Epaminonda's Blog.....: MELUN

Sus de tot admiri blazonul localităţii şi o carte poştală de salut din partea cetăţenilor din Melun. Mai jos am postat trei fotografii vechi de o sută de ani din aceiaşi localitate franceză, Melun.

***

VORBE DE DUH

DE LA ÎNAINTAŞI

Contele Axel Gustafsson Oxentierna

(om politic suedez, a trăit 1583 - 1654)

Cine n-a suferit niciodată mizerii, nu ştie să compătimească.
De obicei acela care ştie mai puţin, găseşte plăcere mai mare în a contrazice.
Gândurile înţeleptului sunt totdeauna înainte acţiunilor sale, dar cel fără minte le pune, de obicei, la coada tuturor întreprinderilor sale.

___________xxXxx__________

CÂTEVA

MEDALII ROMÂNEŞTI

Informaţii generale despre medalistică

şi subiectul ei de studiu, medalia,

poţi citi în articolul

LE HAVRE - FRANŢA

Uniune română

Camera electiva a Moldovei,

domnilor B.Sturdza şi A.Panu,

caimacani de la 20 octombrie 1853

până la 5 ianuarie 1859,

pentru apărarea autonomiei

şi demnităţii naţionale

Această medalie este confecţionată

din bronz, are diametrul de 50,5 mm

şi este opera gravorului F.Farochon.

Anastasie Panu, (născut 1810 la Iaşi şi decedat în 1867 la Viena), a fost un om politic, jurist, membru al Căimăcămiei de Trei din Moldova în perioada oct. 1858 - ian.1859. A urmat studii de drept la Iași și în 1845 a intrat în magistratură la Huși ca membru al Tribunalului Fălciu, unde mai târziu este numit președinte. Implicat în mişcarea revoluţionară de la 1848, ajunge în timpul domniei lui Grigore Alexandru Ghica, în 1852, Ministru al justiției. Înfocat partizan al unirii, Panu este numit împreună cu Vasile Sturdza şi cu Ştefan Catargiu în căimăcămia de trei a Moldovei. În înțelegere cu Sturdza, conlucrează împotriva lui Catargiu, care avea interese dubioase, pentru realizarea scopului național, conform căruia este ales la 5 ianuarie 1859 colonelul Alexandru Ioan Cuza, ca domnitor al Moldovei și la 24 ianuarie și al Munteniei. Sub domnia lui Cuza, Panu a fost Președintele Consiliului de Miniștri și Ministru de Interne. Este înmormântat la Cimitirul Eternitatea - Iasi.

Vasile Sturdza, şi nu B. Sturdza cum greşit e trecut pe medalie, (născut la 8 noiembrie 1810 în Bîrlad şi decedat în ianuarie 1870), a fost un om politic moldovean, membru al căimăcăniei de trei: oct.1858 - ian.1859. A făcut studiile în străinătate și s-a întors în țară în 1833. Până în 1849 s-a ocupat mai mult de agricultură. Între 1849 - 1850 este judecător în Divanul Domnesc din Iași, iar în 1850 ajunge Ministru de Lucrări Publice pentru Moldova. La 1856 este Președintele Divanului Domnesc, iar la 1857, Comisar al guvernului pe lângă Banca Națională a Moldovei. Între 1858 și 1859 este membru al căimăcămiei de trei și luptă pentru unirea Principatelor Române. La 15 ianuarie 1859 este numit Ministru de Interne și Președinte al Consiliului din Moldova. La 14 februarie 1862, înființându-se Înalta Curte de Casație, este numit primul ei președinte, până la 19 octombrie 1868, când se retrage din viața publică.

Burebista

Întemeietorul statului dac

Această medalie este confecţionată din argint,

are diametrul de 35 mm şi greutatea de 10,37 grame.

Burebista a fost un rege dac, primul organizator al statului dac al tracilor, care a condus între anii 70 - 44 i.e.n. "Ajuns in fruntea neamului sau care era istovit de razboaie dese, getul Burebista s-a inaltat atat de mult prin exercitii, abtinere de la vin si ascultare fata de porunci, incat in cativa ani a faurit un stat puternic si a supus getilor cea mai mare parte din populatiile vecine, ajungand sa fie temut chiar si de romani", astfel sintetizeaza Strabon din Amaseia, geograf si istoric grec, care isi redacta opera la putin timp de la disparitia lui Burebista, personalitatea conducatorului dac. Mai dispunem ce-i drept, de marturiile lui Strabon si ale lui Iordanes. Cel dintai spune despre intemeietorul statului dac ca era “barbat get” , dar aceasta informatie nu ne permite nici macar sa stabilim mai precis originea lui Burebista, caci geograful din Amaseia, ca multi alti autori greci ii numeste “geti” si pe locuitorii din interiorul arcului carpatic. Cat despre Iordanes, el staruie mai mult asupra personalitatii marelui preot Deceneu decat asupra regelui.Mai dispunem de caracterizarea pe care i-o face lui Burebista epigrafa dionysopolitana in cinstea lui Acornion, dar aceasta se refera nu atat la personalitatea regelui, cat la rezultatul actiunilor sale politice si militare. Trebuie sa recunoastem, asadar, ca izvoarele antice nu ne dau nici un fel de informatii directe despre omul Burebista, despre trasaturile sale fizice si morale. Este neindoielnic ca aproape patru decenii din istoria Daciei au fost marcate de personalitatea lui Burebista si ca o parte din opera infaptuita de el i-a supravietuit, influentand evolutia ulterioara a statului dac pana in momentul cuceririi Romane. Dar este tot atat de sigur ca Burebista a fost produsul epocii sale, ca realizarile lui s-au intemeiat pe anumite conditii istorice reale si pe anumite cerinte obiective ale societatii dacice. Despre familia lui Burebista nu se stie absolut nimic, desi multa vreme s-a crezut ca o inscriptie greceasca, decretul in cinstea lui Acornion din Dionysopolis, l-ar mentiona pe tatal regelui. Acest “tata” era un personaj important si puternic, caci el se dovedeste capabil sa-i scuteasca pe cetatenii din Dionysopolis de ceva, probabil de un tribut. Aflat initial in fruntea unei formatiuni statale locale, Burebista, om de stat inzestrat cu remarcabile calitati de organizator, strateg militar si diplomat, reuseste sa unifice formatiunile politico-militare geto-dace din spatiul carpato-dunareano-pontic sub autoritatea sa si sa puna astfel bazele unui puternic regat cu centrul, probabil, in Podisul Transilvaniei. In intreaga sa actiune, Burebista a fost sprijinit de marele preot Deceneu, colaboratorul si sfetnicul cel mai apropiat. Reorganizat de Burebista, care putea, potrivit afirmatiilor aceluiasi Strabon, sa mobilizeze o armata de 200000 de luptatori, se impune la jumatatea secolului I. i.e.n. ca principala forta politica si militara din Europa Centrala si de la Dunarea de Jos. Razboaiele purate de Burebista dezvaluie si alta latura a personalitatii sale. Rapida incheiere victorioasa a campaniei impotriva celtilor ne indeamna sa credem ca ofensiva regelui a constituit o surpriza pentru acestia. Pe de alta parte, o inscriptie Histriana lasa sa se inteleaga ca Burebista stia sa organizeze un asediu de lunga durata, iar cucerirea litoralului Pontic dovedeste ca zidurile masive de piatra ale cetatilor grecesti nu constituiau pentru el un obstacol de netrecut. In sfarsit, nici un izvor nu spune ca Burebista ar fi pierdut vreo batalie si cu atat mai putin vreuv razboi. Totul indreptateste concluzia ca regele dac a fost si un mare comandant militar. Politica externa a statului lui Burebista, deosebit de activa si indrazneata, este indreptata spre redobandirea vechilor tinuturi dacice si spre contracararea pericolului expansiunii romane ce se contura pe intreaga linie a Dunarii. Pe plan militar primele mari acţiuni îl găsesc pe Burebista atacând în 74 sudul Dunării în alianţa cu scordiscii pe care însă mai apoi din cauza unor neînţelegeri îi nimiceşte. În jurul anului 60 nimiceşte celţii boi şi taurisci in fruntea cărora se afla Critasiros. Mai apoi intre anii 55-48 cucereşte întregul litoral pontic între Olbia şi Apollonia. Pe plan diplomatic duce tratative cu Pompeius căruia îi şi oferă ajutor militar şi care vorbeşte în faţa Senatului roman de un prieten personal (poate Burebista). Probabile legături diplomatice are cu dalmaţii când s-ar fi putut amesteca în răscoala acestora pe malul Adriaticii. Se presupun legături şi cu Midridates VI Eupator deşi puţin probabile. Primul obicetiv il constituie, in jurul anului 60 i.e.n., inlaturarea suprematiei celtice din regiunea Dunarii mijlocii. Amploarea si vigoarea acestui efort militar, precum si succesul sau gasesc ecou si in izvoarele istorice care consemneaza completa nimicire a triburilor celtilor boii aflati sub conducerea lui Critasiros, precum si a celor taurisci; in urma acestei victorii, hotarele apusane ale Regatului dac sunt fixate pe Dunarea mijlocie si Muntii Slovaciei. Infrangerea ulterioara a scordiscilor, triburi celtice din zona de varsare a Tisei in Dunare, aduce siguranta frontierei de sud-vest a Daciei si deschide perspectiva organziarii de incursiuni in sudul Dunarii, in Macedonia si Illyria, creind premisele stabilirii hotarelor meridionale ale regatului lui Burebista pe linia Muntilor Balcanici. In anii 55-48, atentia lui Burebista se indreapta spre rasarit, unde, dupa infrangerea lui Mithradates VI Eupator, regele Pontului, Roma reusise temporar, in urma campaniei lui M. Terentius Varro Lucullus, din anii 72/71, sa-si extinda autoritatea aspura oraselor grecesti vest-pontice. Triburile bastarnilor si sarmantilor de la est de Dacia si din regiunile nord-pontice sunt infrante, Burebista impunand apoi autoritatea statului dac coloniilor grecesti de pe litoralul septentrional si apusean al Marii Negre, de la Olbia, aflata la gurile Bugului, si pana la Apollonia, situata pe tarmul golfului Burgas in Tracia. Orase care s-au opus, precum Olbia, Histria si Mesambria, sunt asediate si luate cu asalt, suferind grave distrugeri si fiind obligate sa accepte apoi garnizoane dacice. Burebista ajunge astfel "stapanul tinuturilor de dincolo si de dincoace de Dunare", devenind "cel dintai si cel mai mare dintre regii din Tracia", cum il numeste o inscriptie greaca contemporana. Aflat la apogeul puterii, Burebista este pe punctul de a interveni in razboiul civil dintre Caesar si Pompei din statul roman, trimitand in preajma bataliei de la Pharsalos (48), la cel din urma, ca sol, pe Acornion din Dionysopolis. Infrangerea si moartea lui Pompeius Magnus fac ca oferta de alianta a lui Burebista sa nu se materializeze. Victorios in razboiul civil, Caesar pregatea, se pare, o campanie indreptata impotriva rivalului sau din Carpati. Dupa asasinarea lui Caesar in Forumul din Roma, are loc si disparitia violenta a lui Burebista, victima probabil a unui complot al aristocratiei separatiste. Statul intemeiat de el se destrama initial in 4, apoi in 5 parti, intr-una dintre acestea mentinandu-se la putere Deceneu. Ştirile despre sfârşitul lui Burebista lipsesc cu desăvârşire. Se poate specula doar, probabil un asasinat între anii 44-42 într-o "revoltă de palat". Adica potrivit lui Strabon, el “a pierit din pricina unei rascoale mai inainte ca romanii sa apuce a trimite o armata impotriva lui”.Nu se poate spune cu precizie nici cine au fost conjuratii. S-ar putea ca inlaturarea lui Burebista sa fi fost pusa la cale chiar de romani. S-a formulat si ipoteza ca, deoarece politica lui Burebista ameninta sa impinga Dacia intr-un conflict cu Roma, inasusi Deceneu l-ar fi inlaturat pe acela al carui principal consilier si colaborator fusese atatia ani pentru a inaugura o noua politica. Prin marturire faptelor sale, Burebista apare ca o personalitate complexa. El a fost intemeitorul statului dac, unificatorulpe plan politic al lumii geto-dacice, creatorul sistemului de fortificatii din Muntii Orastiei, aparatorul independentei Daciei, regele care a inteles comandamentele vremii sale si care a stiut sa gaseasca mijloacele cele mai potrivite pentru a-si atinge scopurile politice. Intr-un cuvant, el trebuie privit ca un om politic clar vazator si ca un mare comandant, iar epoca sa ca una din cele mai importante din trecutul istoric al poporului nostru. “...Burebista, getul, luand conducerea poporului sau a ridicat pe oamenii acestia ... asa incat in cativa ani, a intemeiat o mare stapanire si a supus getilor aproape pe toti vecinii; ba era de mare primejdie si pentru romani, pentru ca trecea Dunarea fara sa-i pese de nimeni si prada Tracia pana in Macedonia si in Iliria, iar pe Celti cei ce se amestecasera cu tracii si ilirii i-a pustit cu totul...” (Sursa - NET)

Bogdan Vodă

Întemeietorul Moldovei

Această medalie este confecţionată din argint,

are diametrul de 35 mm şi greutatea de 10,37 grame.

Bogdan I sau Bogdan de Cuhea Maramureșanu (decedat la 1367) a fost domnitor al Moldovei între anii 1359 şi 1365. Este apreciat drept întemeitorul Moldovei de sine stătătoare, cu reședința la Baia. „Descălecătorul” Dragoş reușise să înființeze, în partea de răsărit a Maramureșului, o nouă stătătoare țărişoară numită Moldova, după numele râului cu același nume. Acest ținut a rămas însă neascultător faţă de Ungaria. Bogdan, voievodul vlah - român - din Maramureş, care stăpânea aici o moșie întinsă numită Cuhea sau Cuhnea, aflându-se în ceartă cu împăratul Ungariei încă din 1343, ia hotărârea în 1359 să treacă munții în Moldova, unde tocmai murise Sas, fiul lui Dragoș. Însoțit de fiii săi, de rude și o oaste mică, Bogdan a învins oastea urmașilor lui Sas și l-a alungat pe fiul acestuia numit Balc sau Băliță, care era la conducere după trecerea în neființă a tatălui său. Încercările împăratului Ungariei, Ludovic cel Mare, de a-l aduce pe Bogdan I la supunere, nu izbutesc, iar Bogdan, învingător asupra oștilor trimise împotriva lui, se păstrează ca domn volnic. După el, ca întemeietor al voievodatului, Moldova a fost numită și Bogdania. De la el s-a păstrat și întâia monedă moldovenească, cu înscriere: „Moneda Moldaviae-Bogdan Waiwo(da)”.

Bogdan I * 1359 - 1365

Ctitorul şi întemeietorul Moldovei independente * 1359 -1989

Necropola voievozilor muşatini Sf Nicolae - Rădăuţi

S.N.R. - Secţia Suceava - 1989

Mănăstirea Bogdana este o mănăstire ortodoxă de călugări situată în municipiul Radăuţi, judeţul Suceava, pe strada Bogdan Vodă nr. 4 - 6, care are hramul Sf. Nicolae. Biserica mănăstirii a fost ctitorită de către voievodul Bogdna I (1359-1365), întemeietorul statului feudal moldovean, și a avut rolul de necropolă domnească. Este considerată a fi cea mai veche construcție bisericească de zid din Moldova. De remarcat ca aceasta manstire nu are turlă. Aici odihnesc trupurile fără viaţă a mai multor moldoveni din os domnesc.

___________ooOoo____________