miercuri, 23 aprilie 2014

Ro - M - oN 63


Banca Naţională a României a lansat în circuitul numismatic, începând cu data de 30 decembrie 2009 un set de trei monede 1, 10 și 500 lei, dedicate aniversării a 190 de ani de la naşterea lui Nicolae Bălcescu – istoric, scriitor şi revoluţionar român. Aversul monedelor prezintă în partea superioară, stema României,  dedesubt valoarea nominală, în partea inferioară, în interiorul unei cununi de lauri, o reproducere a picturii „România Revoluţionară” de Constantin Daniel Rosenthal. Reversul prezintă în partea stângă, în plan apropiat, portretul lui Nicolae Bălcescu reprodus după o pictură de Gheorghe Tattarescu; în dreapta, în plan îndepărtat, parţial acoperită de portret, o reprezentare a grupului de revoluţionari paşoptişti din acuarela lui Costache Petrescu şi anii „1819”, „2009”; la exterior, inscripţiile semicirculare „DREPTATE FRATIE UNITATE” - sus şi „NICOLAE BALCESCU” - jos.
Caracteristicile monedei de 1 leu sunt următoarele: valoare nominală – 1 leu, metal – tombac cuprat, formă - rotundă, diametru - 37 mm, greutate: 23,5 grame, calitate -  proof, cant – neted, tiraj – 1000 exemplare și preț unitar de vânzare fără TVA – 70 RON.
Caracteristicile monedei de 10 lei sunt următoarele: valoare nominală – 10 lei, metal – argint, puritate - 99,9%, formă - rotundă, diametru - 37 mm, greutate: 31,103 grame, calitate -  proof, cant – neted, tiraj – 1000 exemplare și preț unitar de vânzare fără TVA – 180 RON.
Caracteristicile monedei de 500 lei sunt următoarele: valoare nominală – 500 lei, metal – aur, puritate – 99,9%, formă - rotundă, diametru – 35 mm, greutate - 31,103 grame, calitate -  proof, cant – neted, tiraj – 500 exemplare și preț unitar de vânzare fără TVA – 5130 RON. Aversul monedei o reproducere după opera picturală România revoluționară a pictorului Constantin Daniel Rosenthal (1820 - 1851). Autorul a dăruit această lucrare lui C.A.Rosetti pentru ca mai apoi ea să ajungă în Pinacoteca statului. Actualmente opera se regăseşte în Muzeul Naţional de Artă . 
Opera este realizată în tehnica ulei pe pânză. Reversul medaliei postate deasupra prezintă o reproducere după acest tablou. Dacă nu ar fi împărţit ideile revoluţionare şi nu ar fi avut același destin de martir, Constantin Daniel Rosenthal ar fi putut trece prea bine drept un pictor imigrant, ca toţi ceilalţi furnizori de portrete din Principate. Născut la Budapesta, într-o familie de evrei înstăriţi, şi repudiat de rude din cauza idelor sale radicale, el ajunge la Buureşti după ce studiază cinci ani la Academia din Viena. Rosenthal va adera cu trup şi suflet la cauza patrioţilor români, devenind în scurt timp unul dintre militanţii de frunte ai mişcării conduse de Nicolae Bălcescu. Reprezintă o înaltă pildă de curaj şi abnegaţie, mergând până la a-şi jertfi viaţa pentru cauza revoluţiei. Rămâne în memoria noastră ca unul dintre primii artişti români, în perioada când la noi se iveau zorii unei şcoli de pictură, şi ca un brav luptător pentru cauza naţională. Opera lui Rosenthal îmbină mai multe tendinţe ale vremii. Regăsim reprezentarea alegorică şi apoteotică specifică romantismului, dar şi eleganţa tuşei clasice de formaţie academistă. Lucrează în general în stil pictural, acordând o importanţă deosebită cromaticii şi detaliilor. Cel mai semnificativ moment din creaţia lui a fost tabloul alegoric “România revoluţionară”. Elementului central al operei este chiar portretul ţărăncii. Poziţia capului şi felul în care priveşte vrea să simbolizeze dorinţele statului de putere, libertate, şi aspiraţii înalte. Am putea adăuga că tabloul constituie o întruchipare a crezului exprimat de artist. Muza lui Rosenthal a fost Maria Rosetti, soţia prietenului său, C.A. Rosetti. Datorită spiritului ei înflăcărat şi al patriotismului, Rosenthal a ales-o de multe ori să îi pozeze, purtându-I în acelaşi timp un profund respect. Tabloul a fost realizat la Paris, în 1850, şi evocă luptele de pe Dealul Spirii, din data de 13 septembrie 1848. O reprezentare a României în acele timpuri nici nu se putea: simplitatea chipului Mariei, specific oamenilor de la ţară, ia ce reprezintă tradiţia românească în cel mai pur stadiu al ei, salba de la gât, arătând totuşi bogaţia ţării, toate aceste caracteristici ale tabloului fiind realizate pe fondul revoluţiei. Felul în care Maria tine steagul României îmi aminteşte de tabloul lui Delacriox, “Libertatea conducând poporul”: acea mândrie şi totodată apărare a steagului chiar cu propria viaţă.
Reversul monedei prezintă studenţi revoluţionari din Moldova şi Ţara Românească, prezentând la Paris tricolorul românesc cu menţiunile "Dreptate, Frăţie" în 1848, o acuarelă de Costache Petrescu, și chipul lui Nicolae Bălcescu.
Nicolae Bălcescu (născut la dat de 29 iunie 1819 în Bucureşti şi decedat la data de 29 noiembrie 1852 în Palermo, Italia) a fost un istoric, scriitor şi revoluţionar român. S-a născut într-o familie de mici boieri, era fiul pitarului Barbu sin Petre şi al „serdăresei” Zinca Petreasca-Bălcescu. Va lua numele de familie al mamei sale, originară din Bălceşti-Vâlcea, în locul celui al tatălui, Petrescu. După doi ani de închisoare pentru o acţiune conspirativă înfiinţează împreună cu Ion Ghica şi Christian Tell organizaţia secretă Frăţia, călătoreşte prin toate teritoriile locuite de români şi studiind istoria acestora. Editează alături de August Treboniu Laurian o revistă de istorie numită Magazin istoric pentru Dacia, apărută începând cu anul 1844.  În Franţa se va implica în revoluţia din februarie 1848, dar inspirat de această revoluţie se întoarce la Bucureşti pentru a participa la revoluţia din 11 iunie, fiind timp de două zile ministru de externe şi secretar de stat al guvernului provizoriu instaurat de revoluţionari. Va fi de partea liberalilor, dorind împroprietărirea ţăranilor şi vot universal. Arestat la 13 septembrie 1848 de autorităţile otomane  reuşeşte să evadeze, plecând în Transilvania de unde este expulzat. În primele luni ale anului 1849, trece prin Trieste, Atena şi ajunge la Constantinopol. Apoi, la Debreţin, se întâlneşte cu Lajos Kossuth, conducătorul revoluţiei maghiare, încercând un aranjament „pacificator” între revoluţionarii români transilvani şi cei maghiari. Kossuth îi face lui Bălcescu o impresie bună şi este de acord cu „proiectul” revoluţionarului român. La 2 iulie  1849 se găseşte la Pesta, unde este semnat „proiectul de pacificare”, un acord româno-maghiar cu revoluţionarii unguri. Avram Iancu şi revoluționarii săi se declară de acord să rămână neutri faţă de acţiunile militare ale maghiarilor, aceştia însă nu îşi respectă promisiunile şi se ajunge din nou la conflict. În acelaşi timp însă trupele imperiale contrarevoluţionare habsburgice şi ruse intră în Transilvania şi revoluţia maghiară condusă de Kossuth este înfrântă. Ca istoric, marea sa operă a fost „Românii supt Mihai-Voievod Viteazul”, pe care a scris-o în exil, începând cu 1849, rămasă în manuscris şi publicată de Alexandru I. Odobescu în 1861 – 1863. Se exilează la Paris unde încearcă să coaguleze forţele revoluţionare europene aflate în exil, pentru întemeierea unei confederaţii europene. Grav bolnav se stabileşte la Palermo, în Sicilia, la hotelul „Alla Trinacria”. Moare de tuberculoză la vârsta de 33 de ani. Poza lui Bălcescu aplicată aici este un portret din anul 1851 executat de către pictorul Gheorghe Tătărăscu.  
Banca Naţională a României a lansat în circuitul numismatic, începând cu data de 22 ianuarie 2007 o monedă de aur cu valorea nominală de 500 de lei dedicată personalității lui Nicolae Bălcescu, istoric, scriitor şi revoluţionar român. Aversul monedei conţine, în partea superioară, stema României, la stânga şi la dreapta ei anii "1848" - anul Revoluţiei de la 1848, respectiv "2007" - anul emisiunii, deasupra, inscripţia "ROMANIA", iar în partea inferioară, valoarea nominală "500 LEI" şi sub ea inscripţia "DREPTATE SI FRATIE" - deviza organizaţiei "Frăţia".  Reversul prezintă, în centru, portretul lui Nicolae Bălcescu, încadrat la stânga şi la dreapta de anii între care a trăit "1819" şi 1852", iar sub portret inscripţia "NICOLAE BALCESCU". 
Caracteristicile monedei sunt următoarele: valoare nominală – 500 lei, metal – aur, puritatea – 99,9%, formă - rotundă, diametru – 35 mm, greutate – 31,103 grame, calitate -  proof, cant –zimțat, tiraj – 250 exemplare și preț unitar de vânzare fără TVA și fără cutia de prezentare 2470 RON.

***

CRONICARI EUROPENI

DESPRE ȘTEFAN CEL MARE


WAPOSKI - cronicar polon – Vitejia și succesul lui Ștefan erau renumite la popoarele vecine pentru experiența și chestiunile militare și faptele celebre săvârșite.

MIKLOS ISTVANFFI – cronicar ungur – Prin faptele săvârșite prin știința militară a fost renumit și sărbătorit toată viața.

ASIKPAȘADZE - cronicar turc – Acesta e ghiarul / De-a pururi neînfricat / Ce atâtea oști făloase / Pe rând le-a spulberat. 

__________xxx___________

CÂTEVA MEDALII ȘI
INSIGNE ROMÂNEȘTI

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în  articolul  "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini  reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani si apartenenţa la un club, de  identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificare asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.  

Societatea numismatică română - 1903 
Al X-lea Simpozion național
Brașov * 27 - 28 mai 1993  
Era la început de veac XX. Cultura şi ştiinţa în România prinseseră aripi de zbor stabile şi de perspectivă, precizându-se domeniile şi principiile de activitate. Se trecea acum la culegerea primelor roade ale frământatului şi cu rol de pionierat secol al XIX-lea, când reprezentanţi de frunte ai renaşterii româneşti se dăruiau, cu întreaga lor fiinţă, intereselor naţionale. Unirea Principatelor şi marile reforme ale lui Alexandru Ioan Cuza au deschis larg porţile afirmării învăţământului, ştiinţei şi culturii în România. Publicaţii şi societăţi de tot felul luau fiinţă, croindu-şi drum spre mintea şi inima românilorÎn acest context de efervescenţă spirituală, o nouă ştiinţă specială se înfiripa în peisajul intelectual românesc. Informaţiile lui C. Bolliac din „Trompeta Carpaţilor”,  referitoare la unele descoperiri monetare, dar mai ales lucrările lui D.A. Sturdza şi primele studii de specialitate ale lui M.C. Sutzu, precum şi alcătuirea unor colecţii monetare, aveau să se constituie ca temelie a ştiinţei numismatice din România. Începutul sec. XX va marca pentru numismatica din ţara noastră un moment de o reală însemnătate. Pe data de 28 decembrie 1903, la iniţiativa unui grup de entuziaşti şi pasionaţi ai acestei discipline, lua fiinţă Societatea Numismatică Română (SNR). Adunarea Generală, în şedinţa sa inaugurală, a votat Statutele Societăţii şi a ales Comitetul de conducere în următoarea alcătuire: D.A. Sturdza, preşedinte de onoare; M.C. Sutzu, preşedinte activ; Gr. Tocilescu, vicepreşedinte; Al. Cantacuzino, secretar; lt. col. G. Iordăchescu, casier contabil; dr. G. Severeanu, subsecretar şi D. Panku, C. Alessandrescu, Carol Storck şi E.D. Mirea, membri. O dată cu adoptarea Statutelor se fixa şi ţelul principal al Societăţii, care îşi propunea „să dezvolte ştiinţa şi arta numismatică” în România." În prezent SNR are filiale în aproape toate județele țării. Sus am postat logo-ul Societății Numismatice Române.

Athena type Velletri.jpg

Atena era o zeiţă, una dintre cele mai mari divinități ale mitologiei greceşti, identificată de către romani cu zeița MinervaEra zeița înțelepciunii, pe care grecii o mai numeau și Pallas Athena sau, pur și simplu, Pallas. Deasupra am postat o poză cu statuia zeiţei Atena care se găseşte la Muzeul Luvru din Paris. 


Brașov (în germană Kronstadt, în maghiară Brassó, în latină Corona; de asemenea pe hărțile vechi trecut Cronstadt sau Brassov, în dialectul săsesc Kruhnen, Krűnen, Krînen) este reședința și cel mai mare municipiu al judeţului Braşov, România precum şi mare centru turistic, industrial, cultural. Potrivit recensământului din anul 2002, a avut o populație de 284596 locuitori, fiind unul dintre cele mai mari orașe din țară. Tradiția și cronicile calendarelor brașovene consideră anul 1203 ca an „în care s-a început zidirea Brașovului”, deși documente și izvoare sigure nu confirmă această dată. Primul act păstrat care a fost emis în Brașov, purtând mențiunea expresă: „Datum in Braso”, a fost emis de regele Ladislau al IV-lea în anul 1288. Deasupra am postat stemele vechi, interbelică, comunistă şi actuală ale oraşului, drapelele de la anul 1600 şi actual al oraşului precum şi poza Bisericii negre din Brașov.

Societatea numismatică română - 1903 
Al XII - lea Simpozion național de numismatică
Giurgiu * 2 -  3 iunie 1995 

Numismatica (gr. numisma și lat. nummus, - monedă, ban) este știința auxiliară a istoriei având drept obiect de cercetare tipurile de monede, descrierea lor, descifrarea legendelor, materialul din care sunt monedele confecționate și raporturile dintre diferitele categorii de monedă. O ramură a numismaticii, medalistica se ocupă cu studiul medaliilor. Monedele au apărut din timpuri străvechi, ca obiecte din materiale nemetalice folosite pe rol bani. Neștiutorii includ și studiul bancnotelor lumii în numismatică, ceea ce este greșit. Pentru lămuriri citește mai jos!

Notafilia este denumirea pasiunii de a colecționa, cerceta și studia bancnotele lumii. Moneda de hârtie a fost, fără îndoială, introdusă de negustorii de ceai chinezesc, la începutul secolului al X-lea, pentru încheierea marilor tranzacții folosind bilete la ordin. Administrația chineză adoptă, în mod oficial,   bancnotele în anul 1024. Prima mențiune occidentală a unei forme de bancotă a fost făcută de către Marco Polo, la sfârșitul secolului al XIII-lea. Prima bancă din Europa care a emis bancnote a fost Riksbank din Stockholm, în anul 1658.

Stema Giurgiu
Fișier:Turn giurgiu.JPG
Municipiul Giurgiu (bulgarăGiurgevo, turcă:Yergöğü) este reședința și cel mai mare oraș al judeţului Giurgiu. Este un port fluvial important și un punct de frontieră cu Bulgaria. Cele mai vechi mărturii ale unei așezări omenești în arealul Giurgiului datează din Mezolitic (mileniile 10 - 7 Î.Hr). După cum atestă cercetările arheologice, zona Giurgiului a fost dens populată în perioada dacă secolul I Î.Hr). Prima mențiune sigură a cetății Giurgiu este în documentul Codex Latinus Parisinus de la începutul secolului al XV-lea, sub forma Zorio. Mențiunea alăturată: "loc pustiu" sugerează distrugerea cetății în timpul campaniei otomane din anul 1394 împotriva lui Mircea cel Batrân. Orașul are o populație de aproximativ 53000 locuitori. Sus am postat stema municipiului și o poză a Turnului cu ceas din Giurgiu.

Medalie de onoare - Prof. dr. Costin Carp
Societatea română de cardiologie - 2000  
Născut la 12 noiembrie 1925 la Fârţaneşti - Galaţi, tânărul Costin Carp, după absolvirea liceului în urbea dunăreană, urmează cursurile Facultăţii de medicină din Bucureşti, pe care le termină în anul 1951. Îşi începe practica medicală ca medic consultant într-o comună de lângă Reşiţa în 1952, iar în 1956 devine, prin concurs, secundar de medicină internă la Bucureşti. În 1959 absolvă secundariatul, devenind medic specialist. Cariera sa medicală şi didactică continuă la Clinica medicală şi cardiologică a Spitalului Caritas, parcurgând toate treptele ierarhiei medicale şi didactice până la cea de medic primar, director de spital şi conferenţiar universitar (1980). A făcut specializări în cardiologie în SUA (1967 - 1969) și Germania (1972). Începând cu anul 1980, devine profesor de cardiologie şi preia conducerea Clinicii de cardiologie de la Spitalul Fundeni, unde continuă şi dezvoltă tradiţia şcolii de cardiologie iniţiate de profesorul C.C. Iliescu. O încununare a acestor eforturi a fost crearea în 1991 a Institutului de cardiologie, care devine ulterior Institutul de boli cardiovasculare care poartă numele fondatorului cardiologiei moderne româneşti - profesorul C.C.Iliescu. De-a lungul carierei sale medicale, profesorul Carp a îngrijit mii de bolnavi, a format multe generaţii de cardiologi la şcoala de cardiologie a Fundenilor. A fost un animator fervent al şedinţelor ştiinţifice şi organizator priceput al conferinţelor şi congreselor Societăţii române de cardiologie al cărui preşedinte a fost în mai multe legislaturi. Opera sa ştiinţifică medicală a fost importantă, fiind încununată de terminarea şi publicarea Tratatului de cardiologie - lucrare monumentală şi reprezentativă pentru cardiologia românească contemporană. A citit şi a scris până în ultimul moment al vieţii sale. Cu tenacitate, tact şi înţelepciune profesorul Costin Carp a adunat în jurul său tot ce au avut mai bun generaţiile de cardiologi români mai tineri sau mai puţin tineri. Calm şi discret, exigent cu sine şi cu ceilalţi, dedicat îngrijirii bolnavilor şi slujirii medicinii, profesorul Costin Carp va rămane un model uman şi profesional greu de depăşit. A decedat la data de 19 mai 2004. Sursa NetProf. Dr.Cezar Macarie

Insignă - Corul bisericesc reformat 
Odorheiu Secuiesc - aproximativ 1920
Odorheiu Secuiesc este un municipiu din județul Hargita, provincia istorică România, Transilvania. În 2011 avea o populație de 34257 de locuitori. Orașul se află situat la 105 km sud-est de Târgu Mureș și este străbătut de râul Târnava Mare. Într-un document din anul 1301 este amintită existența aici a unui castru regal, Castram Vduord, alături de o așezare românească cu numele Villa Olachalis. Deasupra am postat stema municipiului și fotografia și Liceul Aron Tamasy din Odorheiul Secuiesc. 

Insignă - Al VII-lea Concurs al formațiilor artistice de amatori 
În timpul regimului comunist se organizau multe festivaluri și concursuri cu artiști profesioniști dar și amatori pentru a proslăvi realizările comunismului și pentru a aduce ode conducerii statului. În acest s-a înscris și turnarea acestei insigne.

_____________ooOoo_____________

PERSONALITĂȚI POLITICE
PE BANCNOTELE LUMII
50000 sucres 1995 - Ecuador
José Eloy Alfaro Delgado a fost un politic ecuadorian care a trăit în perioada anilor 1842 – 1912 și a condus statul, ca președinte, în perioada anilor 1895 - 1901 și 1906 - 1911.

Câteva vignete de pe notgelduri 
(bancnote locale, de necesitate) germane

con_dorul@yahoo.com

MOUSAIOS - 23.04.2014

MONEDE EURO DE COLECȚIE - AUSTRIA 28


Moneda euro de colecţie de mai sus celebrează personalitatea lui Wolfgang Amadeus Mozart. Moneda are următoarele caracteristici tehnice; valoarea – 50 euro, data emiterii – 01.02.2006, seria – Mari compozitori ai Austriei, formă - rotundă, diametru – 22 milimetri, greutate – 10,14 grame, metal – aur pur, calitate – proof şi tiraj – 500000 exemplare. Aversul monedei prezintă casa natală a lui Mozart, din orașul Salzburg, strada Getreidegasse, nr.9. Din data de 27 ianurie 2006 această casă este transformată în muzeu și găzduiește expoziția permanent “Mozart: mit și reverență”. În muzeu pot fi admirate multe obiecte care au aparținut marelui compozitor, parte dintre acestea fiind donate de către cei doi fii ai săi. În contrast cu obiectele vechi expuse, în muzeu există o cameră denumită Mozart Online dotată cu computere, unde vizitatorii pot citi manuscrise, pot asculta muzică și se pot pune la curent cu cele mai recente descoperiri despre viața compozitorului. Muzeul are și un stand de unde se pot cumpăra CD-uri și DVD-uri cu muzica lui Mozart, precum și alte suveniruri.
Reversul monedei prezintă chipurile lui Wolfgang Amadeus Mozart (în dreapta) și a tatălui său, Leopold Mozart (în stânga). 
Wolfgang Amadeus Mozart, nume real Johannes Chrysostomus Wolfgangus Teophilus Mozart, (1756 - 1791) a fost un compozitor german și austriac, unul din cei mai prodigioși și talentați creatori în domeniul muzicii clasice.


Johann Georg Leopold Mozart (1719 - 1787) a fost un compozitor german, dirijor, profesor, și violonist. Leopold Mozart este cel mai bine cunoscut astăzi ca tatal și profesorul de Wolfgang Amadeus Mozart, precum și ca autor de manulae pentru vioară. 

Moneda euro de colecţie de mai sus celebrează mișcarea artistică Secesiunea vieneză. Moneda are următoarele caracteristici tehnice; valoarea – 100 euro, data emiterii – 10.11.2004, seria – Art Nouveau, formă - rotundă, diametru – 30 milimetri, greutate – 16,22 grame, metal – aur pur, calitate – proof şi tiraj – 300000 exemplare. Aversul monedei prezintă Clădirea Secession din Viena, iar revesul prezintă o parte din Fresca Friza Beerthoven, opera artistului austriac Gustav Klimt. Secesiunea vieneză a fost o mișcare artistică apărută în anul 1897 la Viena, după modelul "Secesiunii müncheneze" din 1892 și urmată de "Secesiunea berlineză" – 1898. Mișcarea a reunit mai ales artiști plastici, pictori, graficieni și arhitecți, care s-au rupt de tradiția istorică, dominantă în vremea respectivă în Europa și America de Nord, de unde numele de Secesiune. Termenul de "secesiune", o variantă germană a curentului "Art Nouveau" apărut în Europa, la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX, s-a aplicat în cercurile artistice tuturor eforturilor de desprindere din vechile tipare, căutându-se căi de combatere a sărăcirii și uniformizării comportate de standardele producției industriale. Secesiunea vieneză a luat ființă la data de 3 aprilie 1897, în jurul lui Gustav Klimt (primul președinte al Uniunii). 

Asociația își construiește în anul 1898 un palat propriu după planurile lui J. M. Olbrich, “Clădirea Secession” care găzduia expoziții internaționale, editează revista "Ver Sacrum", fondează "Atelierele vieneze" în anul 1903, ce devin un centru al design-ului european pe distanță a trei decenii. În expozițiile organizate, publicul vienez ia contact cu pictura franceză modernă, în special cu operele impresioniștilor. Scopurile secesiunii vieneze erau: reunirea forțelor creatoare din întraga țară, realizarea de contacte permanente cu artiști străini, schimb internațional de idei, să dea impuls artelor aplicate și opunerea unei noi expresii artistice veritabile față de arta învechită a saloanelor oficiale vieneze. 
Clădirea Secession este o sală de expoziție construită în anul 1897 de către Joseph Maria Olbirch, ca un manifest arhitectural pentru Secesiunea vieneză. Motto-ul mișcării secesioniste este scris deasupra intrării în pavilion: "Fiecărei epoci arta ei, artei libertatea ei" (în germană Der Zeit ihre Kunst. Der Kunst ihre Freiheit). Sub moto este un basorelief al celor trei gorgone (creaturi feminine amenințătoare) reprezentând pictura, sculptura și arhitectura. 

Fresca Friza lui Beethoven este una dintre cele mai cunoscute lucrări ale lui Gustav klimt, realizată în anul 1902 pentru o expoziție a mișcării secesioniste. Întreaga expoziţie a fost concepută ca un omagiu adus lui Ludwig van Beethoven. Monumentala friză a lui Klimt întâmpina vizitatorii chiar din sala pavilionului de intrare, cu o lăţime de 34 de metri şi o înălţime de doi metri. Această frescă imortalizează Simfonia a Noua a lui Beethoven şi alte interpretări ale acestuia din opera lui Richard Wagner. Intenţia iniţială a fost ca această monumentală pictură să fie demontată după închiderea expoziţiei, dar a fost cumpărată de către un colecţionar şi în anul 1903 a fost demontată de pe perete în şapte părţi. Statul austriac a achiziţionat-o în anul 1973, a restaurat-o, şi, în anul 1986, a expus-o publicului larg la Secession, într-o sală special amenajată.

Moneda euro de colecţie de mai sus celebrează monumentul arhitectonic River Gate din Viena. Moneda are următoarele caracteristici tehnice; valoarea – 100 euro, data emiterii – 08.11.2006, seria – Art Nouveau, formă - rotundă, diametru – 30 milimetri, greutate – 16,22 grame, metal – aur pur, calitate – proof şi tiraj – 30000 exemplare. Pe aversul monedei este prezentată poarta propriu-zisă a râului, iar pe revers poarta de intrare în parcul din jurul monumentului
Obiectivul initial River Gate s-a realizat între anii 1903-1906 și a fost deschis publicului larg pe 15 noiembrie 1906. La celebrarea centenarului, în 2006, poarta în sine, pavilioane sale adiacente si promenada au fost complet renovate și li s-a dat mai multă strălucire. 
În toate elementele sale, poarta formeaza una dintre cele mai frumoase obiective Art Nouveau ce pot fi admirate în Viena.
În prezent River Gate este un complex de birouri din Viena situat în imediata apropiere a Turnului Milenium și a fluviului Dunărea, constând în peste 50000 metri pătrați suprafață de închiriat pentru magazine, birouri și depozite. Clădirea a fost realizată în urma unui concurs de arhitectură câștigat de către compania de arhitectură Auer, Weber și asociații. Costurile estimate pentru realizarea obiectivului au fost de aproximativ 120 de milioane de euro. Construcția înglobează peste 4500 tone de oțel, 37000 metri cubi de beton și 315 de tone de grinzi de oțel. 

***

DESPRE 
ARTILERIE ȘI ARTILERIȘTI
Generalul TOMA GHENEA a inventat aparatul de ochire pentru obuzierul de câmp calibru 120 mm model 1901 și Goniometrul Ghenea model 1904. Împreună cu alți patru ofițeri de artilerie a realizat o variantă îmbunătățită a Tunului calibru 75 mm sistem Krupp model 1899, care a devenit Tunul de câmp românesc cu tragere repede, calibru 75 mm, model 1904”

Căpitanul VASILE BUIESCU a inventat în anul 1875 un sistem de revolver și pușcă cu încărcare pe la culată (o îmbunătățire a revolverului belgian Lebeau) care a fost adopat pentru armata română sub numele: Revolverul Buiescu.

Generalul VALERIAN NESTORESCU a realizat tunul antitanc „Reșița”, calibru 75 mm , model 1943, la Uzinele Reșița, ASTRA Brașov și Concordia Ploiești, unul din cele mai bune din lume.

__________xxx___________

O MEDALIE ȘI 
CÂTEVA INSIGNE ROMÂNEȘTI

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în  articolul  "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini  reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani si apartenenţa la un club, de  identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificare asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.  

Expoziția filatelică internațională "125 ani - Crucea roșie română"
Cluj Napoca * 125 (ani) 4 iulie 1876 - 2001
Primul Președinte al Crucii roșii române - 
Prințul Dimitrie Ghica
Această medalie este confecționată din alama patinată 
și are diametrul de 49 de milimetri. 
Romania a devenit Parte semnatara la prima Conventie de la Geneva din 1864 si a ratificat-o in 1874. Doi ani mai tarziu, la 4 iulie 1876, a luat ființă Societatea Crucea Rosie din Romania si si-a inceput activitatea in actualul sediu al Spitalului Coltea din Bucuresti. Printre semnatarii actului de infiintare a Crucii Rosii Romane, se regasesc importante personalitati ale vremii: Nicolae Cretzulescu, George Gr. Cantacuzino, C.A. Rosseti, Ion Ghica, Dimitrie Sturza, Gr.G. Cantacuzino si Dr. Carol Davila. Sus am postat logo-ul Societății naționale de Cruce Roșie din România. Primul preşedinte al Crucii Rosii Romane a fost Printul Dimitrie Ghica, in perioada 1876-1897. La nici trei saptamani de la infiintare, in ziua de 20 iulie 1876, prima ambulanta a Crucii Rosii Romane a plecat intr-o misiune umanitara pe frontul sarbo-turc de la sud de Dunare. Pe baza solidaritatii ce uneste Societatile Nationale surori, prima misiune a Crucii Rosii Romane avea menirea de a acorda ajutor medical militarilor raniti, indiferent de tabara din care faceau parte.
Dimitrie Ghica s-a născut la 31 mai 1816, în Bucureşti. A fost preşedinte al Consiliului de Miniştri – ultimul Guvern al Munteniei – în perioada 19 iulie 1861 - 22 ianuarie 1862; ministru de Interne (19 iunie 1861 - 22 ianuarie 1862) în Guvernul Munteniei condus de el însuşi; (11 februarie - 10 mai 1866), în Guvernul României condus de Ion Ghica; (24 - 27 ianuarire 1870), în Guvernul condus de el însuşi. Preşedinte al Consiliului de Miniştri al României (16 noiembrie 1868 - 27 ianuarie 1870); ministru al Afacerilor Străine (16 noiembrie 1868 - 26 august 1869) în Guvernul României condus de el însuşi. Preşedinte al Adunării Deputaţilor (26 mai 1871 - 16 ianuarie 1875 şi 24 mai 1875 - 17 februarie 1876). Preşedinte al Senatului României, în legislaturile din perioadele 17 noiembrie 1879 - 8 septembrie 1888 şi 9 decembrie 1895 - 15 februarie 1897. Fiu al Domnitorului pămăntean al Munteniei, Grigore Dimitrie Ghica. Studii militare la Viena şi Berlin. O vreme a fost ofiţer în garda imperială rusă. În ţară a funcţionat mai întâi ca membru al Curţii de Apel Bucureşti. Apoi a fost numit, succesiv, prefect al Poliţiei şi primar al Capitalei. Deputat în Divanul ad-hoc (1857), a militat pentru unirea Principatelor Române sub domnia unui Principe străin. Vederile sale politice s-au ţărmuit în cadrele partidei liberale, aflată în construcţie şi dezvoltare structural – organizatorică. Ca efort al Spitalelor civile a avut contribuţii determinante în construirea unor unităţi sanitare în Bucureşti. Modernizarea oraşului montan Sinaia i-a stat, de asemenea, în preocupări. În ultimul Guvern pe care l-a condus, a deţinut şi portofoliul Lucrărilor Publice. A murit la 15 februarie 1897, în Bucureşti. Vlăstar domnesc (i se spunea beizadea Mitică), caracterizat printr-o mare generozitate şi bonomie, ataşat ideilor de unitate naţională, propăşire şi stabilitate statală, principele Dimitrie Ghica a fost o figură ilustrativă în viaţa publică din vremea domniilor lui Cuza Vodă şi Carol I. Dinamic şi jovial, un entuziast a cărui candoare în cele politice l-au făcut iubit şi preţuit de către contemporani.

Insignă - Conferința de istoria faramciei
In memoria lui V. Procopișin
USMF - AFRM - Chișinău 2000
Vasile Procopișin (1934 - 2008) a fost un farmacist moldovean, care a fost ales ca membru corespondent al Academiei de Științe a Republicii Moldova. Profesorul Vasile Procopișin a studiat la școala medie incompletă de șapte ani din satul natal și Colegiul de felceri și moașe din orașul Bălți, pe care-l absolvește cu mențiune în 1951. Activează ca felcer la spitalul din localitatea Șaptebani, iar în 1952 devine student al Institutului de Farmacie din orașul Odesa. În anul 1957, vine în „imperiul farmaciei și medicamentului” Între 1957-1965 activează în sistemul farmaceutic din Ucraina, inclusiv șapte ani ca șef al Direcției Farmaceutice din regiunea Cerkasî. În 1965 este transferat în sistemul ocrotirii sănătății din Republica Moldova, unde activează ca șef-adjunct al Direcției Principale Farmaceutice a Ministerului Sănătății, iar din 1966 până în 1971 este șef al Direcției Principale Farmaceutice a Ministerului Sănătății al Moldovei.
Circul de stat
Hotelul Chișinău
Arcul de Triumf și Catedrala
Statuia lui Ștefan cel Mare și Sfânt
Primăria 
Președinția Republicii Moldova
Parlamentul Republicii Moldova
Chișinău este centrul administrativ, economic, științific și cultural al republicii Moldova, fiind așezat la marginea de est a Podișului central al Moldovei. Este unul dintre cele mai mari orașe din Europa centrală și de sud cu o populație de aproximativ 672000 de locuitori. Prima atestare documentară a orașului sub acest nume datează din anul 1436. Sus am postat drapelul, stema precum și câteva clădiri reprezentative ale orașului Chișinău. 

Insignă - A XII-a conferință de neurotraumatologie din Moldova
Bârlad * 21 - 22 octombrie 1988
Această insignă este confecționată din inox
și are diametrul de 60 de milimetri.
Neurotraumatologia este parte a Neurochirurgiei și este știința diagnosticării și tratării leziunilor sistemului nervos. 
Bârlad este un municipiu din judeţul Vaslui, Moldova, România, Regiunea de dezvoltare de SE, care la recensământul din 2002 avea o populație de 69066 locuitori. Intensa activitate meșteșugărească a dus la dezvoltarea economico-socială timpurie a localității care a devenit centrul politico-administrativ acelui stat medieval cunoscut în izvoarele vremii sub numele de Țara Berladnicilor ("Terra Berladensis", cum apare în unele izvoare bizantine și în unele acte emise de cancelaria papală). În anul 1174 este datată prima mențiune documentară a orașului Bârlad, centrul unei formațiuni politice locale ce cuprindea partea de mijloc și de sud a Moldovei. Sus am postat stemele comunistă şi actuală precum și o poză cu Spitalul municipiului Bârlad.

Insignă - TUMAG ?
TUMAG este o societate comercială din orașul Câmpina specializată în proiectarea, realizarea și comercializare echipamentelor și instalațiilor destinate încălzirii spațiilor de locuit, a birourilor de firme, spațiilor de depozitare, etc.


Set 2 insigne - TUMAG ?
Stema Câmpina
Fișier:Romania Campina city hall.jpg
Câmpina este un municipiu din județul Prahova, provincia istorică Muntenia, România și are populație de aproximativ 38500 locuitori. Amplasat într-un adevărat amfiteatru natural, municipiul Câmpina este situat pe Valea Prahovei și este înconjurat de trei râuri - Câmpinița, Doftana și Prahova - care au modelat terasa Câmpina. Orașul este atestat documentar în anul 1503 figurând în registrele negustorilor brașoveni care tranzitau Valea Prahovei, o zonă folosită drept drum comercial, fiind încă din secolul al XIV-lea o cale de comunicație între Transilvania și Muntenia. Sus am postat stema actuală și o poză cu frumoasa clădire a Primăriei municipiului Câmpina. 


Insignă - Concursul fasonatorilor mecanici

Fasonatorul mecanic este de fapt cunoscutul drujbist, iar aceasta meserie face parte din grupa de lucratori forestieri si asimilati. Lucratorii in acest domeniu se ocupa cu intretinerea exploatarilor forestiere, stabilirea si marcarea arborilor de taiat, estimarea volumului de lemn si taierea arborilor.

____________ooOoo____________

PERSONALITĂȚI POLITICE
PE BANCNOTELEL LUMII
10000 sucres 1995 - Ecuador
Vicente Rocafuerte y Rodríguez de Bejarano a fost un politic ecuadorian care a trăit în perioada anilor 1783 - 1847 și a condus, ca președinte, statul în perioada anilor 1835 - 1839.

Câteva vignete de pe bilete de loterie spaniole

con_dorul@yahoo.com

MOUSAIOS - 23.04.2014