Epaminonda's Blog.....: LUMEA BANCNOTELOR LUMII

NAGORNO KARABAH

NAMIBIA

***

VORBE DE DUH

DESPRE ÎNŢELEPCIUNE

____________xxXxx___________

CÂTEVA

MEDALII ROMÂNEŞTI

Informaţii generale despre medalistică

şi subiectul ei de studiu, medalia,

poţi citi în articolul

LE HAVRE - FRANŢA

Biserica catedrală Sf.Alexandru

din oraşul Alexandria, judeţul Teleorman

zidită în anul 1835,

reclădită în anul 1869,

terminată în anul 1898,

în zilele M.S.Regelui Carol I, fiind

Mitropolit primat - Josif Gheorghian,

Preşedinte al Consiliului de Miniştri - Dimitrie A.Sturdza

Ministru al cultelor - Spiru Haret,

Primar al oraşului Alexandria - Dimitrie P.Anghelescu

Această medalie este confecţionată din

argint şi are diametrul de 65 mm.

In anul 1836, la doi ani de la infiintarea orasului Alexandria, de catre domnitorul Tarii Romanesti, Alexandru Dimitrie Ghica (1834-1842), locuitorii si-au ridicat o biserica din lemn cu hramul "Sfantul Alexandru”, care in scurt timp a devenit neincapatoare. De aceea, dupa un efort sustinut, epitropia orasului a reusit sa construiasca, intre anii 1869 - 1898 actuala Catedrala Sf. Alexandru, tarnosita de Mitropolitul Iosif Gheorghian la data de 6 decembrie 1898. Catedrala impresioneaza prin sobrietatea ei arhitecturala, dar si prin impunatoarea sa marime: 42 de metri lungime, 26 de metri latime, inaltimea ei maxima de la turla cea mare fiind de 45 metri. Catedrala se prezinta sub forma de cruce in interior si nava in exterior, avand la intrare o frumoasa tinda strajuita de coloane lucrate in stil corintian. Deasupra pronaosului sunt doua turle, unde se afla clopotele si ceasurile. Elementele decorative specifice Catedralei Sfantul Alexandru sunt: pictura murala si catapeteasma (in stil neogotic, inalta de 10 metri), executate de echipa de pictori Constantin Artachino, Constantin Pascali si celebrul Stefan Luchian, in anul 1898, in stil bizantin, in tehnica ulei. In acelasi an a fost pusa pardoseala din marmura mozaicata.La catapeteasma s-a adaugat ulterior icoana Sf. Spiridon (donata de breasla cismarilor) si icoana Sf. Filofteia (donata de Asociaţia tinerelor fete). Policandrul mare, policandrul mic si sfesnicele împaratesti, au fost lucrate in bronz aurit de casa Weidekamp Kettling A.C. din Viena, prin reprezentanta Hans-Herzog din Bucuresti. Sfantul locas a suferit reparatii importante in urma cutremurelor din 1940 si 1977. In anul 1994, cu acazia implinirii a 160 de ani de la fondarea oarasului, catedrala Sf. Alexandru a devenit necropola domneasca, prin aducerea si asezarea in pronaos, a osemintelor si sarcofagului domnitorului Alexandru Dimitri Ghica. Osemintele au fost aduse de la Biserica "Ghica-Tei" din Bucuresti iar sarcofagul, de la Muzeul Militar National din Bucuresti.

Carol I - Rege al României

Inaugurarea Palatului Înaltei Curţi de Conturi

din Bucureşti * 11/23 mai 1899

Această medalie este confecţionată din

bronz şi are diametrul de 76 mm.

Palatul Curţii de Conturi a fost inaugurat în data de 11 mai 1889. Curtea de Conturi a fost înfiinţată prin Legea din 24 ianuarie 1864, publicată în Monitorul Oficial nr.18 din 24 ianuarie 1864, sub denumirea de "Înalta Curte de Conturi", pentru toată România, mai târziu fiinddesfiinţată prin Decretul nr.352 din 1 decembrie 1948. Prin Legea nr.2 din 28 martie 1973, publicată în Buletinul Oficial nr.44 din 30 martie 1973, a fost înfiinţată Curtea Superioară de Control Financiar care funcţiona pe lângă Consiliul de Stat. Legea a fost modificată prin Decretele nr.150 din 19 iunie 1974 şi nr.36 din 21 februarie 1981. Această instituţie a fost şi ea desfiinţată prin Decretul nr.94/1990. Actuala Curte de Conturi funcţionează în baza Legeii nr.94/1992 (publicată în Monitorul Oficial nr.224 din 9 septembrie 1992).

Carol I - Rege al României

În amintirea inaugurării

Palatului Universităţii din Iaşi

21 octombrie 1897

Această medalie este confecţionată din

argint şi are diametrul de 65 mm.

Carol I, Rege al României, Principe de Hohenzollern-Sigmaringen, pe numele său complet Karl Eitel Friedrich Zephyrinus Ludwig von Hohenzollern-Sigmaringen, (născut 10 aprilie 1839 la Sigmaringen şi decedat 10 octombrie 1914 la Sinaia) a fost domnitorul apoi regele României, care a condus Principatele Române şi apoi România, după abdicarea lui Alexandru Iona Cuza. Din 1867 a devenit membru de onoare al Academiei Române, iar între 1879 şi 1914 a fost protector şi preşedinte de onoare al aceleiaşi instituţii. În cei 48 de ani ai domniei sale (cea mai lungă domnie din istoria statelor româneşti), Carol I a obţinut independenţa ţării, căreia i-a şi crescut imens prestigiul, a redresat economia şi a pus bazele unei dinastii. A construit la Sinaia castelul Peleş, care a rămas una dintre cele mai vizitate atracţii turistice ale ţării. După războiul ruso-turc, România a câştigat Dobrogea, iar Carol a dispus ridicarea primului pod peste Dunăre între Feteşti şi Cernavodă, care să lege noua provincie de restul ţării.

Palatul Universităţii din Iaşi a fost construit între 1893-1897 pe locul fostului Teatru Mare de la Copou şi al şcolii de Belle-Arte. Planurile au fost realizate de arhitectul Louis Le Blanc. Piatra de temelie fost pusă la 28 aprilie 1892 în prezenţa A.S.R. Principelui Moştenitor Ferdinand. Inaugurarea clădirii a avut loc la 21 octombrie 1897, în timpul ministeriatului lui Spiru Haret, la ea participând regele Carol I, regina Elisabeta, primul ministru D.A. Sturdza şi rectorul N. Culianu. Pe perioada refugiului la Iaşi, universitatea a fost sediu pentru Ministerul de Război şi pentru Ministerul Învăţământului. De la înfiinţare şi până în decembrie 1933 a purtat denumirea „Universitatea din Iaşi”. Prin decretul regal nr. 3119, din 2 decembrie 1933 a primit titulatura de Universitatea Mihăileană din Iaşi. Prin decretul-lege 886, din 2 decembrie 1942 s-a numit Universitatea „Cuza Vodă”. Reforma învăţământului din 1948 a dus la o nouă modificare, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” În prima jumătate a secolului XX Universitatea s-a extins, fiind ridicate noi corpuri. Intrarea principală dă în „Sala paşilor pierduţi” decorată cu picturi semnate de Sabin Bălaşa. În faţa universităţii se află statuile lui A.D. Xenopol, pe locul unde fusese amplasat grupul statuar Mihai Eminescu, şi cea a lui Mihail Kogălniceanu. Dintre rectorii universităţii îi amintim pe N. Culianu, A.D. Xenopol, George Bogdan. Clădirea impresionează prin dimensiunile sale, fiind o clădire cu aproximativ 300 de săli.

Carol I - Rege al României

Inaugurarea Palatului Poştelor,

Telegrafului şi Telefoanelor

1901

Această medalie este confecţionată din

bronz şi are diametrul de 70 mm.

Palatul Poştelor este o clădire emblematică a capitalei , situată în colţul vestic al zonei istorice Lipscani, în faţa Palatului CEC, pe Calea Victoriei, sector 3. Edificiul a fost construit între anii 1894-1900, după planurile arhitectului Alexandru Săvulescu. Construit pentru a avea o destinaţie publică - poşta centrală, palatul are o arhitectură neo-clasică autoritară, specifică sediilor instituţiilor publice din România din secolul al XIX-lea. Începând din anul 1972, palatul este sediul Muzeului Naşional de Istorie a României, aici fiind expus tezaurul României şi o copie în mărime natură a celebrului monument „Columna lui Traian” din Roma. Palatul este construit pe vechiul amplasament al hanului Constantin Vodă - construit între anii 1692-1694 de domnitorul Constantin Brâncoveanu, pe locul în care era ridicată casa boierului Constantin Aga Bălăceanu. În anul 1847 hanul a fost distrus de un incendiu, iar între 1849-1862 au fost dărâmate ruinele clădirii. Pe fostul amplasament al hanului, în 1871, a fost ridicată o construcţie masivă din lemn în care a funcţionat la început Circul Hutterman, iar mai apoi circul Suhr. Construcţia improvizată din lemn, modestă ca arhitectură, a fost dărâmată în anul 1877, terenul viran rezultat prin dispariţia clădirii a fost cunoscut sub numele Piaţa Constantin Vodă. În anul 1894, se hotărăşte construirea unui sediu pentru Poşta Centrală a Bucureştiului, găzduit până în acel moment în casele Bărcănescu din strada uliţa Doamnei. Piatra de temelie a palatului a fost pusă în data de 24 octombrie 1894 de către Regele Carol I, iar inaugurarea lui a avut loc în toamna anului 1900. Până în anul 1972 palatul a găzduit sediul central al Poştei din Bucureşti. La nivelul anilor '60, Oficiul PTTR Bucureşti asigura o serie de servicii printe care: corespondenţă, mesagerii, mandate poştale, telegrame, abonamente radiofonice, convorbiri telefonice naţionale şi internaţionale, operaţiuni CEC, presă, filatelie. În interiorul palatului funcţiona şi un birou de voiaj al CFR. Începând cu anul 1972 în cadrul palatului a fost amenajat Muzeul Naţional de Istorie. Deoarece clădirea a fost afectată destul de grav în timpul cutremurelor, din 1940 şi 1977, clădirea necesita o reabilitare generală. Deoarece au lipsit fondurile realizării unei astfel de operaţiuni, reabilitarea a fost amânată până în anul 2002. Reabilitarea structurii de rezistenţă a început în iarna anului 2002, până în 2005 fiind executate aproximativ 50% din lucrările necesare. Conform estimărilor, finalizarea lucrărilor şi reabilitarea completă trebuiau să aibă loc în anul 2007. Palatul a fost construit după planurile arhitectului Alexandru Săvulescu, arhitect format la Paris la Ecole des Beaux-Arts. Ca arhitectură palatul reprezintă eclectismul târziu. Edificiul este construit într-o formă rectangulară, fiind format dintr-un subsol înalt , un parter şi două etaje. Construcţia prezintă şi o curte interioară. Spre străzile Stavropoleus, Poştei şi Franceză, construcţia prezintă fronturi compacte, iar spre Calea Victorie - faţada edificiului prezintă o monumentală colonadă dorică, sprijinită pe două pavilioane cu cupole şi un peron format din 12 trepte. Porticul deschis pe jumătatea înălţimii coloanelor, cu cele 10 coloane dorice - mutular angajate la pilaştri robuşti şi 9 travee, aseamănă clădirea cu Palatul Poştelor Federale din Geneva. Planşeul dintre etajele 1 şi 2 este puternic marcat în faţada clădirii cu ajutorul unui lintou construit în piatră. Sub lintoul faţadei, între antele zidăriei, sunt înscrise arce turtite. Deasupra cornişei principale a faţadei, formată din portic şi nivel angajat, se găseşte etajul al 2-lea, îmbrăcat în pilaştri dorici, prezentând şi piedestaluri pentru statui. Faţada este construită din piatră şi este ornată cu mai multe elemente sculptate, printre care: ancadramente, chei de boltă, console, figuri alegorice. Acest tip de faţadă este specifică instituţiilor deschise publicului, construite la sfârşitul secolului trecut.

_____________ooOoo____________