sâmbătă, 31 iulie 2021

APOSTAG - UNGARIA

Mai jos admiri ți alte fotografii reprezentând monumente de cultură 
și arhitectură din localitatea maghiară APOSTAG, județul BACS-
KISCUM, din vremuri diferite și câteva trimiteri poștale ilustrate.
Strada Lajos Kossuth 
Gara
Sinagoga
Piața
O intrare în localitate
Biserica evanghelică
Trimiteri poștale
Arhitectură locală

xxx

O EPIGRAMĂ PROPRIE
O VORBĂ DE DUH
DE LA UN ÎNAINTAȘ
UN CITAT CELEBRU 
COMENTAT DE AMICUL
CONSTANTIN BIDULESCU 
DIN PLOIEȘTI
UN DIALOG EPIGRAMATIC

_________xxx_________

CÂTEVA 
INSIGNE ROMÂNEȘTI

Informaţii generale despre medalistică  şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul  "Le Havre - Franţa".

Mihai Eminescu - 1850 - 1889 
160 ani de la nașterea Luceafărului poeziei românești
S.N.R. (Societatea Numismatică Română)
G.C.M.I. - M.E. - 15 ianuarie 2010
(Grupul colecționarilor de medalii și insigne - Mihai Eminescu) 
Mihai Eminescu (nume real Mihail Eminovici) a fost un poet, prozator şi jurnalist român, socotit de cititorii români şi de critica literară postumă drept cea mai importantă voce poetică din literatura română, care s-a născut la data de 15 ianuarie 1850 la Ipotești în județul Botoșani și a decedat la data de 15 iunie 1889 la București. Eminescu a fost activ în societatea politico-literară Junimea, şi a lucrat ca redactor la Timpul, ziarul oficial al Partidului Conservator. A publicat primul său poem la vârsta de 16 ani, iar la 19 ani a plecat să studieze la viena. Manuscrisele poetului Mihai Eminescu, 46 de volume, aproximativ 14000 de file, au fost dăruite Academiei Române de Titu Maiorescu, în şedinta din data de 25 ianuarie 1902. Eminescu a fost internat în data de 3 februarie 1889 la spitalul Mărcuţa din Bucureşti şi apoi a fost transportat la sanatoriul Caritas. În data de 15 iunie 1889, în jurul orei 4 dimineaţa, poetul a murit în sanatoriul doctorului Şuţu. În 17 iunie a fost înmormântat la umbra unui tei din cimitirul Bellu – Bucureşti. La data de 28 octombrie 1948 a fost ales membru post-mortem al Academiei Române. Prin tot ce a scris Eminescu este contemporanul vremurilor actuale. Dedesubt prezint câteva luări de poziție ale gazetarului de excepție care a fost el; 
  • Mita e-n stare să pătrunză orişiunde în ţara aceasta, pentru mită capetele cele mai de sus ale administraţiei vând sângele şi averea unei generaţii.
  • Partidele, la noi, nu sunt partide de principii, ci de interese personale care calcă făgăduielile făcute nației în ajunul alegerilor și trec, totuși, drept reprezentanți ai voinței legale și sincere a țării. Cauza acestei organizări stricte e interesul bănesc, nu comunitatea de idei.
  • Uzurpatori, demagogi, capete deșarte, leneși care trăiesc din sudoarea poporului, fără a o compensa prin nimic, ciocoi boierești și fudui, mult mai înfumurați decât coborâtorii din neamurile cele mai vechi ale țării - despre clasa politică a României. 
  • Părerea mea individuală e că politica ce se face azi în România, și dintr-o parte și din alta, e o politică necoaptă.
  • Vom avea de-acum înainte dominația banului internațional, impusă de străini. Peste tot credințele vechi mor, un materialism brutal le ia locul, cultura secolului, mână în mână cu sărăcia claselor lucrătoare, amenință clădirea măreață a civilizației creștine.
  • Statul român nu mai este un produs al geniului rasei române, ci un text franţuzesc aplicat asupra unui popor ce nu-l înţelege
  • Poporul a pierdut de mult încrederea că lucrurile se pot schimba în bine şi, cu fatalismul raselor nefericite, duce greul unei vieţi fără bucurie şi fără tihnă.
  • Temelia liberalismului adevărat este o clasă de mijloc care produce ceva, care, punând mâna pe o bucată de piatră îi dă o valoare înzecită şi însutită de cum o avea, care face din marmură statui, din in pânzătură fină, din fier maşini, din lână postavuri.
  • Condiţia civilizaţiei statului este civilizaţia economică. A introduce formele unei civilizaţii străine fără ca să existe corelativul ei economic este curată muncă zadarnică
  • De când e lumea nu s-a văzut ca un popor să stea politiceşte sus, iar economiceşte jos; amândouă ordinele de lucruri stau într-o legătură strânsă; civilizaţia economică este mama celei politice.
  • Lucrul la care aspiră toţi este de a se folosi numai de avantajele civilizaţiei străine, nu însă de a introduce în ţară condiţiile de cultură sub care asemenea rezultate să se producă de la sine.
  • Cine zice progres nu-l poate admite decât cu legile lui naturale, cu continuitatea lui treptată. A îmbătrâni în mod artificial pe un copil, a răsădi plante fără rădăcină pentru a avea grădina gata în două ceasuri, nu e progres, ci devastare… Adevăratul progres nu se poate opera decât conservând pe de o parte, adăugând pe de alta; o vie legătură între prezent şi viitor, nu însă o serie de sărituri fără orânduială.
Insigna de magistrat - Lex
Din categoria magistraților fac parte procurorii și judecătorii, care judecă dosarele unor fapte ilegale comise de către cetățeni.  Procurorul are rolul de a exercita acțiunea penală și de a susține acuzarea. El decide trimiterea infractorilor în fața justiției, susține acuzarea în procesele judiciare, supraveghează justa aplicare a legilor și reprezintă interesele statului în proces. Judecătorul este un funcționar de stat, numit sau ales, care soluționează pe calea justiției procesele prin pronunțarea unei hotărâri. 
Jetonul - 1 Big Mac 2008 - 2018
Jetoanele sunt piese din metal sau alte materiale nemetalice, asemănătoare ca formă şi ca dimensiune monedelor și sunt folosite pentru declanșarea unui automat de muzică, pentru procurarea unor băuturi sau mici obiecte, ori pentru acces într-o anume incintă, etc. Pe unele jetoane este înscrisă chiar şi o valoare, sau numele unei firme, magazin, localitate, etc. În cazuri deosebite jetoanele sunt folosite şi ca număr de ordine. În mod cu totul special ele au fost precursoarele monedelor metalice, fiind folosite pentru efectuarea unor plăţi pe plan local şi uneori ele reprezintau o sumă încasată de membrii unor consilii de administraţie ale unor societăţi, pentru participarea la ședinţe, şi care, ulterior, erau schimbate la casierii în monedă adevărată. Jetonul de mai sus face parte dintr-o serie spectaculoasă dar limitată la cinci modele de jetoane – lansate şi utilizate în a doua parte a anului 2018 – cu ocazia împlinirii a 50 de ani de la crearea primului Big Mac şi introducerea acestuia în meniu de către compania McDonald’s, în anul 1968. În pofida mesajului publicitar „O MONEDĂ UNICĂ ÎN LUME PENTRU IUBITORII DE BIG MAC”, au fost în fapt cinci modele aniversare diferite, câte unul pentru fiecare deceniu, începând cu anul 1968. Toate cele 6,2 milioane jetoane au fost realizate integral în Statele Unite ale Americii (la monetăria Osborne Coinage din Cincinnati – Ohio), fiind distribuite consumatorilor în reţeaua de restaurante McDonald’s din peste 50 de ţări, pe 2 august 2018. În România, au fost oferite un număr total de 14600 bucăţi (câte 2920 bucăţi din fiecare model), astfel: prin intermediul mediului online în urma unor concursuri, în perioada 31 iulie – 2 august 2018 (500 bucăţi), gratuit tuturor clienţilor care se prezentau într-una din cele şapte locaţii diferite (Cluj, Constanţa şi alte cinci în Bucureşti,) pe 2 august 2018 (8000 bucăţi), iar restul, începând tot cu 2 august 2018, tuturor clienţilor care achiziţionau un Meniu Big Mac, mediu sau mare (fiecare restaurant a primit câte 50 de bucăţi, acestea fiind atribuite în limita stocului repartizat). Începând cu 3 august 2018 şi până la 31 decembrie 2018, jetonul a putut fi folosit numai în schimbul unui Big Mac, în restaurantele McDonald’s din România (sau din ţările participante la campanie). Jetonul nu avea „valoare în numerar”, se putea utiliza o singură dată şi nu se putea cumula cu alte oferte, discounturi sau cupoane. Aversul jetoanelor este identic pentru toate cele cinci modele „MacCoin”, însă reversul este diferit, având în jurul unui Big Mac stilizat figuri grafice aparte, considerate reprezentative celor cinci decenii de călătorie pe întreg mapamondul a Big Mac: 1968-1978; 1978-1988; 1988-1998; 1998-2008; 2008-2018. În centrul aversului, în interiorul unui cerc liniar continuu, este reprezentat numărul 50 (semicentenarul producerii primului Big Mac din lume), deasupra înscrisul 1 BIG MAC și dedesubt înscrisul “MINTED IN USA” (emis în SUA). Pe exteriorul cercului liniar continuu este aplicat înscrisul: “• VALID THRU • VALIDO DURANTE • VALIDO EM • BERLAKU SAMPAI • VALABLE EN • 2018” (Valabil în 2018, în mai multe limbi). Pe reves, în interiorul unui cerc continuu, este redat stilizat un Big Mac, înconjurat de diferite figuri grafice (reprezentative fiecărui deceniu în parte), iar în exergă, pe o eşarfă, este înscris deceniul respectiv. Jetonul este confecționat din alamă, este rotund și are diametrul de 32 milimetri.
Insigna - Comisia regală română de control 
și recepție care de luptă - Plzen  1938 
Încerc să prezint mai jos câteva detalii ale înființării armei tancuri în țara noastră. În primul război mondial și perioada de după el s-a cristalizat ideea iniţierii unui program de înzestrare cu tancuri/care de luptă a armatei române, ca parte a unui plan mult mai vast de salvgardare a unităţii naţionale, pentru care îşi jertfiseră viaţa, sănătatea sau au murit sute de mii de români. Programul iniţial de introducere a armatei tancurilor în România, poate fi privit la două nivele, din două perspective. Este vorba de problema înfiinţării unei instituţii de învăţământ militar specifice şi a primelor unităţi militare, fiecare din cele două chestiuni implicând atât o latură internă, cât şi una internaţională, ţinând de raporturile cu marea aliată din timpul războiului, Republica Franceză. În aprilie 1919 a fost emis Decretul Regal nr. 1527 prin care era consfinţită înfiinţarea Şcolii de Care de Asalt, în localitatea Mihai Bravu, la conducerea căreia era numit colonelul Pandele Predescu, atunci în vârstă de 41 ani. Ca material de instrucție s-a folosit tehnica și efectivele Companiei 303 Care de Asalt, incluzând 6 ofiţeri, în frunte cu căpitanul comandant, 108 trupă, 19 care de luptă şi 12 automobile. 
Data de 21 iulie 1919 a consemnat începutul primului ciclu de instrucţie (21 iulie-10 septembrie 1919), în cadrul primei şcoli româneşti destinate tanchiştilor. Personalul instruit la Mihai Bravu: 16 ofiţeri, 2 reangajaţi, 5 maiştri militari şi 4 şoferi37, a fost complet instruit în domeniile specifice armatei tancuri. În ceea ce priveşte prima unitate românească de tancuri, Batalionul 1 Care de Luptă, acesta a fost înfiinţat, în mod oficial, la 1 august 1919, având acelaşi sediu şi acelaşi comandant ca şi Şcoala de Care de Asalt şi fiind plasată în subordinea Direcţiei a 3-a Artilerie. Data de 10 mai 1920 a consemnat şi prima defilare a tancurilor pe bulevardele importante ale Bucureştilor moment în care situaţia politico-militară de la graniţe tindea tot mai mult să se limpezească în favoarea aspiraţiilor naţionale româneşti. Peste o săptămână, mai precis la 18 mai 1920, a avut loc solemnitatea depunerii jurământului de către soldaţii Batalionului de Care de Luptă. Anii 1936-1937 au consemnat achiziţionarea de tancuri din Cehoslovacia, de la fabrica din Plzen, detaliile acestei operaţiuni fiind, în general, cunoscute în istoriografia românească de specialitate. În anul 1936 au fost comandate din Republica Cehoslovacă un număr de 35 de tancuri R1 Č.K.D. şi 126 care de luptă R2 Škoda194. Conform unui document militar românesc, din august 1936, caracteristicile principale ale tancului R2 Škoda erau greutatea de 10,35 tone, dimensiunile de 5,2, respectiv 2,32 metri, blindajul cementat şi 125 cai putere. Echipajul era alcătuit din 3 oameni (conductor, tunar, telegrafist), iar viteza maximă de deplasare era de 35 km/h195. Tancurile Č.K.D. erau mult mai uşoare, greutatea lor nedepăşind 4 tone, fapt compensat parţial printr-o viteză de deplasare superioară – 45 km/h. Livrările de tancuri din Cehoslovacia au debutat în mai 1937, însă disfuncţionalităţile nu au întârziat să apară, din cele mai diverse cauze, începând cu inadecvarea iniţială a carelor de luptă la specificul fizico-geografic al României şi terminând cu agravarea situaţiei statului cehoslovac, până la disoluţia acestuia, în intervalul 28.09.1938 - 17.03.1939. Se deduce că insigna de mai sus era purtată la vedere de membrii comisie regale românești de recepție a tancurilor produse la uzina din Plzen – Cehoslovacia.
Insigna - Cupa UTC '83 (patinaj)
(Uniunea Tineretului Comunist)
Uniunea Tineretului Comunist (cunoscută și prin acronim U.T.C.) a fost organizația de tineret şi rezerva de militanţi a Partidului Comunist Român. 
Sus am aplicat stema Uniunii Tineretului Comunist din România, iar mai jos carnetul de membru și drapelul U.T.C..
În timpul Republicii Populare Române, organizaţia s-a numit Uniunea Tineretului Muncitor (acronim U.T.M.) Ea a fost întemeiată în anul 1922. În anul 1967 număra 2250000 de membri, adică 11,78% din populația României. 
Patinajul incepe sa fie practicat in tara noastra din a doua jumatate a secolului XIX-lea. La 17 februarie 1874 membrii "Asociatiei de patinaj" din Cluj au participat la primul concurs public. La 1 decembrie 1912, anul infiintarii "Federatiei Societatilor Sportive din Romania", a fost infiintata si o "Comisie a sporturilor de iarna". Anul 1922 marcheaza organizarea in Bucuresti a primului concurs a "Cercului atletic bucurestean", si infiintarea primei "Comsii de patinaj" care a fost de fapt prima Federatie. In anul1923 a fost organizat un "bal mascat pe gheata", patinajul fiin practicat in localitatile: Sibiu, Targu Mures, Cluj, Arad, Lupeni si Petrosani. In anul 1925, Clujul devine centrul de activitate al patinajului. In anul 
1927 "Comisia sporturilor de iarna" se transforma in "Comisia pentru sporturile pe gheata", iar in 1931 in "Federatia sporturilor de iarna".
Distincția școlară - Mențiune
Produsul medalistic de mai sus este o distincție – premiu acordată elevilor silitori la învățătură. Această distincție se acorda în perioada regalistă și prin ea se urmărea și cultivarea sentimentului patriotic la elevi. Pe insignă, la loc de cinste, este postată coroana regală, și aceasta se conferea și purta însoțită de o panglică tricoloră.   

_____________ooOoo_________________

PERSONALITĂȚI CULTURALE 
PE BANCNOTELE LUMIII 
    Poetul croat Ivan Gundulic, a trăit între anii 1589 - 1638
Detaliu vignetă de pe un set de cupoane
de raționalizare a bunurilor de larg consum 
din vremea războiului civil spaniol
Câteva detalii vignetă de pe acțiuni franceze
con_dorul@yahoo.com
MOUSAIOS - 31.07.2021

GLUCHOLAZY - POLONIA


 
Mai jos admiri și alte fotografii reprezentând monumente de cultură
și arhitectură din localitatea poloneză GLUCHOLAZY, denumire 
germană ZIEGENHALS sau BAD ZIEGENHALS, voievodatul
OPOLE, din vremuri diferite, câteva vechi trimiteri poștale 
ilustrate, un timbru judiciar, o insignă și o monedă locale.
Podul Andrzeja
Piața
Gara
Biserica evanghelică
Catedrala
Turnul
Restaurantul Waldesruh
Trimiteri poștale
Arhitectură locală
Timbru judiciar local
Insignă locală
    Monedă locală

xxx

DE LUAT AMINTE!
O VORBĂ DE DUH
DE LA UN ÎNAINTAȘ
UN DIALOG EPIGRAMATIC
O EPIGRAMĂ PROPRIE

___________xxx___________

CÂTEVA
MEDALII ȘI INSIGNE
DIN JUDEȚUL CONSTANȚA

Informaţii generale despre medalistică  şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul  "Le Havre - Franţa". 

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc. 

Expoziția republicană de filatelie tematică 
cu participare internațională EFIMAR '80 - Constanța
A.F.R. - (Asociația filatelică română)
Gruparea de filatelie tematică marină - Constanța
Filatelia poate fi definită ca studiul şi colecţionarea produselor filatelice, în special a timbrelor. Dar filatelia înseamnă mai mult decât o simplă preocupare pentru frumos. Provocare, informaţie, prietenie şi amuzament sunt doar câteva din caracteristicile unuia dintre cele mai populare hobby-uri din lume, filatelia. De peste 150 de ani, colecţionarea timbrelor este una din preocupările familiilor regale, vedetelor de film, celebrităţilor din lumea sportului şi a altor persoane din viaţa publică. 
Filatelia este un hobby foarte personal, iar popularitatea sa este determinată de faptul că este flexibil faţă de necesităţile colecţionarului. Înainte de apariţia mărcii poştale, costurile livrării scrisorilor erau achitate de destinatar. Realizarea primelor mărci poştale a revoluţionat serviciile poştale deoarece  funcţia de bază a timbrelor o reprezintă plata în avans a unui serviciu poştal. De-a lungul timpului, această funcţie s-a diversificat, dar se bazează pe acelaşi principiu. Mărcile poştale îndeplinesc trei roluri principale: chitanţă cu o anumită valoare pentru o plată în avans a unui serviciu poştal, mijloc de celebrare şi promovare a patrimoniului naţional şi piesă de colecţie. Dar mai presus de orice, marca poştală este un veritabil ambasador al istoriei, culturii şi civilizaţiei umane, deoarece, forma şi funcţia sa îi conferă libertate de  mişcare şi posibilitatea de a transmite informaţii în toate colţurile lumii. Timbrul capătă valoare în ochii privitorului fiind totodată o plăcere pentru ochi, prin frumuseţea desenului, a culorii şi a tehnicii de tipărire dar şi un studiu al istoriei, culturii şi civilizaţiei întregii lumi, deoarece îţi poate dezvălui detalii despre evenimente, persoane şi locuri, dar mai ales drumul parcurs de un plic până la destinaţie. Primul timbru din lume a apărut în Marea Britanie şi s-a numit Penny Black. 
Optsprezece ani mai târziu, la 15 iulie 1858 a apărut prima emisiune de mărci poştale româneşti intitulată Cap de bour. Emisiunea a fost tipărită în Moldova şi reproduce semnul heraldic de pe stema statului. Prima emisiune de mărci poştale din spaţiul românesc este formată din patru valori: 27, 54, 81 şi 108 parale. Colecţionarea mărcilor poştale a avut un puternic impact in ţara noastră. Acest hobby european a ajuns în spaţiul românesc în jurul anului 1865, în perioada de domnie a lui Alexandru Ioan Cuza. În acea perioadă, colecţionarii individuali sau comercianţii de tutun vindeau primele noastre mărci poştale: Cap de Bour, Principatele Unite sau Cuza. Nevoia de comunicare între colecţionarii de timbre a dus la organizarea lor în diverse societăţi şi cluburi filatelice, acestea având o activitate intensă, în special la începutul secolului al XX-lea. Astăzi, timbrul reprezintă, alături de drapel, imn, stemă şi monedă unul dintre simbolurile noastre naţionale.
Bricul Mircea este numele a două nave din dotarea marinei române. Întâiul Bric Mircea, o corabie de tip goeletă construită integral din lemn, a funcţionat între 1882 şi 1944, iar cel de-al doilea „Bric Mircea”, o navă barc clasă A, construită din metal, dotat atât cu pânze cât şi cu un motor Diesel, a fost lansat în 22 septembrie 1938 la ora 15.48 şi se mai află în funcţiune şi astăzi ca navă-şcoală. La data de 17 mai 1939 a sosit în ţară şi a intrat în serviciul Marinei Militare nava-şcoală „Mircea”, velier de tip barc triarborat (cu trei catarge), construit în anii 1938 – 1939 la Şantierul Naval Blohm und Voss din Hamburg, Germania. Nava a fost botezată „Mircea” ca şi înaintaşul său „Bricul Mircea”, purtând numele domnitorului Mircea cel Bătrân, întregitorul Ţării Româneşti până la „Marea cea mare”. Figura lui Mircea formează galionul navei. După reparaţiile capitale şi modernizările făcute în anul 1966 - la acelaşi şantier naval unde a fost construită - şi între anii 1994 – 2002,  la Şantierul Naval Brăila, a devenit nava cea mai modernă dintre „surorile” ei („Eagle”- SUA, „Gorch Fock” - Germania, „Tovarișci” – Ucraina şi „Sagres (III)” – Portugalia.
Casino de Constanța 1922
Casino de Constanța 100 
Jetoanele sunt piese din metal sau alte materiale nemetalice, asemănătoare ca formă şi ca dimensiune monedelor și sunt folosite pentru declanșarea unui automat de muzică, pentru procurarea unor băuturi sau mici obiecte, ori pentru acces într-o anume incintă, etc. Pe unele jetoane este înscrisă chiar şi o valoare, sau numele unei firme, magazin, localitate, etc. În cazuri deosebite jetoanele sunt folosite şi ca număr de ordine. În mod cu totul special ele au fost precursoarele monedelor metalice, fiind folosite pentru efectuarea unor plăţi pe plan local şi uneori ele reprezintau o sumă încasată de membrii unor consilii de administraţie ale unor societăţi, pentru participarea la ședinţe, şi care, ulterior, erau schimbate la casierii în monedă adevărată.
Cazinoul din Constanța este o clădire istorică, simbol al orașului, fiind construit în anul 1909 și inaugurat în luna august a anului 1910. Edificiul este situat pe faleza orașului, cartierul Peninsulei, bulevardul Regina Elisabeta. Pe locul actualului cazinou între anii 1880 – 1902 a existat o cazină – construcție din lemn pentru spectacole de teatru, baluri, loc de recreere pentru turiști. Inițial, planurile cazinoului sunt întocmite de către arhitectul Petre Antonescu, care proiectează o clădire al cărei stil arhitectonic se inspira din tradițiile artei românești. După terminarea fundațiilor, însă, planurile sunt schimbate, Primăria încredințând modificarea lor unui arhitect de origine franceză (sau elvețiană), Daniel Renard, care renunță la specificul stilului românesc, în favoarea unui stil Art Nouveau, sub influența cosmopolită a cazinourilor epocii. La momentul inaugurării, presa locală a criticat atât durata mare a lucrărilor, cât și aspectul rezultatului final, pe care ziarul Conservatorul îl descria ca o „matahală împopoțonată cu tot felul de zorzoane, care din punctul de vedere al esteticei arhitectonice, lasă foarte mult de dorit, din cauza complectei asimetrii și amestecului babilonic al stilurilor”, și „un monument ridicat în cinstea nepriceperei și prostului gust”. Cazinoul cuprindea o sală de paiantă, cu pereții interiori captușiti cu scânduri vopsite în ulei și ”servea de distracțiune vizitatorilor în sezonul băilor”, putând fi utilizat și pentru ”baluri de binefacere organizate de primărie”, fiind alcătuit dintr-o sală de dans, doua săli de lectură, pentru ziare și reviste, doua săli de jocuri și celebra ”terasă de pe malul mării”. Era împodobit cu drapele și destul de spațios a devenit locul de întalnire al tuturor. În iarna anului 1891, o furtună a distrus o parte din acoperiș, dar și un perete al fațadei, reliefând instabilitatea construcției. Expertizele au propus, și consiliul comunal a aprobat la 29 ianuarie 1892 demolarea construcției. Primarul Al. Belik decide, printr-un proces verbal, oragnizarea șantierului în regim propriu pentru reconstrucția cazinoului în aprilie 1892. La 21 decembrie 1909, inginerul Elie Radu și arhitecții Ion Mincu si D. Maimarolu sunt solicitați să se deplaseze la Constanța, într-o comisie menită să studieze cazinoul din toate punctele de vedere. Rezultatul inspecției s-a materializat printr-un important document care conține opiniile documentate și bine susținute ale unor personalități de real prestigiu. Observațiile privesc adăugarea de spații: o sală mare pentru restaurant, cu bucătărie și dependințele necesare, restaurant care va fi pus în legatură cu terasa din spatele ușii vitrate, care să nu obtureze perspectiva larg deschisă asupra mării. S-au sugerat și degajarea scării de onoare printr-o arcadă spectaculoasă, adăugarea de intrări, vestiare, toalete, dar și suprimarea de trepte sau ferestre. În anul 1916 cazinoul a fost transformat în spital militar. A fost bombardat de aviația germană, acoperișul și planșeul de beton armat din partea de sud a clădirii fiind distruse. În următorii doi ani, în urma ocupării teritoriului dobrogean de trupele germano-bulgare, clădirea a fost devastată. A fost refăcut abia îna nul 1928, redevenind locul preferat al marinarilor străini care veneau în port. La începutul celui de-al doilea război mondial , Cazinoul a fost bombardat din nou și avariat serios. După război trupele sovietice care aa ocupat zona peninsulară a Constanței au devalizat clădirea. După anul 1950 comuniștii au desființat cazinoul și au făcut un restaurant scump la parter și cinematograf la etaj. Cazinoul a fost restaurat și în anul 1986 de către un colectiv de artiști plastici alcătuit din Sorin Dumitru, Gheorge Firca, Ioan Miturca, Nae Mira, Nicolae Moldoveanu. Au fost executate restaurări de pictură baroc-frescă, stucatură, vitralii. Lucrările au durat un an de zile. În prezent Cazinoul din Constanța este în paragină; pentru a evita accidentele și jaful, accesul în interior este interzis.
Hotel Felix - Eforie Nord - România
Hotelul Felix din stațiunea Eforie Nord este clasificat la categoria de 3 stele și este situat pe Bulevardul Tudor Vladimirescu. Acest hotel relaxant, situat pe o stradă mărginită de arbori, într-un complex de vacanță, se află la 10 minute de mers pe jos de animata Plajă Eforie Nord și la 11 minute de mers de gara din Eforie Nord. Este un hotel cu funcționare sezonieră situat vizavi de hotel Europa si la circa 100 m de plaja Belona. Hotelul Felix a fost complet renovat in 2008, oferind cazare in camere moderne si confortabile, fiind o locatie atractiva si accesibila. Camerele simple oferă acces la internet, televizoare și minifrigidere. Hotelul are 299 camere dispuse pe parter plus 4 etaje, din care 279 camere duble matrimoniale/twin si 20 apartamente cu un dormitor, restaurant, bar, gradina de vara, receptie, spatiu de joaca pentru copii, sala de conferinte dotata pentru a asigura orice eveniment de succes, spalatorie (contra cost), piscina exterioara proprie cu sezlonguri in limita locurilor disponibile, parcare in limita locurilor disponibile. Camerele sunt dotate baie proprie cu cabina de dus, mobilier nou si dotari moderne, TV, frigider, aer conditionat. Se asigura apa calda permanent prin centrala termica proprie. O parte din camere au balcon.Apartamentele sunt alcatuite dintr-o zona de living cu canapea si fotolii, dormitor cu pat matrimonial si baie proprie cu cada. Livingul si dormitorul sunt conectate printr-o zona deschisa. Celelalte dotari sunt similare cu cele din camerele duble. Camerele permit instalarea patului suplimentar. Copiii cu vârsta de până la 11 ani inclusiv beneficiază de cazare gratuită în cameră cu un adult. Locația include și un loc de joacă. Masa se poate servi la restaurantul propriu Perla Marii mai exact la circa 10 metri de Hotel Felix. Micul dejun se serveste in sistem bufet suedez si pranzul si cina in sistem autoservire cu card valoric.Hotelul asigură următoarele servicii gratuite: TV, frigider, informatii turistice, pastrarea obiectelor de valoare, trezirea turistilor la cerere, primirea si transmiterea mesajelor si corespondentei pentru turisti, informatii privind orarul mijloacelor de transport ;i servicii cu plată: servicii spalatorie, parcare auto, telefon, taxa de statiune se achita la receptia hotelului. Prin amplasamentul pe care hotelul il are, se pot desfasura diverse activitati:
  • plaja se afla la cca 5-6 minute de mers pe jos.
  • terasele, gradinile, parcul de distractii, teatrul de vara  etc se afla la cca 4-6 minute de mers pe jos.
  • se poate ajunge usor (cca 2-3 minute) la baile reci cu namol.
  • se poate îmbina turismul recreativ cu cel balnear.
  • in 2-3 minute se ajunge la baza de tratament balnear Traian.
Insigna - Fruntaș în cultura porumbului - Regiunea Dobrogea 1963 
Dezvoltarea agriculturii, ca ramură a economiei naționale, a fost unul dintre obiective principale ale regimului comunist din România. Se instituiseră fel de fel de concursuri și fel de fel de titluri, ordine, medalii, decorații, distincții și insigne pentru a-i mobiliza pe cetățeni în obținerea de producții din ce în ce mai mari în toate sectoarele agriculturii. S-a ajuns până acolo încât se raportau cifre false de realizare a planurilor în toate sectoarele agriculturii. 
 
Am ilustrat această insignă cu o imagine sugestivă din agricultura perioadei de început a comunismului în România.
Deasupra am postat sloganul comunist "Citiți și răspândiți revista Agricultura socialistă!" aplicat pe capacul unei cutii de chibrituri.  
Centrul regional pentru tineri capabili de performanță - Constanța
Centrele regionale pentru tineri capabili de performanță s-au înființat prin Ordinul MEC nr 3771 / 08.05.2001 sunt centre de excelență, instituții cu personalitate juridică, ce și-au asumat misiunea de a asigura tinerilor cu abilităţi speciale o pregătire deosebită, bine focalizată pe aptitudinile şi nevoile lor de instruire, de a promova metodologii şi instrumente pentru depistarea valorilor autentice şi stimularea creativităţii specifice. Aici își dau întâlnire cei mai buni profesori și elevi în diverse specialități: limbă română și alte limbi, istorie, geografie, filozofie, matematică, șah, fizică, chimie, biologie, informatică, astronomie și astrofizică.
Viceamiral Vasile Urseanu 1848 - 1926
125 de ani de la înființarea Diviziei de Mare a României 1896 - 2021 
Cea mai complexă structură a Forțelor Navale Române a împlinit 125 de ani de la înființare. Comandamentul Flotei din Constanța aniversează 125 de ani de la înființarea primei structuri a Forțelor Navale Române cu atribuțiuni în planificarea, organizarea și conducerea apărării litoralului maritim al României, în cooperare cu alte unități terestre și aeriene. Cu același prilej, Monetăria Statului a lansat o ediție limitată a medaliei aniversare „125 de ani de la înființarea Diviziei de Mare a României”. Emisiunea medalistică face parte din programul național al Monetăriei Statului pentru anul 2021 și constituie un izvor istoric prețios pentru contemporani și pentru generațiile viitoare. Medalia s-a realizat în două variante de metal compoziția, având următoarele caracteristici tehnice:
  • material – argint, puritate – 92,5%, forma – rotundă, diametrul – 60 milimetri, greutatea – 147 grame, calitate – clasică, tiraj – 40 exemplare și preț unitar de vânzare cu TVA inclus – 960 lei
  • material – aliaj cupru, forma – rotundă, diametrul – 60 milimetri, calitatea – clasică, tiraj – 60 exemplare și preț unitar de vânzare cu TVA inclus – 383 lei
Comandamentul Flotei continuă tradițiile Diviziei de Mare, o structură al cărei act de naștere a fost semnat de către Regele Carol I, la data de 26 februarie 1896. La înființare, Divizia de Mare avea reședința la Constanța, era alcătuită din cinci nave (crucișătorul ,,Elisabeta”, bricul „Mircea”, canoniera ,,Grivița” și torpiloarele ,,Sborul”, ,,Smeul” și ,,Năluca”), iar primul ei comandant a fost numit viceamiralul Vasile Urseanu. Actualul comandament al flotei militare maritime a României are în subordine o flotilă de fregate, trei divizioane de nave de luptă, un grup de elicoptere, un divizion de rachete de coastă și un divizion de nave sprijin logistic, cu care este în măsură să desfășoare acțiuni militare, pe timp de pace sau în caz de agresiune armată, în zona definită de apele maritime interioare, marea teritorială, zona contiguă și zona economică exclusivă ale României. Sediul comandamnetului Statului Major al Forțelor Navale (fostul comandament al Diviziei de mare) este situat în municipiul Constanța, pe strada Remus Oprean, nr.13. Sediul S.M.F.N., cunoscut și sub denumirile Comandamentul Marinei Militare, Sediul Amiralității sau Comandamentul Flotei este unul dintre multele monumente istorice ale orașului. Impozanta clădire a fost construită de compania engleză “Danube and Black Sea Railway”, condusă de John Trevor Barkley, companie care a construit și linia ferată Constanța – Cernavodă (1858 - 1860). Construcția s-a realizat după planurile arhitectului roman Alexandru Hristea Orăscu, între anii 1879 – 1881, în stil neoclasic, cu frontoane, capiteluri și statui decorative. Clădirea a fost folosită vreme îndelungată ca hotel, inițial denumit “Terminus” și apoi “Carol”. Prima denumire se datorează faptului era capătul liniei ferate care ducea “La vii”, plaja orașului de la sfârșitul secolului trecut. După primul război mondial, imobilul a fost preluat de Liga navală “Yacht Club”, apoi de Cercul Militar, iar între anii 1925 – 1927 devine cămin ofițeresc. În anul 1958 este clădirea devine sediul unor întreprinderi locale și din anul 1978  sediul Comandamentului Marinei Militare. Între anii 1924 – 1927 clădirea este supraetajată, iar între anii 1982 – 1983 se restaurează, păstrându-se stilul neoclasic. În anul 2015 clădirea a intrat într-un nou și amplu proces de renovare-consolidare, care trebuia să se termine până în anul 2017. Ce va ieși? Vom vedea.  Astăzi Statul major al forțelor navale (S.M.F.N.) este o structură militară centrală, organizată, cu sediul în municipiul Constanța, care asigură conducerea tuturor unităților militare românești care desfășoară operațiuni militare pe pe Marea Neagră sau pe Dunăre. Având în vedere că litoralul românesc al Mării Negre are o lungime de 245 kilometri și 38% din lungimea totală a Dunării (de 1075 kilometri) udă teritoriul românesc, cu 236 de kilometri pe amble maluri, dimensiunea istorică a Forţelor Navale şi a biruinţelor lor izvorăşte pe aceste meleaguri din vremuri străvechi.Cu inspirație și cu finețe, arcul peste timp, prezentat pe fațetele medaliei aniversare din anul 1896 până în anul 2021, este stilizat de către creatorul acesteia într-o schemă ce îmbină trei elemente importante ale evoluției celei mai complexe structuri a Forțelor Navale Române, îmbrățișate de valurile înspumate ale mării. Punctul de pornire este dat de bustul viceamiralului Vasile Urseanu, primul comandant al Diviziei de Mare în anul 1896, care, după trecerea sa în rezervă, în anul 1900, a militat pentru înființarea Societății Astronomice Române și a contribuit la ridicarea Observatorului Astronomic Popular, în anul 1910, astăzi denumit Observatorul Astronomic al Municipiului București „Amiral Vasile Urseanu”. Cel de-al doilea element prezentat este crucișătorul „Elisabeta”, cea mai modernă navă de război din Marea Neagră, pe care România a avut-o la cumpăna secolelor XIX-XX, iar cel de-al treilea simbol introdus de autor pe medalia aniversară este sediul oficial al Comandamentului Flotei, o clădire bine-cunoscută contemporanilor noștri și, totodată, prima construcție impozantă înălțată la Constanța, în perioada 1879-1881, după revenirea Dobrogei la Patria-Mamă. După aderarea României la NATO, navele din compunerea Comandamentului Flotei au participat la numeroase misiuni în teatrele de operații maritime, împreună cu forțele navale aliate. Astfel, în perioada 2005-2011 și în anul 2013, anual, Comandamentul Flotei a asigurat participarea la Operația NATO „Active Endeavour” din Marea Mediterană (OAE) cu o fregată, având un echipaj alcătuit din 205 militari. OAE a fost o operație de apărare colectivă, bazată pe articolul 5 al Tratatului Alianței Nord-Atlantice, cu scopul combaterii terorismului, al detectării și prevenirii acțiunilor teroriste în Marea Mediterană. Prima misiune reală de luptă executată de o navă militară românească după cel de-Al Doilea Război Mondial a fost înregistrată în perioada martie-octombrie 2011, când fregata „Regele Ferdinand” a participat la Operația NATO „Unifield Protector” în Marea Mediterană, o operație instituită de NATO, în conformitate cu Rezoluția Consiliului de Securitate al ONU nr. 1973/23 martie 2011, pentru impunerea embargoului asupra armelor împotriva Libiei. În timpul acestei misiuni, echipajul fregatei a salvat aproximativ 150 de persoane aflate în dificultate la bordul unei ambarcațiuni civile în Marea Mediterana. Ambarcațiunea de mici dimensiuni avea la bord emigranți africani, dintre care 10 erau femei și 15 copii, și se afla în derivă, la aproximativ 100 mile marine nord de Tripoli, Libia, având motorul defect. Pentru misiune, fregata a avut un echipaj alcătuit din 205 militari și a fost comandată de comandorul Mihai Panait. altă pagină importantă consemnată în istoria recentă a Comandamentului Flotei a fost participarea unei nave militare românești, în anul 2012, la Operația UE „Atalanta, o operație a Uniunii Europene de luptă împotriva pirateriei navale, desfășurată în Oceanul Indian și Golful Aden. În timpul acestei misiuni de luptă, fregata „Regele Ferdinand” a realizat mai multe acțiuni, în premieră, pentru Armata României și pentru Forțele Navale Române: participarea la o operație de luptă cu elicopter Puma Naval ambarcat (zboruri de noapte deasupra oceanului; evacuare medicală reală de la bord, de la o distanță de aproximativ 400 km de țărmul african; distrugerea unei ambarcațiuni suspecte de acte de piraterie navală cu sistemul de armament de la bordul elicopterului); tranzitul Canalului Suez; trecerea Ecuatorului și desfășurarea de misiuni reale în Emisfera Sudică; escale în porturi din Tanzania, Djibouti și Insulele Seychelles, în care au fost desfășurate acțiuni de diplomație navală. Fregata a avut un echipaj alcătuit din 240 militari și a fost comandată de comandorul Mihai PANAIT. Comandamentul Flotei a pus la dispoziția Alianței Nord-Atlantice, începând cu anul 2017, câte o fregată pentru a desfășura misiuni în cadrul Operației NATO „Sea Guardian” din Marea Mediterană, pentru monitorizarea traficului naval și pentru descurajarea acțiunilor ilegale pe flancul sudic al NATO. Conform rezoluțiilor adoptate la summit-urile NATO din perioada 2016-2020, România a participat în anii 2017, 2018 și 2019 cu fregata „Regele Ferdinand”, iar în anul 2020 cu fregata „Regina Maria”.După degradarea situației de securitate din Marea Neagră, ca urmare a anexării ilegale a Peninsulei Crimeea de către Federația Rusă, în anul 2014, Forțele Navale Române și Alianța Nord-Atlantică și-au concentrat efortul pe asigurarea unei prezențe navale întărite în bazinul pontic. Astfel, NATO a planificat desfășurarea unor misiuni în Marea Neagră, la care au luat parte cele două grupări navale permanente ale Alianței, în care au fost integrate și nave militare românești. Concomitent, navele și forțele din subordinea Comandamentului Flotei au participat la numeroase exerciții naționale și multinaționale anuale, dintre care menționăm doar Exercițiul „Sea Sheild” și Exercițiul „Poseidon”, unele dintre cele mai mari activități de instruire din Marea Neagră, organizate de către Forțele Navale Române. Ca o recunoaștere a profesionalismului a militarilor din Forțele Navale Române, precum și a calității sistemului militar românesc de pregătire profesională și de instruire, în anul 2020, o navă din subordinea Comandamentului Flotei (puitorul de mine și plase „Viceamiral Constantin Bălescu”) a deținut pentru prima dată conducerea unei grupări navale permanente a NATO, iar la bordul acesteia, alături de echipajul românesc, atât comandantul grupării navale, cât și majoritatea ofițerilor din statul major al grupării, au fost militari români.
Vasile Urseanu a fost un amiral român, care s-a născut la data de 9 ianuarie 1948 în București și a decedat în anul 1926 la  București. El a fost primul comandant al Diviziei de mare și fondatorul Observatorul astronomic din București, ce îi poartă numele. A studiat la Liceul Sfântul Sava din București și apoi la Școala de ofițeri de infanterie București pe care a absolvit-o în anul 1868 cu gradul de sublocotenent fiind repartizat în Corpul Flotilei. În anul 1872 a fost trimis la Școala Navală din Brest (Franța), unde a fost îmbarcat pe nava-școală „Borde”, remarcându-se prin aptitudinile și activitatea sa. După declanșarea Războiului pentru Independență din 1877, flotila română a primit misiunea de acoperire strategică a Dunării și s-au înființat bateriile de coastă de la Calafat care, prin Ordinul nr. 4161 al Ministerului de Război, au fost încadrate cu ofițeri din Corpul Flotilei, printre care s-a numărat și cpt. Vasile Urseanu. El a fost numit pe rând la comanda bateriilor „Elisabeta” și „Mircea”, primind apoi misiunea de a instala Bateria de artilerie nr. 6 "Renașterea" din regiunea Calafat, destinată să oprească debarcarea turcilor pe malul românesc și a atacat bateriile otomane din Vidin la 14 iunie 1877. Pentru faptele sale din timpul diferitelor acțiuni de luptă la care a participat, Vasile Urseanu a fost decorat cu Ordinul „Steaua României de Război”, Crucea „Trecerea Dunării”, Medalia „Apărătorii Independenței” și Medalia Comemorativă Rusă. După terminarea războiului, în anul 1881, maiorul Urseanu a primit o importantă însărcinare în vederea constituirii unei marine puternice de la Dunăre și Mare. El s-a deplasat în Anglia pentru a supraveghea lucrările de construcție a unor nave de război comandate de către guvernul român la Șantierul naval „Thames Iron Works” din Londra, printre care și celebrul bric „Mircea” (prima navă-școală românească) al cărui comandant a fost începând din anul 1883. El a comandat bricul „Mircea” într-un voiaj de instrucție executat în vara anului 1883 pe țărmurile Mării Negre și apoi în Turcia și Grecia. După sosirea din călătorie, a fost decorat cu Ordinul turc „Medgidia”, în grad de comandor cu placă și Semnul onorific pentru 18 ani de serviciu. În anul 1886, după intrarea în vigoare a Legii de organizare a Flotilei, lt. col. Vasile Urseanu a fost numit în funcția de comandant al Inspectoratului Navigației și Porturilor, corp subordonat comandantului flotilei, îndeplinind această însărcinare până în anul 1888. A fost înaintat la gradul de colonel la 24 aprilie 1887. În această calitate, el s-a ocupat de organizarea marinei civile, fiind decorat cu Ordinul Steaua României în grad de ofițer (1888). În anul 1890, s-a format prima diviziune de mare a Flotilei Române, compusă din crucișătorul "Elisabeta" împreună cu bricul "Mircea", canoniera "Grivița", torpiloarele "Sborul" și "Năluca", iar col. Urseanu a fost numit comandant al acesteia, precum și comandant al crucișătorului "Elisabeta". Cu această navă, el a străbătut în perioada 1890-1891 Marea Mediterană, Oceanul Atlantic, Marea Nordului și Marea Baltică, făcând astfel cea mai lungă călătorie efectuată de către o navă de război română în acele timpuri. Aflat în trecere la Istanbul, col. Urseanu a fost decorat de către sultanul Abdul Hamid al II-lea cu Ordinul "Osmanie" în grad de mare ofițer. Revenit în România, i s-a conferit și distincția "Semnul onorific pentru 25 de ani de serviciu".La 1 martie 1896, a fost numit în funcția de comandant al Diviziei de Mare. La data de 1 aprilie 1898, Vasile Urseanu a fost numit în funcția de Inspector General al Porturilor, fiind înaintat la 10 mai 1898 la gradul de general de brigadă (echivalat ulterior cu cel de contra-amiral). În această funcție, el a avut un rol important în organizarea căpităniilor de porturi și a elaborat un proiect de regulament al porturilor. A demisionat din această funcție după doi ani, din propria voință, fără a exista vreun motiv determinat de cauze oficiale, trecând în cadrele rezervei. După începerea celui de al doilea război balcanic, a fost înaintat la 10 mai 1913 la gradul de viceamiral și mobilizat pe lângă Marele Cartier General, fiind decorat pentru participarea la aceasta campanie militară cu medalia “Avântul Țării”. La data de 1 septembrie 1919 viceamiralul în rezervă Vasile Urseanu se retrage definitiv din armată, iar după șapte ani, în anul 1926, a încetat din viață. În afară de activitatea de marinar, amiralul Vasile Urseanu și-a dezvoltat încă de pe băncile școlii o pasiune pentru studiul astronomiei. După trecerea sa în rezervă, el și-a ocupat timpul cu studiul aștrilor. După înființarea Societății Astronomice Române, amiralul Vasile Urseanu a fost ales la 27 ianuarie 1908, în funcția de primul președinte al acesteia. Printre hotărârile adoptate atunci s-a numărat și construirea unui observator astronomic al societății. Cea mai mare realizare a sa ca președinte al Societății Astronomice Române, a fost construirea prin eforturi financiare proprii, în anul 1910, a unei clădiri în București pe Bd. Colței (actualul bulevard Lascăr Catargiu), clădire în formă de navă care în locul cel mai înalt - destinat, în cazul navelor, punctului de observație - avea instalată o cupola astronomică de 5 metri și care adăpostea o excelentă lunetă Zeiss, cu diametrul obiectivului de 150 milimetri, în montura ecuatorială și sistem de orologerie mecanică: acesta este actualul Observator Astronomic Amiral Vasile Urseanu din București, singurul observator astronomic din trecut destinat publicului. La șapte ani de la decesul său, în anul 1933, soția sa a donat Primăriei municipiului București clădirea observatorului astronomic popular, unde se va organiza în anii următori pinacoteca orașului București. În anul 1941, a avut loc dezvelirea unei plăci comemorative fixate în holul clădirii care adăpostea pinacoteca, pentru ctitorii, viceamiral Vasile Urseanu și Ioana Urseanu. În anul 1950 clădirii i s-a redat destinația inițială de Observator Astronomic Popular, care a avut un rol important în popularizarea astronomiei în rândul iubitorilor acestei științe, iar în prezent aici funcționează Observatorul Astronomic Vasile Urseanu al Municipiului București.
Crucișătorul Elisabeta a fost nava amiral a Flotei Militare Române între anii 1888 - 1918. Nava fost numită după prima regină a României, Elisabeta. Cu acest crucișător, Grigore Antipa a participat timp de nouă luni, în anul 1893, la o expediție științifică internațională în jurul Mării Negre, nava fiind pusă la dispoziția sa la ordinul regelui Carol I. Crucișătorul a fost construit în anul 1888 la Șantierul Naval „Armstrong, Mitchell & Co. Ltd” din Newcastle Upon Tyne și a intrat în serviciul Marinei Militare Române la 5 noiembrie 1888. Nava avea următoarele caracteristici tehnice:
  • lungimea totală de 73,150 metri,
  • pescaj mediu de 3,683 metri pentru un deplasament de 1330 de tone,
  • grosimea blindajului între 88 mm și 25,4 mm
  • propulsia realizată de două elice cu trei aripi și un pas de 2,971 metri mișcate de două mașini de 4.700 CP.
  • Nava avea trei catarge cu vergi pentru vele a căror suprafață totală era de 513 metri pătrați.
  • Echipaj – 14 ofițeri și 23 grade inferioare
  • Nava era dotată cu următorul armament:
    • 4 tunuri Krupp de 150 mm așezate în semiturele;
    • 4 tunuri Nordenfeld de 57 mm cu tragere rapidă;
    • 2 tunuri revolvere Hotchkiss de 37 mm;
    • 2 mitraliere Nordenfeld;
    • 4 tuburi lanstorpile.
Prima stație de radiotelegrafie a Marinei Române a fost instalată la bordul crucișătorului Elisabeta, asigurând comunicații pe o rază de 100 km. Primul căpitan al navei a fost colonelul Ioan Murgescu, apoi din 1889 până în 1898 - căpitanul Vasile Urseanu. Nava a fost scoasă din serviciu în anul 1920 însă tunurile sale au continuat a fi folosite până în 1949, formând o baterie de coastă la Agigea. 

Municipiul Constanța este situat pe coasta Mării Negre, în partea de sud-est a României, în regiunea istorică Dobrogea, reședința judeţului cu acelaşi nume şi cel mai mare oraș al regiunii de dezvoltare Sud-Est. Alături de oraşul Cluj Napoca, Constanța este orașul cu cel mai ridicat standard de viață din România. Conform recensământului din anul 2011, Constanța avea 254693 locuitori. Constanța este orașul cel mai vechi atestat de pe teritoriul României. Prima atestare documentară datează din anul 657 Î.E.N., când pe locul actualei peninsule (și chiar sub apele de azi, în dreptul Cazinoului) s-a format o colonie greacă, numită Tomis. Deasupra am postat drapelul, stemele interbelică, comunistă şi actuală ale oraşului, pozele câtorva monumente de cultură și arhitectură din municipiul Constanța, din vremuri diferite.
Banca Marmorosch
Geamia
Grădina publică
Pavilionul reginei
Cuibul reginei
Banca Românească
Palatul Prințul Sturdza
Strada Carol
Strada Ștefan cel Mare
Primăria
Palatul administrativ
Cazinoul
Biserica greacă
Fântâna cinetică
Vedere din port
Casă tătărască
Județul Constanța este județul cel mai urbanizat din România, populația care locuiește în orașe numărând puţin peste 500000 de locuitori din totalul de aproximativ 760000 de locuitori. Județul este situat în extremitatea SE a României, are o suprafaţă de 7071 kilometri pătrați, iar capitala judeţului este oraşul cu acelaşi nume, Constanţa. Ca subunităţi administrative judeţul are 3 municipii - Constanța, Medgidia și Mangalia, 9 oraşe - Băneasa, Eforie, Cernavodă, Hârșova, Murfatlar, Năvodari, Negru Vodă, Techirghiol, Ovidiu şi 58 de comune. Deasupra am postat harta, stemele interbelică, comunistă şi actuală ale judeţului, iar dedesubt pozele câtorva monumente de cultură și arhitectură din acest județ din diferite perioade de timp, dar și câteva trimiteri poștale ilustrate.
Primăria - Cernavodă
Catedrala - Hârșova
Strada Mircea Vodă - Medgidia
Primăria - Mangalia
Primăria - Eforie
Vila Clement J. Popescu - Techirghiol 
Băile și Vila Dr. Michăilescu - Techirghiol
Vedere - Saturn
Gara - Mamaia
Monumentul Tropaeum Traiani - Adamclisi
Vedere - Costinești
Vedere - Neptun
Digul de apărare - Mangalia
Vedere - Jupiter
Cazinoul Riegler - Eforie
Vedere - Cernavodă
Parcul - Cernavodă

____________ooOoo_____________

PERSONALITĂȚI CULTURALE
PE BANCNOTELE LUMII
Balerina croată Mia Corak Slavenska,
a trăit între anii 1916 - 2002
Detaliu vignetă de pe un set de cupoane 
de raționalizare a bunurilor de larg consum
din vremea războiului civil spaniol 
Detaliu vignetă de pe o acțiune românească
con_dorul@yahoo.com
MOUSAIOS - 31.07.2021