joi, 22 mai 2014

Ro - M - oN 64


CELE MAI RECENTE MONEDE
COMEMORATIVE 
EMISE DE CĂTRE
 BANCA NAȚIONALĂ 
A ROMÂNIEI 

În data de 14 aprilie 2014 Banca Naţională a României a lansat în circuitul numismatic un set de trei monede – 100 lei, 10 lei și 1 leu - dedicat aniversării a 175 de ani de la naşterea regelui Carol IAversul monedelor  redă un grup de imagini reprezentând momente și realizări din timpul domniei lui Carol I: Războiul de Independență, podul de la Cernavodă, restaurarea bisericii mănăstirii Curtea de Argeș și construirea castelului Peleș; stema României, anul de emisiune „2014”, inscripția „ROMANIA” și valoarea nominală a acestora. Reversul monedelor prezintă portretul regelui Carol I, semnătura acestuia și inscripțiile în arc de cerc „CAROL I” și „175 ANI DE LA NASTERE”. Prețul de achiziționare al setului de trei monede este de 1900 lei fără TVA.
Caracteristicile monedei de 100 lei sunt următoarele: valoare nominală – 100 lei, metal – aur, puritatea – 90%,  formă - rotundă, diametru – 21 milimetri, greutate: 6,452  grame, calitate -proof, cant – zimțat și tiraj – 250 de exemplare.
Caracteristicile monedei de 10 lei sunt următoarele: valoare nominală – 10 lei, metal – argint, puritatea – 99,9%,  formă - rotundă, diametru – 37 milimetri, greutate: 31,103 grame, calitate -proof, cant – zimțat, tiraj – 250 de exemplare în cadrul setului și încă 250 de exemplare la prețul unitar de vânzare – 310 lei fără TVA.
Caracteristicile monedei de 1 leu sunt următoarele: valoare nominală – 1 leu, metal – tombac cuprat, formă - rotundă, diametru – 23,5 milimetri, greutate: 23, 5 grame, calitate -proof, cant –zimțat și tiraj – 250 de exemplare.
Războiul de Independență al României este numele folosit în istoriografia  română pentru participarea Principatelor Unite în războiul ruso-turc din 1877 – 1888 . În urma acestui război, România a obținut independența față de Imperiul Otoman. La începutul domniei principelui Carol I, România era un stat mic, cu o suprafață de 121000 kilometri pătrați cu o populație de circa 5 milioane de oameni. Dezvoltarea economico-socială ca și aspirațiile naționale ale României erau grav afectate de statutul de stat vasal al Imperiului Otoman. În timpul domniei lui Cuza, statul român trecuse printru-un amplu proces de modernizare economică, socială și politică. Aceste transformări au contribuit la consolidarea luptei pentru independență, atât față de puterea suzerană, cât și de limitările impuse de marile puteri europene. După abdicarea lui Cuza, prin variate forme politice si diplomatice, s-a desfasurat prin intermediul românilor din străinătate o ampla activitate propagandistica pentru influențarea opiniei publice internaționale și crearea unui curent favorabil intereselor românești. În același timp, oamenii politici români au întărit legăturile cu reprezentanții mișcărilor de eliberare națională din Balcani. Guvernul român a adoptat la început o politică de neutralitate față de conflictele sudul Dunării și a depus eforturi diplomatice pentru recunoașterea independenței țării pe cale pașnică. Premierul român Lascăr Catargiu a trimis o notă diplomatică către puterile garante prin care afirma că Principatele Unite sunt separate de Turcia și nu fac parte din Imperiul Otoman. În aceeași notă, premierul român  declara că România se va opune armat oricărei încercări de violare a teritoriului național iar, într-un conflict general, România urma să coopereze cu puterile care îi vor garanta integritatea și drepturile statale. Iminența declanșării unui nou război între ruși și otomani a determinat guvernul român să negocieze cu reprezentanții Imperiului Rus la Livadia în septembrie 1876 condițiile trecerii armatei imperiale pe teritoriul național în drumul lor spre Dunăre. Cele două guverne au semnat la București  la 4 aprilie 1877 convenția prin care românii acordau „liberă trecere” trupelor țariste, în condițiile în care Imperiul Rus garanta apărarea și menținerea integrității teritoriale a României. Guvernul român a hotărât pe 6 aprilie 1877 să mobilizeze preventiv armatele permanent, teritorială  și cea de rezervă. Pe 25 aprilie, mobilizarea armatei a fost încheiată, iar organizarea trupelor s-a făcut conform planurilor de război. România a mobilizat peste 125000 de oameni, din care efectivele armatei operative a fost de 66000 de soldați, 12300 de cai și 190 de tunuri.  Pe data de 9 / 21 mai 1877 Mihail Kogălniceanu a proclamat independența României. A doua zi, actul a căpătat putere de lege prin semnarea lui de către principele Carol I. Guvernul român a hotărât încetarea plății tributului de 914000 lei, suma fiind direcționată către bugetul apărării. Dacă puterile europene au primit cu rezervă Proclamația de Independență (Franța) sau chiar ostilitate (Imperiul Otoman și Regatul Unit), opinia publică internațională a fost favorabilă luptei poporului român. Marele cartier general român a hotărât pe 11 iulie să răspundă cererilor rușilor și să faciliteze concentrarea de trupe țariste la Plevna prin trimiterea unei brigăzi de infanterie și a alteia de cavalerie la Nicopol. Pe 16 iunie primele unități române au traversat Dunărea și controlul orașului Nicopol a fost preluat în întregime de către români. Marele duce Nicolae a hotărât să atace cu toate forțele Plevna. Atacurile rușilor au fost respinse cu pierderi foarte mari de apărarea foarte hotărâtă a turcilor. Într-o telegramă cifrată, marele duce Nicolae s-a adresat princepelui Carol I cerându-i ajutorul: „Turcii, adunând cele mai mari mase de trupe la Plevna, ne zdrobesc. Rog să faci fusiune, demonstrațiune și, dacă se poate, să treci Dunarea cu armata după cum dorești. Între Jiu și Corabia demonstrațiunea aceasta este neapărat necesară pentru înlesnirea mișcărilor  mele”. Principele Carol I a acceptat propunerea marelui duce Nicolae să devină comandantul suprem al trupelor ruse și române de la Plevna. În seara zilei de 19 iulie, noi unități române au traversat Dunărea, iar artileria de pe malul stâng al fluviului și-a intensificat bombardamentele. Sus am postat o poză cu o parte a tabloului Atacului de Smârdan, operă a pictorului român Nicolae Grigorescu. 
Podul Regele Carol I (redenumit mai apoi Podul Anghel Saligny, pentru a-l onora pe Anghel Saligny, proiectantul şi executantul podului) a fost construit între anii 1890 şi 1895 pentru a asigura legătura feroviară între Bucureşti şi Constanţa. Guvernul român a iniţiat două concursuri internaţionale pentru proiectarea şi executarea podului. Suprastructura podului de peste Dunăre a fost proiectată de Gustave Eiffel a cărui firmă de antrepriză executase recent podurile metalice ale căii ferate de pe valea Prahovei. Neajungându-se însă la un acord, guvernul român a întrerupt tratativele cu firmele de antrepriză a lui Gustave Eiffel şi a încredinţat proiectarea şi realizarea podului Direcţiei Generale a CFR.  Începerea lucrărilor de execuţie a avut loc la data de 26 noiembrie 1890 în prezenţa regelui Carol I. Colectivul de proiectare şi de execuţie a fost condus de inginerul român Anghel Saligny. Întreaga linie ferată, inclusiv podurile, au fost executate cu cale simplă. Podul de peste Dunăre are o deschidere centrală de 190 metri şi alte 4 deschideri de 140 metri, alături de un viaduct cu 15 deschideri de 60 metri. Podul se află la 30 m peste nivelul apelor mari ale Dunării pentru a permite trecerea vaselor cu cele mai mari catarge. Podul peste Borcea cuprinde 3 deschideri de câte 140 metri și un viaduct cu 11 deschideri a 50 metri. În Insula Borcea, care în acea vreme constituia o baltă, pe care o traversa un tronson de 14 km al căii ferate, s-a mai realizat un viaduct de 34 deschideri a 42 metri. Cu rampele de acces, cei 4087,95 metri de poduri formau, la acea vreme, cel mai lung complex de poduri construit în România și al treilea ca lungime din lume. Deschiderea centrală de 190 m era cea mai mare din Europa continentală. Costul total al tronsonului de linie ferată Fetești-Cernavodă, inclusiv liniile de cale ferată și stațiile, a fost de 35 milioane lei aur. La capătul podului dinspre Cernavodă, în memoria eroilor căzuți în Războiul de Independenţă, a fost ridicat un impresionant monument din bronz, reprezentând doi dorobanţi. Dorobanţii şi stemele au fost realizate de sculptorul francez Léon Pilet (1836-1916), o parte din contravaloarea lor fiind suportată de ambasada franceză de la Bucureşti, ca un dar în cinstea regelui Carol I. Pilet a realizat mai întâi cinci modele diferite în miniatură, iar regele însuşi a ales modelul care a fost realizat pentru pod. Statuile au fost turnate în trei bucăţi la Lyon şi mai apoi îmbinate la faţa locului. 
Dorobanţul de pe partea nordică poartă semnătura autorului, alături de anul realizării (1895). Podul a fost inaugurat la 14/ 26 septembrie 1895 în cadrul unor mari festivităţi la care a participat regele Carol I. După ce s-a bătut ultimul nit, un nit de argint, s-a zidit documentul inaugurării şi s-a celebrat serviciul religios. Un prim convoi de încercare, format din 15 locomotive grele a trecut peste pod, cu o viteză de 60 km/h, urmat de un al doilea tren rezervat oaspeţilor cu o viteză de 80 km/h. În acest timp, Anghel Saligny a stat alături de şefii echipelor de muncitori care lucraseră la execuţia podului, într-o şalupă sub pod, aceasta pentru a garanta rezistenţa podului.

Castelul Peleş este un castel din Sinaia, România, construit între anii 1873 - 1914. Este considerat unul dintre cele mai frumoase din România şi din Europa. Castelul a fost construit la dorinţa regelui Carol I al României (1866 - 1914), după planurile arhitecţilor Johannes Schultz, Carol Benesch şi Karel Liman, şi a fost decorat de celebrii decoratori J. D. Heymann din Hamburg, August Bembé din Mainz şi Bernhard Ludwig din Viena. Castelul este unul dintre cele mai importante edificii de tip istoric din România, având caracter de unicat şi este, prin valoarea sa istorică şi artistică, unul din cele mai importante monumente de acest fel din Europacelei de a doua jumătăţi a secolului al XIX-lea. Principele Carol I, ales domn al României în 1866, vizitează pentru prima dată Sinaia în luna august a acelui an, rămânând încântat de frumusețea respectivelor locuri. Pe vremea aceea, Sinaia era un mic sat de munte, numit Podul Neagului. Domnitorul hotărăşte construirea unui castel într-un loc retras şi pitoresc: Piatra Arsă. Câţiva ani mai târziu, în 1872, el cumpără terenul (1000 de pogoane), iar lucrările încep în 1873. Mai întâi, lucrătorii au depus eforturi pentru a stăpâni elementele capricioase ale naturii, cum ar fi cursurile subterane de apă sau alunecările de teren. Celor 300 de muncitori care au lucrat aici le-au trebuit doi ani pentru terminarea amenajărilor; în tot acest timp, domnitorul a supravegheat personal, în detaliu, lucrările. În 1875 se pune piatra de temelie a castelului, sub care sunt îngropate câteva zeci de monede de aur de 20 de lei, primele monede româneşti cu chipul lui Carol I.. În 1883 are loc inaugurarea oficială a Peleşului, pe care domnitorul l-a văzut ca pe un „sediu” al noii dinastii. Iar aşezarea sa pe Valea Prahovei nu era întâmplătoare. Nu departe, la Predeal, era pe vremea aceea graniţa României cu Austro Ungaria. Însă, în viitor, după unirea Transilvaniei cu vechiul regat, castelul se va găsi chiar în inima ţării.

Mănăstirea Curtea de Argeş este o mănăstire din România situată în oraşul Curtea de Argeş.Ansamblul cuprinde biserica episcopală, unul dintre cele mai celebre monumente de arhitectură din Ţara Românească.Mănăstirea a fost construită de către domnitorul Neagoe Basarab (1512 - 1517) pe locul vechii mitropolii de la 1359. Pictura interioară, realizată de zugravul Dobromir, a fost terminată în anul 1526, în timpul domniei lui Radu de la Afumaţi. Ea este păstrată fragmentar în Muzeul Naţional de Artă din Bucureşti. Reparată de câteva ori, biserica a fost restaurată (1875 - 1886) de către arhitectul francez Andre Lecompte du Nouy,  discipol al lui Eugene Viollet le Duc, care i-a adus şi unele modificări care au diminuat valoarea istorică a monumentului.  

Carol I, Rege al României, Principe de Hohenzollern-Sigmaringen, pe numele său complet Karl Eitel Friedrich Zephyrinus Ludwig von Hohenzollern-Sigmaringen, (născut 10 aprilie 1839 la Sigmaringen şi decedat 10 octombrie 1914 la Sinaia) a fost domnitorul apoi regele României, care a condus Principatele Române şi apoi România, după abdicarea lui Alexandru Iona Cuza. Din 1867 a devenit membru de onoare al Academiei Române, iar între anii 1879 şi 1914 a fost protector şi preşedinte de onoare al aceleiaşi instituţii. În cei 48 de ani ai domniei sale (cea mai lungă domnie din istoria statelor româneşti), Carol I a obţinut independenţa ţării, căreia i-a şi crescut imens prestigiul, a redresat economia şi a pus bazele unei dinastii regale.

În data de 28 aprilie 2014 Banca Naţională a României a lansat în circuitul numismatic şi a pus în circulaţie două monede, 100 de lei și 50 de bani, dedicate aniversării a 650 de ani de la începutul domniei lui Vladislav I Vlaicu. Aversul monedelor redă valoarea lor nominală, inscripţia în arc de cerc „ROMANIA”, stema României şi anul de emisiune „2014”, iar pe fundal o compoziţie reprezentând Biserica Sf. Nicolae Domnesc din Curtea de Argeş. Reversul monedelor prezintă portretul Domnitorului Vladislav I Vlaicu, aversul şi reversul unui ducat emis de acesta, inscripţiile în arc de cerc „VLADISLAV I VLAICU” şi „1364”, respectiv anul urcării sale pe tronul Ţării Româneşti.
Caracteristicile monedei de 100 lei sunt următoarele: valoare nominală – 100 lei, metal – aur, puritatea – 90%,  formă - rotundă, diametru – 21 milimetri, greutate: 6,452  grame, calitate -proof, cant – zimțat, tiraj – 250 de exemplare, preț unitar de vânzare - 1520 lei fără TVA.
Caracteristicile monedei de 50 bani sunt următoarele: valoare nominală – 50 bani, metal – alamă, formă - rotundă, diametru – 23,75 milimetri, greutate: 6,1 grame, grosime la chenar – 1,9 milimetri, calitate - necirculată, cant - inscripţionat cu „ROMANIA” de două ori, cu steluţă între cele două cuvinte, tiraj – 1 milion de exemplare.
Vladislav I (1325 - 1377) a fost domnul Țării Românești între anii 1364 – 1377.  A fost fiul lui Nicolae Alexandru și al Klarei Dobokay (care provenea dintr-o familie de nobili maghiari) și frate al voievodului Radu I.Este cunoscut și sub numele de Vlaicu Vodă. A acceptat suzeranitatea maghiară, fapt pentru care a primit ca feude ținuturile Severinului, Făgărașului și Amlașului. Printre alte realizări, Vladislav I este primul voievod român care emite monedă, în preajma anului 1365. 
Emisiunile monetare atribuite domniei lui Vlaicu Vodă, practic primele monede românești propriu-zise, au fost bătute numai în argint, fiind clasificate astfel:
  • piese cu diametrul de 18 - 21 mm și greutatea medie 1,05 grame;
  • piese cu diametrul de 16 - 18 mm și greutatea medie de 0,70 grame;
  • piese cu diametrul de 14 - 16 mm și greutatea medie 0,35 grame.

Monedele din prima categorie aparțin unui sistem similar cu ducații  venețienii, din argint, bătuți începând cu anul 1202. Monedele din a doua categorie sunt echivalente cu dinarul unguresc al vremii.  Monedele din a treia categorie, purtând literele Б-Л însemnând  Vladislav  sunt cunoscute sub numele de bani, așa cum se numea anterior dinarul de argint al banilor (principilor) Slavoniei.
Denumirea de ban s-a păstrat în epoca modernă, în prezent numele fiind purtat de cel mai mic nominal circulant, moneda de 1 ban, a suta parte a leului românesc.
Biserica Domnească Sfântul Nicolae din Curtea de Argeș este ctitoria lui Basarab I (1310 - 1352), terminată în anul 1352, fiind cea mai veche ctitorie voievodală din Țara Românească. Picturile murale interioare, deosebit de valoroase, sunt realizate între anii 1364 - 1369. Construcția bisericii a început sub domnia lui Basarab I, ca să fie continuată de Nicolae Alexandru (1352 - 1364) și terminată o dată cu pictura murală, păstrată în mare parte până astăzi, sub domnia lui Vlaicu Vodă.  Arhitectura bisericii este una de tip bizantin, planul bisericii aparținând tipului “cruce greacă înscrisă”, varianta constantinopolitană, încheiată cu trei apside la răsărit. Ancadramentele din piatră sculptată ale ferestrelor datează din secolul al XVII când biserica a fost renovată. Ctitoria Basarabilor de la Curtea de Arges este de dimensiuni mari: dreptunghiul în care se înscrie conturul exterior al planului său are 14,55 x 23,50 m, iar înălțimea maxima atinge 23,00 m. Volumul interior, bine echilibrat, cuprinde trei încăperi distincte: un pronaos îngust (2,80 m), un naos spațios (11,80 x 12,40 m) și altarul compus dintr-o absidă mare, centrală, încadrată cu două absidiole. Naosul, încăperea principală și cea mai caracteristică a bisericii, cuprinde în mijloc patru stâlpi, dispuși în plan pe o formă pătrată. Prin intermediul acestora, interiorul este împărțit în trei compartimente lungi, trei nave: una mediană, largă, și două laterale, mai înguste, prelungite fiecare spre răsărit cu câte o absidă.

***

DOUĂ EPIGRAME
DIN VIAȚĂ
de CĂTĂLINA ORȘIVSCHI 
din Vama - Suceava  

SUBALTERNUL

Ne face dumnealui dovadă
Că nu-i bețiv și bea, de-o vreme, rar
Deoarece n-ar vrea să-și vadă
Directorul…  în dublu exemplar.

ÎNCORNORAȚII

În luptă dreaptă cerbul carpatin
De multe ori de coarne se desparte,
Dar nu mă dumiresc cum, din senin,
Ajung apoi…  bărbații să le poarte.

__________xxx__________

CÂTEVA INSIGNE 
ȘI MEDALII ROMÂNEȘTI

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în  articolul  "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini  reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani si apartenenţa la un club, de  identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificare asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.  

Insignă - Iași - România - 2000
Al III-lea Congres de chirurgie manuală
Al IV-lea Congres de microchirurgie 
Această insignă este confecționată din tombac aurit
și are diametrul de 60 milimetri.
În medicină chirurgia este specialitatea medicală care tratează bolile sau rănile prin intervenții instrumentale sau manual operative. Microchirurgia este o disciplină specifică, parte a chirurgiei și se practică pe porțiuni minuscule ale corpului, sub microscop.
Municipiul Iași este reședința județului Iași și principalul centru urban din nord-estul României. Iașii au fost capitala Moldovei în perioada 1564 - 1859, una dintre cele două capitale ale Principatelor Unite între 1859 - 1862 și capitala României între 1916 - 1918. Conform datelor recensământului din anul 2011 municipiul Iași număra 263410 locuitori și era astfel al patrulea oraș ca mărime din România. Iașii sunt centrul cultural, economic și academic al Moldovei. Peste 60000 de studenti trec pragul universitatilor din oras. Aici a fost fondată și funcționează prima universitate din România, Universitatea Al. I. Cuza, astăzi una dintre cele mai prestigioase instituții academice din țară, precum și alte patru universități publice și șapte particulare. Orașul Iași a fost menționat pentru prima oară într-un privilegiu comercial emis în 1408 de către domnul Moldovei, Alexandru cel Bun. Totuși, deoarece existau clădiri mai vechi de această dată (spre exemplu presupusa Biserică armeană construită în anul 1395), se crede că orașul este mult mai vechi, cel puțin cu câteva decenii înainte de această dată. Sus am postat stemele interbelică și comunistă ale municipiului Iași precum și o poză cu Primăria localității.

Insignă - Congresul național de științe medicale -1957 
Această insignă este confecționată din bronz emailat, este prevăzută cu baretă de prindere și are dimensiunile de 27 x 19 milimetri.

Primăria Viena 
oferită domnului inginer Anghel Negulescu,
primar al orașului Iași,
cu ocazia vizitei sale la Primăria din Viena
Această medalie este confecționată din bronz argintat
și are diametrul de 70 milimetri.
Primăria din Viena servește și ca sediu al guvernatorului și al Adunării bundeslandului austriac Viena precum și sediile Bibliotecii Municipale de Stat si al Arhivelor, care contin multe documente ce atesta trecutul istoric al Vienei.Clădirea primăriei a fost proiectată în stil gotic de către Friedrich von Schmidt și construită între anii 1872 și 1883. În vârful turnului central se află statuia unui om (Rathausmann), unul dintre simbolurile Vienei. Înălțimea maxima a edificului este de 100 metri. În fața primăriei se întinde un mare parc denumit Rathauspark, unde sunt amplasate mai multe statui. Primăria găzduiește, de asemenea, și un restaurant cu specific istoric.  

Întreprinderea de construcții  de mașini - Reșița - 1771
Întreprinderea de construcții de mașini - Reșița este înaintașa actualei Uzine de construcții de mașini din localitate. Complexul metalurgic Resita a fost fondat în 3 iulie 1771 prin darea în exploatare a primelor furnale şi forje şi reprezintă cea mai veche unitate industrială din România şi una din cele mai vechi din Europa. UCM Resita SA s-a infiintat in anul 1991 din fosta Întreprindere de Construcţii de Maşini Reşiţa (ICM Resita). Dupa Legea privatizarii (nr. 58/1991) la 10 iunie 1993, proprietatea a fost transferata in proportie de 70% catre Fondul Proprietatii de Stat si in proportie de 30% catre Fondul Proprietatii. Când intri pe poarta UCM Reşiţa te impresionează dimensiunea de dezvoltare a uzinei, care are 25 de hectare de hale şi se întinde pe o suprafaţă de 130 de hectare. La UCM totul este uriaş: halele de producţie, utilajele care ajung şi la 15 metri lungime şi înălţime, echipamentele pentru hidrocentrale care se produc aici şi care ajung să cântărească şi 120 de tone. UCM este un mamut industrial care s-a extins în toate direcţiile timp de două veacuri şi jumătate şi a devenit practic sinonim cu oraşul Reşiţa, platformele industriale ale uzinei fiind amplasate în trei regiuni diferite ale oraşului. Platforma veche este situată în partea de sus a oraşului şi are o secţie de motoare navale, una de servomotoare, alta de tratament termic, de mecanică grea, de generatoare mari, sculerie şi secţia diesel, unde se făceau motoare. Platforma a doua care este praf şi pulbere acum, unde erau sectoarele aşa -zise calde, oţelărie, turnătorie, neferoase, forje. Toate piesele turnate din oţel sau fontă, alamă, bronz. Acum nu mai e aproape nimic. Aceasta este platforma Câlnicel din cadrul UCM, construită între anii 75’ şi 83’. Cuprinde trei secţii, o secţie de prelucrări mecanice mari, secţia de sudură, secţia de generatoare mici până la 10 MW inclusiv motoare de toate tipurile. Înainte de ‘89 uzina de la Reşiţa dădea de lucru la peste 14.000 de oameni, însă odată cu prăbuşirea economiei interne de după Re­voluţie şi un management privat care într-un deceniu n-a reuşit să o rentabilizeze, în companie mai sunt astăzi 1590 de salariaţi şi aceia trăiesc cu grija că-şi vor pierde locurile de muncă. UCM a fost fondată în data de 3 iulie 1771 prin darea în exploatare a primelor furnale şi forje şi reprezintă cea mai veche unitate industrială din România şi una din cele mai vechi din Europa. Sus am postat logo-ul UCM Reşiţa. Sus am postat logo-ul Uzinei de construcții de mașini din Reșița.
Reșița (în maghiară Resicabánya, în germană Reschitz, în cehă Rešice, în croată Ričica), este capitala județului Caraș Severin din România, provincia Banat, care numără aproximativ 84000 de locuitori. Istoric, localitatea este atestată din secolul al XV-lea cu numele de Rechyoka și Rechycha. Cercetările arheologice au descoperit în acest spațiu urme de locuire din perioada neolitică, dacică și romană. Este menționată în 1673 cu numele Reszinitza, ai cărei locuitori plăteau impozite către pașalâcul Timișoarei, iar în anii 1690 - 1700 izvoarele o amintesc ca depinzând de Districtul Bocșei împreună cu alte localități din Valea Bârzavei. Conscripția din anul 1717 o menționează cu numele Retziza, având 62 gospodării impuse de către stăpânirea austriacă nou instaurată aici. Ea devine din 3 iulie 1771 locul de întemeiere a celui mai vechi și important centru metalurgic de pe continentul european. Odată cu nașterea uzinelor, se pun bazele Reșiței industriale. Sus am postat stemele comunistă și actuală ale orașului Reșița, iar dedesubt poza Primăriei din localitate.

Profesor Iuliu Hațieganu * 1885 - 1959
Omagiu fondatorului de școală
Institutul de medicină și farmacie - Cluj Napoca
Această medalie este confecționată din tombac, 
are diametrul de 60 milimetri, fiind opera
gravorului Mihai Fetița de la Monetăria statului.
Iuliu Hațieganu (1885 - 1959) a fost un medic internist roman recunoscut în mod special pentru cercetările făcute în domeniul tuberculozei. A format la Cluj o valoroasă școală de medicină internă. 
Astăzi, în semn de respect, Universitatea de Medicină și Farmacie din Cluj îi poartă numele. Iuliu Hațieganu a fost membru al Academiei Române și fratele politicianului Emil Hațieganu. 
Sus am postat logo-ul și o fotografie cu o parte a sediului central al Universității de Medicină și Farmacie din cluj.
Stema Cluj-Napoca
Cluj Napoca (până în 1974 Cluj; în germană Klausenburg, în magiarăKolozsvár, în dialectal săsesc Kleusenburch, în latină  Claudiopolis) este un municipiu reședință de județ și cel mai mare oraș al judeţului Cluj, ce numără aproximativ 310000 locuitori. În trecut a fost reședința Comitatului Cluj și una dintre capitalele istorice ale Transilvaniei. Numele de Cluj provine, cel mai probabil, din latinescu Castrum Clus, folosit pentru întâia oară în secolul al XII-lea pentru a desemna cetatea orașului medieval de aici. Toponimul Clus are semnificația de „închis” în latină și se referă la dealurile care înconjoară orașul. O altă ipoteză acceptată este aceea a provenienței numelui topic din germanul  Klaus sau din cuvântul Klause (însemnând «trecătoare între munți» sau din clusa «stăvilar, baraj»). Prima atestare documentară a unei așezări pe teritoriul de astăzi al Clujului a fost făcută de către geograful grec Ptolemeu, care a menționat aici una dintre cele mai însemnate localități din Dacia, cu numele Napuca. Cea dintâi atestare a Napocii romane datează din perioada imediat următoare războaielor de cucerire a Daciei,din anii 107 - 108, și constă dintr-o bornă militară, descoperită la Aiton, rezultată de la construcția unui drum strategic imperial. Prin decretul Consiliului de Stat nr. 194 din 16 octombrie 1974, semnat de Ceaușescu, municipiului Cluj i-a fost atribuit numele Cluj-Napoca, "pentru a eterniza denumirea acestei străvechi așezări - mărturie a vechimii și continuității poporului român pe aceste meleaguri. Sus am postat stemele orașului, de-a lungul vremurilor, și o poză cu Teatrul național din Cluj Napoca.  
_______________ooo_____________

Romănia - Acțiune - 250 lei 1927 
Codlea (denumire germană Zeiden)  

Câteva vignete de pe acțiuni franțuzești

con_dorul@yahoo.com

MOUSAIOS - 23.04.2014

MONEDE EURO DE COLECȚIE - AUSTRIA 29


Moneda euro de colecţie de mai sus celebrează Cretacicul. Atât aversul cât și reversul monedei prezintă diferiți dinozauri, animale din perioada Cretacicului. Moneda are următoarele caracteristici tehnice; valoarea – 20 euro, data emiterii – 19.03.2014, seria – Viața preistorică, formă - rotundă, diametru – 34 milimetri, greutate – 18 grame, metal – argint pur, calitate – proof şi tiraj – 50000 de exemplare.
Cretacicul reprezintă ultima parte a erei mezozoice, fiind marcată de dispariția celor mai mari animale terestre care au existat vreodată pe Terra, dinozaurii. Se presupune că un asteroid ar fi lovit Pământul acum circa 65,5 milioane de ani, și atunci au dispărut dinozaurii. Tot în această perioadă a început și fragmentarea continentului nordic Laurasia. La sfârșitul Cretacicului inferior a trăit cel mai feroce dinozaur, Tyrannosaurus Rex. Cretacicul a început acum 145,5 ± 4,0 milioane de ani și s-a sfârșit acum 65,5 ± 0,3 milioane de ani.

Moneda euro de colecţie de mai sus celebrează Cvartalul Linke Wienzeile, nr.38 din Viena. Moneda are următoarele caracteristici tehnice; valoarea – 100 euro, data emiterii – 07.11.2007, seria Art Nouveau, formă - rotundă, diametru – 30 milimetri, greutate – 16,22 grame, metal – aur pur, calitate – proof şi tiraj – 30000 de exemplare. 
Aversul monedei prezintă o clădire impresionantă a Vienei, în stil Art Nouveau, cu colț rotunjit, care leagă cele două aripi. Este Cvartalul Linke Wienzeile, nr.38, cu fațada de culoare cremă și decorată în aur. Colțul rotunjit este flancat la partea de sus de două femei cu mâinile la gură, sub formă de goarnă, ce transmit vești bune întregului oraș. Corpul de clădire rotunjit, care unește aripile clădirii, este opera sculptorului austriac Othmar Schimkowitz. Reversul monedei prezintă scara interioară și liftul clădirii, ambele bogat ornamentate în cel mai elegant stil Art Nouveau. 
În prim-plan, partea stânga este suprapus un exemplu dintre medalioane de aur ale lui Koloman Moser, alt artist austriac al stilului Art Nouveau, dintre cele aplicate pe fațada clădirii care leagă cele două aripi de clădire.

Moneda euro de colecţie de mai sus celebrează Arta lui Gustav Klimt. Moneda are următoarele caracteristici tehnice; valoarea – 50 euro, data emiterii – 19.02.2014, seria – Femeia în opera lui Klimt, designeri Mag.Helmut Andexlinger și Herbert Wahner, formă - rotundă, diametru – 22 milimetri, greutate – 10,14 grame, metal – aur pur, calitate – proof şi tiraj – 30000 de exemplare. 
Aversul monedei prezintă o reproducere după lucrarea Judith II (Salome), în care Klimt a revolutionat imaginea femeii, reprezentând-o ca salvatoarea lui Israel, ca femeia fatală care a folosit sexualitatea ei ca o armă. Judith II este o lucrare de picture, în stilul Art Nouveau, ulei pe pânză (178 x 46 cm), realizată în anul 1909, care se păstrează la Muzeul de Artă Modernă din Veneția.
Lucrarea Nuda Veritas, adevărul artistic, necompromis, de pe reversul monedei este exemplul perfect al  viziunii artistice a artistului austriac Gustav Klimt. Nudas Veritas este o lucrare, gen pictură alegorică, stil Art nouveau, ulei pe panza (240 x 64,5 cm) realizata in anul 1899, care se păstrează la Biblioteca naționala austriacă din Viena. 

***

VORBE DE DUH
DE LA ÎNAINTAȘI
NICOLAE IORGA (1871 - 1940)
scriitor, istoric, om politic și academician român 
  1. Când mă chemi la munca, să-ți văd sapa.
  2. Faima ruginește, dacă nu o cureți prin munca de fiecare zi.
  3. Cine se măsoară cu alții de dimineață până seara, nu e om mare și nici nu va putea să fie vreodată. 
__________xxx__________

CÂTEVA INSIGNE 
ȘI MEDALII ROMÂNEȘTI

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în  articolul  "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini  reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani si apartenenţa la un club, de  identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificare asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.  

Insignă - Al IX-lea Congres național de farmacie 
28 - 30 septembrie 1989 - Secretariat 
Conform Dicționarului explicativ al limbii române, farmacia este știința care se ocupă cu prepararea, păstrarea, controlul și distribuirea medicamentelor. Este o unitate specializată în care se păstrează, se distribuie, se vând și uneori se prepară medicamente. 
Insignă sportivă - F.C. Damila Măciuca (Fotbal club)
FC Damila este o echipă de fotbal din comuna Măciuca, județul Vâlcea care este susținută de către societatea comercială locală SC Damila SRL.  
 
SC Damila SRL este o societate comercială din satul Botorani, comuna Măciuca, importator direct si distribuitor autorizat al celor mai renumiti producatori de materiale de constructii si produse metalurgice din tara si strainatate, care a dezvoltat un model flexibil de afacere, prin imbinarea activitatilor comerciale si de distributie, cu activitati de servicii si productie. Sus am postat logo-ul SC Damila SRL din localitatea Măciuca.
Măciuca este o comună din judeșul Vâlcea, Oltenia, România. Comuna este așezată în sudul județului, la 15 Km nord de orașul Bălcești și este formată din 8 sate: Oveselu – centru de comună), Bocșa, Botorani, Ciocănari, Măciuceni, Măldărești, Popești, Ștefănești și Zăvoieni. Comuna numără aproximativ 1800 de locuitori. Sus am postat o fotografie cu unul din sediile societății comerciale Damila.

Insignă - Ion Nestor * 1905 - 1974
Această insignă are diametrul de 30 milimetri 
și cântărește aproximativ 9 grame, fiind opera 
gravorului Vasile Gabor de la Monetăria statului.
Ion Nestor (1905 - 1974) a fost unul dintre cei mai importanţi istorici şi arheologi români din secolul XX. Și-a făcut studiile secundare în oraşul natal, Focșani, şi pe cele universitare la Bucureşti, la Facultatea de Litere şi Filosofie, secţia filologie clasică. S-a specializat apoi în studiul preistoriei la Berlin şi Marburg (1928 – 1932), după care şi-a susţinut doctoratul cu o sinteză despre preistoria României, lucrare distinsă de Academia Română cu premiul „Vasile Pârvan”. Întors în ţară, arheologul Ion Nestor a desfăşurat o intensă activitate în cadrul Muzeului naţional de antichităţi (Institutul de Arheologie din Bucureşti), coordonând în decursul anilor cercetările de pe şantierele arheologice de la Glina, Sărata Monteoru, Zimnicea, Glăvăneştii Vechi, Corlăteni, Suceava, Dridu, Bratei, Păcuiul lui Soare. Din 1945 a desfăşurat şi o prestigioasă carieră didactică la Universitatea din Bucureşti. Prin cercetările şi studiile întreprinse, Ion Nestor a avutcontribuţii majore în domeniul periodizării culturilor neolitice şi eneolitice, a perioadei de tranziţie spre epoca metalelor. La data 2 iulie 1955 a fost ales membru corespondent al Academiei Române. Aprecierea din partea cercetătorilor străini s-a concretizat prin alegerea sa ca membru al Institutului Arheologic German, al Societăţii de Arheologie din Iugoslavia, al Consiliului permanent al Uniunii Internaţionale de Ştiinţe Pre şi Protoistorice, al Uniunii Internaţionale de Arheologie Slavă. Cercetător erudit, profesor exigent, om cu o personalitate puternică, Ion Nestor a lăsat o amintire de neşters asupra celor din preajma sa. Despre Ion Nestor, într-o împrejurare Zoe Petre a mărturisit: “Ion Nestor avea o minte de o subtilitate dialectică rarissimă... mama zicea că are o inteligenţă ca de diavol…”. 

Ion Nestor * 1905 - 1974
100 de ani de la începutul cercetărilor arheologice 
Sărata Monteoru - Județul Buzău * 1895 - 1995
Această medalie are diametrul de 60 milimetri 
și cântărește aproximativ 110 grame, fiind opera 
gravorului Vasile Gabor de la Monetăria statului.
Arheologia  este studiul  activitatiilor umane din trecut si se aplica  prin recuperarea și analiza culturii materiale și datelor de mediu ce ne parvin din urmă, care includ  artefacte , arhitectura și peisaje  culturale. Arheologia este eficienta  si utila atunci cand  sunt cerccetate societățile preistorice , atunci când nu există înregistrări scrise. 99 % din istoria omenirii cuprinde intervalul dintre paleolitic până la apariția scrierii . Ea are mai multe obiective, care variază de la studierea evolutiei umane la  evoluția culturală. Disciplina implică topografie, excavare și în cele din urmă, analiza datelor colectate, pentru a afla mai multe despre trecut. Arheologia este știința care studiază civilizațiile și culturile umane vechi și relațiile acestora cu mediul înconjurător, prin documentare și prin căutarea, culegerea, analizarea și interpretarea urmelor materiale rămase. 
Sărata-Monteoru este o stațiune balneară situată în zona central-vestică a județului Buzău, Muntenia, România, la aproximativ 14 km distanță de orașul Buzău. Localitatea aparține administrativ de comuna Merei și a fost întâi cunoscută între localnici pentru apele tămăduitoare ale izvoarelor sărate. Localitatea este cunoscută și pentru cultura Monteoru, o cultură arheologică datând din epoca bronzului, reprezentată printr-o mare așezare aflată în apropiere de marginea de est a satului de astăzi, pe dealul Cetățuia, unde Ion Nestor a condus un șantier de cercetare arheologică. Sus am postat o fotografie cu Vila Monteoru din stațiunea buzoiană Sărata-Monteoru. 

Expoziția națională de maximafilie - Brașov 1990
Societatea română de filatelie tematică și maximafilie
Asociația filatelică din Brașov
Această medalie are diametrul de 60 milimetri. 
Maximalia este pasiunea și știința de a colecționa cărți poștale ilustrate pe care se găsesc aplicate mărci și ștampile în strânsă concordanță de subiect, loc și timp cu ilustrația.
Datând ca așezământ din anul 1292, Biserica „Sf. Nicolae” domină, prin dimensiunile sale impresionante, Scheii Brașovului. Biserica a fost ridicată în piatră începând din anul 1495 de către localnici cu ajutorul domnitorului Țării Românești, Neagoe Basarb. Biserica a fost renovată în perioada interbelică prin grija localnicilor, ea păstrând fresce executate de către marele pictor Mișu Pop. În cimitirul bisericii este îngropat Nicolae Titulescu.

Iancu de Hunedoara * 1441 - 1456
Castelul Huniazilor 
Iancu de Hunedoara (1407 - 1456) a fost o personalitate dominantă a istoriei româneşti din veacul al XV-lea. A fost voievod al Transilvaniei în anul 1441, guvernator al regatului Ungariei între 1446-1453, apoi căpitan suprem al Ungariei şi al Transilvaniei între 1453-1456. A scris file de glorie în istoria luptei antiotomane a popoarelor Europei sud-estice. Iancu de Hunedoara a desfăşurat o activitate diplomatică şi militară intensă în anii în care Imperiul Otoman urca spre apogeu, dând asalturi decisive asupra ultimei rămăşiţe a Imperiului Bizantin, Constantinopolul. A depus eforturi pentru închegarea unei coaliţii creştine care să oprească înaintarea otomanilor cu o oaste de cruciadă şi a fost cel dintâi comandant de oşti din Europa care a reuşit să îl înfrângă pe cuceritorul Constantinopolului, sultanul Mahomed II, la Belgrad în anul 1456. A fost tatăl regelui Matei corvin,  cel mai mare rege al Ungariei. 
Castelul Huniazilor (Corvinilor sau Corvineștilor) este cetatea medievală a Hunedoarei, unul din cele mai importante monumente de arhitectură gotică din România. Este o construcție impunătoare, prevăzută cu turnuri, bastioane (fortificații cilindrice sau poligonale, construite de obicei la colțurile unei fortărețe.) și un donjon (tmul principal și cel mai bine fortificat). Acoperișurile sunt înalte și acoperite cu țiglă policromă. Castelul a fost restaurat și transformat în muzeu. Cetatea a fost una dintre cele mai mari și vestite proprietăți ale lui Ioan de Hunedoara. Construcția a cunoscut în timpul acestuia însemnate transformări, servind atât drept punct strategic întărit, cât și drept reședință feudală. Cu trecerea anilor, diverșii stăpâni ai castelului i-au modificat înfățișarea, îmbogățind-ul cu turnuri, săli și camere de onoare. În curtea castelului, alături de capela zidită tot în timpul lui Ioan de Hunedoara, se află o fântână adâncă de 30 de metri. Conform legendelor, această fântână ar fi fost săpată de trei prizonieri turci, cărora li s-a promis libertatea dacă vor ajunge la stratul de apă. Dar după 15 ani de trudă, când au terminat fântâna, stăpânii nu s-au ținut de cuvânt. Se spunea că inscripția de pe zidul fântânii inseamnă „Apă ai, inima n-ai”. În realitate, conținutul descifrat de specialiști este Cel care a scris această inscripție este Hasan, care trăiește ca rob la ghiauri, în cetatea de lângă biserică.

____________ooo_____________

PERSONALITĂȚI POLITICE
PE BANCNOTELE LUMII
Egipt - 1 pound 1950 
Farouk a fost un rege al statului egiptean, care a trăit între anii 1920 - 1965 și a condus între anii 1936 - 1952.

Câteva vignete de pe acțiuni spaniole

con_dorul@yahoo.com

MOUSAIOS - 22.05.2014