Epaminonda's Blog.....: LUMEA BANCNOTELOR LUMII

NICARAGUA

NIGERIA

***

CÂTEVA EPIGRAME

DIN VIAŢĂ

De Viorel Martin

___________xxXxx_____________

CÂTEVA MEDALII

ROMÂNEŞTI

Informaţii generale despre medalistică

şi subiectul ei de studiu, medalia,

poţi citi în articolul

LE HAVRE - FRANŢA

Basarab V Neagoe

Domn al Ţării Româneşti

1512 - 1521

Biserica Curtea de Argeş

Învăţături pentru fiul său Teodosie

Această medalie este confecţionată din

argint şi are diametrul de 50 mm.

Neagoe Basarab (născut 1481 şi decedat la data de 15 septembrie 1521) a fost domn al Ţării Româneşti între 8 februarie 1512 şi 15 septembrie 1521. Este fiu natural al lui Basarab Ţepeluş şi al Neagăi din Hotărani, soţia marelui vornic Pârvu Craiovescu, în a cărui familie a crescut. A primit o educaţie aleasă de la călugărul Macarie de la Bistriţa, patriarhul Nifon, refugiat la curtea Craioveştilor şi Maxim Brancovici, reuşind să cunoască bine mai multe limbi de circulaţie europeană, dar şi greaca, slavona sau latina. A participat, se pare, alături de Macarie, la tipărirea Liturghierului slavon (1508), a Octoihului (1510) şi a Tetraevangheliarului (1512), primele de acest gen din Ţara Românească. După o serie de călătorii în Ungaria, Austria sau Imperiul Otoman, a revenit în ţară unde a primit mai multe dregătorii, ajungând până la cele de mare postelnic (decembrie 1501 – 19 iunie 1509) şi mare comis (24 aprilie 1510 – 28 noiembrie 1511). S-a căsătorit cu fiica despotului sârb Iovan Brancovici, Elena în 1504 cu care a avut şase copii. A obţinut tronul cu ajutorul bey-ului de Nicopole, după înfrângerea şi uciderea lui Vlad cel Tânăr (23 ianuarie 1512). Pentru a căpăta legitimitate în faţa supuşilor şi-a însuşit supranumele de „Basarab”, intrând astfel, după opinia lui, în familia domnitoare cu drept de a pretinde tronul. După încoronarea de la Bucureşti, din 8 februarie 1512, Neagoe Basarab „luo coroana şi scaunul a toată Ţara Rumânească” (Gavril Protul), primul său act oficial păstrat a fost emis la 20 februarie 1512, aici regăsindu-se deja titulatura domnească „Io Basarab voievod şi domn”. Domnia sa a fost una destul de fructuoasă, „au domnit cu bună pace, până au murit în domnie” (Istoria Ţării Româneşti), preocupările sale diverse au vizat, în special, dezvoltarea economică prin măsuri luate în domeniul comerţului, reorganizarea armatei şi, mai ales, sprijinirea culturii. Acestea au dus la o substanţială creştere demografică, a veniturilor şi la o sensibilă ridicare a nivelului de trai. Neagoe Basarab a întreţinut relaţii bune cu vecinii şi cu Papalitatea, a dus o politică filo-otomană, plătind tributul regulat şi având grijă să nu deranjeze prin ceva, conştient că numai aşa va evita mazilirea sau sfârşitul predecesorilor săi. Relaţiile cu Moldova n-au fost, însă, dintre cele mai bune, el sprijinind mai mulţi pretendenţi la tronului acestei ţări. Susţine apariţia Evangheliarului conceput de Macarie şi Viaţa patriarhului Nifon a lui Gavril Protul – care relatează şi despre activitatea a patru domni munteni: Radu cel Mare, Mihnea cel Rău, Vlad cel Tânăr şi Neagoe Basarab – şi scrie sau dispune întocmirea operei Învăţăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Teodosie (1517 – 1521), „monument de literatură, politică, filozofie şi elocvenţă” (B. P. Hasdeu). Ctitoreşte biserica mănăstirii Curtea de Argeş, biserica Sf. Gheorghe şi cea a Mitropoliei din Târgovişte. Suportă refacerea mănăstirilor Tismana şi Cozia şi înzestrează biserici şi mănăstiri precum Târgovişte, Cotmeana, Vişina, Nucet, Snagov, Ostrov (ctitoria sa) ş.a. La Sfântul Munte Athos, pe lângă tot felul de renovări şi dotări cu obiecte de cult, au fost stabilite danii anuale. De generozitatea sa au beneficiat şi Patriarhia Ecumenică din Constantinopol, cea din Ierusalim sau lăcaşele de la Muntele Sinai ş.a. Sfinţirea capodoperei arhitectonice de la Curtea de Argeş, construită în timp record, cu piatră din Albeştii Muncelului, de meşteri veniţi din Transilvania, Serbia, Grecia, Veneţia, Armenia sau Constantinopol, la 15 august 1517, a fost făcută în faţa unei audienţe impresionante, printre reprezentanţii de seamă numărându-se patriarhul ecumenic Teolipt I, episcopii de Sares, de Sarde, de Midia şi de Melenic sau Gavril protosul de la Muntele Athos. Cel care a fost supranumit „Marc Aureliu al Ţării Româneşti, principe, artist şi filosof” (B. P. Hasdeu), „domn cu apucături împărăteşti” (Nicolae Iorga) sau „unul dintre cei mai culţi domni ai noştri din vechime” (Ioan Bogdan), s-a prăpădit după o lungă şi grea suferinţă, fiind înmormântat la Argeş. A fost canonizat la 9 iulie 2008, el fiind sărbătorit de Biserica Ortodoxă Română la 26 septembrie „Prin Curtea de Argeş şi prin Învăţăturile către fiul său Teodosie, Neagoe, voievod Basarab, şi-a câştigat un loc veşnic viu în istoria, cultura, civilizaţia şi conştiinţa românilor” (Antonie Plămădeală).

Mănăstirea Curtea de Argeş se afla pe Bulevardul Basarabilor nr. 1, in localitatea Curtea de Arges, judetul Arges, la 36 de kilometri N-V de Pitesti. Manastirea este ctitorita de Neagoe Basarab (1512-1517) si are hramul Adormirea Maicii Domnului, praznuit la 15 august. Monumentele de arhitectura si de arta religioasa, precum si cultura generala din epoca feudala din Tarile Romane, au ramas unice in istoria civilizatiei noastre, pentru faptul ca in esenta lor aceste monumente si aceasta cultura, fata de gandirea lumii antice, erau generate de o noua si superioara invatatura despre Dumnezeu, despre om, despre viata si despre lume in general, invatatura inspirata din Sfanta Evanghelie si propagata prin Biserica. Ajungand Domn al Tarii Romanesti, Neagoe Basarab, scrie el insusi intr-una din pisaniile sale care se afla pe fatada de apus a bisericii, ca, gasind acea straveche biserica (adica vechea Catedrala a Mitropoliei de la Arges) daramata si neintarita, i s-au "deschis ochii inimii" si a hotarat aceasta biserica din temelie a o zidi si a o inalta si a o intari. Prin urmare, Neagoe Basarab (1512-1521), dornic de a-si dovedi autoritatea, credinta si patriotismul, dar si avutia, hotara zidirea acestei marete manastiri, menita sa intreaca in frumusete tot ce se facuse pana atunci. Manastirea Curtea de Arges, prin maretia, perfectiunea proportiilor cat si prin bogatia decoratiei acesteia a gasit un puternic ecou in sufletul cantaretilor populari care i-au invaluit obarsia in umbra legendei. Manastirea din Curtea de Arges nu este numai un simplu locas de inchinare, ci este un simbol al jertfei poporului roman. Zidirea manastirii a durat trei ani (1515-1517). Domnul Neagoe, care avea bune cunostinte despre arhitectura bisericeasca, a dat si ideea planului bisericii si sfaturi si indemnuri mesterilor, in fruntea carora se distinge legendarul Manole. Tot Neagoe Voievod si sotia sa, Despina Doamna, au procurat materialul cel mai bun pentru zidirea manastirii, precum si metalele pretioase - aur si argint - pentru impodobirea ei. Unele lucrari au fost continuate de ginerele si urmasul lui Neagoe, Radu de la Afumati (1522-1523 si 1526-1529). Un vestit pictor, Dobromir Zugravul din Targoviste, care pictase si Mănăstirea Dealul, a impodobit in chip minunat şi aceasta manastire. Manastirea Curtea de Arges a fost sfintita la data de 14-15 august 1517. La aceasta slujba, dupa descrierea facuta de Gavriil Protul de la Muntele Athos, a fost prezent insusi Neagoe Basarab. In afara de domn, familia sa, curtenii si boierii tarii, a fost de fata Teolipt - Patriarhul Constantinopolului, insotit de mare sobor, toti arhimandritii si egumenul manastirilor de la Muntele Athos tot "clerosul" din Tara Romaneasca, in frunte cu Mitropolitul Macarie (c.1513-c.1521) si mult popor venit din aproape toate colturile tarii. După multe distrugeri provocate de războaie şi cutremure Biserica manastirii Curtea de Arges, intre anii 1875-1885, a fost refacuta in forma de azi, dupa planul arhitectului francez Andre Lecomte de Nouy.

In pronaosul bisericii se afla mormintele ctitorilor principali: Neagoe Basarab (decedat 521), piatra de mormant a monahiei Platonida - Doamna Despina - (decedată 1554), sotia lui Neagoe Basarab, piatra de mormant a Doamnei Stana (Sofronia) (decedată 1531), fiica lui Neagoe Basarab si sotia lui Stefanita Voda al Moldovei. Tot aici se afla si piatra de mormant a voievodului Radu de la Afumati (decedat 1529), sotul Doamnei Ruxanda, fiica lui Neagoe Basarab, cel ce in anul 1526 a pus de s-a zugravit biserica Manasitiirii Curtea de Arges, precum si mormintele regilor Carol I si Elisabeta, Ferdinand si Maria. In capela-paraclis din centrul palatului se pastreaza moastele Sfintei Mucenite Filoteia. Istoria Manastirii Curtea de Arges reprezinta o parte importanta din insasi istoria Bisericii Ortodoxe Romane, care in mod continuu, de-a lungul veacurilor, s-a identificat cu sufletul si viata poporului roman.

Nu închid prezentarea acestei medalii despre domnitorul Ţării Româneşti, Neagoe Basarab şi impresionanta sa ctitorie, Mănăstirea Curtea de Argeş, fără să laud iniţiativa Băncii Naţionale a României (BNR). Pentru a marca trecerea a 500 de ani de la urcarea pe tronul Ţării Româneşti a domnitorului Neagoe Basarab şi de la începerea construirii bisericii Mănăstirii Curtea de Argeş, BNR a emis, în data de 26 iunie 2012, o monedă comemorativă de 100 de lei, din aur masiv, şi o monedă cu putere circulatorie de 50 de bani, din metal comun, (în imaginea de mai sus) care prezintă chipul domnitorului Neagoe Basarab şi o imagine a Mănăstirii Curtea de Argeş.
Bravo, BNR! Bravo, domnule guvernator Isărescu! Ţineti-o tot aşa!.

Io Şerban Cantacuzino

Voievod Domn al Ţării Româneşti

1678 - 1688

(Vitejie, dreptate şi biruinţă)

Această medalie este confecţionată din

argint şi are diametrul de 50 mm.

Șerban Cantacuzino (născut 1640 şi decedat la data de 28 octombrie 1688), membru al ilustrei familii de origine bizantină a Cantacuzinilor, a fost domnitor al Ţării Româneşti între 1678 şi 1688. Această familie se asimilase atât de bine în țările române, încât ajunsese să se afle în fruntea partidei boierești care lupta pentru a restrânge influența familiilor grecești de curând venite. Tatăl lui Șerban Vodă, marele postelnic Constantin Cantacuzino, se însurase cu o fată a lui Radu Şerban Basarab, astfel încât fiii lui se simțeau oarecum moștenitori ai vechilor domnitori „pământeni”. A luptat împreună cu turcii la asediul Vienei, unde aceștia din urmă au fost înfrânți. Șerban Vodă, ca și domnul Moldovei și principele Transilvaniei, fusese nevoit să însoțească armata turcă cu mica lui oștire. Cronicarii vremii spun că tunurile sale trăgeau cu cu ghiulele umplute cu paie, ca să nu facă rău creștinilor asediați. Se mai află și astăzi lângă Viena o cruce de piatră ridicată de el pentru creștinii care se aflau atunci în armata turcă. În anii 1684 – 1688 a realizat un joc diplomatic ingenios, încercând să contracareze tendințele expansioniste ale Habsburgilor în Banat şi ale Poloniei în Moldova. Le-a propus turcilor să i se acorde ereditar tronul (prin transformarea țării în raia), totodata realizând contacte și cu Rusia şi cu Veneţia. Se crede că a conceput un plan de atac asupra Constantinopolului pentru a alunga turcii din Europa, iar puterile vestice i-au promis suport moral și material. În mijlocul pregătirilor a murit subit, otrăvit se pare de către boierii cărora le era frică de planurile sale anti-otomane. De o mare importanță a fost activitatea sa în domeniile economic și literar:

A introdus porumbul în România, care la scurtă vreme a ajuns hrana de bază a țării.
A fondat prima școală românească în Bucureşti..
A dat ajutor la înființarea mai multor ateliere de tipărit (tiparnițe).
Sub auspiciile sale a apărut în 1688 faimoasa Biblie românească de la Bucureşti..
Este ctitorul bisericilor Fundenii Doamnei și Mănăstirii Cotroceni.

(Victorie)

Marele război pentru civilizaţie

Această medalie a fost instituită pe 20 iulie 1921 şi a fost acordată celor în serviciu activ în perioada 28 August 1916 şi 31 Martie 1921. Ea este confecţionată din bronz şi are diametrul de 36 mm. Medalia prezintă pe avers o femeie înaripată simbolizând Victoria, în mâna dreaptă cu o sabie şi în stânga cu ramură de palmier. Pe revers se prezintă două ramuri de stejar care înconjoară o halebardă şi inscripţia: "Marele război pentru civilizaţie". Pe circumferinţă se prezintă un lanţ de 20 de zale pe care sunt vizibile zece din ţările combatante din cadrul alianţei: România, Italia, Franţa, Anglia, Belgia, Grecia, Japonia, Serbia, Africa şi China. Panglica prezintă două curcubeie ce se suprapun la mijloc pe culoarea roşie.

Virtutea ostăşească - medalie RPR

Medalia "Virtutea ostăşească" s-a instituit prin Decretul Marii Adunări Naţionale nr.191 din 3 iunie 1959, publicat în Buletinul oficial nr.16 din 17 iunie 1959 şi s-a coferit militarilor si persoanelor civile, pentru eroism, curaj, initiativa, dirzenie si abnegatie dovedita pe cimpul de lupta, precum si pentru servicii deosebite aduse armatei in timp de razboi. Medalia s-a conferit si in timp de pace, pentru fapte similare, care prin natura lor contribuie la apararea si consolidarea Republicii Populare Romane si la intarirea Fortelor sale Armate. Această medalie are 3 clase de prezenate.

_______________ooOoo______________