vineri, 29 iunie 2012

Ro-M-oN 34


Aceasta este o probă monetară de 100 de lei din anul 1991 cu chipul lui Ştefan cel Mare, de formă rotundă, din alamă. Pe aversul acesteia se prezintă valoarea nominală 100 LEI, anul 1991, cunună formată din 6 frunze de stejar stilizate, în partea de sus 15 perle, iar pe revers înscrisurile ROMANIA, ŞTEFAN CEL MARE, bustul lui Ştefan cel Mare şi Sfânt, două sectoare de câte 7 perle. Lângă umărul stâng sunt aplicate literele C.D., iniţialele numelui lui Constantin Dumitrescu, gravorul monedei.Rversul acestei monede a fost utilizat pentru moneda în circulaţie de 20 de lei din perioada 1991 - 1996.
Ştefan al III-lea, supranumit Ştefan cel Mare (născut la Borzeşti în anul 1433 şi decedat la Suceava în data de 2 iulie 1504), fiul lui Bogdan al II-lea, a fost domn al Moldovei între anii 1457 şi 1504. A domnit aproape 50 de ani, durată care nu a mai fost egalată în istoria Moldovei. În timpul său, ţara a dus multe lupte pentru independenţă împotriva mai multor vecini, cum ar fi Imperiul Otoman, Regatul Poloniei şi Regatul Ungariei. Calităţile umane, cele de om politic, de strateg şi de diplomat, acţiunile sale fără precedent pentru apărarea integrităţii ţării, iniţiativele pentru dezvoltarea culturii au determinat admiraţia unor iluştri contemporani, iar, graţie tradiţiei populare, a fost transformat într-un erou legendar şi declarat sfânt al Bisericii Ortodoxe Române.
Aceasta este o probă monetară de 1 leu din anul 1992, de formă rotundă, cu diametrul de 32 mm, din nichel, cu margine netedă. Pe aversul acesteia se prezintă valoarea nominală 1 LEU, înscrisul ROMANIA şi 2 spice de grâu, iar pe revers stema României, înscrisurile ROMANIA şi 1992 şi frunze de stejar. Lângă margine (în dreapta) sunt aplicate iniţialele numelui gravorului, Constantin Dumitrescu. Această probă monetară este legată de numele profesorului Anghel Rugină, un renumit economist american de origine română, membru de onoare al Academiei Române din anul 1990. Acesta a propus, imediat după revoluţie, printre alte măsuri economice, o reformă monetară prin care să se introducă în circulaţie monede de argint, având deci valoare intrinsecă. Această reformă trebuia să asigure o economie stabilă şi ieşirea din criza economică postrevoluţionară.
Aceasta este o probă monetară de 500 lei din anul 1995, de formă rotundă, din bimetal, cu diametrul de 25 mm, greutatea de ~7 grame şi muchie netedă. Pe aversul acesteia se prezintă valoarea nominală 500 LEI, deasupra globulă, dedesubt litereele C.D. (probabil iniţialele numelui gravorului Constantin Dumitrescu), o cunună din frunze de laur, în partea de sus înscrisul ROMANIA, iar pe revers la stânga şi la dreapta coroane de lauri, stema României, deasupra globulă, dedesubt anul 1995.
Aceasta este o probă monetară de 500 lei din anul 1996, de formă rotundă, din bimetal, cu diametrul de 25 mm, greutatea de ~7 grame şi muchie netedă. Pe aversul acesteia se prezintă valoarea nominală 500 LEI, deasupra globulă, o cunună din frunze de laur, în partea de sus înscrisul ROMANIA, iar pe revers la stânga şi la dreapta coroane de lauri, stema României, deasupra globulă, dedesubt anul 1996. Deci, diferenţa dintre ultimile două monede prezentate aici constă în faptul că cea din anul 1995 are aplicate şi litere C.D. (probabil iniţialele numelui gravorului Constantin Dumitrescu). Precizez că până astăzi România nu a emis încă vreo monedă din bimetal. !?!?!?  

*** 

VORBE DE DUH
DE LA ÎNAINTAŞI
 

___________xxx_____________

CÂTEVA MEDALII ROMÂNEŞTI
 Informaţii generale despre medalistică
şi subiectul ei de studiu, medalia, 
poţi citi în articolul 
LE HAVRE - FRANŢA

Punerea pietrei fundamentale a portului Constanţa
16 octombrie 1896 
Carol I - Rege al României
Carol I, Rege al României, Principe de Hohenzollern-Sigmaringen, pe numele său complet Karl Eitel Friedrich Zephyrinus Ludwig von Hohenzollern-Sigmaringen, (născut 10 aprilie 1839 la Sigmaringen şi decedat 10 octombrie 1914 la Sinaia) a fost domnitorul apoi regele României, care a condus Principatele Române şi apoi România, după abdicarea lui Alexandru Iona Cuza. Din 1867 a devenit membru de onoare al Academiei Române, iar între 1879 şi 1914 a fost protector şi preşedinte de onoare al aceleiaşi instituţii. În cei 48 de ani ai domniei sale (cea mai lungă domnie din istoria statelor româneşti), Carol I a obţinut independenţa ţării, căreia i-a şi crescut imens prestigiul, a redresat economia şi a pus bazele unei dinastii. A construit la Sinaia castelul Peleş, care a rămas una dintre cele mai vizitate atracţii turistice ale ţării. După războiul ruso-turc, România a câştigat Dobrogea, iar Carol a dispus ridicarea primului pod peste Dunăre între Feteşti şi Cernavodă, care să lege noua provincie de restul ţării.
Istoria portului Constanta este strans legata de cea a orasului Constanta. Desi prima atestare documentara a Constantei este tarzie (sec.II d.Hr.) - anticul Tomis se descopera, prin marturii arheologice, inca din sec. VI i.d. Hr. Orasul-port a fost organizat initial ca un emporion - centru de schimb intre comerciantii greci si populatiile bastinase. Tomisul va adopta, cu timpul, toate caracteristicile evolutive ale unui polis grecesc. Influenta greaca se mentine pana in secolul I i.d.Hr., cand teritoriul situat intre Dunare si Marea Neagra intra sub stapanire romana. Primii ani ai guvernarii romane au fost consemnati de poetul Ovidius, exilat la Tomis "inter getesque", din motive ramase inca necunoscute. Portul cunoaste o viata economica prospera in secolele urmatoare, iar orasul preia numele imparatului Constantin. In perioada bizantina, evolutia portului Tomis va fi marcata de numeroasele invazii ale popoarelor migratoare. Comertul este in scadere, negustorii cauta alte piete, dar portul nu este dat uitarii, el fiind inregistrat, in continuare, in portulanele si hartile ragusane, venetiene sau genoveze. De altfel, portul si alte constructii aferente vor pastra multa vreme denumirea de "genovez", in amintirea negustorilor si navigatorilor proveniti din acest oras italian. Dupa o scurta perioada de stapanire romaneasca, "pana la Marea cea Mare", teritoriul dobrogean este ocupat de armatele Imperiului Otoman. Cronicarii turci, calatorii europeni sau din Imperiu vor mentiona activitatea portului Kustendge (denumirea turceasca a orasului), care, desi modesta, va contribui la cresterea comertului zonal. In 1857 autoritatile turce concesioneaza construirea portului Constanta si a caii ferate Cernavoda-Constanta companiei engleze "Danube and Black Sea Railway and Kustendge Harbour Company Ltd." Portul Constanta beneficiaza, pentru prima data, de amenajari si dotari relativ moderne.Dupa Razboiul de Independenta, in anul 1878, Dobrogea revine Romaniei si, odata cu aceasta, apar primele preocupari pentru construirea unui port care urma sa fructifice pozitia strategica a Constantei si avantul economic inregistrat de tanarul stat. In opinia Regelui Carol I, portul Constanta "va deveni unul din cele mai insemnate ale Orientului si un izvor de bogatie pentru tara intreaga". Nu fara greutate, Regele a convins politicienii de valoarea inestimabila a proiectului. In aceste conditii, statul roman a rascumparat instalatiile portuare de la compania engleza, a contactat specialisti straini pentru intocmirea unor proiecte de largire a portului si a investit in construirea monumentalului pod de la Cernavoda. La 16 octombrie 1896 a avut loc inaugurarea oficiala a lucrarilor de constructie si modernizare a portului Constanta. In piatra de temelie a fost depus, de catre Regele Carol I, documentul care consfintea "intemeierea unui port la tarmurile vechiului Pont Euxin, unde din veacurile cele mai indepartate comertul a gasit un loc de adapost, unde atatea monumente istorice ne aduc aminte vechea dominatie a stramosilor nostri romani si unde s-a sfarsit poetul Ovidiu."Lucrarile de constructie au inceput dupa proiectul inginerului I.B. Cantacuzino si au fost continuate cu modificarile propuse de alti doi ingineri romani de exceptie: Gheorghe Duca si Anghel Saligny. In anul 1899, conducerea lucrarilor portuare a fost preluata de Saligny, constructorul podului de la Cernavoda. Pana in 1909, cand a fost inaugurat oficial portul Constanta, s-au efectuat lucrari de dragaj, au fost ridicate digul de larg, cel de intrare, cel de sud si cheurile, au fost construite 6 bazine, rezervoarele de petrol si, nu in ultimul rand, silozurile. Pornind de la aceste dotari, portul Constanta a operat in 1911 peste 1,4 milioane tone marfuri.

Tache Ionescu - autorul Legii clerului
Clerul bisericii creştine ortodoxe române,
la împlinirea a zece ani de la punerea in
aplicare a Legii clerului mirean, 
ca semn de recunoştinţă
1894 - 1904  
Take Ionescu (ortografiat şi Tache Ionescu) a fost un politician şi prim-ministru al României. S-a născut la data de 13 octombrie 1858 la Ploieşti şi a decedat la data de 21 iunie 1922 la Roma, fiind bolnav de febră tifoidă.

Expoziţia anuală de la Târgu Moşilor
Bucureşti - mai 1906
Primar - Mihail G. Cantacuzino
Patria şi dreptul meu
Primăria oraşului Bucureşti lui.....
ca răsplată muncii
Pe locul gol (bara orizontală de pe mijlocul reversului medaliei) se completa numele persoanei care primea această medalie în semn de preţuire, recunoaştere şi aducere aminte.

 Spre amintirea participării la Expoziţia din 1903
Asociaţia română pentru înaintarea 
şi răspândirea ştiinţelor
Congresul şi Expoziţia din Bucureşti - 1903
Inginer Inspector general Al. Davidescu 
Expoziţia ARIRS - 1903 (Asociaţia română pentru înaintarea şi răspândirea ştiinţelor) a avut loc în curtea Institutului de chimie de pe Splaiul General Magheru, azi Splaiul Independenţei. În pavilionul principal erau reprezentate chimia, matematica, fizica şi electricitatea, toate cu aplicaţiile lor. Urmau mineralogia, botanica, zoologia, fiziologia, iar în spate, medicina umană şi veterinară, farmacia şi dentistica. În afara pavilionului principal erau standurile agriculturii şi silviculturii, apoi poduri, docuri, porturi (miniaturizate) industria petrolului, produse ale monopolului de stat (sare, chibrituri, etc), băuturi şi ape minerale. Expoziţia a cuprins şi amfiteatrele şi sălile de cursuri, cu cărţi vechi şi manuscrise, iar pe pereţi s-au atârnat tablourile marilor bărbaţi ai istoriei românilor. Finanţarea cheltuielilor ocazionate de această expoziţie s-a făcut parţial de stat şi parţial de instituţiile participante; fiecare persoană participantă a plătit o taxă de 5 lei. Congresul s-a deschis în ziua de 21 septembrie în clădirea Senatului (azi Bulevardul 6 Martie), sub preşedinţia profesorului C.I. Istrati. În după amiaza aceleiaşi zile s-a deschis şi expoziţia. Lucrările Congresului au continuat şi în zilele de 22 - 25 septembrie în amfiteatrele Universităţii pe următoarele secţii: chimie, ştiinţe sociale şi economice, farmacie, agricultură şi silvicultură, geniu civil şi militar, botanică, zoologie şi fiziologie, medicină, bibliografia ştiinţelor la români. În perioada 26 - 30 septembrie s-a organizat şi o excursie pe valea Prahovei. La epxoziţie au fost invitaţi şi mulţi români din teritoriile aflate la acel timp sub ocupaţie straina. Cu această ocazie s-au emis mai multe medalii printre care şi cea prezentată aici, precum şi o insignă.  
     
____________xxXxx___________

 România - Titlu de acţiuni nominative - 10 x 500 lei 1896
Societate anonimă din Constanţa
BANCA COMERŢULUI 

 
Câteva vignete de pe acţiuni germane

con_dorul@yahoo.com

MOUSAIOS - ANNO DOMINI - MMXII

joi, 28 iunie 2012

DANEMARCA


100 coroane 1970
 DANEMARCA
Este un regat situat în nordul Europei. Suprafaţa statului este de 43 094 km.p., populaţia numără 5,5 milioane de locuitori iar, capitala funcţionează în oraşul Copenhaga.
Deviza naţinală unanim acceptată este: 
Ajutor de la Dumnezeu, iubirea poporului, puterea.

Steagul oficial danez adoptat la 15 iunie 1298:

 

Stema oficială daneză:

 

 Evoluţia stemei daneze de-a lungul timpului:

 
          
Pe aversul bancnotei este reprezentat chipul fizicianului şi chimistului danez Hans Christian Orsted care a trăit în perioada anilor 1777 – 1851.

 
  
Pe reversul bancnotei este o poză care reprezintă Castelul Kronborg de la Elsinore.

  


***

  VORBE DE DUH
DE LA ÎNAINTAŞI


CÂTEVA 
MEDALII ROMÂNEŞTI
 
Informaţii generale despre medalistică
şi subiectul ei de studiu, medalia, 
poţi citi în articolul 
LE HAVRE - FRANŢA

 Institutul de binefacere PROVIDENŢA - 1907

 Matei Basarab - Domn al Ţării Româneşti * 1633 - 1654
Introducerea limbii române în biserică
Pravila mică - Govora - 1640
Provila mare - Târgovişte - 1652  
 Matei Basarab, a fost domnitorul Ţării Româneşti în perioada anilor 1632 - 1654. El s-a născut în anul 1580 la Brâncoveni şi a decedat la data de 9 aprilie 1654.

Lascăr Catargi * 1823 - 1899
Fost Locotenent domnesc şi 
preşedinte al Consiliului de miniştri
Întemeietorul partidului consevator
28 octombrie 1907
Lascăr Catargiu, sau Lascăr Catargi a fost un om politic român, prim ministru al României în patru mandate. În anul 1866 a devenit unul dintre cei trei membri ai Locoteneţei Domneşti care a condus statul român de la abdicarea lui Alexandru Ioan Cuza şi până la înscăunarea lui Carol I. El s-a născut la data de 1 noiembrie 1823 în Iaşi şi a decedat la 30 martie 1899 în Bucureşti.
Statuia lui Lascăr Catargiu a revenit, după 60 de ani, în spaţiul public din Bucureşti. Monumentul fostului om politic fusese amplasat în Piaţa Lascăr Catargiu, actuala Piaţă Romană, în data de 28 octombrie 1907. În anul 1950, comuniştii l-au demontat, împrună cu celelalte statui care aminteau de regimul ”burghezo-moşieresc„ şi l-au depozitat la Mogoşoaia. De acolo a luat drumul sediului Fondului Plastic din Capitală, unde a stat până acum câţiva ani, când primăria a licitat refacerea şi montarea acestei statui la intersecţia bulevardului Lascăr Catargiu cu strada Povernei. ”Din vechea statuie s-a pierdut capul lui Catargiu şi copilul, pe care le-am refăcut din imaginile de epoca. Celelalte elemente ale ansamblului, mai puţin soclul sunt originale”, a spus Ion Bolborea, sculptorul care a câştigat licitaţia pentru reconstituirea şi amplasarea monumentului.

Aşezămintele brâncoveneşti
Îngrijitoare de bolnavi brevetată

___________xxXxx__________


 România - Titlu nominativ de acţiuni - 5 x 500 lei 1925
Societate anonimă pe acţiuni din Tecuci
BANCA TECUCIUL
"Munca este temelia avuţiei"

 Câteva vignete de pe acţiuni germane

con_dorul@yahoo.com

LUMEA BANCNOTELOR LUMII 88


IRLANDA

ISLANDA

***
 
LOCUŢIUNI, MAXIME
ŞI CUGETĂRI,
ÎN LIMBA LATINĂ


  1. Homo naturaliter animal sociale. – Omul prin natură este un animal social.
  2. Homo proponit, sed Deus disponit. – Omul propune, Dumnezeu dispune.
  3. Ignoramus et ignorabimus! – Nu vom şti niciodată! 

CÂTEVA MEDALII ROMÂNEŞTI
 Informaţii generale despre medalistică
şi subiectul ei de studiu, medalia, 
poţi citi în articolul 
LE HAVRE - FRANŢA

 Inaugurarea podului peste Dunăre
"Regele Carol I"
- 14 septembrie 1895 - 
Carol I - Rege al României 
Podul Regele Carol I (redenumit mai apoi Podul Anghel Saligny, pentru a-l onora pe Anghel Saligny, proiectantul şi executantul podului) a fost construit între anii 1890 şi 1895 pentru a asigura legătura feroviară între Bucureşti şi Constanţa. Guvernul român a iniţiat două concursuri internaţionale pentru proiectarea şi executarea podului. Suprastructura podului de peste Dunăre a fost proiectată de Gustave Eiffel a cărui firmă de antrepriză executase recent podurile metalice ale căii ferate de pe valea Prahovei. Neajungându-se însă la un acord, guvernul român a întrerupt tratativele cu firmele de antrepriză a lui Gustave Eiffel şi a încredinţat proiectarea şi realizarea podului Direcţiei Generale a CFR.  Începerea lucrărilor de execuţie a avut loc la data de 26 noiembrie 1890 în prezenţa regelui Carol I. Colectivul de proiectare şi de execuţie a fost condus de inginerul român Anghel Saligny. Întreaga linie ferată, inclusiv podurile, au fost executate cu cale simplă.
Podul de peste Dunăre are o deschidere centrală de 190 metri şi alte 4 deschideri de 140 metri, alături de un viaduct cu 15 deschideri de 60 metri. Podul se află la 30 m peste nivelul apelor mari ale Dunării pentru a permite trecerea vaselor cu cele mai mari catarge. Podul peste Borcea cuprinde 3 deschideri de câte 140 metri și un viaduct cu 11 deschideri a 50 metri. În Insula Borcea, care în acea vreme constituia o baltă, pe care o traversa un tronson de 14 km al căii ferate, s-a mai realizat un viaduct de 34 deschideri a 42 metri.
Cu rampele de acces, cei 4087,95 metri de poduri formau, la acea vreme, cel mai lung complex de poduri construit în România și al treilea ca lungime din lume. Deschiderea centrală de 190 m era cea mai mare din Europa continentală. Costul total al tronsonului de linie ferată Fetești-Cernavodă, inclusiv liniile de cale ferată și stațiile, a fost de 35 milioane lei aur. La capătul podului dinspre Cernavodă, în memoria eroilor căzuți în Războiul de Independenţă, a fost ridicat un impresionant monument din bronz, reprezentând doi dorobanţi. Dorobanţii şi stemele au fost realizate de sculptorul francez Léon Pilet (1836-1916), o parte din contravaloarea lor fiind suportată de ambasada franceză de la Bucureşti, ca un dar în cinstea regelui Carol I. Pilet a realizat mai întâi cinci modele diferite în miniatură, iar regele însuşi a ales modelul care a fost realizat pentru pod. Statuile au fost turnate în trei bucăţi la Lyon şi mai apoi îmbinate la faţa locului. 
Dorobanţul de pe partea nordică poartă semnătura autorului, alături de anul realizării (1895).Podul a fost inaugurat la 14/ 26 septembrie 1895 în cadrul unor mari festivităţi la care a participat regele Carol I. După ce s-a bătut ultimul nit, un nit de argint, s-a zidit documentul inaugurării şi s-a celebrat serviciul religios. Un prim convoi de încercare, format din 15 locomotive grele a trecut peste pod, cu o viteză de 60 km/h, urmat de un al doilea tren rezervat oaspeţilor cu o viteză de 80 km/h. În acest timp, Anghel Saligny a stat alături de şefii echipelor de muncitori care lucraseră la execuţia podului, într-o şalupă sub pod, aceasta pentru a garanta rezistenţa podului.

 
Inaugurarea Palatului de Justiţie din Bucureşti
15 octombrie 1895
Carol I - Rege al României
Palatul de Justiţie din Bucureşti a fost construit între anii 1890 - 1895 după planurile arhitecţilor Albert Ballu (acelaşi arhitect care a conceput Palatul de Justiţie din Charleroi, Belgia şi Ion Mincu, care a condus şi lucrările de construcţie şi a desenat şi schiţele decoraţiunilor interioare, respectiv plafoane, pardoseli, balustrade, scări, mobilier. Piatra de temelie a clădirii a fost pusă de regele Carol I al României, personal, pe data de 7 octombrie 1890. Martorii evenimentului relatează că ceremonia s-a desfăşurat după tipicul vremii: Regele a semnat actul de fundaţie pe pergament, l-a pecetluit cu pecetea regală, după care regele, care purta un şorţ alb, cu ciucuri de aur, a depus pergamentul în fundaţie şi a pus prima cărămidă. Clădirea a fost ridicată pe locul unde, pe vremea Regulamentului Organic, funcţiona Curtea judecătorească, înălţată pe moşiile boierilor Creţuleşti şi Goleşti, pe malul drept al Dâmboviţei, mai precis pe terenul situat în grădina “Palatului cel mic” al Brâncoveanului. Execuţia lucrărilor a fost asigurată de firma inginerului Nicolae Cuţarida. În interiorul palatului există o Sală a paşilor pierduţi, întocmai ca în Palatul Universităţii din Iaşi. Impunătoarea „Sală a paşilor pierduţi" numită şi „Sala orologiului", ocupă un sfert din cei aproape 13000 de metri pătrați, cât reprezintă suprafaţa clădirii la sol. Denumirea de „Sala orologiului” provine de la faptul că în acest spaţiu era montat un orologiu menit să măsoare „cursul proceselor”. Exteriorul clădirii are influenţe urbane, iar corpul central este construit în stilul Renaşterii franceze. Partea centrală a faţadei este marcată de şase pilaştri puternici. Pilastrul este un element arhitectural în formă de stâlp cilindric sau paralelipipedic, prevăzut cu o bază şi cu un capitel, care serveşte ca element decorativ şi de rezistenţă. Sub bolţile construcţiei, deasupra intrării principale, sunt amplasate şase statui alegorice, care semnifică (de la stânga la dreapta): Atenţia, Vigoarea, Legea, Justiţia, Elocinţa şi Adevărul, sculptate de Carol Storck, Frederick Storck, Wladimir Hegel şi George Vasilescu.  Alte două statui, care flanchează ceasul de pe acoperiş semnifică Forţa şi Prudenţa. Clădirea Palatului de Justiţie are demisol, parter, parţial mezanin şi etaj, cu o înălţime variabilă de cca 20 m peste nivelul terenului, acoperă o arie construită de aproximativ 8500 m² şi o suprafaţă desfăşurată de aproximativ 27700 m², având în plan forma unui patrulater neregulat, cu dimensiunile generale de 140 x 90 m. Inaugurarea Palatului, care a avut loc la data de 4 octombrie 1895, a fost marcată şi ea de întocmirea unui document oficial, pe pergament, prin care Majestatea Sa lăsa „corpurilor judecătoreşti din Capitală" acest palat „ca să le fie lor adăpost întru îndeplinirea misiunii lor şi urmaşilor dovadă ce au păstrat acestei înalte instituţiuni a ţării". Pergamentul a fost întocmit în 3 exemplare, primul fiind zidit în Palat, cel de-al doilea fiind depus la Arhivele Statului, iar cel de-al treilea fiind păstrat de către Ministerul Justiţiei.

 Domnului Tudor, martirul independenţei Romaniei  1821
- Tera Jiului - MDCCCC (1900) 
Comitetul de iniţiativă 
Carol I - Regele României independente - 1877
Carol I, Rege al României, Principe de Hohenzollern-Sigmaringen, pe numele său complet Karl Eitel Friedrich Zephyrinus Ludwig von Hohenzollern-Sigmaringen, (născut 10 aprilie 1839 la Sigmaringen şi decedat 10 octombrie 1914 la Sinaia) a fost domnitorul apoi regele României, care a condus Principatele Române şi apoi România, după abdicarea lui Alexandru Iona Cuza. Din 1867 a devenit membru de onoare al Academiei Române, iar între 1879 şi 1914 a fost protector şi preşedinte de onoare al aceleiaşi instituţii. În cei 48 de ani ai domniei sale (cea mai lungă domnie din istoria statelor româneşti), Carol I a obţinut independenţa ţării, căreia i-a şi crescut imens prestigiul, a redresat economia şi a pus bazele unei dinastii. A construit la Sinaia castelul Peleş, care a rămas una dintre cele mai vizitate atracţii turistice ale ţării. După războiul ruso-turc, România a câştigat Dobrogea, iar Carol a dispus ridicarea primului pod peste Dunăre între Feteşti şi Cernavodă, care să lege noua provincie de restul ţării. 


Amplasat în zona centrală a oraşului Târgu Jiu, în vecinătatea unor clădiri de patrimoniu precum liceul “Tudor Vladimirescu”, casa Vasile Moangă, casa Grigore Iunian, ansamblul statuar ridicat în onoarea lui Tudor Vladimirescu aduce un omagiu celui care a iniţiat şi condus mişcarea revoluţionară de la 1821, reamintind trecătorilor legăturile sale cu oraşul de reşedinţă al Gorjului. Statuia “Tudor Vladimirescu” este primul complex monumental al oraşului Târgu-Jiu. Ansamblul sculptural turnat din bronz, a fost realizat de către sculptorul gorjean Constantin Bălăcescu. Turnată într-un atelier din oraşul Milano, statuia lui Tudor Vladimirescu  a fost inaugurată în anul 1898, an în care a început şi construcţia unui nou sediu al primăriei oraşului Târgu-Jiu.

Inaugurarea Abatorului şi a Târgului de vite
Primăria comunei Iaşi
Abatorul, clădit de comuna Iaşi
1893 - 1897

__________xxXxx__________


România - Titlu pentru una acţiune nominativă 
- 500 lei martie 1926 -
Societate anonimă pe acţiuni
BANCA MOLDOVEI DE JOS DIN BÎRLAD

Două vignete de pe acţiuni germane

con_dorul@yahoo.com