duminică, 30 noiembrie 2008

DESPRE PATRIOTISM

ZIUA NAŢIONALǍ A ROMÂNIEI
În conformitate cu articolul 12, alineatul 2. din Constituţia României, adoptată în anul 2003, data de 1 decembrie este ziua naţională a României. Această zi a fost adoptată anterior, prin Legea nr.10 din 31 iulie 1990.

La 1 decembrie 1918 Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia, constituită din 1228 delegaţi şi sprijinită de peste 100 000 de persoane adunate la eveniment din toate colţurile Ardealului şi Banatului, a adoptat o rezoluţie care consfinţeşte unirea tuturor românilor din Transilvania şi întreg Banatul cu România.

Ziua de 1 decembrie 1918 marchează bilanţul luptei pentru întregirea statală, care vine să încununeze precedentele acţiuni ale fraţilor din Basarabia 27 martie 1918 şi Bucovina 28 noiembrie 1918. Poporul român a valorificat conjunctura internaţională creată în urma primului război mondial şi a ştiut să se afirme în contextul mişcării de eliberare a popoarelor şi al victoriei principiului naţionalităţilor în Europa.


Rezoluţia votată de Marea Adunare Naţională proclama:
  • Deplina libertate naţională pentru toate popoarele conlocuitoare
  • Egala îndreptăţire şi deplina libertate autonomă confesională
  • Înfăptuirea desăvârşită a unui regim curat democratic
  • Desăvârşita libertate de presă, asociere şi întrunire, libera propagandă a tuturor gândurilor omeneşti
  • Reforma agrară radicală
  • Aceleaşi drepturi şi avantaje muncitorilor români ca şi muncitorilor din statele europene dezvoltate

Legea Unirii a fost ratificată prin decretul lege nr. 3631 din 11 decembrie 1918 de către regele Ferdinand I şi votată în unanimitate de Adunarea Deputaţilor în şedinţa din 29 decembrie 1919.

***

Astăzi mai există patriotism?

Să nu ne fie ruşine să ne afişăm, astăzi şi întotdeauna, cu insemnele naţionale ale statului nostru: stema şi steagul românesc.

SUS INIMA, ROMANI!



***

Alte date din calendar care au marcat ziua naţională a României:

23 AUGUST

23 august 1944 este o zi controversată din punctul de vedere al semnificaţiei politice. Timp de peste patru decenii (1848-1989), 23 august a fost ziua naţională a României, marcată cu serbări de stradă în toate oraşele, pionieri şi muncitori scoşi la defilare, flori şi eşarfe fluturate, cântece patriotice şi revoluţionare. La 23 August 1944 Regele Mihai I, într-o proclamaţie către ţară, anunţa ieşirea României din războiul împotriva naţiunilor unite, în timp ce mareşalul Ion Antonescu şi miniştrii săi erau arestaţi. La putere era înscăunat un guvern format de noua coaliţie Blocul Naţional Democratic, din care făceau parte ţărăniştii, liberalii, social-democraţii şi comuniştii.
La 23 august 1944, România a intrat în sfera de influenţă a URSS, cu urmările ştiute.
După război, 23 august a devenit ziua naţională a României fiind sărbătorită cu fast, în fiecare an, de către regimul comunist.

10 MAI

Data de 10 mai, sărbatoarea regatului României, interzisă de comunişti şi ignorată de către autorităţile române de după 1989, este legată de trei evenimente cruciale din istoria modernă a ţării noastre:

  • Pe 10 mai 1866, Carol I de Hohenzollern - Sigmaringen soseşte la Bucureşti şi depune jurământul, ca şi conducător de ţară, în faţa parlamentului României.
  • Pe 10 mai 1877, după ce cu o zi înainte parlamentul dezbătuse problema, Carol I proclamă solemn independenţa absolută a Romaniei.
  • Pe data de 10 mai 1881, Carol I a fost încoronat ca rege al României, iar România a fost ridicată la rangul de Regat.
***

Conform tradiţiei abordez, şi aici, o poezie scrisă de un buzoian.
Este Bucur Chiriac, născut la 1 mai 1932, în sfântă zi de Paşte, la Buzău.

TESTAMENT

Am să-ţi las iubito după moarte
Visele mele strânse într-o carte.
Citindu-le, nu vreau să te întristez.
Clipele despărţirii şi somnul ţi-l veghez.

Să nu te sperii când vei visa o cruce,
E semn că în ţărână chipul meu se duce,
Va învia iubirea, se va preface-n stea,
Iar din adânc celestu, oricând te va vedea.

Poate-ntr-o dimineaţă ori blândă înserare
Ai să-mi auzi divina şi dulcea mea chemare
Nu sta pe gânduri triste, eu te aştept regeşte
La poarta-mpărăţiei, Divinul te-nsoţeşte.

Sa vina Mos Nicolae!
Oare am fost cuminte?

sâmbătă, 29 noiembrie 2008

DESPRE APOSTOLAT

În religia creştină apostol este numele dat celor doisprezece discipoli ai lui Isus Hristos, misionari creştini de la începutul creştinismului.
În ziua de 30 noiembrie a fiecărui an serbăm ziua sfântului apostol Andrei.
Dar cine a fost el?
Sfântul Andrei este apostolul care a creştinizat primul meleagurile noastre, fiind considerat patronul spiritual al românilor.
El a fost frate cu sfântul Petru, ambii originari din Betsaida, localitate situată pe malul lacului Genezaret din Israel şi amândoi pescari.
Andrei a fost ucenicul lui Ioan Botezatorul. Auzindu-l pe acesta spunând despre Isus: „Iată mielul lui Dumnezeu!“, a devenit primul apostol al domnului Isus.
După învierea lui Isus şi coborârea Duhului Sfânt, apostolii au mai rămas câţiva ani la Ierusalim, începând formarea Bisericii. La Sinodul Apostolic care a avut loc în jurul anilor 49-50, apostolii s-au întâlnit şi au tras la sorţi pentru a decide unde va merge fiecare. Legenda spune că apostolului Andrei i-a revenit Scytia (Dobrogea). Mai intâi, Andrei l-a însoţit pe fratele său Petru prin Asia Mică, apoi a trecut în peninsula Balcanică prin teritoriul Turciei de azi, ajungând în Scytia, unde s-a oprit un timp. Apoi ar fi continuat peregrinarea, ajungând până în sudul Rusiei de astăzi. După aceea, s-a întors in Grecia, consolidând comunităţile creştine existente acolo, ajungând, mai apoi, pâna în Peloponezul grecesc, în orasul Patras, unde a murit ca martir la 30 noiembrie anul 60, fiind rastignit pe o cruce în forma de X. Dupa moartea sa, relicvele s-au pastrat la mănăstirea Patas din Grecia.
Este patronul Scoţiei (steagul scoţian reprezintă crucea sfântului Andrei), al României, al Spaniei, al Siciliei, al Greciei şi al Rusiei, precum si a mai multor oraşe: Napoli, Ravenna, Brescia, Bordeaux, Brugge, Patras şi altele.Originea numelui Andrei vine de la cuvintele greceşti: andros - om, şi andieios - curajos, ceea ce, cumulat, înseamna bărbat vrednic, curajos şi energic. De aici s-au format şi nume feminine derivate precum: Andreea, Andruţa sau Andruca.



Tradiţii la români, legate de sărbătoarea Sfântului Andrei
  • In acesta zi nu se mătură, nu se aruncă nimic din casă, altfel lupii îţi vor mânca vitele.
  • In aceasta noapte lupii se adună şi vorbesc, dar cei care îi aud pot muri.
  • In aceasta noapte umblă strigoii şi fura mana vacilor şi minţile oamenilor, intră în case şi la animale, din această cauză tocurile uşilor şi ferestrelor la case, şoproane, coteţe trebuiesc unse cu usturoi.
  • Legat de măritiş şi vise premonitorii, în această noapte fetele îşi pun la cap, sub pernă, 41 boabe de grâu şi dacă visează că cineva le ia, atunci sigur se vor marita.
  • Fetele fură făină din lada morii, fac plăcinte cu sare şi îşi pun pieptanele sub pernă.
  • Grâul încolţit în vase mici de pământ sau crenguţele de vişin care vor înflori până la Crăciun arată fetelor cât noroc şi sănătate vor avea şi dacă livada şi câmpul vor avea rod.
  • Usturoiul, considerat remediu terapeutic, dacă este purtat la brau, aduce sigur peţitori.
  • Chipul viitorului soţ este căutat în forma luată de plumbul sau cositorul topit şi turnat în apă, sau în faţa oglinzii mărginite de două lumânări, sau în vis, cu busuioc sub pernă.

Toate aceste tradiţii nu au valenţe religioase dar sunt păstrate de către oameni de-a lungul timpului. Se spune că cei care poartă numele Andrei sunt inteligenţi, judecă bine în afaceri, sunt stabili şi responsabili. Familia înseamnă mult pentru ei, dorindu-şi un cămin liniştit şi armonios, alături de cei dragi şi prieteni.

***









In acest monent gandul meu si al intregii familii merge catre scumpa noastra fina de botez de la Ploiesti.
Tie, Andreea, si familiei tale
"
La multi ani".
Sa ajungi mare, frumoasa si desteapta!
Norocul sa nu te ocoleasca!
Te iubim!


***

PEŞTERA SF.APOSTOL ANDREI

Sub acest nume este cunoscut un aşezământ religios (mănăstire), situat în Dobrogea, la 4 km de localitatea Ion Corvin şi la 6 km de localitatea Rasova, judeţul Constanţa.
Este construit în jurul unei peşteri în care tradiţia populară spune că trăit şi creştinat sfântul apostol Andrei. Peştera se găseşte la mai puţin de 2 kilometri de "Cişmeaua Mihai Eminescu" şi la aproximativ 4 kilometri de şoseaua Constanţa - Ostrov. Mănăstirea este una din cele mai importante locaţii creştine actuale de pe teritoriul României şi considerată primul lăcaş de cult creştin de pe teritoriul ţării noastre, fiind considerată poarta de pătrundere a credinţei creştine în România.

După ce în timpul stăpânirii otomane, peştera a fost uitată, ea a fost redescoperită în anul 1943 de către preotul Constantin Lembrău şi avocatul Ion Dinu, pentru ca în 1944, peştera să fie resfinţită şi redată cultului, prin construirea unei turle şi a unui zid de protecţie. Până în 1989 peştera rămâne în uitare, iar după aceasta, la ea, încep lucrări de dezvoltare, care nici astăzi nu sunt terminate.
Săpată într-un deal împădurit, cu intrarea orientată spre est, peştera păstrează în interior un bloc de piatră pe feţele căruia este incizată o cruce. Izvoarele creştine spun că în momentul în care a sosit pentru propovăduirea tradiţiei creştine, sfântul apostol Andrei şi-a ales loc de rugăciune în peştera săpată în inima dealului. Legenda spune că sfântul apostol Andrei a creştinat oamenii acestor ţinuturi în cele nouă izvoare din vecinătate.
Este un important monument cultural şi istoric pe care nu trebuie să-l ocolim dacă avem drum pe acolo. Şi nu este chiar aşa departe de drumul nostru către mare!?

***

ALEG

E 30 noiembrie, an de graţie 2008.
Mijloacele de informare nu mai contenesc să mă cheme la vot.
Nu ştiu ce să fac.
Să merg?
Să nu merg?
Timp de o lună de zile am auzit şi am văzut foarte multe în campania electorală. Îmi este tare lehamite.
Preşedintele ţării, guvernul şi parlamentarii sunt departe, acolo la Bucureşti, pe când primarul sau consilierii locali şi judeţeni sunt aici, lângă mine, îi văd şi îi aud deseori. Dacă nu sunt mulţumit cum conduc, acestora din urmă pot să le arunc o privire încruntată, o înjurătură sau chiar un scuiptat.
Dar celor de departe, ce pot să le fac?
Pot eu să le fac multe dar ei nu mă văd şi nu mă aud după ce au fost aleşi. Ei îşi fac burta mare pentru ei şi pentru ai lor, şi dacă mai rămâne ceva, fac şi pentru noi, gloata, dar foarte puţin.
Nu m-aş duce la vot.
Cred însă că este rău, deoarece cineva totuşi va ieşi şi mă va conduce, iar eu atunci nu am avut nici o contribuţie.
E corect?
Nu e corect.

Am să merg la vot, am să merg, chiar foarte hotărât. Voi vota inginerul, avocatul şi economistul. După mine aceştia îşi merită locul în parlament.
Inginerul ştie ce înseamnă strada, autostrada, tunelul, barajul, digul, canalul, construcţia, industria şi agricultura în general, ştie ce este acela un proiect tehnic. El să se ocupe de investiţii în infrastructură.
Avocatul mănâncă pe pâine legislaţie şi drept naţional şi internaţional. Acesta este limbajul pe care trebuie să-l întrebuinţăm. De lege are nevoie ţara asta.
Economistul să se ocupe de circuitul banilor şi de legalitatea cheltuirii lor.
Nu vreau să văd în parlament artişti, fotbalişti, vedete de niciun fel, profesori, cercetători, medici, funcţionari sau preoţi. Ei au altă menire, aceea de a ne deservi. Ei sunt servitorii noştrii.
Să-i lăsăm pe ingineri, avocaţi şi economişti să fie diriguitori.
În final, cer şi eu ceva viitorului parlament.
Să dea legi puţine şi simple, fără nicio exceptare, şi să înceteze politica asta de ajutoare de orice fel.
Vreau salarii şi pensii rezonabile.
Nu vreau ajutoare sociale de niciun fel, nu vreau tichete de călătorie, nu vreau ajutoare de căldură, nu vreau tichete de masă, nu vreau tichete cadou, nu vreau subvenţii, nu vreau, nu vreau, nu vreau .....
Vreau doar salarii şi pensii rezonabile.
Vreau mult? Mă aude cineva?

Şi pentru că mâine este ziua naţională a României transpun mai jos gândul unui mucalit: Ce aş vrea eu să văd de 1 Decembrie? Ar fi o defilare pe sub Arcul de triumf a procurorilor, magistraţilor, judecătorilor şi poliţiştilor care au instrumentat un caz împotriva mafiei, a corupţiei. Aş vrea să văd parlamentarii şi membrii guvernului defilând. Aş vrea să văd pe cei care au adus un plus de valoare sau avuţie ţării noastre. Şi tare bine ar fi să fie trăsniţi cei care nu sunt cu inima curată când trec pe sub Arc. Oare cât de mult ar dura această trecere?

***

Ca de obicei, acum îţi prezint poezia unui autor de prin părţile locului. Este poetul Stelian Cucu, născut la 30.01.1907 în satul Văcăreni, comuna Luncaviţa, judeţul Tulcea, care şi-a petrecut copilăria în oraşul buzoian provincial Râmnicu Sărat

P A S T I L E

Pluteşte'n aer Duhul Sfânt,
De sus pogoară dulce pace;
Pe lume mantia-şi desface
Amurg de primăvara, blând.

E linişte adâncă! Tace
În ramuri foşnetul de vânt,
Şi-atâta taină-i pe pământ,
Că seara'n cântec se preface...

Chemări de clopot înfioară
Văzduhu'n noapte afundat,
Iar Îngerul, ca'ntâia oară,

În alb-veşmântu-i luminat,
Deasupra neamurilor zboară
Strigând: "Hristos a înviat!".

E noapte sfântă! Pomi în floare
Cadelniţează-al lor parfum,
Şi noaptea creşte ca un fum,
Din necuprinsele altare.

Bătrânii gârbovi trec pe drum,
Purtând în mână fiecare
Sfioase flori de făclioare,
Ce tremura'n al nopţii scrum.

De sub grozavele dezastre,
Priviţi spre cer, din nou, creştini:
Isus zâmbeste lumii noastre!

Şi din cununa Lui de spini,
În adâncimea nopţi-albastre,
S'aprind petale de lumini!

Ne auzim si maine!
Cu bine!
Aveti grija cum votati!

vineri, 21 noiembrie 2008

DESPRE PROMISIUNE SI DEVOTAMENT

Într-o casă din oraşul Nazaret îşi duceau viaţa de zi cu zi un bărbat şi o femeie, pe numele lor Ioachim şi Ana. Ei nu duceau lipsă de nimic, şi totuşi ceva le lipseau, nu aveau şi nu puteau avea copii.
Prin rugăciuni la bunul Dumnezeu, post şi milostenie au primit şi acest dar. Au născut o fetiţă şi, fericiţi, au botezat-o Maria. Astfel promiteau ei înainte de a o avea pe Maria: "Doamne, de ne vei da noua un prunc noi îl vom închina bisericii tale pentru toata viaţa, numai sa nu ne laşi sterpi şi neroditori, spre ocara lumii".
Împlinindu-se trei ani de la naşterea Mariei, parinţii Ioachim şi Ana nu au uitat promisiunea pe care au facut-o lui Dumnezeu, înainte de a se naşte fiica lor. Aducându-şi aminte de promisiune, pe când fetiţa Maria avea doar trei ani, s-au hotarit sa o dea bisericii. Hotarând astfel au adunat toţi vecinii şi toate rudele lor pentru a se sfatui în acest sens. Au adunat multe fetiţe nevinovate şi curate, de o vârsta sau chiar mai mari decât fiica lor, pentru a o conduce pe Maria la Ierusalim cu faclii aprinse în mâini, cu cântari şi cu psalmi. Şi astfel au mers cale de 150 km, timp de trei zile încontinuu.
Pe drum toata lumea se întreba şi minuna: „Unde merge aceasta adunare?
Era o adunare de oameni cinstiţi, atât de stralucitoare, ca o adunare de stele, iar în mijloc stralucea ca luna de pe cer, preacurata fecioara Maria. Şi să nu credeţi ca erau singuri ci, în chip nevazut, mergeau şi îngerii lui Dumnezeu, care, la fel, cântau şi petreceau pe sfânta fecioara Maria.Ajunsi la Ierusalim au avut parte de o mare minune. Deoarece biserica avea cincisprezece trepte înalte, parinţii au vrut sa o ia de mâna şi sa o ajute sa urce treptele bisercii, dar întarita de harul duhului sfânt, fecioara s-a desprins din mâna parinţilor şi din grupul însoţitoarelor şi a zburat pe trepte ca o porumbiţa nevinovata, ca o pasare a raiului, ajungând la ultima treapta unde o aşteptau în veşminte de aur preoţii bisericii şi marele prooroc Zaharia.

Zaharia, ştiind de la Dumnezeu cine este aceasta dumnezeiasca fecioara, a luat-o în braţe, a introdus-o în biserica, a închinat-o şi apoi a facut un lucru nepermis oamenilor de rând, au intrat în spatele celei de a doua catapetesme. Ca prooroc, Zaharia ştia chiar de la Dumnezeu ca aceasta copila este mai sfânta decât sfânta sfintelor, pentru ca ea va naşte, pe Isus Hristos, fiul lui Dumnezeu.
La templul lui Solomon din Ierusalim fecioara a trait doisprezece ani. Templul avea 90 de camere, era construit pe trei nivele, la parter stateau vaduvele cu credinţa curata în Dumnezeu, la etajul unu barbaţii curaţi şi cu credinţa iar la etajul 2 fecioarele curate şi credincioase.
Preacurata Maria a fost dusa într-una din camerele destinate fecioarelor şi data în grija fecioarelor mai mari.
Luminata de Duhul Sfânt fecioara a învaţat toata Scriptura, precum şi lucrul de mâna, fiind iubita de toţi pentru înţelepciunea sa.
Cât era ziua de lunga, în rapire şi extaz cugeta şi se ruga adânc lui Dumnezeu pentru mântuirea neamului omenesc. În zorii zilei dormea putin, apoi iar mergea la rugaciune. Statea în genunchi de la ceasul al treilea pâna la al noualea, când mergea la camera fecioarelor pentru a lucra cu mâinile. Ea nu s-a hranit cu mâncare pamântesca ci numai cu hrana cereasca adusa de Arhanghelul Gavriil de la ceruri.
Astfel a petrecut Preasfânta Fecioara Maria la templu. Ardea cu dragoste necontenita pentru Dumnezeu.
Intrarea Maicii Domnului în Biserica a fost primul semn din rânduiala bunavoinţei lui Dumnezeu de a ne mântui.
Maica Domnului ne învaţa cum sa ne rugam, cu câta evlavie trebuie sa mergem la biserica şi în ce fel sa traim pe pamânt pentru a dobandi împaraţia cerurilor. Sa laudam deci pe Nascatoarea de Dumnezeu şi sa rostim cu credinţa aceasta scurta rugaciune: "Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, pentru rugaciunile Preacuratei Maicii Tale, mântuieşte-ne pe noi!"

***

Iti ofer acum o frumoasa poezie scrisa de poetul buzoian Gheorghe Ceausu (9 septembrie 1915 - 23 august 1973

VIORILE TRISTE

Şi eu am iubit, se-nţelege
Şi setea iubirii nici azi nu s-a stins
Deşi ani la număr cam mulţi mă bătură
Şi fără-ndurare la tâmple m-au nins.
Dar nu ştiu de ce ades mi-au murit
Garoafele roşii, cu trupul subţire
Au poate prea bine să nu fi-ngrijit
De ele ?... Nici eu nu mai ştiu astăzi bine
De-aceea mi-s triste viorile, triste
Şi lacrimi închid uneori, cântul lor....

...Pot bine cânta şi viori, poate triste
Că nu s-or opri nicicând la răscruci
Să-nalţe fântâni plângătoare sau cruci

Ci-n marele cântec cântul lor s-o topi
Cum flacăra lămpii în zorii de zi
Firesc se topeşte-n marea lumină

O gamă menită, tot firesc, să-mplinească
Acea armonie a inimii noastre
Atât de profound şi bogat omenească....

***

























***

Sa fim sanatosi! Cu bine!

luni, 17 noiembrie 2008

ATUNCI .... SI ACUM

Zilele trecute am avut ocazia să cuget la ce a fost atunci şi ce este acum.
Era prin anii 1978 – 1979, îmi doream foarte mult să am un copil, nu conta sexul, lăsam asta în grija bunului Dumnezeu.
Dacă soţia îşi dorea foarte mult un băiat, şi pentru a nu fi dezamăgită la apariţia unei fetiţe, eu strigam în gura mare că îmi doresc fată, deşi, în sinea mea, doream şi eu să am tot băiat. Că sarcina a fost foarte grea, am văzut, dar de simţit, eu nu am simţit nimic.
De mare ajutor ne-a fost însă bunicuţa Vena, Dumnezeu s-o ierte!
A venit ziua de 15 noiembrie a anului 1979.
Tocmai am fost într-o vizită la bunul meu coleg de serviciu, Ioan Nicodim, unde ne-am simţit foarte bine. Nu pot să uit cu câtă mândrie îşi ducea nevestica burtica pe stradă. În fiecare zi ieşeam la plimbare, asta era ştiut. Seara, după ce am venit acasă, soţia a început să se simtă rău, ea cerea fel de fel de pastile şi căuta cumva să se întindă pe pat. Dar bunicuţa, care atâta aştepta, a chemat, fără să ştim noi, salvarea şi, cât ai clipi, fără mari pregătiri, soţioara a plecat la maternitate. Ce a fost acolo, nu pot să vă spun. Am doar spusele ei. Eu nu conteneam să o încurajez.
- Fii tare! Fii tare! De ce mai ai nevoie?
Iar ea tăcea şi suferea. Am auzit că s-a şi târât de durere. Atât de mult se îngrijea sistemul comunist de sănătate pentru paciente!
Pe data de 16 noiembrie 1979 pe la 22.30 - 23.00 a venit pe lume fiul meu.
Nu mai ştiu ce am simţit când am aflat vestea. Parcă pluteam. Mi-am anunţat părinţii şi socrii şi a început petrecerea la restaurant, în timp ce mama şi copilul încă erau în maternitate. Din partea cauza musafirilor care au venit acasă s-a uitat deschis robinetul de apă caldă, apa fiind oprită din oraş. Şi pe când noi eram la restaurant, venind apa caldă, am tras o puternică inundaţie cu apă fierbinte, că s-au făcut bălţi şi între blocuri. Un vecin transmite soţiei la spital teribila veste. Apoi aflăm şi noi, cheflii de la restaurant. Venind fuguţa acasă găsim vecinii scoţând apa din casă. Ei urcaseră cu o scară pe la balcon, noi locuind la etajul întâi şi uşa de la bucătărie fiind mai tot timpul deschisă.
A fost odată!...
…. Şi timpul a trecut.
De atunci am trăit nenumărate bucurii.
Nu pot să uit prima cană pe care a spart-o, primul pas făcut de unul singur, prima dată când a spus „ta ta”, prima dată când a mers singur la WC, prima zi de şcoală şi apoi bucuriile de zi cu zi de la şcoală. A învăţat foarte bine dar ne-am şi ocupat de el. Mama răspundea de igiena corporală, a alimentaţiei şi a somnului iar eu de igiena făcutului temelor.



Îl controlam la ac. Bucurii mari şi de neuitat ne-a adus tot timpul.Şi-a luat nevastă frumoasă şi deşteaptă iar acum este la casa lui.






Când ne sună, când ne vizitează, când ne roagă ceva, când putem să-l ajutăm simţim o mare bucurie.
Ieri a împlinit 29 de ani.
Dumnezeu să-i dea sănătate, lui şi soţiei lui.
Să fie fericiţi ani mulţi, de aici încolo.
Toate gândurile lor să se împlinească.
La mulţi ani feciorul meu!
La mulţi ani fata mea!



***

***
Zi de doliu si mare jale la Anina si in intreaga tara. Mina si-a luat din nou obolul de vieti nevinovate, 12 oameni in floarea vietii au disparut in maruntaiele pamantului, si unde mai pui ca unii doreau sa ii salveze pe ceilalti. Alti 13 oameni sunt grav raniti, unii aproape fara de scapare.
Ma gandesc la sotiile, copiii ori parintii celor morti si raniti in tragicul accident.
Ce-o fi in sufletul lor?
Mai au ei puterea de a trai?


Lor si tuturor celor apropiati le transmit cele mai sincere condoleante si puterea de a trece cu bine peste acest groaznic necaz. Pentru toti cei disparuti din randurile noastre aduc un gand pios. Dumnezeu sa-i odihneasca in pace!





Oare este de vina conducerea minei, dornica de a obtine profit din ce in ce mai mare, sau dorinta minerilor de a castiga bani, stiut fiind ca stand acasa nu primesc nimic?
Dar mai conteaza?
Daca in tara asta exista lege, sa se faca dreptate desi, ei nu mai pot veni inapoi.
***

marți, 11 noiembrie 2008

DESPRE SACRIFICIU

Pe vremea împaratului Romei, Antonin, era un soldat, pe nume Victor, care credea în Domnul nostru Iisus Hristos, iar numele Lui îl mărturisea înaintea tuturor.

Pornindu-se prigoana asupra creştinilor, Victor a fost chemat în fata comandantului cerându-i-se să aducă jertfe zeilor romani, în caz contrar fiind supus la grele cazne. Victor nu s-a supus poruncii împăratului pământean pentru că el îl considera împărat doar pe cel nemuritor şi căruia dorea să îi facă întocmai voia. La insistenţele comandantului, Victor a răspuns că nu se mai consideră ostaş al împăratului pământesc ci a celui ceresc, punându-şi astfel trupul la dispoziţia comandantului pamântesc, convins fiind că sufletul său a fost, este, şi va fi al Împăratului ceresc. Ameninţat cu munci şi chinuri grele Victor răspunde „rabd munci pentru Domnul meu şi mult mă voi bucura, învrednicindu-mă a pătimi pentru numele lui”

Atunci căpetenia a poruncit pe loc să i se sfarme degetele şi să i le smulgă din încheieturi. Ulterior Victor este aruncat şi ţinut într-un cuptor încins. După trei zile sfântul a ieşit sănătos, lăudând pe Dumnezeu pentru ca nu s-a atins focul de el.

O altă încercare grea la care a fost supus Victor a fost obligarea sa la a mânca dintr-o carne otrăvită. Ştiind că nimic nu îl poate întoarce de pe drumul său Victor a mâncat carnea otravită dar, din nou, nu a păţit nimic.

Căpetenia văzând ca nimic nu poate dăuna sfântului a poruncit să i se taie toate venele, să îl arunce într-un cazan cu untdelemn fierbinte, să-l spânzure si să îi ardă tot trupul cu făclii.

Mai apoi i s-a scos ochii şi a fost spânzurat cu capul în jos, ţinut astfel timp de trei zile. A patra zi, schingiuitorii au venit să-l vadă şi, găsindu-l viu, s-au speriat de moarte şi au orbit. Dar sfântul, milos, s-a rugat lui Dumnezeu cu sârguinţă să li se redea vederea, ruga sa fiind îndeplinită

Mâniindu-se şi mai tare căpetenia a pus ca sfântul să fie jupuit de viu.

Atunci o femeie din popor care asista la acest supliciu, pe nume Ştefanida, a văzut două cununi frumoase coborând din cer, una pe capul Sfântului Mucenic Victor şi alta pe capul său. Atunci ea l-a lăudat pe sfântul zicând: "Fericit eşti, Victore, şi fericite sunt pătimirile tale pentru Hristos; bine primită este lui Dumnezeu jertfa ta...pentru că singur te-ai jertfit Lui cu inima dreaptă".

Pentru vorbele sale Ştefanida a fost ucisă prin spintecare intre doi copaci, iar Sfântul Victor a fost tăiat cu toporul din ordinul tiranului comandant.

Acesta este sacrificiul Sfinţilor Victor şi Ştefanida, în cetatea Damascului, în a unsprezecea zi a lunii noiembrie. Şi de atunci, în fiecare an, la această dată, creştinii îşi amintesc de groaznicele suplicii la care au fost supuşi.

***

Ca biletofil inrait ce ai devenit iti prezint bancnota de 500 franci din statul vest african BENIN. Bancnotele statului Benin se identifica prin litera B aplicata pe avers. Poti admira atat stema cat si steagul beninez.



luni, 10 noiembrie 2008

A U T U M N A L A

Ziua scade văzând cu ochii.
Am mai redus-o şi noi prin devansarea voluntară a acelor ceasornicelor.
Sorele, foarte timid, abia îşi mai arată faţa peste zi.
Stau în balcon şi privesc spre vest, spre dealurile Buzăului, şi totul parcă este în ceaţă.
O pală de vânt mă trezeşte din visare.
E toamnă. Murăturile au început să se acrească, vinul a stat din fiert, e tocmai bun de băut. Îmi revin în memorie bucuria cuburilor de gheţă din paharul înalt şi curat ca lacrima peste care curge vinul, precum şi sfârâiala de mulţumire a vinului la adăugarea apei minerale în scopul îmblânzirii şpriţului. Privesc la forfota de oameni ce mişună pe străzi. Parcă sunt mai grăbiţi şi mai gros îmbrăcaţi.

Strada şi trotuarele sunt pline de frunzele galbene, roşcate sau ruginii plimbate în dorul lelii de vântul jucăuş.

E un moment de bilanţ.
A trecut vara, vine iarna. Sunt pregătit?

Aşa, ca trecerea anotimpurilor, trec anii şi mă trec şi eu.
Oare de câte asemenea toamne voi mai avea parte?
Revin şi concluzionez, trebuie să merg mai departe, trebuie să fac tot ce este cu putinţă. Încerc să mă implic deşi societatea dă semne că nu mai are nevoie de mine.
Îmi vin în minte frumoasele şi meşteşugitele versuri ale lui Minulescu care atât de bine mi se potrivesc:
Nu-ţi cer nimic,
Si totuşi dac-ai vrea,
O! Dac-ai vrea,
Aş face dintr-un lac, o Marmara,
Si din seninul zilei
Cer cu stele.
Dumnezeu a lăsat ca după toamnă- iarnă să vină din nou primăvara şi atunci cheful meu de viaţă sa renasca.
Dă Doamne bine!
***
MATERIALE NEMETALICE
FOLOSITE LA FABRICAREA MONEDELOR

Mulţumită efortului inginerului Bălăiţă Dorel din oraşul Oneşti, judeţul Bacău vă prezint alăturat materiale nemetalice, improprii, folosite în confecţionarea monezilor:

Cărbune: În anul 1922, în timpul hiperinflaţiei din Germania, s-a emis un număr mic de monede şi bancnote de necesitate, notgeld, din cărbune,

Carton: Deşi nu este un material care să reziste în timp totuşi cartonul a fost utilizat pentru emisiuni de monedă. Astfel în 1574 oraşul Leyden era sub asediu. Conducătorii oraşului au hotărât să confecţioneze o monedă din carton cu valoarea nominală de 20 stuiver. Moneda avea diametrul de 38 mm şi era inscripţionată cu cuvintele: „Godt behoede Leyden” şi literele „N.O.V.L.S.G.I.P.A.C”.

Lut: Îainte de sfârşitul celui de-al doilea război mondial, în Japonia s-au confecţionat monede cu valoarea nominală de 1 sen, din teracota.

Lemn: În anul 2005 Republica Congo a emis o monedă comemorativă de 5 franci din lemn de arţar având imprimată pe una din feţe o gorilă (specie pe cale de dispariţie datorită vânării excesive şi tăierii pădurii tropicale), iar pe cealaltă faţă un leu în picioare. Moneda are diamentrul de 40 mm şi a fost emisă într-un tiraj de 2000 de exemplare.


Sticla: Monedele din sticlă sunt foarte rare. În Egipt s-au descoperit mici bucăţi de sticlă din secolul I-IV î.e.n. care se bănuieşte că au fost utilizate ca monede. Se ştie precis că în Egipt, perioada 969 - 1171, se utilizau monedele din sticlă colorată, fiecare culoare desemnând o anumită valoare a monedei. În lumea islamică primele greutaţi pentru verificarea monedelor au fost confecţionate din sticlă. Se pare că aceste etaloane din sticlă au fost utilizate şi ca monedă de schimb. În timpurile noastre, ducele Spremont din Maehren (regiune din estul Boemiei) a emis monede din sticlă.

Plastic: În anul 2004 Congo a emis o monedă de 10 franci dintr-un plastic acrilic asemănător sticlei organice (transparentă) cu diametrul de 50 mm şi grosimea de 21mm. Moneda prezintă imaginea tridimensională a celei mai mari corăbii din lume, construită de chinezi în secolul XV, pentru a transporta girafe din Africa în China. Corabia avea circa 140 m lungime, 60 m lăţime şi 9 catarge. Dezavantajele acestei monede inedite este ca prezintă pe ambele feţe acelaşi desen. Tirajul acestei emisiuni neobişnuite a fost de 2000 de exemplare. Aceste monezi încă se gasesc spre vânzare la preţul de 35 dolari dar în stare perfectă. În anul 2006 congolezii au pus în circulaţie şi o altă monedă din acelaşi material, valoarea nominală fiind de 25 de franci. Moneda prezintă, tot tridimensional, fregata Shtandart, nava amiral a flotei ţarului rus Petru cel Mare, construită de meşteri danezi în anul 1703.

Portelan: La începutul secolului XVIII, în Thailanda au fost folosite monede din porţelan. În perioada de colaps a economiei germane, de după primul razboi mondial, câteva oraşe au emis monede din acelaşi material casant total impropriu pentru emisiunile monetare. Multe dintre acestea monede au fost făcute din porţelan roşu şi porţelan alb chinezesc la fabrica de porţelan din Meissen – Germania. Aceste emisiuni germane se încadrează în categoria banilor de necesitate.

Piele: Pielea a fost utilizată în decursul istoriei ca material pentru confecţionarea banilor, în special în timpul asediilor şi al situaţiilor de urgenţă. În anul 743 împaratul bizantin Constantin V Kopromymos, în timpul războiului civil, a emis monede din piele. Împăratul Friedrich II în anul 1241, în timpul ocupaţiei provinciei Faenza (Ravenna-Italia), avea dificultăţi cu procurarea de metale pentru monede aşa că a scos monede din piele. Cele mai vechi monede din piele au fost confecţionate în China în timpul împăratului Wu (140-86 î.e.n.). Ele erau din piele de cerb alb şi erau utilizate în cadrul palatului ca bani de joc. În secolul XIX banii din piele au fost utilizaţi în ţările baltice între anii 1810 şi 1831 şi în timpul marii inflaţii din Germania. În anul 1923 în oraşul Poessneck (Germania) au circulat ca monede tălpi de pantofi purtând semnătura oficialilor şi având valori de 25 şi 50 de pfennigi de aur. În acelaşi oraş bancnota de 50 milioane de mărci a fost tipărita pe piele. În insula Man se pare că au circulat între anii 1570 şi 1780 bani din piele. Toate aceste monede din piele, înlocuitori temporari de monedă metalică, erau de fapt bucăţi din piele care purtau o semnatură oficială şi insemne care sa le ateste valoarea nominală. Aduceau mai mult a bancnote decât a monede, dar cum în secolul VIII nu se punea problema existenţei bancnotelor le putem considera monede.

Fibre: La sfârşitul celui de-al doilea război mondial, datorită lipsei acute de metale, în regiunea Manchukuo, din nord-estul Chinei s-a emis o monedă de 5 fen dintr-un material fibros roşu la fel de tare ca şi un metal. Aceasta monedă nemetalică are valoarea de catalog de 60 de dolari, dar în stare foarte bună.


Piatra
: În insula Yap, regiunea Micronezia din Oceania, localnicii utilizează pentru diverse tranzacţii discuri din piatră, mai precis din aragonit (un mineral alcătuit din carbonat de calciu cristalizat în cristale mari de cuarţ, mineral care nu se găseşte pe insulă), asemănătoare unor pietre de moară, cu o gaura în mijloc, pentru a putea fi uşor transportate.



***

METALE ŞI ALIAJE

FOLOSITE ÎN FABRICAREA MONEDELOR

Din documentarea inginerului Bălăiţă Dorel din Oneşti, judeţul Bacău aflăm care sunt metalele şi aliajele folosite în fabricarea monezilor:
Aurul: Are calităţi monetare incontestabile. Cel curat este galben ca lămâia, foarte dens şi are o duritate mai mică decât argintul. Este un metal uşor de prelucrat fiind perfect maleabil. Este divizibil şi fără pierdere de valoare. Aurul este inalterabil, aurul obţinut acum 5000 de ani este similar cu cel extras astăzi. Aurul are o valoare mare într-un volum mic. Cu câteva grame de aur se pot face plăţi importante, care ar necesita kilograme din alte metale. Deoarece aurul pur este prea moale se aliază cu cupru sau argint. Concentraţia aurului în aliaj se exprimă în karate. Aici se prezinta moneda de aur de 1 krugerrand din anul 1979 Africa de sud.
Argintul: Este după aur cel mai ductil metal. A fost intens utilizat pentru confecţionarea de monede. O lungă perioadă de timp argintul a fost folosit mai mult decât aurul în funcţia de ban, deoarece a fost relativ mai abundent şi mai puţin scump decât aurul. Spre deosebire de aur, argintul, în prezenţa sulfului din atmosferă îşi pierde strălucirea. Pentru baterea de monede se folosesc de obicei aliaje de argint cu 10-50% cupru. Un aliaj de argint cu plumb a fost folosit în Bhutan. Alaturat se prezinta o drahma de argint turnata la Histria, in Romania.
Electrum: Este un aliaj natural sau artificial de aur şi argint. Monedele bătute în regatul Lydiei în sec 6-7 î.e.n. erau din electrum natural (75% aur şi 25% argint), vezi imaginea din stanga.

Cupru (arama): Este un metal moale, roşiatic cunoscut din cele mai vechi timpuri. În prezent este rar folosit nealiat la monede. Este constituentul de bază pentru o multitudine de aliaje (bronzuri, bronz aluminiu, alamă, alpaca etc). Alaturat este expusa rubla ruseasca din cupru.
Bronz: Aliajele cuprului cu staniu sau aluminiu (cele mai utilizate), siliciu, mangan, plumb, beriliu constituie grupa de materiale global denumite bronzuri. Bronzurile cu staniu, utilizate în mod frecvent pentru emisiuni monetare, au o rezistenţă la coroziune, rezistenţă mecanică mare, rezistenţă la uzură foarte bună, sunt maleabile la cald şi rece. Majoritatea monedelor contemporane sunt din bronz cu staniu la care se adaugă diverse alte elemente de aliere pentru a le îmbunătăţi proprietatile (ca de ex. zinc, plumb, nichel etc).
Alama: Este un aliaj de cupru şi zinc în diverse proporţii. Cu creşterea conţinutului de zinc, culoarea se deschide şi rezistenţa la coroziune scade. Exist. alamă galbenă care conţine până la 80% cupru şi alamă roşie sau tombac, cu un conţinut de cupru de peste 80%. Alamele care conţin mici cantităţi de nichel, mangan, fier, staniu, plumb au proprietăţi mecanice şi rezistenţă la coroziune superioare alamelor obişnuite. Din alamă cu o cantitate mică de nichel sunt confecţionate actualele lire englezesti. Diverse tipuri de alame s-au utilizat pentru a falsifica monedele din aur, pentru a înşela colecţionarii naivi. Alama este, totuşi, mult mai uşoară decât aurul. Alama cu 15% zinc este cunoscută în SUA ca goldine, ceva în genul aurul proştilor, aşa cum este cunoscută alama la noi.
Oricalc (orichalcum): Este un aliaj al cuprului cu zincul, asemănător alamei. Monedele romane dupondius erau făcute din oricalc.

Potin: Este un alt aliaj de cupru, zinc, plumb şi cositor folosit în antichitate pentru emiterea de monede. Alaturat se prezinta o moneda celta din potin.

Tombac: Este numele generic al aliajului de cupru cu zinc. Este un metal foarte maleabil, utilizat mai mult pentru medalii.
Speculum: Este un aliaj antic, argintiu format din cupru cu o cantitate mare de staniu, deci tot un bronz.
Billon: Este un aliaj de cupru cu foarte puţin argint. O mare cantitate de monede de bilon au fost bătute în Imperiul Roman
Acmonital: Este un oţel inoxidabil produs în Italia, acronim pentru Aciaio Monetario Italiano. Vechile monede italiene (dinaintea introducerii Euro) cu valoarea nominală de 50 şi 100 lire erau confecţionate din acmonital.
Aliaje cupru-nichel: Sunt în prezent unele dintre cele mai utilizate aliaje monetare. Sunt asemănătoare argintului la culoare, rezistente la coroziune şi uşor de obţinut.
Alpaca sau argentanul: Este un aliaj înrudit cu aliajele cupru-nichel. Seamănă foarte mult cu argintul şi conţine între 40-75% cupru, 10-25% nichel şi 4-40% zinc, uneori şi mangan. Alte denumiri pentru acest aliaj sunt: german silver, virenium, nickel-silver, franklinium.
Aluminiu: Este un metal uşor, argintiu, maleabil şi cel mai răspândit metal în natura. Din 1920 se foloseşte la fabricarea monedelor aluminiu simplu sau aliat. Sunt materiale foarte ieftine, valoarea lor fiind de multe ori sub valoarea monedei. În anul 1921 apar primele monede româneşti din aluminiu: 25 şi 50 bani cu gaură centrală, bătute la monetăria Huguenin din Elveţia. Prezint alaturat moneda de aluminiu de 25 de bani 1921 din Romania.
Antimoniu (stibiu): Este cunoscut din vechime. Este un metal argintiu şi foarte fragil, casant şi fărâmicios, nerecomandat pentru monede. Totuşi, în anul 1931 în China s-a emis o monedă din antimoniu. Antimoniu este utilizat mai mult ca element de aliere cu staniu, cupru sau plumbul pentru obţinerea unui aliaj alb utilizat la confecţionarea de medalioane.
Barthon's metal: Este de fapt cupru acoperit cu un strat subţire de aur.
Bath metal : Este un bronz ieftin folosit pentru realizarea unor monede în insula Man.
Bronz-aluminiu: Este un aliaj de cupru şi aluminiu, uneori conţinând mici cantităţi de mangan sau nichel. Are culoarea galbenă şi este rezistent la uzură. O varietate numită "aur nordic" (89% cupru, 5% aluminiu, 5% zinc si 1% staniu) a fost folosită pentru câteva monede scandinave şi pentru noile monede de 10, 20 şi 50 euro cenţi.
Crom: Este un metal alb dur, casant şi cu temperatura de topire ridicată. Nu este utilizat pentru confecţionarea de monede ci doar pentru placarea monedelor din oţel cu scopul de a le mări rezistenţa la coroziune.
Crown Gold: Este un aliaj obţinut din aur de 2 carate şi aur de 22 carate, numit astfel după tipul aurului utilizat în anul 1526 la coroana regală a Marii Britanii.
Fierul: Este unul dintre cele mai abundente elemente chimice din scoarţa pământului. Fierul pur este alb şi nu s-a folosit prea des, deoarece rugineşte uşor şi este casant. Totuşi au existat în decursul istoriei monede din fier : în cetatea Argeş, în timpul dinastiei Liang din China, în Japonia secolul 18 -19. În prezent fierul se utilizează sub formă aliată pentru confecţionarea miezului monedelor.
Franklinium: Aliaj de cupru-nichel similar alpaca, realizat de monetăria Franklin din SUA. Ai aici in imaginea alaturata o moneda de franklinium turnata pentru insula Gardiner

German silver: Aliaje argintii de cupru, nichel şi zinc în diverse proporţii.
Gilt-copper: Este cupru aurit. S-au emis probe de 5 şi 10 bani 1905 din cupru aurit, dar şi 25 lei 1906.
Gun Metal: Este un aliaj din familia bronzului, folosit pentru rezistenţa ridicată la uzură şi coroziune. Alaturat se prezinta moneda englezeasca de gun metal 6 pence din anul 1689.


Hafniu: Metal alb-argintiu, similar titanului.


Iridiu: Este un metal foarte greu, alb-argintiu, cu punct de topire foarte ridicat şi foarte rezistent.
Magneziu: Este un metal alb-argintiu, maleabil.
Mangan: Este un metal cenuşiu asemănător oţelului lustruit. Nu este folosit ca atare pentru monede deoarece reacţionează cu apa, dar se întâlneşte în diverse aliaje.

Molibden
: Metal alb-argintiu, este utilizat în principal ca element de aliere pentru oţeluri şi aliaje de titan. Aici se prezinta o moneda de molibden emisa de Statele Unite ale Americii.


Nichel: Este un metal care oxidează greu, este uşor şi are un aspect plăcut, alb-argintiu. Este folosit ca element de aliere cu cuprul sau fierul. Pentru a preveni coroziunea este utilizat pentru acoperiri ale miezului din oţel ale multor monede contemporane. În România, primele monede din nichel care au fost puse în circulaţie sunt:100 lei 1936 şi 1938 şi 50 lei 1937 şi 1938. Deoarece unele persoane sunt alergice la nichel s-a evitat utilizarea acestuia la noile monede euro.
Nikel silver: Este numele generic dat aliajelor gri-argintii, asemănătoare argintului dar care nu conţin argint. Sunt aliaje de cupru cu nichel şi zinc şi care mai pot conţine stibiu, staniu, plumb sau cadmiu. Mai este denumit şi german silver. La noi este cunoscut sub denumirea de alpaca.

Niobiu:
Este un metal de culoare alb-argintiu (se poate colora în nuanţe de albastru prin procedee electrochimice), numit în SUA Columbiu. În anul 2003 Austria a emis o monedă bimetalică de 25 euro cu partea centrală din niobiu. O superbă monedă bimetalica niobiu-argint a emis şi Letonia în anul 2004. Aici se poate vedea o moneda de niobiu turnata in SUA.

Ormolu (Gilt bronze): Este un bronz aurit.


Paladiu:
Metal puţin ductil din seria platinei. Prima monedă din paladiu s-a bătut în anul 1967 în Tonga cu valoarea nominală de 0,5 Hau, cu ocazia încoronării lui Taufa Ahau Tupou IV ca rege. O poti admira in imaginea alaturata.



Platina: Metal alb-cenuşiu, foarte dens, s-a folosit pentru emiterea de monede după cucerirea Siberiei de către Imperiul Ţarist. Este mai scumpă decât aurul şi are calităţi monetare mai slabe decât acesta. Platina se topeşte la temperaturi foarte înalte din care cauză baterea monedelor din platina este costisitoare. Rusia a bătut monede din platina de 3, 6 şi 12 ruble dar a renunţat să mai bată din anul1845. Poti admira alaturat moneda jubiliara ruseasca de 150 ruble aur din anul 1979 ocazionata de editia a XXII-a a jocurilor olimpice de vara moderne de la Moscova.
Pewter (Britannia Metal): Iniţial a fost numit astfel aliajul de staniu cu 15% plumb şi uneori antimoniu şi cupru. Pewter-ul modern nu mai conţine plumb. Monede din aliaj pewter au fost piesele de 1 creiţar 1757 emise în Bohemia şi cele de 5 franci francezi 1831.
Pinchbeck (Gilding Metal): Este similar tombacului, a fost inventat în secolul XVIII de Christopher Pinchbeck şi are circa 83% cupru şi 17 % zinc. În prezent, se foloseşte mai mult pentru medalii.
Plumbul: Este cel mai moale metal uzual, putând fi zgâriat cu unghia sau tăiat cu cuţitul. Tăiat proaspăt, plumbul apare lucios cenuşiu, albăstrui. La aer luciul dispare rapid acoperindu-se cu un strat de oxid protector. Este utilizat mai mult în aliaje. Totuşi, a fost folosit pentru monede în sudul Indiei, China şi Burma.
Rheniu: Este un metal foarte rar, cu densitate şi punct de topire foarte mare.
Staniu (Cositor): Are culoarea argintului, temperatura de topire foarte joasă şi este foarte maleabil. A fost folosit foarte rar pentru emiterea de monedă. Anglia fiind bogată în cositor a emis în secolul 17 moneda de staniu cu miez de cupru.

Tantal
: Metal alb-argintiu cu punct de topire foarte mare. Argentina a bătut recent pentru insulele Malvine o piesă jubiliară de 5 australi noi din tantal. Admira imaginea alaturata in stanga.




Titan:
Este un metal uşor şi foarte rezistent la coroziune. Există emisiuni contemporane de monede de colecţie din titan. Aici se prezinta monede de titan emise in insulele Virgine.

Vanadiu: Este un metal moale, toxic şi plastic, cu aspect de oţel.
Virenium: Este un aliaj conţinând cupru, zinc şi nichel. A fost utilizat prima dată pentru emisiuni ale insulei Man. Este sinonim cu german silver (vezi şi alpaca).
White metal: Nume dat la mai multe tipuri de aliaje argintii care conţin antimoniu aliat cu staniu, cupru sau plumb.

Wolfram (tungsten)
: Metal alb, foarte dur şi sfărâmicios la temperatura camerei. Are cel mai mare punct de topire dintre metalele cunoscute. Aici admiri o moneda emisa de SUA.

Zinc: Metal uşor, cenuşiu-albăstrui şi cu punct de topire scăzut. Se oxidează foarte repede fiind nesatisfăcător pentru emisiuni monetare. În România s-a emis monedă din zinc în timpul celui de-al doilea război mondial: 2 lei 1941; 5 şi 20 lei 1942 şi 20 lei 1943 şi 1944. Zincul este utilizat ca element de aliere pentru multe aliaje utilizate la confecţionarea monedelor.


Zirconiu: Similar titanului. Cristalele mari de zirconiu seamănă cu diamantul, aşa că este folosit mai mult ca piatră preţioasă. Există o monedă jubiliară de 5 australi noi din zirconiu emisa de Argentina pentru insulele Malvine (in imagine).





***

FORME DE MONEDA

După documentarea inginerului Bălăiţă Dorel din Oneşti, judetul Bacău monedele sunt piese metalice care, în general, au forma rotundă, fiind uşor de manipulat şi utilizat în automate pentru vânzarea unor produse. Cu toate acestea au existat şi emisiuni monetare comune cu forme diferite de cea rotundă: pătrate, dreptunghiulare, rombice, hexagonale, pentagonale, evantai (acestea erau fragmente de monedă obişnuită tăiate pe lungimea razelor cu scopul de a suplini lipsa de monedă măruntă), sau monede discoidale, cu gaură pătrată sau rotundă în centru. In zilele noastre pentru ca piesele comemorative să fie mai atractive pentru colecţionari designerii monetari au schimbat aspectul clasic al monedelor alegând uneori forme destul de stranii ce dau preţul ridicat al acestora. Forma rotundă a rămas etalonul pentru sistemele monetare actuale.

În prezent, circa 50 de ţări (printre care şi România ) au emis sau emit monede pentru circulaţie comună sau jubiliare cu alte forme decât cea rotundă:

Monede rotunde: cu gaură centrală rotundă, pătrată, excentrică ovală sau rotundă. Singurele monede româneşti având forma clasică de cerc dar dotate cu gaură rotundă centrală au fost emisiunile de 5, 10, 20 bani 1905-1906 şi cele din 25 şi 50 bani din 1921.

Monede bimetalice: Prima monedă bimetalică din timpurile moderne a fost piesa de 500 lire italiene emisă în 1982. În prezent, circa 105 ţări emit monede bimetalice. Monedele bimetalice clasice sunt formate din două piese: una având forma de coroana circulară (inel) şi cealaltă, piesa din mijloc, de formă rotundă care se potriveşte perfect în coroana circulară. Cele două piese sunt din metale şi culori diferite.

Monede trimetalice. Este vorba despre monedele confecţionate din trei piese din metale diferite şi îmbinate asemănător binecunoscutelor monede bimetalice. Franţa a emis în 1994 prima monedă trimetalică cu valoarea nominală de 20 franci, care celebra 100 de ani de la înfiinţarea jocurilor olimpice moderne de către Pierre de Courbertin. În anul 2001 Somalia emite o piesă trimetalică color din aur şi argint cu valoarea nominală de 250 şilingi pentru a-l celebra pe Mozart.

Monede ovale: În anul 2005 pentru a comemora 20 ani de la descoperirea epavei Titanicului, Liberia a emis o monedă de 10 dolari din argint, de formă ovală. Tot în 2005, Mongolia a emis o monedă ovală din argint cu valoarea nominală de 500 tugrik având pe una din feţe imaginea unui leopard de zăpadă.

Monede triunghiulare: Pot avea si laturile arcuri de cerc. În anul 2002 România a emis 3 monede triunghiulare de argint cu valoarea nominală de 50 de lei “Rezervaţii şi parcuri naţionale ale României – Retezat, Pietrosul mare şi Piatra craiului”

Monedele pătrate: În 2002 România emite 3 monede de aur 24 K de formă pătrată colţuri rotunjite Monetăria Statului ne răsfaţă cu un set de trei monede de formă pătrată cu colturile rotunjite cu valoarea nominală de 500 lei: “Monumente de artă feudală creştină” – Mănăstirea Bistriţa, Palatul Mogoşoaia şi Biserica Colţea.

Monedele rombice: Myanmar, India, Bhutan, Bahamas, Pakistan


Monedele dreptunghiulare: Înainte de 1868 în Japonia predominau monedele pătrate sau dreptunghiulare.

Monede poligonale: Sunt monede a căror formă geometrică este de poligon cu un număr de laturi variind între 5 şi 12. Cu cât moneda are mai multe laturi cu atât se apropie mai mult de forma rotundă crescând astfel stabilitatea la eroziune. În general, monedele poligonale au unghiurile rotunjite.

Monede pentagonale: 1940 -1950 în Yemen.

Monede hexagonale: Myanmar în 1986 şi 1991.

Monede heptagonale: Moneda britanică de 50 pence are această formă.

Monede octogonale: 2001 – România, monede comemorative pentru colecţionari, setul de 3 monede argint “Pionierii aviaţiei româneşti”

Monede eneagonale (cu 9 laturi): Tuvalu - 1 dolar 1985.



Monede decagonale: 2004-România 2 piese 500 lei argint Monumente de arta feudala crestina - Biserica Trei Ierarhi din Iaşi şi Biserica Cotroceni din Bucureşti.

Endecagon (poligon cu 11 laturi): dolarul Canadian din 1987.

Dodecagon: România 2001 aluminiu 5000 lei

Monede cu marginea festonată (monedele floare): Între anii 1973-1984 în Bangladesh a circulat piesa de 10 poisha care avea marginea festonată.


Monede stea: Principele transilvănean Mihai Apafi (1661-1690) a emis monede având forma de stea cu 8 colţuri şi cu valoarea nominală de 6 ducaţi.


Monede semilună: Acelaşi principe transilvănean Mihai Apafi a emis monede din aur cu valoarea nominală de 10 ducaţi în formă de semilună.

Monedele chitară: În 2004 Somalia a emis un set de 6 monede comemorative multicolore de forma chitarelor electrice de circa 45 mm lungime, în valoare de 1 dolar, placate cu argint sau emailate pentru a comemora 50 de ani de rock'n roll.



Monedele motocicletă: Tot Somalia a emis în 2008 un alt set inedit de 6 monede color, emailate, cu valoarea nominală de 1 dolar, cu forme de motociclete. Preţul acestor monede este de 49,99 dolari /set.

Monedele hartă: În 2002 republica insulară, Nauru, din vestul Oceanului Pacific scoate o monedă care sa celebreze introducerea euro în Europa. A emis o monedă cu valoarea nominală de 10 dolari având forma conturului hărţii Europei Unite.


Monede cu încastrări: Sunt monede comemorative. Pe ele sunt încastrate diverse obiecte: perle, bucăţi de cărbune de pe Titanic, fragmente de meteorit, safire, rubine, smaralde, cristale Swarovski etc.

Moneda busolă şi moneda cadran solar: Cel mai neobişnuit set de monede comemorative metalice intitulat "Time is money" include 3 piese care formează un cadran solar şi o busolă. Cadranul solar este format dintr-o monedă de argint de 10 dolari liberieni cu diametrul de 39mm. Pentru a alinia ceasul solar este nevoie de alte două monede care compun o busolă. Baza busolei o constituie o monedă de argint de 10 franci Republica Democrată Congo. Acul indicator al busolei este o monedă de fier de 5 franci Congo având forma unei linguri. Toate cele trei monede sunt datate 2004.

Monedele inimioară: În 2005 Republica Democrata Congo a emis dintr-un aliaj de cupru-nichel o monedă color de 5 franci având forma unei inimioare.




Monede evantai: În 2005 pentru a celebra expoziţia mondială Expo 2005 care s-a ţinut în Japonia, Polonia a emis o monedă de argint de 10 zloţi de forma unui evantai sau sfert de cerc.

Moneda “Piele de bou”: În anul 2000, pentru a celebra încheierea mileniului 2, Cipru a emis o monedă cu valoarea nominală de 2 pound din bronz şi argint având forma unei piei de bou în miniatură (44,5mm/25mm). În trecut pieile de bou erau utilizate în insulă ca monedă de schimb.

Moneda cu imagini dinamice: Australia a emis în 2004, pentru a comemora 35 de ani de la primul pas pe lună făcut de om, o monedă cu "imagini dinamice", prima din lume. Ce face moneda? Dacă schimbi unghiul sub care te uiţi la ea îşi schimbă imaginea.



Moneda orbitală: O altă monedă emisă de Australia în 2007 este moneda orbitală, pentru a celebra 50 de ani de la zborul orbital al Sputnikului rusesc din 1957. Pe această monedă este reprezentat Sputnikul care se roteşte la propriu în jurul Terrei.





Moneda euroconvertor: Insula Man a emis în 2002 o moneda de bronz cu valoarea nominală de 60 Pence, numită "Euro currency converter". Moneda are pe revers harta Europei, care se poate roti în jurul unui ax. În jurul hărţii sunt trecute ţările care au adoptat la acea dată euro. În interiorul unei săgeţi practicate în hartă apare factorul de conversie euro/moneda naţională atunci când piesa centrală cu harta este rotită în dreptul unei ţări.

Monede cu hologramă: Republica Congo a emis în 2004 un set de 3 monede, având ca tematică protecţia animalelor sălbatice, cu valoarea nominală de 5 franci dintr-un aliaj de cupru şi nichel care au pe revers câte o hologramă. Aceste holograme creează iluzia unei imagini tridimensionale atunci când le priveşti.


Monede tridimensionale: Normal ca toate monedele sunt tridimensionale dar unele sunt mai tridimensionale decat celelalte.
Prima moneda tridimensionala este din aur si argint si a fos emisa de Somalia in 2001 fiind dedicata piramidei lui Keops si implinirii a 3333 ani de la urcarea pe tron a faraonului Tutankamon. aceasta moneda are pe una din fete piramida care se poate desprinde din planul monedei asezandu-se pe suprafata sa.

Exista insa si alte monede cu forme neconventionale: biserica, luminare sau cu cristale Swarovsky demonstrandu-se astfel ca imaginatia omului in acest domeniu este fara limite.



***

MONEDELE CRUCE DIN “KATANGA

Conform unui articol din publicaţia "Colecţionarul român" Katanga este o provincie din sudul Republicii Democrate Congo foarte bogată în cupru, cobalt, staniu, uraniu şi diamante. Băştinaşii utilizau aceste bogăţii naturale încă dinaintea colonizării europene din secolul XIX. Din 1884, firme belgiene au început să exploateze resursele minerale astfel că zona s-a dezvoltat mult mai intens decât restul ţării. Colonie belgiană, Congo îşi obţine independenţa în iunie 1960, iar în 1961 provincia Katanga devine stat separat de Congo. În 1963 Katanga (sau Shaba - în limba swahili înseamnă cupru) este încorporată cu forţa în Congo. Crucile Katanga, numite şi Handa, sunt o formă de bani primitivi, utilizate încă din secolul XI şi până în 1920 în tranzacţiile comerciale dintre triburile din provincie.
Handa sunt nişte lingouri din cupru având formă de cruce. Ele variau ca dimensiuni şi greutate. Aveau, în general, între 13 şi 26 cm lungime, circa 1,5-2 cm grosime iar greutatea era între 0,5 kg şi până la 2,5 kg. Se obţineau prin turnarea cuprului topit direct în mulaje făcute în nisip, lut sau piatră. După ce erau scoase din mulaj uneori crucile erau şlefuite. Crucile Katanga au fost utilizate în decursul istoriei pentru scopuri politice, comerciale sau sociale. Cercetările arheologie efectuate în provincia Katanga au scos la iveală faptul că până în secolul XIV lingourile de cupru se turnau în doua forme: H şi X.

Astfel de handa s-au găsit în morminte, fiind legate de gâtul morţilor ca simbol al prestigiului şi bogăţiei defunctului. Aceste handa erau mai mici, având maxim 15 cm lungime. Au fost descoperite exemplare şi de câţiva milimetri lungime. În secolul XV misionarii portughezi au introdus în zona creştinismul bineînţeles simbolul crucii, astfel că handa a luat forma de cruce, fiind asociată cu noua religie şi căpătând noi semnificaţii mistice. În secolele XVIII-XIX crucile Katanga erau simboluri ale puterii diverselor regate care se luptau pentru controlul resurselor de cupru, dar erau utilizate şi pentru cumpărarea unei neveste sau a unei capre ori un pistol.

Valoarea de schimb a crucilor Katanga a variat funcţie de perioada istorică, regiune şi context. La sfârşitul secolului XIX, cu o cruce obişnuită puteai cumpăra 10 kg de făină, 5-6 g.ini, 6 topoare sau 4 kg de cauciuc. Un pistol se cumpăra cu 10 cruci iar pentru o soţie trebuia să plăteşti circa 14 cruci mari. În prezent, preţul unei astfel de cruci-monedă, având lungimea de 24 cm, este în jur de 125-200 dolari USA.




În anul 1961 în Katanga s-au emis doua monede din cupru de 1 şi 5 franci care aveau pe ele, ca un omagiu, vechile simboluri handa.