***
VORBE DE DUH
DIN ÎNŢELEPCIUNEA
ORIENTALĂ
______________xxXxx_______________
CÂTEVA INSIGNE
ŞI MEDALII ROMÂNEŞTI
Informaţii generale despre medalistică
şi subiectul ei de studiu, medalia,
Tehnician de frunte
M.A.I. - (Ministerul Afacerilor Interne)
Insignă - RPR
Această insignă, ca şi multe altele din acestă perioadă,
este confecţionată din metal mort, viu colorată, masivă şi
abundând de insemne ale regimului comunist.
Federaţiunea societăţilor române
de gimnastică, arme şi dare la semn
Sănătate şi românism
1 - 3 iunie 1913
Această medalie este confecţionată
din bronz şi are diametrul de 33 mm.
Statuia de pe avers infatiseaza o
lupoaica care alapteaza doi prunci, pe Remus si
Romulus, fii lui Marte, zeul razboiului, si ai preotesei Rhea Silvia, care au fost indepartati de unchiul lor, Amulius. Acesta preluase prin forta
conducerea cetatii Alba Longa de la fratele sau si bunicul pruncilor,
Numitor, si se temea ca mai tarziu Remus si Romulus vor revendica
puterea. Servitorului ce trebuia sa-i omoare i s-a facut insa mila de ei
si i-a lasat intr-un cos pe malul Tibrului. Romulus si Remus au fost
salvati de o lupoaica, care i-a adapostit intr-o pestera si i-a hranit.
Cand au crescut, au hotarat sa-si ridice propria cetate, Roma. N-au
reusit sa cada de acord cine sa o conduca si, intr-o incaierare, Romulus
l-a ucis pe Remus. Totusi, amandoi sunt considerati intemeietorii
Romei. Simbolul lupoaicei care ii alapteaza a fost folosit de-a lungul
timpului nu doar ca marca de nastere a cetatii, ci si ca insemn al unei
legiuni romane, emblema a Jocurilor Olimpice in 1960 si ca stema a
clubului AS Roma. Statuia originala din Roma, reprezentand doar lupoaica, a fost
initial datata ca fiind din secolul V i.Hr. O analiza tehnica recenta
i-a determinat insa pe unii cercetatori s-o plaseze in Evul Mediu. Fara
ca originea monumentului sa fie lamurita, se stie ca acesta a fost mutat
in Muzeul Capitolin in secolul XV. Tot atunci au fost creati si
adaugati lupoaicei cei doi prunci. Din secolul XVIII Roma a expus o
copie a ansambului si in aer liber, in Piazza Del Campidoglio. In urma cu aproximativ 100 de ani, italienii au inceput sa trimita
copii in alte tari, in special cele cu fond latin. Benito Mussolini, de
exemplu, s-a folosit de simbolul Lupoaicei in dorinta de a reface gloria
Imperiului Roman si, pentru a atrage bunavointa americanilor, le-a
donat la sfarsitul anilor ’20 cateva statui. Directorul Institutului
Italian de Cultura din Bucuresti, Alberto Castaldini, spune ca Lupoaice
au mai ajuns si in Franta, Spania, Macedonia, Argentina, Brazilia,
Suedia, Canada, Japonia, Libia si Tadjikistan. Romania a primit prima copie a Lupoaicei, cea din Bucuresti, in 1906,
cand aniversa 1.800 de ani de la cucerirea Daciei de catre Imperiul
Roman. Statuia a fost amplasata in cadrul marii Expozitii Nationale din
Parcul Carol, la Arenele Romane. Doi ani mai tarziu, dupa ce majoritatea
pavilioanelor din parc au fost desfiintate, a fost dusa in Piata Sfantu
Gheorghe (aproape de pozitia ei de azi), locul fiind denumit Piata
Romei. In 1931, statuia a fost mutata pe Dealul Mitropoliei, drept
celebrare a proaspetei amenajari a aleilor. A stat aici pana in 1965,
spune istoricul Ionel Zanescu de la Muzeul de Istorie Bucuresti, cand
comunistii, suparati ca multi din cei ce vin s-o vada intra si in curtea
Mitropoliei, au ascuns-o intr-un scuar plin de vegetatie din Piata
Dorobanti. Poate tocmai din cauza pozitiei ferite, Romulus si Remus au
fost furati in repetate randuri. Prin anii ’90, viceprimarul de atunci al sectorului 1, Razvan
Murgeanu, i-a adapostit o vreme la el in birou. In 1997, primarul
general Viorel Lis a mutat Lupoaica in Piata Romana, ca sa-i dea o
vizibilitate mai buna, dar nici aici statuia n-a scapat de incidente.
Fostul director al Administratiei Monumentelor si Patrimoniului
Turistic, Florin Necula, spune ca ansamblul a fost deteriorat in mai
multe accidente auto: „Cred ca unii voiau sa vada statuia mai de
aproape. Unii au vazut-o foarte de aproape, vreo trei cazuri am avut –
au intrat in soclul statuii. De aceea i-am pus niste stalpi de
protectie”. Astazi, monumentul se afla intr-un rond care, teoretic, e ferit de
masini. In aprilie, cand a anuntat ca muta statuia in Piata Sfantu
Gheorghe, primarul Oprescu a spus doar ca trebuie pusa mai bine in
valoare si ca s-a inteles in privinta noului amplasament cu ambasadorul
Italiei la Bucuresti, Mario Cospito, care ulterior l-a decorat pe
Oprescu in grad de Mare Ofiter. În România sunt vreo 24 de statui ale Lupei Capitolina, cele mai multe in Transilvania. Statuia din Bucuresti n-a fost singura primita de la italieni. In
perioada interbelica, pe cand Italia fascista redescoperea mitul Romei,
au ajuns in tara Lupoaicele din Cluj-Napoca (1921), Targu Mures (1924),
Timisoara (1926), Alba Iulia (1933) si Satu Mare (1936). In 1921, dupa
unirea Basarabiei si Bucovinei cu Romania, a fost trimisa o Lupoaica si
la Chisinau. Ea a fost distrusa odata cu invazia sovietica, dar
reinstalata in 1991, dupa o donatie a Ligii Culturale pentru Unitatea
Romanilor de Pretutindeni. Monumentul a fost dat jos din nou in 2005, pe
motiv de degradare. La sfarsitul anului trecut, dupa ce comunistii au
pierdut puterea, Lupoaica a fost reinstalata in fata Muzeului de
Istorie. Şi statuile din tara au avut o istorie zbuciumata. Cea din Cluj a
fost transferata temporar la Sibiu in timpul celui de-Al Doilea Razboi
Mondial, cand Transilvania de Nord se afla sub ocupatia Ungariei
horthiste. La fel s-a intamplat si cu statuia din Targu Mures, mutata la
Turda. „Acolo fusese asasinat Mihai Viteazul in 1601, locul avea o
semnificatie istorica”, spune istoricul Zanescu. Intre timp au aparut Lupoaice si in alte localitati din Mures:
Sighisoara, Reghin, Iernut si Ludus. Arhitectul sef al Sighisoarei, Ioan
Velicu, spune ca s-au pus in toate localitatile care au avut primari
din Partidul Unitatii Nationale Romane, ca un simbol al romanismului: „A
fost o comanda pe linie de partid, de Parlament, si au venit pe banda
rulanta. Asa statui nu erau inainte de Revolutie intr-un oras sasesc”. Alt judet in care prospera Lupa Capitolina e Bistrita-Nasaud, unde
medicul stomatolog Traian Gheorghe Dascal si-a pus in minte sa umple
toata Valea Somesului cu simbolul latinitatii. Are 71 de ani si din 2004
a amplasat deja Lupoaice in patru sate bistritene si inca una in Dej,
judetul Cluj, unde a si fost numit cetatean de onoare. Lupoaica din Alba Iulia a fost daruita in 1933 de municipalitatea
orasului Alessandria, din nordul Italiei. Cele doua localitati s-au
infratit in 2008, iar anul acesta Primaria din Alba Iulia le-a intors
serviciul italienilor si le-a trimis propria replica a monumentului.
Lupoaica din Zalau, judetul Salaj, dateaza din 1993, conform inscriptiei
de pe soclu. Mai sunt Lupoaice si in Galati (din 1996) si Constanta (2006), dar
cele mai multe raman in Transilvania. Explicatia istoricilor e pe de o
parte ca aici s-au gasit urme de romanitate, pe de alta parte ca s-a
simtit nevoia de afirmare a latinitatii.
Dimitrie S. Cesianu
născut 12 ianuarie 1853 - decedat 17 februarie 1898
Ca omagiu şi veşnică amintire,
din partea corpului telegrafiştilor poştali,
fostului Director general
în anii 1889 - 1892
Această medalie este confecţionată
din bronz şi are diametrul de 27 mm.
Mircea cel Bătrân * 1386 - 1418
Mircea Mare Voievod,
Domn al Ţării Româneşti, Herţei, Amlaşului şi Făgăraşului,
Domnul Banatului de Severin.
Stăpânitorul Silistrei şi Dobrogei
1394 - 1395 - 1396 - 1400 - 1413 - 1416
Această medalie este confecţionată
din argint şi are diametrul de 50 mm.
Mircea cel Bătrân (născut în anul 1355 şi decedat la data de 31 ianuarie
1418), voievod al Ţării Româneşti între 23 septembrie 1386 – noiembrie 1394 sau
mai 1935, şi încă odată între ianuarie 1397 – 31 ianuarie 1418, a fost un
domnitor al Ţării Româneşti. El a fost fiul lui Radu I şi fratele lui Dan I pe
care l-a urmat la tron după moartea acestuia. În actele oficiale apare ca „În
Hristos Dumnezeu, binecredinciosul şi de Hristos iubitorul şi singur
stăpânitorul, Io Mircea mare voievod şi domn....”. În istoriografia română
apare şi sub numele Mircea cel Mare.
_____________xxXxx____________
Germania - Acţiune - 1000 mărci - 1 aprilie 1902
Mecklenburgische Friedrich Wilhelm Eisenbahn Gesellschaft
Câteva ornamente decorative marginale
de pe acţiuni germane
con_dorul@yahoo.com
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu