Epaminonda's Blog.....: CONGO BELGIAN ŞI RUANDA-URUNDI

1000 franci 1958

CONGO BELGIAN ŞI RUANDA – URUNDI

Pentru o perioadă scurtă de timp statul Belgian a emis bancnote sub siglă comună care au circulat pe teritoriul ambelor state. Unele dintre aceste bancnote se aseamănă cu cele ale statului Congo belgian.

CONGO BELGIAN - A fost o colonie belgiană situată în centrul Africii, pe teritoriul viitorului stat Republica Democratică Congo, de-a lungul timpului având diferite denumiri şi care şi-a câştigat independenţa la 30 iunie 1960 faţă de Belgia.

Suprafaţa coloniei a fost de 2 344 858 km.p, populaţia număra 58 milioane de locuitori iar capitala a funcţionat la Leopoldville (Leopoldstadt).

Deviza naţională unanim acceptată a fost: Muncă şi progres

Steme ale coloniei:

Steaguri ale coloniei:

RUANDA - URUNDI – A fost o colonie belgiană situată în centrul estic al Africii, în zona marilor lacuri, care şi-a câştigat independenţa la 1 iulie 1962 faţă de Belgia.

Suprafaţa coloniei a fost de 54 628 km.p., populaţia număra 12 milioane de locuitori iar capitala a funcţionat în oraşul Bujumbura.

Nu a avut o deviză naţională unanim acceptată.

Stema coloniei:

Steagul coloniei:

Pe aversul bancnotei aplicate aici este reprezentat chipul regelui belgian Baudouin, pe numele complet Baudouin Albert Charles Léopold Axel Marie Gustave de Belgique, care a trăit în perioada anilor 1930 -1993 şi a condus regatul belgian în perioada anilor 1951 – 1993.

***

VORBE DE DUH
ALE ÎNAINTAŞILOR

Un om deştept rezolvă problema, un om şi mai deştept o evită.

(Albert Einstein)

Un prost nu spune lucruri inteligente, dar un om inteligent spune multe prostii.

(Garabet Ibrăileanu)

Peştii se prind cu undiţa, iar oamenii cu vorba.

(William Shakespeare)

CASA REGALĂ
A ROMÂNIEI

ŞI CARTEA POŞTALĂ

O documentare privind Cartea poştală, în general, şi Istoria Casei Regale a României, în mod special, găseşti în articolul LUMEA BANCNOTELOR LUMII - 79

Vizita regelui Carol I la Slănic - 1868

Maiorul Candioano Popescu, originar din Buzău, închinând un steag cucerit de la turci, în faţa regelui Carol I - 1877. Ceremonia militară a avut loc în faţa Plevnei, iar steagul a fost capturat în operaţiunea militară de cucerire a redutei Griviţa (30 august 1877 ), de unitatea al cărui comandant era - Batalionul 2 Vânători.

Alexandru Candiano-Popescu (născut 27 ianuarie 1841 la Lipia, în judeţul Buzău şi decedat la 25 iunie 1901) a fost avocat, ziarist, general al armatei române şi iniţiatorul mişcării republicane antidinastice din 20 august 1870, cunoscută şi sub denumirea de Republica de la Ploieşti. A absolvit Şcoala Militară de Ofiţeri din Bucureşti la 10 iulie 1857, ca sublocotenent de artilerie, parcurgând ierarhia militară până la gradul de căpitan. A participat la detronarea lui Cuza, la 11 februarie 1866. În memoriile sale el îşi justifică astfel acţiunea: „Politicienii, cum am mai zis mai sus, aveau și interese de stat și interese personale ca să răstoarne pe Cuza. Interesul meu personal era ca dânsul să stea pe tron cât mai mult. Dar interesul meu nu se potrivea cu cel obștesc. Mie îmi mergea bine, țării însă îi mergea rău. […] Cu sufletul înecat în amărăciune și în mâhnire, am intrat în conspirație împins de cea mai desavârșită dezinteresare și împlinind cea mai grozavă jertfă pe care un om poate să o împlinească. […] Câte nopți n-am dormit! Ce chin, ce luptă înverșunată s-a petrecut cu mine! Trebuia să mă hotărăsc. Am ales țara.” În 1867 a demisionat din armată, urmând studii juridice in Italia şi înfiinţând două ziare, „Perseverența” şi „Democrația”. Fiind considerat un agitator politic, a fost arestat de 3 ori, inclusiv o dată în Austro - Ungaria, unde a petrecut câteva săptămâni în închisoarea Arad. Posedând un pronunţat spirit de frondă, în august 1870 a condus mişcarea republicană de la Ploieşti, împotriva lui Carol I. Mișcarea a fost înfrântă, iar el împreună cu alţi 40 participanţi a fost pus sub acuzare, fiind însă achitaţi de tribunalul din Târgovişte. La 24 mai 1875 Ion C. Bratianu, Mihail Kogalniceanu, A.G. Golescu, Gheorghe Vernescu, Tache Anastasiu, C. Fusea, Alexandru Candiano-Popescu, Anastase Stolojan, Gheorghe Chitu, C.G. Pascov şi N.C. Furculescu şi-au pus semnătura pe un program politic care atesta fondarea Partidului Naşional Liberal. Mobilizat în 1877, a participat la Războiul pentru independenţă, remarcându-se la comanda Batalionului 2 Vânători în celebrul atac pentru cucerirea redutei Grivița 1. Citându-l la ordinea de zi a armatei pentru comportarea eroică avută la comanda Batalionului 2 Vânători, generalul Alexandru Cernat, ministrul de război, aprecia faptul că acesta, înrolat ca voluntar în război, s-a oferit să conducă batalionul „nefiind chemat la comanda acestuia”. Pentru faptele sale de arme a fost avansat la gradul de locotenent colonel şi decorat înalte ordine şi medalii: „Steaua României” în gradul de ofițer, "Virtutea militara” de aur, „Trecerea Dunării”, „Apărătorilor Independenței” şi „Crucea Sf. Gheorghe". În 1879 devine prefect al poliției Bucureştiului timp de 4 luni. Deşi participase la mişcarea antidinastică, el este, între anii 1880-1892, adjutant al regelui Carol I. Această numire este comentată de Mihai Eminescu în yiarul tipul din 9 decembrie 1880:„Când un om ce, după propria sa mărturisire, soldat fiind, a luat parte la răsturnarea suveranului său și care, după știința tuturor, a proclamat răsturnarea domnitorului la Ploiești, devine sub domnul Brătianu adjutant domnesc, atașat ca om de încredere pe lângă suveranul pe care a voit să-l răstoarne, domnul Brătianu va permite tuturor rebelilor libertatea de-a conchide că impunitatea unui atentat la siguranța statului și a formei de guvernamânt e, sub domnia sa, un titlu de recomandație pentru a înainta pe scara ierarhiei sociale.” În 1894 este avansat la gradul de general de brigada. A scris versuri (Când n-aveam ce face - 1866), cântece de război şi un volum de memorii „Amintiri din viața-mi”.