Epaminonda's Blog.....: CÂTEVA FOTOGRAFII INTERESANTE

Hoinărind prin site-uri am descoperit nişte fotografii extraordinare şi m-am gândit să pun aici câteva dintre ele. Stau şi mă minunez ce înseamnă să ai un aparat de fotografiat - filmat profesional, timp la dispoziţie, disponibilitate sufletească ca să poţi realiza aşa ceva şi, pe deasupra, să fii la momentul oportun, cu aparatul în mână, lângă subiectul de pozat respectiv.

Un artist fotograf a avut iniţiativa să pozeze un subiect, în speţă clădirea de pe malul mării, din acelaşi loc şi la ore diferite ale zilei. După o uşoară editare a fotografiilor a rezultat un adevărat curcubeu al zilei, asta din cauza variaţiei intensităţii luminii diurne, la ore diferite.

Cineva a avut ideea să pozeze de pe o clădire înaltă aglomeraţia umană dintr-o piaţă largă. Sunt convins că dispunerea oamenilor a fost gândită de maeştri specialişti de la sol şi de la înălţime A rezultat portretul unei distinse doamne cu buzele desigur rujate.

Altcineva, dotat cu aparatură ultraperformantă a avut ideea şi răbdarea să aştepte atacul din aer. Nu era un avion de luptă care îşi trimite racheta la punct fix, ci o nevinovată albinuţă, care cu preţul vieţii, încearcă să se apere, ejectând acul cu venin.

Fenomenul de seară rar observat, umbra unui pisc montan proiectată pe bolta cerească, a fost surprins de un sensibil artist fotograf cu aparatul la îndemână. Eu aş denumi această fotografie "Mesaj din altă lume".

În această fotografie nu se prezintă un copac, aşa cum s-ar crede la primă vedere, ci albia unui lac sărat după ce a fost asanat. Urmele maronii (ramurile copacului) reprezintă dâre de nisip sedimentate pe fundul lacului?! Doar un artist putea să îşi imagineze şi să imortalizeze aşa ceva.

Alt artist fotograf a dorit să ne demonstreze, dacă mai era nevoie, hărnicia şi forţa unei furnicuţe. Apreciaţi raportul dimensiunilor pietrei şi furnicuţei! Noi putem face aşa ceva?

***

VORBE DE DUH

DE LA ÎNAINTAŞI

LOCUŢIUNI, MAXIME

ŞI PROVERBE LATINE

De mortuis nihil nisi bene. - Despre morți numai de bine.
Divide et impera.- Dezbină și stǎpânește.
Divide ut imperes.- Învăţând pe alții, învățăm și noi.

__________xxXxx_________

CÂTEVA

MĂRTURII DE BOTEZ

ŞI MEDALII ROMÂNEŞTI

Informaţii generale despre medalistică

şi subiectul ei de studiu, medalia,

poţi citi în articolul

LE HAVRE - FRANŢA

În Isus Hristos

Principele Nicolae al României,

născut la 5 august 1903,

botezat la 3 octombrie 1903

(mărturie botez)

Alteța Sa Regală Nicolae, Principe al României, Principe de Hohenzollern a fost cel de-al doilea fiul al Regelui Ferdinand I cu Regina Maria (născut 15 august 1903 la Sinaia şi decedat la 9 iunie la Lausanne în Elveţia) a fost fratele mai mic al Regelui Carol II şi unchi după tată, al Majestății Sale Regale Mihai I al României. El și-a petrecut întreaga existență princiară în umbra Coroanei Regale a României, jucând un rol mai activ doar între anii 1927 - 1930 când a făcut parte din consiliul de Regenţă ce conducea țara in locul regelui minor Mihai I. A murit la vârsta de 75 de ani, departe de țară, după patru decenii de exil forțat.

Botezată în Isus Hristos

Principesa Ileana a României

născută la 23 decembrie 1908

(mărturie botez)

Principesa Ileana (alias Maica Alexandra), al cincilea copil al regelui Ferdinand cu regina Maria, s-a născut la 23 decembrie 1908 şi a decedat la 21 ianuarie 1991. A studiat la Colegiul din Heathfield-Ascot din Marea Britanie, a fost presedinta Asociatiei Crestine a femeilor române, pasionata de yachting, obtinând Brevetul de capitan de cursa lunga, fiind singura femeie din România cu aceasta calificare. A studiat sculptura cu Ion Jalea si pictura cu Jean Al.Steriadi, iar în 26 Iunie 1931 s-a casatorit cu arhiducele Anton de Habsburg, cu care a avut sase copii, iar dupa moartea acestuia, la câtiva ani s-a recasatorit cu Dr.Stefan Isarescu. Înainte de declansarea celui de-al doilea razboi mondial a locuit în Austria, revenind în tara în anii razboiului unde a locuit pâna la abolirea Monarhiei în 31 Decembrie 1947, la începutul anului 1948 parasind definitiv România stabilindu-se temporar la Buenos Aires, unde a înfiintat Caminul ce a purtat numele mamei sale – Regina Maria, camin destinat refugiatilor politici români.

Omagiu profesorului doctor Ioan Nanu Muscel - 1935

Spitalul Colţea - 1845

Din partea elevilor, colegilor şi prietenilor

Această medalie este confecţionată din broz, are diametrul de 60 mm şi a fost turnată pentru a comemora personalitatea celui care a fost renumitul profesor doctor Ioan Nanu Muscel, originar din Câmpulung Muscel, vreme îndelungată medic la Spitalul Colţea.

Complexul arhitectonic Colţea este un reper al Bucureştilor, situat pe principalul bulevard - axa Nord-Sud a Capitalei, lângă Piaţa Universităţii.

Alături de locul unde este ridicată biserica Colţii de astăzi, a existat o biserică din lemn cu câteva chilii construită de Udrea slugerul pe la 1641. Biserica a rămas fratelui ctitorului – Colţea Doicescu - mare clucer (de la care provine şi denumirea mahalalei „a bisericii lui Colţea clucer”). Ulterior, spătarul Mihai Cantacuzino cumpără terenul şi ridică în anii 1695-1698, mai întâi biserica de piatră cu hramul Sfinţii Trei Ierarhi, denumită iniţial Mânăstirea Trisfetitele. La 1696 sunt construite casele din jur, în care a funcţionat o şcoală, iar între 1704-1707, a fost construit spitalul cu 24 de paturi „pentru odihna celor neputincioşi”, având spiţerie, case pentru chirurgi şi „o şcoală de ştiinţe” cu odăi pentru dascăli şi alte acareturi. Ansamblul a fost înconjurat de ziduri, la 1715, în timpul domniei lui Ştefan Cantacuzino, atunci când s-a ridicat şi Turnul Colţei cu intrarea în incintă - fiind cel mai înalt edificiu al vremii, slujind drept clopotniţă şi foişor de foc. Turnul a fost demolat în 1888.

Spitalul actual a fost construit între 1867-1888 de arhitectul Joseph Schiffler, de origine olandeză. Acesta a fost ridicat pe locul altuia - reclădit între 1836-1842 după planurile arh. Heinrich van Fausser, antreoprenor fiind arh. Conrad Schwink (cf. Ioana Cristache-Panait: Spitale bucureştene până în pragul sec. al.XX-lea, articol în revista Arhitectura). În anii 2008-2010, Spitalul este în curs de amplă renovare şi completare cu noi pavilioane. Spitalul Colţea şi biserica sunt străjuite de statuia marelui lor ctitor, spătarul Mihai Cantacuzino(1640-1716). Acesta era fratele domnului Ţării Româneşti - Şerban Cantacuzino (1634-1688). Statuia în marmură de Carrara este opera sculptorului Karl Storck şi a fost realizată la 1869.

(Mihai I - Regele României * Mihai Viteazu)

Aniversarea Unirii tuturor provinciilor române

la Patria mumă - 10 mai 1929

Această medalie este confecţionată

din argint şi are diametrul de 31 mm.

Mihai I, Rege al României, Principe al Romaniei, fost Principe de Hohenzolern (născut 25 octombrie 1921 Sinaia), în perioada domniei tatălui său, Regele Carol al II-lea, cu titlul Mihai, Mare Voievod de Alba-Iulia, a fost suveran al României între 20 iulie 1927 şi 8 iunie 1930, precum şi între 6 septembrie 1940 şi 30 decembrie 1947. Este stră-strănepotul reginei Victoria a Marii Britanii şi văr de gradul trei al reginei Elisabeta a II-a. Mihai este una dintre ultimele personalităţi publice în viaţă din perioada celui de al II-lea război mondial. În poza aplicată este la vârsta de 6 ani.

Mihai Viteazul sau Mihai Bravu (născut în anul 1558 la Târgu de Floci şi decedat la data de 9 august 1601 în Turda) a fost banisor de Strehaia, stolnic domnesc şi ban al Craiovei, apoi domnitor al Ţării Româneşti şi, pentru o perioadă, în anul 1600, conducător de facto al tuturor celor trei ţări medievale care formează România de astăzi: Ţara Românească, Moldova şi Transilvania.

______________ooOoo______________

Irak - Bond - 100 dinari 1985

(Sadam Husein)

Sadam Husein (sau Husayn Abd al-Majid al-Tikriti) s-a născut la data de 28 aprilie 1937 în satul Al Awja şi a fost ucis prin spânzurare de către un tribunal al poporului irakian, puternic influienţat de americani, la data de 30 decembrie 2006 la Bagdad) a fost preşedinte al Irakului în perioada 1979 - 2003 şi prim ministru între anii 1979 - 1991 şi 1994 - 2003.