Epaminonda's Blog.....: LUMEA BANCNOTELOR LUMII

NOUA GUINEE

GERMANĂ

NOUA GUINEE

OLANDEZĂ

***

VORBE DE DUH

DE LA ÎNAINTAŞI

LOCUŢIUNI, MAXIME

ŞI PROVERBE LATINE

Vulnerant omnes, ultima necat. – Toate orele rănesc, ultima ucide.
E fructu arbor cognoscitur. – Arborele se cunoaşte după fructe.
Ego sum qui sum. - Eu sunt cel ce sunt.

__________________xxXxx_________________

CÂTEVA

MEDALII ROMÂNEŞTI

Informaţii generale despre medalistică

şi subiectul ei de studiu, medalia,

poţi citi în articolul

LE HAVRE - FRANŢA

(Regele Carol I, Regina Elisaveta, prinţul Ferdinand)

M.M.L.L. Regele şi Regina României

şi Alteţa sa Principele moştenitor * 1866 - 1891

10 mai 1891

Spre amintirea aniversării jubileului

de 25 de ani de domnie a regelui Carol I,

întemeietorul regatului român

Această medalie este confecţionată din

bronz şi are diametrul de 29 mm.

Carol I, Rege al României, Principe de Hohenzollern-Sigmaringen, pe numele său complet Karl Eitel Friedrich Zephyrinus Ludwig von Hohenzollern-Sigmaringen, (născut 10 aprilie 1839 la Sigmaringen şi decedat 10 octombrie 1914 la Sinaia) a fost domnitorul apoi regele României, care a condus Principatele Române şi apoi România, după abdicarea lui Alexandru Iona Cuza. Din 1867 a devenit membru de onoare al Academiei Române, iar între 1879 şi 1914 a fost protector şi preşedinte de onoare al aceleiaşi instituţii. În cei 48 de ani ai domniei sale (cea mai lungă domnie din istoria statelor româneşti), Carol I a obţinut independenţa ţării, căreia i-a şi crescut imens prestigiul, a redresat economia şi a pus bazele unei dinastii. A construit la Sinaia castelul Peleş, care a rămas una dintre cele mai vizitate atracţii turistice ale ţării. După războiul ruso-turc, România a câştigat Dobrogea, iar Carol a dispus ridicarea primului pod peste Dunăre între Feteşti şi Cernavodă, care să lege noua provincie de restul ţării.

Elisabeta de Neuwied (cunoscută ca Regina Elisabeta sau Elisaveta a României, nume complet: Elisabeth Pauline Ottilie Luise zu Wied, născută în data de 29 decembrie 1843 în Neuwied, Germania şi decedată la 18 februarie 1916 la Curtea de Argeş ) a fost întâia regină a României, soţia lui Carol I, primul rege român din renumita dinastie germană Hohenzollern, a fost o patroană a artelor, fondatoare a unor instituţii caritabile, poetă, eseistă şi scriitoare. Mai este deasemenea cunoscută sub numele de Principesa Elisabeth von Wied, iar ca patroană a artelor Carmen Sylva, şi ca fondatoare de instituţii caritabile a fost supranumită de oamenii din popor Mama răniţilor.

Ferdinand I, Rege al României, Principe al Romaniei, Principe de Hohenzollern-Sigmaringen, născut Ferdinand Viktor Albert Meinrad von Hohenzollern-Sigmaringen, (născut 24 august 1865 la Sigmaringen şi decedat 20 iulie 1927 la Sinaia) a fost rege al României din 10 octombrie 1914 până la moartea sa. Din 1890 a fost membru de onoare al Academiei Române , iar între 1914 şi 1927 a fost protector şi preşedinte de onoare al aceleiaşi instituţii.

(Regele Carol I şi Regina Elisaveta)

40 de ani de glorioasă domnie a

M.S.Regeleui Carol I * 1866 - 1906

În amintirea expoziţiei naţionale române 1906

În amintirea luării Griviţei şi eliberării Bulgariei - 1907

Alexandru II - Împăratul Rusiei

Carol I - Regele României

Această medalie este confecţionată din

argint şi are diametrul de 39 mm.

Alexandru al II-lea (născut la data de 29 aprilie 1818 la Moscova şi decedat la data de 13 martie 1881la Sankt Petersburg), fiul lui Nicolae I al Rusiei, a fost Ţarul (Împăratul) Rusiei de la 2 martie 1855 și până la asasinarea sa în anul 1881. De asemenea, a fost și Mare Duce al Finlandei și a revendicat titlul de rege al Poloniei.

Mărţişorul flotei naţionale a României - 1913

Vocea poporului - Vocea lui Dumnezeu

În ziua de 1 martie 1913, romancele purtau la rever, legat cu fir rosu-alb, un martisor mai neobisnuit. Aurite sau argintate, martisoarele aveau gravate pe fata un torpilor, iar pe verso inscriptia: “Martisorul flotei nationale romane. Vocea poporului, vocea lui Dumnezeu”, incrustata in marca tarii, cu coroana de fier a Regelui Carol I ca simbol central. Nu mai putin de 100000 de martisoare au fost vandute in cursul lunii februarie, facand concurenta serioasa fratilor Roller, comerciantii traditionali de martisoare fine, care aveau magazinul lor de ani de zile in strada Smardan. Si asta pentru ca, doar cu 50 de bani (pentru martisoarele argintate) si cu un leu (pentru cele aurite), romanul facea un gest de mare patriotism, fondurile astfel stranse fiind menite maririi flotei militare a Regatului. In plin conflict militar in Balcani – Romania inca era neutra, dar diferendul romano-bulgar avea sa vâre pana la urma si tara noastra in razboi – Regele Carol I ii chemase pe cetatenii tarii sa contribuie la constituirea unui fond destinat inzestrarii marinei militare. Conferinta ambasadorilor de la Londra, care cauta sa solutioneze criza din Balcani, nu promitea sa aduca decat un armistitiu, cel mult o pace fragila, iar Romania nu stia daca-si va putea permite neutralitatea pana la sfarsit. Mesajul Tronului a fost, in epoca, unul hotarat, cerand camerelor legiuitoare sa ia in calcul bugetul necesar pentru intarirea armatei. E si motivul pentru care, in decembrie, se deschide Subscriptia Publica pentru marirea marinei militare nationale. S-a tinut, chiar, o conferinta la Ateneu, care sa arate cetatenilor de ce este nevoie de aceasta flota, iar presa vremii s-a implicat si ea in stimularea simtamantului patriotic. “Sa marim si sa intarim flota militara a tarii”, scria ziarul Universul. “Ce trebuie pentru aceasta? Sa ne deschidem pungile cu totii, fara ezitare, ca un singur om, si sa oferim indata obolul nostru, oricat ar fi el.” Din subscriptia publica, pana la 1 martie, se adunasera aproape 150000 de lei (strangerea de fonduri avea sa continue insa si dupa martisor), iar primii 1000 de subscriptori care contribuisera cu cel putin 10 lei aveau dreptul de a “boteza” vasele ce urmau sa fie achizitionate. S-au organizat concerte, spectacole de teatru si chiar... spectacole de circ, in beneficiul flotei militare nationale. Functionarii publici, cadrele didactice si alte categorii profesionale au donat salariul lor pe o zi pentru largirea acestui fond. Insa una dintre cele mai interesante initiative a fost cea a asociatiei ofiterilor in rezerva din Ploiesti, care a emis ideea “martisorului pentru flota nationala”. S-a si intervenit la Ministerul de Razboi si la Ministerul de Interne, pentru ca aceste martisoare sa fie distribuite in toata tara, cu incepere de la 5 februarie. Comanda a fost de 100000 de bucati (50000 argintate si 50000 aurite). S-au strans, astfel, 75000 de lei; iar leul avea greutate, pe-atunci! Comitetul pentru distribuirea acestui martisor a fost format din deputatii I. Ionescu Quintus si Gh. Nicolaescu, apoi: Barbu Fotescu, George Nasopol, Gh. T. Danescu – proprietari si Gh. Danescu – agricultor, toti ofiteri in rezerva prahoveni. Acestia au constituit Comitetul flotei nationale al ofiterilor de rezerva si au continuat sa lucreze, in lunile urmatoare, in folosul inzestrarii marinei militare romane.

____________ooOoo___________