Epaminonda's Blog.....: UN ALT FEL DE CLASAMENT AL BANCNOTELOR LUMII

Site-ul NEATDESIGN.NET specializat în realizarea de clasamente, în diferite domenii de activitate, a centralizat cu specialiştii săi şi prin consultarea unor cetăţeni din toată lumea un pachet de 25 de bancnote ale lumii care au cel mai frumos design, fără a le ierarhiza pe locuri distincte în cadrul acestui pachet. Important este că în acest pachet se regăsesc unele bancnote prezentate în articolele CELE MAI FRUMOASE 10 BANCNOTE ALE LUMII ÎN VIZIUNEA CHINEZILORşi ALT CLASAMENT AL CELOR MAI FRUMOASE 10 BANCNOTE ALE LUMII de unde tragem concluzia că acest pachet de bancnote s-a constituit pe criterii foarte obiective. Este important de arătat că unele state au două, trei sau chiar patru bancnote în acest pachet al bancnotelor cu cel mai frumos design din lume. Vizionare plăcută!

Din AFRICA DE SUD - 1 bancnotă

20 rand 1999

Din AUSTRALIA - 3 bancnote

5 dolari 1998

Această bancnotă o prezintă pe avers pe regina Elisabeta a II-a a Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de nord, nume real Elizabeth Alexandra Mary, născută la data de 21 aprilie 1923 conduce din 2 iunie 1953, iar pe revers noua şi vechea clădire a Parlamentului australian.

10 dolari 2006

Această bancnotă o prezintă pe avers pe poeta şi jurnalista Mary Gilmore (1865–1962), iar pe revers poetul şi jurnalistul AB Banjo Paterson (1864 –1941)

20 dolari 2005

Această bancnotă prezintă pe avers pe reverendul John Flynn (1880 - 1951) şi ambulanţa aeriană Victoria, iar pe revers pe comerciantul şi omul de afaceri Mary Reibey (1777–1855)

Din COMORE - 1 bancnotă

5000 franci 2006

Această bancnotă îl prezintă pe omul politic Said Mohamed Cheik care a trăit între anii 1904 - 1970 şi a fost sef de guvern între anii 1962 - 1970.

Din COSTA RICA - 1 bancnotă

5 coloni 1989

Această bancnotă prezintă pe avers pe Rafael Yglesias Castro, preşedinte al statului, care a trăit între anii 1861-1924 şi a condus între anii 1894-1902 şi floarea naţioanlă a statului stabilită în 15 iunie 1939 - orhideea Cattleya Skinneri, iar pe revers o pictură - alegorie din anul 1897 pe un perete al Teatrului naţional costa rican.

Din ELVEŢIA - 3 bancnote

10 franci 1996

Această bancnotă prezintă pe revers chipul arhitectului, pictorului, sculptorului şi scriitorului Le Corbusier, nume real Charles Edouard Jeanneret - Gris, care a trăt între anii 1887 - 1965.

20 franci 2004

Această bancnotă prezintă pe avers chipul compozitorului Arthur Honegger, care a trăit între anii 1892 - 1955.

50 franci 1994

Această bancnotă prezintă pe avers chipul pictoriţei şi sculptoriţei Sophie Taeuber Arp, care a trăit între anii 1889 - 1943.

Din FRANŢA - 1 bancnotă

100 franci noi 1962

Această bancnotă prezintă pe avers chipul împăratului francez Napoleon Bonaparte, care a trăit între anii 1769 - 1821 şi a condus între anii 1804 - 1814 şi 1815, Arcul de Triumf din Paris, iar pe revers tot Bonaparte şi Domul invalizilor din Paris.

Din REPUBLICA FEDERALĂ GERMANĂ - 2 bancnote

10 mărci 1999

Această bancnotă prezintă pe avers chipul fizicianului, astronomului şi matematicianului german Carl Friedrich Gauss, care a trăit între anii 1777 - 1855.

20 mărci 1993

Această bancnotă prezintă pe avers chipul poetei germane Annete von Drsote Hulshoff, care a trăit între anii 1797 - 1848.

Din INSULELE COOK - 1 bancotă

10 dolari 1987

Această bancnotă prezintă pe avers Femeia Ina si rechinul - eroii unei legende polineziene, iar pe revers sculpturi tradiţionale.

Din ISLANDA - 1 bancnotă

5000 coroane 1997

Această bancnotă prezintă pe avers chipul femeii de cultură şi fiică de preot, islandeza Ragnheitur Jonsdottir, care a trăit între anii 1646 - 1716.

Din ITALIA - 1 bancnotă

10000 lire 1984

Această bancnotă prezintă pe avers chipul fizicianului italian Alessandro Giuseppe Antonio Anastasio Volta, care a trăit în perioada 18 februarie 1745 - 5 martie 1827, iar pe revers Clădirea Mausoleului Volta din oraşul Como.

Din NOUA ZEELANDĂ - 2 bancnote

5 dolari 1999

Această bancnotă prezintă pe avers chipul exploratorului şi alpinistului neozeelandez Edmund Hillary, care a trăit între anii 1919 - 2008 şi Munţii Himalaya.

10 dolari 1992

Această bancnotă prezintă pe avers chipul politicianului şi juristului neozeelandez Apirana Ngata, care a trăit anii 1874 - 1950, o casă tradiţională Maori, iar pe revers pasarea Kokako.

Din OLANDA - 4 bancnote

5 guldeni 1973

Această bancnotă prezintă pe avers chipul poetului şi dramaturgului olandez Joost van den Vondel, care a trăit între anii 1587 - 1679.

10 guldeni 1958

Această bancnotă prezintă pe avers chipul pictorului german Frans Hals, care a trăit între anii 1580 - 1666.

25 guldeni 1971

Această bancnotă prezintă pe avers chipul organistului şi compozitorului olandez Jan Pieterszon Swoelinck, care a trăit între anii 1562 - 1621.

250 guldeni 1985

Această bancnotă prezintă pe avers farul maritim Westhoofd de la West Schouwen, iar pe revers harta Ţărilor de Jos.

Din PARAGUAY - 1 bancnotă

2000 guarani 2008

Această bancnotă prezintă pe avers chipul surorilor Adela si Celsa Speratti, două educatoare paraguayene renumite, care au trăit în perioada anilor 186x-19xx.

Din SERBIA - 1 bancnotă

50 dinari 2005

Această bancnotă prezintă pe avers şi revers chipul compozitorului Stevan Stojanovic Mokranjac, care a trăit între anii 1856 - 1914.

Din TURKMENISTAN - 2 bancnote

50 som 2009

Aceata este o bancnotă proiect creată de artistul portughez Cristovao R. Barbosa.

500 som 2009

Aceata este o bancnotă proiect creată de artistul portughez Cristovao R. Barbosa.

***

DOUĂ EPIGRAME

DIN VIAŢĂ

De Viorel Martin

___________xxXxx___________

CÂTEVA ORDINE ŞI

MEDALII ROMÂNEŞTI

Informaţii generale despre medalistică

şi subiectul ei de studiu, medalia,

poţi citi în articolul

LE HAVRE - FRANŢA

Dr. C. I. Istrati - Comisarul general al expoziţiei

Expoziţiunea generală română - Bucureşti - 1906

Comisarul general,

admiraţiune, stimă şi multă dragoste

pentru neobosita muncă.

Colaboratorii săi

Constantin I. Istrati (născut la data de 7 septembrie 1850 în Roman şi decedat la data de 17 ianuarie 1918 în Paris) a fost un academician român, chimist, medic, ministru în mai multe guverne, membru titular (1899) şi preşedinte al Academiei Române în perioada 1913 - 1916. Constantin I. Istrati a devenit doctor în medicină de la Bucureşti în 1877, devenind colaboratorul lui Carol Davilla, pe care îl suplinea uneori la cursul de chimie medicală. În 1885 Constantin I. Istrati a obţinut şi doctoratul în chimie, la Paris. În 1883 Constantin Istrati a fost numit profesor de fizică la Şcoala de Poduri şi Şosele din Bucureşti. În 1889 devine membru corespondent al Academiei Române. Constantin I. Istrati a fost numit comisarul general al organizării parcului Carol I, inaugurat în anul 1906. A întemeiat şcoala de chimie organică de la Universitatea din Bucureşti, unde era profesor. A fost membru de onoare al mai multor societăţi ştiinţifice străine. A făcut cercetări asupra bogăţiilor naturale ale României (sare, petrol, chihlimbar, ozocherită, etc. Studiind derivaţii halogenaţi ai benzenului, a descoperit o nouă clasă de coloranţi, pe care i-a numit franceine. Pentru această invenţie i s-a acordat Medalia de aur la Expoziţia Internaţională de la Paris, în 1889. C. I. Istrati a fost şi un colecţionar împătimit de documente istorice. Documentele vechi adunate cu migală de doctorul Constantin I. Istrati sunt reunite în prezent înColecţia Dr. Constantin I. Istrati, păstrată de Direcţia Judeţeană Mehedinţi a Arhivelor Naţionale. Documentele au fost create în perioada 1429 - 1945. Documentele se referă la diferite regiuni şi zone ale ţării, însă cele mai multe privesc Moldova istorică şi Basarabia, deosebit de importante fiind actele de cancelarie emise în vremea lui Alexandru cel Bun, Ştefan cel Mare, Bogdaa al III-lea cel Chior,Petru Rareş, Despot Vodă, Petru Şchiopul, Ieremia Movilă, Simion Movilă, Constantin Movilă, Ştefan al II-lea Tomşa şi a altor domni moldoveni, sau cele privind evenimente fundamentale privind istoria ţării, cum ar fi Revoluţia de la 1848, pregătirea şi înfăptuirea Unirii de la 1859 şi altele. Există în colecţie şi o serie de documente privitoare la personalităţi şi familii, precum Asachi, Donici, C. I. Istrati, Paladi, Rosetti, Bibescu, Densuşianu etc.

Anul jubiliar 1906 a avut o însemnătate aparte în istoria românilor: se împlineau, 40 ani de domnie a lui Carol I şi 25 ani de la proclamarea Regatului României dar şi 1800 ani de la cucerirea Daciei de către împăratul Traian. Comemorarea celor patru decenii de domniei ai regelui a fost ilustrată de numeroase manifestări ce au avut ca trăsătură comună participarea reprezentativă a românilor din Regat şi din celelalte provincii româneşti, din afara hotarelor, capitala căpătând atributul de centru al românismului. Pentru a marca un astfel de eveniment s-a luat hotărârea organizării unei expoziţii naţionale în Bucureşti. Au fost luate în calcul mai multe locaţii precum Cotroceni sau şoseaua Kiseleff, însă decizia a fost luată pornind de la idee mai veche, din 1894, de transformare a câmpiei mlăştinoase a Filaretului – numit Câmpul Libertăţii în 1848 – într-un parc naţional care să găzduiască expoziţia aniversară. La 3 mai 1905 Adunarea Deputaţilor şi la 5 mai 1905 Senatul au votat proiectul de lege ce autoriza Guvernul să organizeze în Bucureşti o „Expoziţiune Naţională – expoziţie la care sub anumite condiţiuni şi din anumite considerente au fost invitate să participe şi unele naţiuni străine”. Comisarul General al Expoziţiei a fost numit Dr. Constantin I.Istrati, membru al Academiei, profesor la Universitatea din Bucureşti, senator şi fost ministru. Lucrările au demarat la 15 mai 1905, iar fundaţiile pentru Palatul Artelor la 16 august 1905. Intârziată de ploi torenţiale, inaugurarea Expoziţiei s-a făcut marţi, 6 iunie 1906, la orele 10, de către regele Carol I, alături de care se afla regina Elisabeta, principele Ferdinand şi principesa Maria. 100 de trambiţaşi au sunat primirea, iar tunurile de la bateria Calafat au tras 21 lovituri. Inaugurarea solemnă a avut loc Arenele Romane unde regele a fost întâmpinat de membrii Guvernului, preşedinţii Camerelor, primarul capitalei, delegaţi ai Comisiei Europene a Dunării, iar ca invitaţi de onoare se aflau şi membrii corpului diplomatic, oaspeţi străini, excepţie făcând ambasadorul Turciei, Kiazim Bey, absent ca urmare a prezentării în Expoziţie a bateriei Calafat din Războiul de Independenţă şi a diferitelor trofee capturate cu această ocazie. Efortul organizării în 11 luni al expoziţiei a fost arătat în discursul de inaugurare rostit de ministrul Agriculturii, Industriei, Comerţului şi Domeniilor, Ion Lahovari: „am tăiat dealuri, am secat bălţi, am umplut o vale, am săpat un lac mare şi în mai puţin de un an am scos la lumină parcul şi grădina expoziţiei. Suprafaţa totală a expoziţiei: 41 ha, pământ mutat 575.000 m.c, construcţii definitive şi provizorii 35.000 m.p, plantaţii de copaci mari 4.000, brazi şi copaci mici 90.000”. Poarta de la intrarea în parc era în formă de arc de triumf, iar pe aceasta stătea scris: „credinţă, prevedere, muncă, economie, ştiinţă, pricepere, voinţă, cultură”, iar sub formă de arc „Expoziţiunea Generală: 106; 1866 – 1906 Domnie Glorioasă”. Numeroasele pavilioane, circa 165, erau destinate a prezenta evoluţia României, în plan economic, politic, militar şi cultural în perioada 1866 – 1906. Au fost construite pavilioane ce reprezentau Primaria, Camera de Comerţ, Palatul de Industrie, Lucrărilor Publice, Pavilionul de Agricultură, Industria Casnică, Minele, Carierele şi Domeniile, Pavilionul Poştei ş.a., arhitectura clădirilor fiind inspirată din diferite monumente arhitecturale reprezentative ale culturii şi istoriei românilor. Astfel, Pavilionul Regal a avut ca model mănăstirea Cozia, iar Pavilionul Penitenciarelor un castru roman ce amintea de latinitatea românilor. Biserica Cuţitul de Argint a fost construită ca o copie a bisericii ieşene Sf. Nicolae, ctitorită de Ştefan cel Mare la 1491. A fost reconstituită mănăstirea Hurezu din Vâlcea şi Cula (casa-fortăreaţă construită de către boieri pentru a se apăra de atacurile turcilor şi tătărilor), copiată după cula familiei Greceanu din acelaşi judeţ. Centrul expoziţiei îl reprezenta Palatul Artelor, numit şi „Muzeul Trecutului Nostru” şi devenit Muzeul Militar. In spatele Palatului Artelor a fost reconstituită Casa de la Poradim, în care a locuit Carol I în timpul războiului din 1877 – 1878, despre care Ion Lahovari spunea: „din căsuţa din gard şi lut a ieşit edificiul măreţ al României de sine stătătoare şi al Regatului Român”. Din motive politice au fost atribuite pavilioane unor ţări străine precum Italia, Elveţia, Franţa, Germania, dar şi Comisiei Europene a Dunării, care găzduia o hartă în relief a Dunării ce prezentă lucrările executate la gurile Dunării în 50 ani de existenţă a Comisiei. Pavilionul Austriei era asezat în faţa celui al Ungariei şi „încorpora” ca o anexă Pavilionul Bucovinei (construit în forma bisericii din Rădăuţi), urmând pavilioanele românilor din Transilvania şi Ungaria, din Basarabia, Macedonia şi Banat. De asemenea a fost construit un lac, insule, o cascadă, o peşteră şi diferite statui şi ansabluri statuare, un cinematograf, o grădină zoologică, tobogan etc. Au existat totodată şi pavilioane ale unor intreprinderi private româneşti şi străine. Trebuie remarcate Turnul lui Vlad Ţepes, un turn de apă, construit după modelul castelului de la Cheia Argeşului. A fost reconstituită şi o moschee cu altarul îndreptat spre Mecca (mutată astăzi în zona Pieptănari). Viceprimarul Romei, şeful delegaţiei Primăriei Romane, a dăruit oraşului Bucureşti o copie a Lupoaicei Capitoline, ce a fost amplasată în Palatul Artelor şi care ulterior a avut diferite locaţii (astăzi ea se află în Piaţa Romană). Printre oaspeţii sosiţi la inaugurare a fost şi o delegaţie a consiliului comunal al Vienei condusă de primarul Carol Lueger, care a declarat: „Am venit în România spre a cunoaşte acest popor pentru care nutresc de mulţi ani cele mai mari simpatii. Vă mulţumesc pentru această primire prietenească, care mă onorează foarte mult şi de la care nu m-am aşteptat. Trăiască poporul român!” Ca simplii vizitatori sau ca participanţi la acţiunile culturale, au venit români atât din Regat cât şi din afara graniţelor, din Bucovina, Transilvania, Banat, dar şi românii macedoneni. Singurii care nu au putut participa au fost românii basarabeni, ei neprimind aprobarea puterii ţariste. In Pavilionul Transilvaniei au fost prezentate, printre altele, tablouri istorice prezentând marea adunare de la Blaj din 1848, fruntaşii Memorandumului, un grafic cu situaţia demografică preponderent românescă, acestea fiind şi motivele pentru care oficialităţile ungare s-au opus până în ultimul moment la participarea românilor din Transilvania la expoziţie. „Veneau zilnic reprezentanţii românimii nelibere, primiţi cu o fanatică iubire la gară şi întovărăşiţi de o nebună bucurie când cetele lor cu mândre costume de acasă defilau pe Calea Victoriei, în ciuda celor de la Budapesta şi poate a multora din Viena, care n-aveau ce face când un suveran aliat îşi organiza serbarea cuvenită şi astfel, simulau că nu văd nimic” scria Nicolae Iorga. La 23 noiembrie a fost închisă oficial prima mare expoziţie naţională dar de nivel internaţional, ce se înscria în şirul expoziţiilor universale din acea perioadă (Paris, Liege etc). Cheltuielile se ridicau la 6600000 lei, veniturile la 1500000 lei la care se adăugau 3000000 lei parcul, dar şi o mişcare comercială foarte vie ce s-a resimţit în sporul resurselor indirecte. Bucureştii anului 1906 „deveniseră, în adevăr, capitala poporului românesc” scria Nicolae Iorga.

Virtutea aeronautică - 1930

Crucea de aur

Virtutea aeronautică - 1930

Crucea cu spade

Ordinul Virtutea Aeronautică este destinat răsplătirii aviatorilor. A fost creat de regele Carol al II-lea, prin Decretul regal nr.2895 din 31 iulie 1930, fiind primul ordin nu numai din România, ci şi din lume creat special pentru aviatori. Este de același rang cu Ordinul Virtutea Militară. Ordinul are patru clase. În decursul timpului au existat două variante:

varianta din 1930, având clasele „Cruce de Aur”, „Cavaler”, „Ofițer” și „Comandor”; Pentru fiecare variantă s-au oferit două tipuri după caz: "de Pace" fără spade și "de Război" cu spade.