii de stat (generalul Marin Neagoe, seful Direcţiei a V-a de securitate şi gardă, generalul Vasile Milea, ministrul apărării, Tudor Postelnicu, ministrul de interne şi generalul Iulian Vlad, şeful DSS) şi obţine de la ei promisiunea că va fi deschis focul asupra demonstranţilor. Ceauşescu pleacă apoi (ora 9:30) pentru o vizită oficială de prietenie de 3 zile în Republica Islamică Iran (îi lasă la conducere pe Elena Ceauşescu, Emil Bobu şi Manea Mănescu). La Timişoara s-a decretat legea martială, care interzice populaţiei să circule în grupuri mai mari de două persoane. Sfidând interdicţiile, un grup de 30 de tineri au înaintat spre Catedrala Ortodoxă, fluturând drapele tricolore din care tăiaseră stema comunistă. Alţi 500 de manifestanţi li se alătură, cântând “Deşteaptă-te române!”. S-a tras asupra lor, unii dintre ei au murit, alţii au fost răniţi grav. Generalul Mihai Chiţac a ordonat (la ora 18:30) folosirea grenadelor cu substanţe toxice împotriva demonstranţilor din faţa Catedralei din Timişoara. În faţa Spitalului Judeţean, grupul numeros de cetăţeni care vrea să-şi recupereze morţii este împrăştiat cu grenade lacrimogene (ora 19:15). La morga Spitalului Judeţean, la ora 23:00, sub comanda colonelului Ghircoiaş, începe „Operaţiunea Trandafirul”, de sustragere a cadavrelor (43) şi transportarea lor la Crematoriul Cenuşa de la Bucureşti spre a fi incinerate. În 19 decembrie la Timişoara, marea majoritate a întreprinderilor din oraş îşi încetează activitatea. Muncitorii din întreprinderile “6 Martie”, “Elba”, “Solventul” şi “Azur” declanşează acţiuni de protest. Un angajat de la Uzinele Mecanice din Timişoara porneşte sirena aeriană. A fost semnalul pentru mii de timişoreni să iasă din nou în stradă. Radu Bălan şi Ştefan Guşă au vizitat muncitorii din fabricile timişorene, dar au eşuat în a-i determina să-şi continue munca. La presiunea muncitorilor, generalul Guşă le promite că Armata nu va trage în ei. Manifestanţii scandează „Armata e cu noi!”. Generalul Guşă ordonă trupelor să intre în cazărmi. Pe străzile oraşului, militarii fraternizează cu revoluţionarii. În data de 20 decembrie la Timişoara, 100000 de protestatari au ocupat Piata Operei (astăzi „Piata Victoriei”) şi au început să strige sloganuri anti-guvernamentale: „Noi suntem poporul!”, „Armata e cu noi!”, „Nu vă fie frică, Ceauşescu pică!”. În foaierul Operei din Timişoara are loc, la ora 13, constituirea Frontului Democratic Român (FDR). În clădirea Consiliului Judeţean, un Comitet Cetăţenesc redactează primele liste cu revendicări, printre care: destituirea lui Ceauşescu, dizolvarea guvernului, eliberarea arestaţilor, redarea către familii a trupurilor celor ucişi în zilele anterioare, informarea corectă asupra evenimentelor de la Timişoara, alegeri libere. Revendicările sunt înaintate primului-ministru Constantin Dăscălescu şi lui Emil Bobu, sosiţi la Timişoara (ora 14.30) din ordinul Elenei Ceauşescu; Sub presiunea mulţimii, o parte a revendicărilor sunt acceptate (au fost eliberaţi majoritatea deţinuţilor arestaţi în zilele precedente), la celelalte se promite că va răspunde Ceauşescu personal. Pe baza listelor de revendicări, seara este elaborată Proclamaţia FDR, primul program al Revoluţiei Române. După-amiaza şi seara manifestaţiile se extind şi în alte localităţi din judeţul Timiş: Lugoj, Jimbolia, Sânnicolaul Mare, Deta. Reîntors din Iran Nicolae Ceauşescu ţine o teleconferinţă cu prim-secretarii în care afirmă că situaţia din Timişoara se datorează intervenţiei străine (SUA, URSS şi Ungariei). La ora 19:00 Nicolae Ceauşescu se adresează populaţiei, prin intermediul Televiziunii, şi condamnă manifestaţiile de la Timişoara. El aprobă decretul privind instituirea stării de necesitate pe întreg teritoriul judeţului Timiş, care intră în vigoare de la ora 23:00. Victor Stănculescu este numit de Ion Coman comandant militar al Garnizoanei Timişoara. Aproape de miezul nopţii, Nicolae Ceauşescu convoacă la sediul CC al PCR din Bucureşti pe reprezentanţii ambasadei URSS pentru a le cere retragerea agenţilor sovietici din Timişoara. În noaptea de 20 spre 21 decembrie muncitori din Craiova, Calafat, Băileşti şi Caracal au fost îmbrăcaţi în uniforme de gărzi patriotice, înarmaţi cu bâte şi trimişi cu trenuri speciale spre Timişoara spre a înăbuşi revolta. Ajunşi acolo şi înţelegând despre ce este vorba, aceştia au fraternizat cu timişorenii. În ziua de 21 decembrie, la Timişoara, la ora 9:00, din balconul Operei se citeşte Proclamaţia Frontului Democrat Român. La Bucureşti, în Piaţa Republicii, la ora 12:00 începe mitingul cerut de Ceauşescu cu scopul de a înfiera tulburările de la Timişoara şi de a vorbi despre nevoia imperativă de a apăra ţara de atentatele cercurilor străine la integritatea şi independenţa ei. La puţin timp după ce ia cuvântul, Ceauşescu este huiduit din mulţime. Transmisia radio-tv este întreruptă. Oamenii s-au regrupat în Piaţa Universităţii. Întreg centrul Bucureştiului, de la Piaţa Unirii la Romană şi până la Piaţa Rosetti, a fost ocupat de manifestanţi. În jurul orei 17:00 mureau primii oameni în apropierea Sălii Dalles. În zona Hotelului Intercontinental se ridică o baricadă în faţa Restaurantului Dunărea (ora 22:00). 

Militarii pornesc acţiunea de înlăturare a baricadei cu tancuri şi de reprimare în forţă a demonstranţilor. Soldaţii aveau ordin să tragă. În noaptea dintre 21 şi 22 decembrie, 49 de oameni au murit, 463 au fost răniţi, iar 1245 au fost arestaţi, torturaţi şi bătuţi la Jilava. De asemenea, au loc manifestaţii la Arad, Sibiu şi Târgu Mureş, Braşov, Cluj, Reşiţa, Făgăraş etc. Pe 22 decembrie dimineaţa, la primele ore, mari coloane de manifestanţi provenind de la principalele întreprinderi ale Bucureştiului se îndreaptă spre centrul oraşului. Înaintarea lor este oprită de baraje formate din trupe de miliţie, securitate şi armată în apropierea sediului CC al PCR. Nicolae Ceauşescu organizează o şedinţă cu câţiva generali, în timpul căreia îl acuză pe generalul Milea de trădare, care, mai târziu, este găsit împuşcat. Generalul Victor Atanasie Stănculescu este numit ministru al apărării naţionale, în locul lui Milea şi dă ordin tuturor unităţilor militare aflate în Bucureşti să se retragă în cazărmi. Radioul şi Televiziunea transmit un comunicat prin care anunţă sinuciderea „trădătorului Milea”, precum şi instituirea stării de necesitate pe teritoriul României. În faţa celor peste 100.000 de demonstranţi din faţa Comitetului Central, Nicolae Ceauşescu mai încearcă să vorbească mulţimii de la balconul clădirii. Se scandează lozinci anti-ceauşiste, iar acesta este huiduit. Manifestanţii ocupă Piaţa Palatului şi forţează intrarea Comitetului Central. În jurul orei 12:06, soţii Ceauşescu părăsesc clădirea Comitetului Central cu un elicopter. În jurul orelor 15:00 sunt arestaţi lângă Târgovişte, iar la ora 18:30 cuplul prezidenţial ajunge în unitatea militară 01417 din Târgovişte, unde vor rămâne sub pază militară până la judecarea şi execuţia lor. Sediile Radioului şi cel al Televiziunii sunt ocupate de manifestanţi. Radioul transmite în direct evenimentele. Televiziunea s-a transformat în canalul de comunicare al revoluţionarilor. Între orele 14:15 şi 16:00, unităţi ale armatei sunt trimise să asigure paza unor obiective importante din Capitală: Televiziunea Română, Casa Scânteii, sediul Comitetului Central, Banca Naţională, Radiodifuziunea Română, Palatul Telefoanelor, alte instituţii şi unităţi de interes strategic. Conform ordinelor primite, blindatele arborează tricolorul, iar militarii poartă brasarde tricolore. La ora 19:30, la Televiziune se anunţă arestarea soţilor Ceauşescu, iar după ora 23 este citit de Ion Iliescu la Radio şi Televiziune un ”Comunicat către ţară” – Proclamaţia Consiliului Frontului Salvării Naţionale, primul document al Revoluţiei Române. La Bucureşti, după orele 18:00 şi în tot cursul nopţii de 22 spre 23 decembrie unităţi militare şi alte obiective strategice (Televiziunea, sediul Comitetului Central, unitatea militară care păzea Palatul Primăverii etc) sunt atacate de grupuri diversioniste, înregistrându-se numeroşi morţi şi răniţi. În schimbul de focuri din Piaţa Republicii, trăgându-se din clădirea fostului Palat Regal ce adăpostea Muzeul de Artă spre clădirea CC al PCR şi asupra mulţimii din piaţă, este incendiată clădirea Bibliotecii Centrale Universitare şi distrusă o parte a Palatului Regal. Pe data de 23 decembrie dimineaţa, soldaţi în termen şi ofiţeri de la o unitate militară din Câmpina au fost trimişi, îmbarcaţi în trei autobuze, să apere Aeroportul Internaţional Otopeni unde au fost omorâţi, acţiunea soldându-se cu 39 de morţi şi numeroşi răniţi. La Bucureşti, seara, şapte ofiţeri şi subofiţeri, între care şi col. Gheorghe Trosca, şeful statului-major al Unităţii Speciale de Luptă Antiteroristă, sunt ucişi într-un schimb de focuri cu militarii care apărau sediul MApN. Membrii USLA fuseseră trimişi de generalul Nicolae Militaru, ministrul apărării, la sediul ministerului pentru a întări dispozitivul de apărare. Elicopterul care-i aducea în Bucureşti, în stare de arest, pe generalii Constantin Nuţă, adjunct al ministrului de interne şi şef al IGM şi Velicu Mihalea, adjunct al şefului IGM, este doborât. La Timişoara, sute de mii de oameni sărbătoresc în centrul oraşului căderea lui Ceauşescu. Continuă atacurile asupra obiectivelor apărate de armată. În ziua de 24 decembrie la Bucureşti tancuri, TAB-uri, soldaţi patrulau pe străzi. În zonele centrale ale oraşului, la Universitate, Piaţa Victoriei sau Gara de Nord, încă se trăgea şi se duceau lupte oarbe între presupuşii „terorişti”, militari şi revoluţionari. 

Consiliul Frontului Salvării Naţionale proclamă Victoria Revoluţiei şi anunţă încetarea completă şi imediată a focului pe tot teritoriul ţării. Armata este declarată singura instituţie a statului care poate deţine arme de foc, persoanele care intraseră în posesia unor arme urmând să le predea până la 25 decembrie la ora 17:00. Ion Iliescu semnează decretul de înfiinţare a „Tribunal Militar Excepţional”, care urma să-i judece pe Nicolae şi Elena Ceauşescu. În dimineața zilei de 25 decembrie, la radio şi televiziune sunt transmise colinde şi, în direct, pentru prima dată, slujba de Crăciun de la Catedrala Patriarhală.Procesul soţilor Elena şi Nicolae Ceauşescu a început la ora 13:20 şi s-a terminat în jurul orei 14:40, în garnizoana 01417 din Târgovişte. Soţii Ceauşescu au fost condamnaţi la moarte şi le-a fost confiscată averea. Sentinţa a fost executată în jurul orei 14:50. La scurt timp după execuţie, pe postul naţional de televiziune s-a citit comunicatul privind execuţia soţilor Ceauşescu. Ostilităţile „teroriştilor” încetează aproape în totalitate. Numărul victimelor revoluţiei a fost de 1142 decedaţi şi 3138 răniţi (conform evidenţelor din anul 2005 întocmite de Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor), dar s-a estimat de către procurorii militari care au anchetat cazul revoluţiei că numărul lor ar putea fi sensibil mai mare decât cifrele cunoscute oficial. La 25 de ani de la Revoluţia din Decembrie 1989 multe întrebări au rămas neelucidate pe deplin. Evenimentele au început ca o revoltă spontană sau au fost provocate de forţe (interne/externe?) care urmăreau înlăturarea lui Nicolae Ceauşescu de la putere? A fost o revoluţie sau o lovitură de stat? A fost un atac terorist provocat de agenturile străine? Cum se explică numărul mare de victime ucise cu gloanţe ţintite direct în cap? Dar faptul că răniţi superficial au murit în mod suspect la spital? România a fost supusă unui război electronic? Generalul Milea s-a sinucis sau a fost asasinat? Generalii Guşe şi Stănculescu sunt eroi sau criminali? De ce parte a baricadei a acţionat misteriosul general Vlad, fostul şef al Securităţii? De ce mulţi din cei care ştiau adevărul despre anumite evenimente au dispărut? Etc

 

Insigna - A.Ch.R. (Asociația chinologică română) 

Prezint aici câteva informații despre evoluția chinologiei românești, a cărei promotoare a fost chinologia aradeană. In anul 1921 au luat fiinta Clubul Foxterrieri din Arad si Clubul Amatorilor de Caini de Politie din Arad. Aceste doua cluburi au organizat activitatea chinologica din Arad si din judetele invecinate, stimuland dezvoltarea miscarii chinologice. Dintre manifestarile chinologice organizate in acea perioada de chinologii aradeni amintim expozitia clubului de Fox Terrier din anul 1929 la care au participat peste 200 de exemplare, aproximativ 100 fiind din Arad. Activitatea chinologica a fost intrerupta de cel de al doilea razboi mondial.  Anul 1969 este un an important pentru chinologia romana, este anul infiintarii asociatiei chinologice. La data de 17 noiembrie 1969 s-a infiintat la Arad Asociatia de Crescut si Dresat Caini din Romania, prima asociatie chinologica din Romania si care a fost aprobata de Consiliul de Ministri din R.S.R. In anul 1972, cu ajutorul unor chinologi maghiari Asociatia Chinologica Romana este admisa ca membra al Federatiei Chinologice Internationale. Chinologii aradeni au avut in acea perioada o intensa activitate pentru popularizarea cainilor de rasa in randul oamenilor. De asemenea sau tiparit mai multe publicatii de specialitate: revista „Ciinele”, colectia „Totul despre ciini” care cuprinde patru carti: „Micul ghid canin”, Reproductia speciei canine”, „Eredopatologie canina” si „Zoopsihologie canina”. Din anul 1972 pana in anul 1976 Asociatia Chinologica Romana a functionat in cadrul AVIROM, care a avut sediul central la Arad, organism care includea alaturi de crescatorii de caini, crescatorii de pasari de curte si porumbei si era sub controlul direct al Ministerului Agriculturii. Prima expozitie s-a organizat in anul 1971 pe stadionul fabricii arădene de zahar. Expozitiile incepeau intotdeauna cu parada raselor, demonstratii de dresaj, curse de ogari. In anul 1976 s-a organizat, pe stadionul Gloria, una dintre cele mai mari expozitii chinologice din Romania, fiind prezenti peste 800 de caini. In anul 1978, la Arad, s-a infiintat prima scoala nationala de dresaj si s-a organizat prima tabara de dresaj. De la infiintare anual s-au organizat la Arad expozitii chinologice. Asociatia chinologica din Arad a organizat in anul 2002 si anul 2005 Campionatul Europei Centrale si de Est considerat cel mai important eveniment continental organizat sub egida F.C.I..

 

Distincția - Antrenor emerit

Distincțiile “Maestru Emerit al Sportului”, “Maestru al Sportului” 

respectiv de “Antrenor Emerit” se conferă și în prezent. Conform Ordinului nr.117 din 19 aprilie 2004 al Agenției naționale pentru sport, pentru rezultate deosebite obtinute de sportivii romani in competitiile nationale si internationale oficiale, Agentia Nationala pentru Sport acorda acestora, precum si antrenorilor care i-au pregatit, la propunerea federațiilor sportive naționale, titlurile și distincțiile de “Maestru Emerit al Sportului”, “Maestru al Sportului” respectiv de “Antrenor Emerit”. Titlul de “Antrenor emerit” poate fi acordat, prin excepţie, după pensionare, la propunerea federaţiei de specialitate, antrenorilor care au desfăşurat o îndelungată activitate practică în specialitate, au promovat în eşaloanele superioare de performanţă sportivi cu rezultate de excepţie pe plan internaţional (jocuri olimpice, paralimpice, campionate mondiale, campionate europene) şi/sau au contribuit la promovarea pe plan naţional a ramurii de sport.

De-a lungul secolelor, marii artiști ai lumii au lăsat omenirii moșteniri culturale neprețuite. Arta sculpturii a dat naștere unor capodopere care, prin măreția, valoarea și spectaculozitatea lor, au devenit faimoase. Discobolul lui Miron este o capodoperă a Antichității grecești, ce datează din perioada 460 - 450 Î.Hr. Din păcate, originalul grecesc din bronz nu mai există, însă a devenit celebru prin numeroasele copii realizate în marmură de către artiști din Imperiului roman, atât la scară reală, cât și redimensionate. Celebra sculptură exprimă forța și energia atletică în cel mai armonios și echilibrat mod. Deși, în prezent, se consideră că poziția aruncătorului este nefirească și reprezintă o manieră ineficientă de a arunca discul, sculptura constituie un model de rigurozitate în redarea fiecărui mușchi încordat de pe corpul atletului.

 

Insigna - Armata României

Armata este una dintre instituţiile importante ale unui stat, intrând profund şi definitiv în alcătuirea noţiunii de patrie, prin statornica ei legătură cu pământul natal şi cu luptele strămoşilor. Întotdeauna şi pretutindeni, armata se compune din luptători - acei oameni tineri şi curajoşi, pregătiţi pentru sacrificiul suprem şi acceptat de la sine, precum se spune în vechiul dicton latin: „Dulce et decorum est pro patria mori – Este plăcut şi frumos să mori pentru patrie”.

De-a lungul timpului armata română a făurit o istorie măreaţă şi vitează, înnobilându-se cu gloria şi strălucirea celor care au zidit din temelii veşnicia ţării. Românii au fost ostaşi viteji şi drepţi, apărând libertatea şi pământul străbun, fără a năvăli vreodată cu sabie şi foc dincolo de hotarele ţării, iar toate izbânzile s-au subordonat patriotismului şi jertfei supreme. Înfruntând mereu duşmani veniţi din cele patru puncte cardinale, românii s-au bătut pentru liniştea pământului lor frumos şi roditor, binecuvântat cu toate bogăţiile necesare unei vieţi prospere. Luptele pentru împlinirea idealurilor de libertate, independenţă şi suveranitate naţională consemnate în cărţile de istorie au inspirat pe toţi poeţii neamului care au slăvit cu entuziasm actele de bravură ale eroilor.

„Juni ostaşi ai ţării mele însemnaţi cu stea în frunte!
Dragii mei vultani de câmpuri, dragii mei şoimani de munte…
Ca eroi de mari legende, vin să vă privesc în faţă…
De la domn pân-la opincă, duşi de-o soartă norocoasă,
V-aţi legat în logodire cu izbânda glorioasă” – se adresa marele poet Vasile Alecsandri românilor care au luptat în Războiul de Independenţă de la 1877, într-una din celebrele sale poezii. Sacrificiul de vieţi omeneşti plătit în luptele crâncene din acelaşi război avea să fie elogiat simplu şi tulburător de poetul George Coşbuc, în cuvintele puse pe seama unui erou rămas la datorie:

„Şi-ajuns în ţară, eu te rog, fă-mi cel din urmă bine:
Pământul ţării să-l săruţi şi pentru mine”.
În fiecare an la 25 Octombrie oficiem Ziua Armatei Române. La 25 octombrie 1944 ultima palmă românească de pământ, localitatea Carei, aflată la 8 kilometri de graniţa de vest, a fost eliberată de sub ocupaţia nazistă. Cinste şi onoare veşnică Armatei Române şi eroilor săi!

Expoziția agricolă secuiască ardeleană Cluj 1907

Produsul medalistic de mai sus este o medalie de argint de formă hexagonală, cu dimensiunile 59 x 52 milimetri, gravată de J. Morzsany, emisă în amintirea Expoziției agricole secuiești ardelene, ce a avut loc la Cluj în anul 1907. Pe avers, într-un medalion central, este redată stema Transilvaniei cu boneta princiară între două ramuri de laur, înconjurată de inscripția: “ERDELY GAZDASAGI EGYLET KOLOZSVART / 1907” (Asociația economică ardeleană Cluj 1907). Pe exteriorul medalionului este aplicată inscripția: “ERDELY RESZI MEZOGAZDASAGI KIALITAS * SZEKELY KIALLITAS” (Expoziția agricolă a Ardealului. Expoziția secuiască). Pe revers două ramuri de laur unite cu o panglică în partea de jos, încadrează sus o stea cu raze, iar în câmp inscripția pe trei rânduri: “AZ / ERDEN / ELISMERESEUL” (Pentru recunoașterea meritelor). 

Emblemă coifură - R.P.R. (Republica Populară Română)

Emblemele coifură sunt un fel de insigne purtate de către personalul militarizat din sistemul apărării, ordinii publice,  siguranței naționale, autorității judecătorești, pădurari, ceferisti, etc la caschetă, bonetă, bască, căciulă sau pălărie.                                                                                                            

__________ooOoo__________

PERSONALITĂȚI POLITICE

PE BANCNOTELE LUMII

Principele transilvan Ștefan Bocskai,

a trăit între anii 1557 - 1606 

a condus între anii 1605 - 1606

Detaliu vignetă de pe o bancnotă fantezie olandeză

Detaliu vignetă de pe o bancnotă fantezie franceză 

con_dorul@yahoo.com

MOUSAIOS - 19.08.2020

O mare bucurie și un motiv de mândrie

MINUNI ALE ARHITECTURII MONDIALE - 31

1.  Sediul Băncii Georgiei este o clădire neconvențională din orașul Tbilisi, capitala statului Georgia.

Acest edificiu a fost proiectat de arhitecții George Chakhava și Zurab Jalaghania pentru Ministerul Construcției de autostrăzi a Republicii Sovietice Socialiste Georgia iar inginerul șef al realizării propriu zise a fost Temur Tkhilava. Clădirea are 18 etaje, a fost dată în folosință în anul 1975 iar în anul 2007 a fost achiziționată de Banca Georgiei. George Chakhava a fost ministrul adjunct al construcției de autostrăzi din Georgia în anii '70. Prin urmare, el a fost atât clientul, cât și arhitectul principal al acestui proiect. El a putut alege locația cea mai potrivită pentru locație pentru construcție. Costurile de realizare a construcției s-au ridicat la 6 milioane de ruble. În perioada anilor 2010 – 2011 s-a construită o nouă intrare principală și holul subteran a fost complet renovat. Astăzi clădirea are o suprafață construită de 13500 metri pătrați. George Chakhava a studiat arhitectura la Universitatea Politehnică de Stat din Tbilisi și a absolvit în 1949. De atunci, a lucrat ca arhitect cu propriul său studio și a realizat proiecte în Georgia, precum și în Ucraina, Uzbekistan, Tadjikistan, Afganistan și Letonia . Inspirația pentru arhitectura sa este „natura unică a țării mele, cu individualitatea și frumusețea fiecărei regiuni în armonie cu satele de munte.”Chakhava a primit mai multe onoruri și premii. În 1983 a primit Premiul de Stat al Consiliului de Miniștri al URSS. Uniunea de Arhitecți din Georgia i-a acordat și diploma de onoarea în arhitectură. În 1991, a devenit membru de onoare al Academiei Internaționale de Arhitectură a Țărilor Orientale. Edificiul este situat într-o zonă împădurită la marginea orașului Tbilisi, pe malul râul Kura, într-o zonă abruptă.Structura clădirii constă dintr-o grilă monumentală de forme de beton care se împletesc. Cinci părți orizontale cu două povești par a fi capsate una peste alta. Trei părți sunt orientate pe o axă est-vest, în unghi drept față de pantă, două sunt orientate nord-sud, de-a lungul pantei. Structura se sprijină și atârnă de trei nuclee. Acestea conțin elemente de circulație verticală precum scările și ascensoarele. Nucleul cel mai înalt are 18 etaje. Proiectul se bazează pe un concept numit metoda Space City. Ideea a fost să se folosească și să acopere cât mai puțin teren și să se dea  spațiului de sub clădire înapoi naturii. Referința arhitectului a fost o pădure: miezurile sunt ca trunchiul, părțile orizontale coroanele. Între pământ și coroane există mult spațiu liber pentru alte ființe vii, care creează o lume armonioasă cu pădurea. Metoda Space City se bazează pe același principiu. Acest lucru este menit să creeze o experiență de bunăstare și confort. Arhitecții au ales conceptul potrivit căruia peisajul sau natura „curge” prin clădire.

Clădirea este, la prima vedere, asociată stilului high-tech, însă proiectanții au adaptat un sistem complex de amenajare și amenajare a spațiului care se încadrează perfect într-un peisaj foarte complex, se coordonează bine cu mediul și creează o siluetă interesantă.

2.  Aici prezint un monument arhitectonic (clădire) sau o sculptură a artistului american Dennis Oppenheim.

Obiectul denumit „Dispozitiv pentru rădăcina răului” este o biserică cu capul în jos, construită cu susul în jos, deci cu turla înfiptă în pământ. A fost creată ca o sculptură, a primit numele inițial de “Biserica”, a fost propusă fondului public de artă al orașului New York, pentru a fi montată pe o stradă în care locuia artistul. Considerându-se o lucrare controversată i s-a schimbat numele și a fost instalată ca parte a Bienalei de la Veneția din anul 1997. Universitatea Stanford a aprobat achiziționarea lucrării în anul 2003 dar ulterior decizia a fost anulată de președintele Universității Stanford care a etichetat-o; „Inadecvată pentru campus”. Ulterior a fost instalată într-un parc public din Vancouver, Canada, ca parte a bienalei de sculptură din acest oraș în anul 2005, dar din nou a fost afectată de controverse, ceea ce a dus la relocarea monumentului la Muzeul Glenbow din Calgary, unde a fost expus până în 2014. Acum poate fi admirată în Plaza de la Puerta de Santa Catalina din Palma, Mallorca.

Sculptura este fabricată din oțel zincat, metal perforat și sticlă venețiană și are înălțimea de 7,5 metri. Puternicele controverse iscate de acest monument au ca fundament principal religia. Autorul lucrării a răspuns că interesul său a fost de a explora dialogul dintre arhitectură și sculptură și că lucrarea sa nu este o blasfemie la adresa bisericii.

3.  Burj al-Arab (în traducere: „Turnul Arabilor”) este un hotel de lux din Dubai, clasificat ca având cinci stele, deși jurnaliști și cei care l-au vizitat s-au pronunțat că este singurul hotel din lume clasificat neoficial la șapte stele.

Edificiul a fost proiectat de arhitectul britanic Tom Wright, de la compania Atkins, are înălțimea de 321 de metri, fiind cea mai înaltă clădire din lume folosită exclusiv ca hotel. Este situat pe o insulă artificială, la 280 metri depărtare de plaja Jumeirah, fiind legat de țărm printr-un pod privat curbat. Construcția clădirii a început în anul 1994 și a fost terminată în anul 1999. Clădirea conține peste 70000 metri cubi de ciment și 9000 tone de oțel, iar costul total s-a ridicat la aproximativ 1,6 miliarde dolari SUA. Deși au fost necesari nu mai puțin de trei ani pentru realizarea fundației, clădirea propriu-zisă a fost înălțată în mai puțin de trei ani. 230 de piloni din beton, înfipți în nisip la 40 de metri adâncime, fixează fundația formată din roci masive și beton. Construcția are 60 de etaje și este deservită de 18 ascensoare. Forma construcției imită o ambarcațiune tipic arabă, cu vele, numită „Dhow”.

Dacă exteriorul hotelului este expresia unei arhitecturi ultramoderne, 

interiorul, proiectat de designerul Khuan Chew, este o combinație luxoasă de stiluri occidentale și orientale. Ea are un atrium imens de 180 metri înălțime și se mândrește cu 8000 metri pătrați acoperiți cu foiță de aur de 22 de carate și 24000 metri pătrați de marmură.

xxx

UN DIALOG EPIGRAMATIC

O EPIGRAMĂ PROPRIE

O PASTILĂ DE UMOR

O VORBĂ DE DUH

DE LA UN ÎNAINTAȘ

_________xxx_________ 

CÂTEVA

MEDALII ȘI INSIGNE 

DIN REPUBLICA MOLDOVA

Informaţii generale despre medalistică  şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul  "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Insigna - Ciocana 20 ani 1985 - 2005 

Municipiul Chișinău

Ciocana este un sectorul (cartier) al muncipiului Chișinău ce este  situat în partea de est a orașului. Denumirea sectorului vine de la numele fostului sat Ciocana Nouă, inclus în hotarele Chișinăului abia în 1959. Până atunci localitatea fusese subordonată primăriei din satul Vistierniceni și era cunoscută ca un cătun pe moșia Ciocanei încă din 1910. Documente istorice arată că în trecut moșia Ciocani, pe a cărei teritoriu au apărut ulterior satele Ciocana Veche și Ciocana Nouă, a aparținut unor răzeși și moșieri. Documentele atestă că moșia Ciocana se întindea pe o suprafață de circa 10 kilometri pătrați, iar la apus se învecina cu malul stâng al răulețului Bâc. Ciocana a primit statutul de sector al Chișinăului în august 1985. Astăzi, sectorul Ciocana, având o suprafața de 148 kilometri pătrași, cuprinde o parte din teritoriul urban al municipiului  și șase unități administrativ-teritoriale autonome; orașul  Vadul lui Vodă și comunele Budești, Bubuieci, Cruzești, Tohatin și satul Colonița. De-a lungul timpului, gospodăria comunală a crescut considerabil și în prezent este constituită din 447 blocuri de locuințe.În anul 1995 s-a construit clădirea preturii sectorului Ciocana. Rețelele de infrastructură din sector sunt: apeduct – 181 km, rețele electrice – 199,5 km, rețele termice – 81,8 km și rețeaua de gaz - 229,90 km, dintre care 86 km traseu aerian. Spațiile verzi în sectorul Ciocana constituie o suprafața de 440,27 ha. Pădurea-parc "Rîșcani" are 218 ha. În anul 2001–2002 pe strada Nicolae Milescu Spătaru a fost plantat un parc-pădure cu o suprafață de 63,3 ha, iar pe strada Vadul lui Vodă un parc cu suprafața de 15,3 ha care aparține SRL "Agromondial". În sectorul Ciocana sunt înregistrați 10750 agenți economici. 

Ciocana este considerat unul dintre cele mai industrializate sectoare ale Chișinăului. Aici funcționează și giganți industriali ca SA ”Vismos” (combinat de vinuri spumante și de marcă), SA “Tutun-CTC”, Combinatul materialelor de construcție SA ”Macon”, ”Fabrica de sticlă din Chișinău”, ”Resan”, SA ”Glass Container Company”, SA ”CET-2” (principalul producător și furnizor de energie electrică și termică), SA ”Farmaco”, Efes Vitanta Moldova Brewerym, ”Moldovahidromaș”, Compania “Coca-Cola,” ”Incomaș”, ”Combinatul de carton Chișinău”, SA „Midgard Terra” (fosta Fabrică de produse chimice de uz casnic) ș.a. În prezent, în sectorul Ciocana funcționează mai multe instituții de învățământ, dintre care 17 instituții preșcolare, 4 școli primare, 3 gimnazii, 9 licee, 2 școli profesionale și 3 colegii. De asemenea, aici își desfășoară activitatea Teatrul Municipal de Păpuși “Guguță”, biblioteca “Transilvania” (patronată de municipiul Cluj-Napoca din România) și Centrul de Creație a Copiilor.

100 de ani de la eliberarea Bulgariei

de sub jugul otoman 

Capela (Biserica) în memoria voluntarilor bulgari este un lăcaș de cult și monument de arhitectură de însemnătate națională, inclus în Registrul monumentelor de istorie și cultură a municipiului Chișinău la inițiativa 

Academiei de Științe. Biserica Voluntarilor Bulgari din parcul memorial Șipca, cu hramul „Tuturor Sfinților proslăviți pe meleagurile Moldovei”, reprezintă un loc pătruns de rugăciune și har, precum și un veritabil monument de arhitectură și istorie al neamului nostru. Amplasată în mijlocul parcului, bucură privirea și sufletul fiecăruia care îi trece pragul. În continuare vă prezentăm câteva aspecte istorice puțin cunoscute despre acest edificiu de cult:

• Biserica a fost construită în anul 1882, în memoria victoriei Imperiul Rus în războiul cu Imperiul Otoman din anii 1877-1878 și în cinstea detașamentelor de voluntari bulgari participante în război, fiind inițial o capelă, sfințită în cinstea „Sf. Alexandru Nevski”.
• Are o formă octogonală în plan, încununată de o turlă luminoasă. Sursa formelor arhitecturale a servit arhitectura rusă, tratată eclectic, împreună cu detalii neoclasice.
• Biserica a fost construită pe locul unde la 12 aprilie 1877 în prezența țarului Alexandru al II-a s-a dat citire declarației de război făcută Imperiului Otoman.
• Aici a avut loc parada trupelor rusești și a celor trei detașamente de voluntari bulgari, formate la Chișinău și transformate mai târziu în bază de constituire a armatei bulgare. 
• În perioada sovietică a servit în mai multe scopuri, la un moment dat fiind locul unde angajații primului Aeroport din Chișinău își primeau salariul, care era amplasat în preajma acesteia. 
• În anul 1969 în incinta capelei a fost inaugurat un Muzeu-Memorial al Voluntarilor Bulgari, iar în jur a fost proiectat un parc numit „Șipca”, după numele orașului bulgar Șipca. 
• Anterior, în anul 1966, în apropiere este ridicat un obelisc înalt de 16 metri, din granit roșu pe care e inscripționat în trei limbi (română, rusă și bulgară) „Detașamentelor de voluntari bulgari formate la Chișinău în anii 1876-1877, care au luptat vitejește împreună cu armatele rusă și română pentru eliberarea Bulgariei de sub jugul turcesc”. 
• Odată cu renașterea națională și spirituală, la începutul anilor 1990 muzeul este închis, iar capela își redobândește scopul inițial. Astfel de atunci aceasta activează ca biserică de enorie, fiind sfințită de către Înalt preasfințitul Vladimir, Mitropolitul Chișinăului și al întregii Moldove. 
• În anul 1998 la intrare este înălțată o clopotniță în stilul arhitectural caracteristic edificiului În anii 1990 în fața intrării a fost adăugat un volum nou, cu repetarea decorației plastice a clădirii vechi. Noul element a afectat aspectul edificiului cu menire comemorativă.

Insigna - Poliție 25 ani 1969 - 1994

Schimbările sociale, politice, economice şi culturale, care au avut loc, la sfârşitul anilor '80 al secolului XX, în Republica Moldova, au influenţat profund activitatea organelor responsabile de apărarea ordinii publice şi de drept. Ca urmare a discreditării organelor de miliţie, tot mai contestată devine denumirea de "miliţie", iar tendinţa, de înlocuire a denumirii organelor de asigurare a ordinii publice cu denumirea de ”poliţie”, devine tot mai puternică. După declararea, la 23 iunie 1990, a suveranității Republicii Moldova, a fost demarat procesul de constituire a unui sistem propriu, național, în domeniul afacerilor interne. Astfel, la 13 septembrie 1990, Guvernul Republicii Moldova a adoptat Hotărârea nr. 321 “Cu privire la reforma organelor Ministerului Afacerilor Interne al R.S.S. Moldova”, care prevedea crearea Departamentului de Poliţie şi a secţiilor de poliţie raionale. Prin urmare, locul miliţiei este ocupat de noile organe ale afacerilor interne – POLIŢIA. La 18 decembrie 1990, Parlamentul Republicii Moldova a adoptat Legea cu privire la poliţie. Imediat, după aprobarea Legii, a început un amplu proces de restructurare, modernizare, și de constituire a organelor afacerilor interne, Poliția Republicii Moldova devenind o instituţie, bazată pe principii democratice, în serviciul cetăţeanului și menită să apere valorile fundamentale ale societăţii.O filă importantă, a istoriei Poliţiei Republicii Moldova, constituie participarea la conflictul armat din Transnistria, fiind una din cele mai grele şi mai sângeroase încercări, la care a fost supusă Poliţia Republicii Moldova, deși principale atribuţii ale acesteia erau ocrotirea ordinii publice şi asigurarea respectării legalităţii.În acest conflict armat, toţi poliţiştii şi-au făcut datoria cu demnitate, dând dovadă de curaj, bărbăţie şi devotament. Pe cîmpurile de luptă, pentru apărarea suveranității și integrității Republicii Moldova, și-au pierdut viața 89 poliţişti. În pofida situaţiei social-politice deloc simple, tensiunilor din regiune, cauzate de conflictul transnistrean, reformele, în cadrul organelor afacerilor interne, au continuat.O atenţie deosebită s-a acordat perfecţionării cadrului legislativ, fiind elaborate şi remise, Parlamentului şi Guvernului, spre examinare, un şir de proiecte de legi şi acte normative, ce ţin de activitatea organelor de drept. 

Totodată, a fost optimizat numărul polițiștilor (de la 43,6 pînă la 30,0 la 10 mii locuitori), substituite unele funcţii atestate cu funcţii de salariaţi civili, etc. În urma colaborării internaţionale au fost semnate acorduri interguvernamentale între Republica Moldova şi statele Europei Centrale şi de Vest, precum şi alte state din regiune. Cu suportul Consiliului Europei, în conformitate cu programul pentru protecţia drepturilor omului, au fost organizate seminare de instruire cu diferite tematici. În același timp, mai mulți experţi ai Consiliului Europei au evaluat situaţia în domeniile ce ţin de respectarea drepturilor omului în activitatea poliţiei, detenţia în poliţie și etica poliţienească. Necesitatea reformării Poliției a fost dictată, nu doar, de aspiraţiile de integrare europeană ale Republicii Moldova, ci și de necesitatea soluționării stringente a multiplelor probleme constatate în funcționarea sistemului afacerilor interne și în activitatea poliţienească. Astfel, la 27 decembrie 2012 a fost aprobată noua lege (nr. 320) cu privire la activitatea Poliției și statutul polițistului, care a intrat în vigoare la 5 martie 2013.  Conform noilor prevederi ale legii, Poliţia a fost organizată în Inspectoratul General al Poliţiei, subdiviziuni specializate şi subdiviziuni teritoriale, care au menirea de a apăra drepturile şi libertăţile fundamentale ale persoanei prin activităţi de menţinere, asigurare şi restabilire a ordinii şi securităţii publice, de prevenire, investigare şi de descoperire a infracţiunilor şi contravenţiilor.

Campion atletism 400 metri  - 1974

Comitetul de cultură fizică și sport

al Republicii Sovietice Socialiste Moldova

 

Federația de Atletism din Republica Moldova (prescurtat F.A.M.) este autoritatea moldoveană care coordonează activitățile din atletism. A fost creată în anul 1991. Federația de Atletism din Republica Moldova este afiliată la Asociația Europeană de atletism și la Asociația Internațională de Atletism. Asociația obştească „Federaţia de Atletism din Republica Moldova” (FAM), este o federaţie sportivă, neguvernamentală, apolitică, nonprofit, constituită în baza asocierii structurilor sportive, în vederea realizării în comun a scopurilor determinate de statut. Asociaţia este unica organizaţie, care reprezintă atletismul, organizează şi coordonează dezvoltarea atletismului, având ca bază contractul, semnat cu autoritatea centrală de specialitate, cu stipulările financiare şi alte obligaţii ale părţilor. Scopurile Asociaţiei sunt de a contribui la:

• unirea tuturor eforturilor structurilor sportive care practică atletismul, contribuie la dezvoltarea şi   desfăşurarea activităţilor de propagare a atletismului în Moldova;
• pregătirea  sportivilor de înaltă performanţă în acest domeniu;
• participarea cu succes la Jocurile Olimpice, Campionatele, Cupele Mondiale şi Europene, alte competiţii   internaţionale oficiale;
• atragerea unui număr cât mai mare de cetăţeni în practicarea atletismului şi propagarea astfel a unui mod sănătos de viaţă;
• întreţinerea şi dezvoltarea relaţiilor de colaborare cu asociaţiile similare din alte ţări, cu forul continental şi mondial de specialitate;

De-a lungul secolelor, marii artiști ai lumii au lăsat omenirii moșteniri culturale neprețuite. Arta sculpturii a dat naștere unor capodopere care, prin măreția, valoarea și spectaculozitatea lor, au devenit faimoase. Discobolul lui Miron este o capodoperă a Antichității grecești, ce datează din perioada 460 - 450 Î.Hr. Din păcate, originalul grecesc din bronz nu mai există, însă a devenit celebru prin numeroasele copii realizate în marmură de către artiști din Imperiului roman, atât la scară reală, cât și redimensionate. Celebra sculptură exprimă forța și energia atletică în cel mai armonios și echilibrat mod. Deși, în prezent, se consideră că poziția aruncătorului este nefirească și reprezintă o manieră ineficientă de a arunca discul, sculptura constituie un model de rigurozitate în redarea fiecărui mușchi încordat de pe corpul atletului. 

 

Emblemă coifură vameș

Emblemele coifură sunt un fel de insigne purtate de către personalul militarizat din sistemul apărării, ordinii publice,  siguranței naționale și autorității judecătorești la caschetă, bonetă sau bască.

Insigna - Cea mai bună bunică

 

Produsul medalistic de mai sus este o medalie foarte potrivită pentru un cadou. Este se constituie oricând ca un dar de înaltă simțire sufletească pentru bunica fiecăruia dintre noi. Această medalie s-a realizat de către o companie privată din Republica Moldova.

 __________ooOoo___________

PERSONALITĂȚI POLITICE

PE BANCNOTELE LUMII

Politician maghiar, Deak Ferenc,

a trăit între anii  1803 - 1876

Detaliu vignetă de pe o bancnotă fantezie olandeză

Câteva ornamente decorative periferice 

de pe acțiuni franceze

con_dorul@yahoo.com

MOUSAIOS - 18.08.2020

O mare bucurie și motiv de mândrie