+of+taur.jpg)
Deschid acum o serie de articole
prin care încerc să prezint
succint şi pe înţelesul oricui
marele proiect european,
acela de a convinge statele bătrânului continent
despre necesitatea acceptării
unei monede comune
pentru efectuarea de plăţi şi încasări.
A fost şi este încă o acţiune foarte
complexă şi adeseori dureroasă.
Dovadă este faptul că unele state europene
nu au aderat la moneda comună,
iar altele se gândesc să iasă din acest spaţiu.
Găsesc util să fac această prezentare
având în vedere că, se pare,
că de prin 2015 va face parte şi România
din spaţiul european cu monedă unică.
Euro (EUR sau €) este moneda comună pentru majoritatea națiunilor europene din Uniunea Europeană. Bancnotele şi monedele Euro au intrat în circulație pe 1 ianuarie 2002, deși valuta însăși a apărut în mod formal pe 1 ianuarie 1999. Sunt în circulație în șaptesprezece state membre ale Uniunii Europene, precum și în alte patru mici state europene (Monaco, San Marino, Vatican şi Kosovo. În tabelul de mai jos vezi statele membre ale zonei Euro, steagurile naţionale, populaţia statului respectiv şi anul adoptării monedei unice de către fiecare stat, iar mai jos o hartă a zonei comune a bancnotei Euro, în Europa.
Există şapte denominații distincte, fiecare având culoare și mărime diferită. Desenele pentru fiecare dintre ele au o temă comună evoluția arhitecturii europene în diverse perioade artistice. Partea frontală (sau recto) a bancnotei conține ferestre și porți (simboluri ale deschiderii), în timp ce pe verso se găsesc poduri (simboluri ale unirii „popoarelor europene între ele și a Europei cu restul lumii”). S-a avut grijă ca exemplele arhitecturale să nu reprezinte nici un monument existent la această oră, pentru a nu apărea controverse în alegerea monumentelor ce trebuiau reprezentate. Comune pentru toate bancnotele sunt steagul european, inițialele Băncii Centrale Europene în cinci versiuni (BCE, ECB, EZB, ΕΚΤ, EKP), o hartă a Europei pe verso, numele „euro” (în alfabetele grecesc şi latin) și semnătura a președintelui în exercițiu al BCE. Cele 12 stele ale UE sunt încorporate în fiecare bancnotă, cu desene realizate de artistul grafician austriac Robert Kalina.
Pentru alegerea desenelor, fusese organizat un concurs, la care au participat 44 de candidaţi, iar Consiliul European de la Dublin, din decembrie 1996, a anunțat numele artistului câștigător. Valorile nominale ale bancnotelor sunt 5, 10, 20, 50, 100, 200 şi 500 €. Dacă reversul monedei europene diferă de la ţară la ţară, bancnota
europeană este identică în toate statele europene care au adoptat mijlocul de
plată «euro». Totuşi ceva difera bancnota europeană. Litera din faţa seriei
bancnotei este specifică fiecărei ţări dupa cum urmează: Y-Grecia, Z-Belgia,
L-Finlanda, M-Portugalia, X-Germania, N-Austria, P-Olanda, R-Luxemburg,
S-Italia, T-Irlanda, U-Franta, V-Spania si J-rezervat Marea Britanie,
K-rezervat Suedia, W-rezervat Danemarca.
Ce va fi specific euroiului românesc şi când?
Bumbacul este
componenta de bază a hârtiei din care sunt fabricate bancnotele euro. Fibrele
de bumbac pur se înălbesc în apă la presiuni şi temperaturi ridicate. Pasta de
hârtie obţinută este trecută printr-o maşină de fabricat hârtie. Hârtia de
bumbac este procesată astfel în hârtie pentru bancnote. Urmează inserarea unor
elemente de siguranţă: filigran, fire de siguranţă. Când bancnota este expusă
unor surse de lumină, porţiunile mai groase se vâd mai întunecate, iar cele mai
subţiri mai transparente. Hârtia din bumbac asigură textura şi foşnetul
specifice, precum şi durabilitatea bancnotelor euro. În Uniunea Europeană
există 14 imprimerii pentru fabricarea bancnotelor euro. Acestea folosesc două
metode de imprimat: intaglio (care asigură o textură specială bancnotelor) şi
offset (imprimare simultană pe ambele feţe ale bancnotelor). În momentul în
care bancnotele părăsesc imprimeria, toate bancnotele au aceleaşi proprietăţi,
calitatea lor fiind identică. Din momentul în care sunt puse în circulaţie,
acestea se deteriorează, dar în mod diferit. Spre exemplu, bancnotele de 50
euro au o durată de 3 ani şi jumătate, în timp ce bancnotele de 5 euro au o
viaţă medie de 14 luni. Băncile centrale din statele membre au aparate de
sortat de mare viteză pentru verificarea bancnotelor depuse de băncile
comerciale şi societăţile de transport ale valorilor. Dispozitivele verifică
autenticitatea şi calitatea banilor în câteva zecimi de secundă. Bancnotele care
nu mai corespund normelor de calitate sunt distruse. Am încercat asiduu să identific podurile care au inspirat grafica reversului bancnotelor. Te las pe tine să apreciezi dacă aceste reprezentari grafice identificate corespund realităţii!
5 Euro
Dimensiuni: 120 x 62 mm
Culoare predominată: gri
Stil arhitectonic prezentat: clasic
Perioada: anterior secolului al V-lea
Apeductul (podul) Pont du Gard din Remoulins
Pont du Gard este un apeduct (sau pod) in Provence, sudul
Frantei, in apropierea localitatii Remoulins, nord-est de Nîmes, in apropiere de Avignon. Este folosit si in prezent
pentru trecerea fluviului Gard, pe acest apeduct ruland soseaua nationala D981.
Conform inscriptiei, datand din anul 19 i. Hr., Pont du Gard a fost construit
de catre generalul si vice-consulul roman Agrippa, prietenul si ginerele
imparatului Augustus. Insa unii arheologi pun la indoiala acest lucru.
Argumentele lor sunt cele care se refera la faptul ca rezolvarile tehnice folosite
la aceasta constructie pot sa provina doar din perioadele ulterioare. Se spune ca 1000 de muncitori au lucrat cinci ani pentru
construirea sa. Scopul sau a fost aducerea apei in orasul Nimes. Monumentul
este in patrimoniul mondial UNESCO si se afla amplasat pe 165 hectare de relief
mediteranean. Numele de “Pont du Gard” se traduce prin podul (raului) Gard.
Curios este faptul ca raul Gard nu exista de fapt sub acest nume, ci sub numele
de Gardon! Podul este construit pe 3
nivele. Are 49 m inaltime si 275 m lungime (si 35 de arcade pe ultima sa
sectiune). Pentru turisti el este accesibil numai la primul nivel. La origine, Pont
du Gard facea parte dintr-un apeduct de aproximativ 50 km care
transporta apa de la izvoarele de langa orasul Uzes catre orasul roman Nemausus (Nimes). El livra o cantitate de 20000
m³ de apa pe zi. S-a construit in intregime fara mortar. Blocurile din piatra
din care s-a construit (unele cantaresc chiar si 6 tone) sunt fixate intre ele
cu cleme din fier. Nu a mai fost folosit ca apeduct incepand cu sec. al 9-lea.
Din Evul Mediu pana in sec. al 18-lea, s-a folosit numai pentru traficul
pedestru. De-a lungul timpului, podul a suferit mai multe restaurari. Pentru a
facilita traficul de persoane, in 1743 s-a construit un pod nou, chiar langa
coloanele de la nivelul inferior. In 1998, Pont du Gard a fost lovit de inundatii care insa nu
l-au afectat serios. In anul 2000 s-au construit cladiri turistice adiacente si
zona a fost modernizata cu alei care inconjoara apeductul.
10 Euro
Dimensiuni: 127 x 67 mm
Culoare predominată: roşu
Stil arhitectonic prezentat: roman
Perioada: anterior secolele XIII - XV
Podul Jacques Gabriel din Blois, Franţa
Podul Jacques Gabriel din Blois, Franţa de peste râul Loara are lungimea de 283 de metri, o lăţime de 15 metri şi este constituit pe 11 arcade (deschideri). A fost construit între anii 1716 - 1724 sub comanda inginerilor de şantier Jean Baptiste de Regemortes şi Gabriel de Robert Pitrou, autorul proiectului fiind arhitectul francez Jacques Gabriel V.
20 Euro
Dimensiuni: 133 x 72 mm
Culoare predominată: albastru
Stil arhitectonic prezentat: gotic
Perioada: secolele XIII - XIV
Podul Mehmed Paşa Sokolovici din Vişegrad
Podul Mehmed Paşa Sokolovici este un pod istoric din orașul Vişegrad, peste râul Drina, din estul Republicii Srpska, una din cele două entități ce formează statul
Bosnia-Herţegovina. A fost construit în 1577 de către arhitectul curții otomane
Mimar Sinan din ordinal marelui vizir Mehmed Paşa Sokolovici, ca omagiu adus
regiunii din care provenea el și ca simbol al comerțului și prosperității În anul 2007 podul a fost inclus în lista de
patrimoniu internaţional UNESCO. Podul caracterizează apogeul arhitecturii
monumentale și ingineriei civile turcești. El numără 11 arce, care se întind
între 11 și 15 metri, și o rampă de acces în unghi drept cu patru arce pe malul
stâng al râului. Podul lung de 179,5 metri este o operă reprezentativă a lui Mimar Koca Sinan, unul dintre cei mai mari arhitecți și ingineri
ai perioadei otomane clasice, contemporan cu Renaşterea italiană, cu care opera
sa poate fi comparată. Sumarul UNESCO afirmă: Unica eleganță a proporțiilor și noblețea monumentală a
construcției în ansamblul ei sunt martore măreției acestui stil arhitectural. Construcția podului a durat între 1571 și 1577.
Mari renovări ale podului au avut loc în 1664, 1875, 1911, 1940 și 1950–52.
Trei dintre cele 11 arce ale sale au fost distruse în timpul Primului Război
Mondial, și cinci au fost deteriorate în timpul celui de al Doilea, dar au fost
ulterior restaurate.
50 Euro
Dimensiuni: 140 x 77 mm
Culoare predominată: portocaliu
Stil arhitectonic prezentat: renaştere
Perioada: secolele XV - XVI
Podul de peste râul Neckar din Heidelberg,
landul Baden-Wurtenberg, Germania
Podul de peste râul Neckar din Heidelberg, landul Baden-Wurtenberg, Germania a fost construit de inginerul german Karl Theodor (1742 - 1799) şi inaugurat în anul 1788. De-a lungul timpului a fost avariat de viiturile râului şi războaiele vremii de nouă ori şi refăcut de fiecare dată. Este susţinut de opt piloni şi asigură trecerea spre Castelul Heidelberg.
100 Euro
Dimensiuni: 147 x 82 mm
Culoare predominată: verde
Stil arhitectonic prezentat: baroc şi rococo
Perioada: secolele XVII - XVIII
Podul Carol din Praga
Podul Carol din Praga s-a construit în perioada 1357 - începutul secolului al XV-lea. Are 515 metri lungime, 9,5 metri latime şi 16 piloni (cu inaltimi intre 16 si 23 de metri) iar pavajul este la 13 metri deasupra raului Vltava. Incepand cu anul 1657 o strada unica de statui s-a dezvoltat in lungul podului. La inceput, statuile erau de fapt niste cruci iar in 1657 a fost adusa chiar si o cruce poleita cu bronz. Monumentele Golgoth, Fecioara necajita si Sf Ion Evanghelistul au fost adaugate in sec al XVII-lea. Crucea dintre al 6-lea si al 7-lea pilon marcheaza locul de unde, conform legendei, corpul unui sfant a fost aruncat in Vltava. Din secolul al XX-lea, replici moderne ale statuilor baroce au inlocuit vechile statui, cele originale fiind expuse la Muzeul National.
200 Euro
Dimensiuni: 153 x 82 mm
Culoare predominată: galben maro
Stil arhitectonic prezentat: fier şi sticlă
Perioada: secolele XIX - XX
Podul Notre-Dame, Paris
Podul Notre-Dame este situat în Paris pe braţul principal al râului Sena, şi a fost construit în anul 1853. Podul are o lungime de 106 metri şi lăţimea de 20 de metri. În anul 1912 podul a suferit o modificare în sensul că numărul de arcade a scăzut de la cinci la trei. În locul a două arcade centrale s-a montat o arcadă metalică, lungă de 60 de metri.
500 Euro
Dimensiuni: 160 x 82 mm
Culoare predominată: movi
Stil arhitectonic prezentat: modern
Perioada: secolele XX - XXI
Viaductul (podul) din Millau
Viaductul (podul) Millau este plasat pe teritoriul comunelor Millau şi Creissels, în departamentul Aveyron, Franța. Înainte de
construirea podului, traficul de pe autostradă cobora pe fundul văii râului Tarn, urmând drumul național 9, în apropiere de
Millau. Acest lucru producea aglomerație la începutul și sfârșitul vacanței de
vară. Podul traversează valea Tarn desupra celui mai jos punct al acesteia,
unind două dealuri de calcar, Causse du Larzac și Causse Rouge, dealuri plasate
în parcul natural regional Grands Causses. Autostrada A75 este una dintre cele
mai importante căi de comunicație care unesc sudul și nordul Franței.
Construcția sa a început în anul 1975 şi s-a terminat în 2004 odată cu
terminarea viaductului. Primele studii pentru construirea podului au început în
1998. Viaductul este declarat lucrare de utilitate publică pe 10 ianuarie 1995.
Alegerea soluției
hobanate (piloni şi ancore de oţel) propuse de consorțiul constructor este făcută pe 9 iulie 1996. A fost deci nevoie de nu mai puțin de opt ani
pentru a defini traseul și a alege soluția. Încă cinci ani au fost necesari
pentru alegerea constructorului. Piatra de temelie a fost pusă pe 14 octombrie
2001 și viaductul a fost pus în serviciu pe 17 decembrie 2004. Viaductul este un pod hobanat cu o lungime de 2460
m. Traversează râul Tarn la aproape 270 m altitudine. Tablierul, cu o lătime de
32 m, conține o autostradă cu 2 bezi și o bandă de urgență pe fiecare sens de
mers. Podul este susținut de șapte picioare prelungite prin piloni de 87 m
înălțime, de care sunt agățate cele 11 perechi de hobane (cabluri ancoră). Raza de curbură a podului este de 20 km, ceea
ce permite vehiculelor o traiectorie mai precisă decât în linie dreaptă.
***
VORBE DE DUH
DE LA ÎNAINTAŞI
LOCUŢIUNI, MAXIME
ŞI PROVERBE LATINE
- Tarde vanientibus ossa. – Pentru cei care vin târziu, oasele.
- Tempora mutantur et nos mutamur in illis. – Timpurile se schimbă şi noi cu ele.
- Tertium non datur. – O a treia nu există.
___________________xxXxx__________________
CÂTEVA
MEDALII ROMÂNEŞTI
Informaţii generale despre medalistică
şi subiectul ei de studiu, medalia,
poţi citi în articolul
LE HAVRE - FRANŢA
Carol I - Regele României şi Regina Elisaveta
Serbarea încoronării
X (10) mai MDCCCLXXXI (1881)
Proclamarea regatului român
XIV (14) martie MDCCCLXXXI (1881)
Această medalie este confecţionată
din argint şi are diametrul de 27 mm.
Carol I - Domnul românilor şi Elisaveta doamna
Spre serbarea naşterii prinţesei Maria
joi 27 august / 8 septembrie 1870
Carol I, Rege al României, Principe de Hohenzollern-Sigmaringen, pe numele său complet Karl Eitel Friedrich Zephyrinus Ludwig von Hohenzollern-Sigmaringen, (născut 10 aprilie 1839 la Sigmaringen şi decedat 10 octombrie 1914 la Sinaia) a fost domnitorul apoi regele României, care a condus Principatele Române şi apoi România, după abdicarea lui Alexandru Iona Cuza. Din 1867 a devenit membru de onoare al Academiei Române, iar între 1879 şi 1914 a fost protector şi preşedinte de onoare al aceleiaşi instituţii. În cei 48 de ani ai domniei sale (cea mai lungă domnie din istoria statelor româneşti), Carol I a obţinut independenţa ţării, căreia i-a şi crescut imens prestigiul, a redresat economia şi a pus bazele unei dinastii. A construit la Sinaia castelul Peleş, care a rămas una dintre cele mai vizitate atracţii turistice ale ţării. După războiul ruso-turc, România a câştigat Dobrogea, iar Carol a dispus ridicarea primului pod peste Dunăre între Feteşti şi Cernavodă, care să lege noua provincie de restul ţării.
Pentru servicii deosebite aduse
în apărarea ordinii de stat
medalie - RPR
Medalia Pentru servicii deosebite aduse în apărarea ordinii de stat se conferea numai ofiţerilor de securitate pentru merite deosebite în activitatea specifică. Această medalie s-a instituit în septembrie 1958.
Pentru servicii deosebite aduse
în apărarea orânduirii sociale şi de stat
medalie - RSR
Medalia Pentru servicii deosebite aduse în apărarea orânduirii sociale şi de stat se conferea numai ofiţerilor de securitate pentru merite deosebite în activitatea specifică. Această medalie s-a instituit după proclamarea RSR (1964).
_____________ooOoo____________
Jamaica - Certificat 20 de acţiuni - 9 iulie 1845
The Western Jamaica Connecting Railway
Câteva ornamente decorative marginale
de pe acţiuni bulgăreşti
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu