miercuri, 22 iulie 2020

MONUMENTE ALE EROILOR BUZOIENI DIN COMUNELE FLORICA, LARGU ȘI LOPĂTARI



1.  Florica este o comună din județul Buzău formată numai din satul de reședință cu același nume. 
Comuna se află în sudul județului, în câmpia Bărăganul Călmățuiului și este străbătută de șoseaua județeană DJ203C, care o leagă către vest de Mihăilești și spre est de Pogoanele. La recensământul din anul 2011 comuna număra 1597 locuitori, în scădere față de recensământul anterior (anul 2002 – 1631 locuitori), dintre care: români – 96,86% și restul – necunoscută sau altă etnie. Componența confesională a comunei buzoiene Florica astăzi se prezintă aproximativ astfel: ortodocși – 97,62% și restul – nedeclarată sau altă religie. Satul Florica a luat ființă în anul 1879, în privința acestei date nu există nici o îndoială deoarece actul ce atestă întemeierea satului se păstrează încă în Arhiva comunei Mihăilești. Această afirmație este confirmată în lucrarea părintelui Mircea Trif unde scrie următoarele: „satul Florica este atestat ca datând din anul 1879, odată cu Legea rurală din 1878, denumită Legea însurățeilor, conform cu art. 5 și 6 din Legea rurală din 1864. Acest eveniment de parcelare a pământului și pădurilor, a stabilirii hotarelor unui sat mare cu 250 de familii este atestat în actele fostei primării a comunei Florica, dosar nr.1/1879 pe baza contractului cu numărul 1461”. Într-o lucrare recentă, întocmită de Prefectura județului Buzău, se menționează: „Satul Florica are o istorie aparte de celelalte sate ale comunei Mihăilești. În urma aplicării Legii rurale cunoscută și ca Legea însurățeilor în 1879 s-a stabilit pe raza comunei formarea unui sat cu 250 de familii”. Aici, în noul sat, mai mulți țărani din comunele Chiojdu-Mic, Colți, Păltineni, Sibiciu, Nehoiu, Viperești, Lapoș și din alte sate din județul Prahova au fost împroprietăriți cu câte „9 pogoane în câmp, un pogon loc de casă, un pogon izlaz fiecare”. Satul a fost botezat după Florica Poenaru, fiica inginerului Constantin Poenaru, care s-a ocupat cu hotărnicia satului înaintea înființării lui. De-a lungul vremii localitatea a făcut parte din mai multe comune, dar a fost și comună de sine stătătoare, desființată și reînființată, ultima dată în anul 2004. În curtea localnicului Ștefan Daniel există un monument funerar-monument istoric de interes județean, datând din secolulal XVIII-lea.
 
În centrul localităţii Florica, lângă biserica ce poartă hramul “Cuvioasa Parascheva” şi în imediata apropiere a şcolii, în anul 1982, locuitorii au ridicat un monument “În amintirea eroilor din localitatea Florica căzuţi pe câmpurile de luptă pentru întregirea neamului”. Monumentul, un obelisc cu o cruce de metal în vârf, este susţinut de un postament în trei trepte şi protejat de un gard din metal. Pe monument sunt înscrise numele eroilor. Pentru cei căzuţi în Primul Război Mondial se arată că “Voi aţi fost strămoşii noştri şi v-aţi jertfit la Jiu şi Mărăşeşti”, iar pentru cei pieriţi în luptele din cel de Al Doilea Război Mondial se aminteşte că,“Departe aţi murit de-ai voştri, fără un mormânt şi o cruce, curajul vostru ne-nfricat în minte îl vom duce”
2.  Largu este o comună din județul Buzău, care include și satul Scărlătești. Comuna se află în sud-estul județului, în Câmpia Română, pe malul drept al râului Călmățui. 
Prin comună trece șoseaua județeană DJ214A, care o leagă spre est de Rușețu și spre vest de Luciu. De asemenea, prin comună trece și calea ferată București – Urziceni – Făurei, pe care comuna este deservită de halta Sătucani. La recensământul din anul 2011 comuna număra 1526 locuitori, în scădere față de recensământul anterior (anul 2002 – 1790 locuitori), dintre care: români – 96,78% și restul – necunoscută sau altă etnie. Componența confesională a comunei buzoiene Largu astăzi se prezintă astfel: ortodocși – 96,85% și restul – necunoscută sau altă religie. Trei obiective din comuna Largu sunt incluse pe lista monumnetelor istorice de interes local. Două dintre ele sunt situri arheologice și unul este monument de arhitectură. Lângă Largu, primul sit arheologic este pe movila „La Popină III”, unde s-au descoperit o așezare neolitică aparținând culturii Boian (mileniile al VI-lea–al V-lea î.e.n.), o așezare eneolitică din cultura Gumelnița (mileniul al IV-lea î.e.n.), o așezare din epoca migrațiilor (secolele al III-lea–al IV-lea e.n.) și o necropolă aparținând culturii Cerneahov din perioada migrațiilor (secolul al IV-lea). Al doilea sit arheologic aflat tot în zona satului Largu, în punctul „Cornu Malului”, este o necropolă sarmatică din secolele al III-lea–al IV-lea e.n. Monumentul de arhitectură este biserica Sfântul Ilie din satul Largu, biserică ce datează de la 1817.
 
În memoria eroilor din primul război Mondial în localitatea buzoiană Largu a fost ridicat un monument pe care au fost înscrise numele a 20 de eroi, printre care maiorul N. Nedelcu, căzut la Oituz. Acest monument s-a deteriorat în timp şi în locul său, lângă căminul cultural, a fost construit un altul, în formă de obelisc cu cruce, aşezat pe un postament în trepte, placat cu marmură, drept “Cinste eroilor din comuna Largu din primul şi al doilea război mondial 1916- 1941”. Inscripţia precizează în continuare că, “Acest monument este făcut prin străduinţa primarului comunei, Nicolae Bardaş, între anii 1996-2000”. La inscripţionarea monumentului nu s-a ţinut cont de realitatea istorică, eroii nu au fost împărţiţi pe evenimentele în care şi-au pierdut viaţa, tuturor li s-a atribuit gradul de sergent, iar unii au fost omişi, cum este cazul maiorului Nedelcu, căzut în luptele de la Oituz, în Primul Război Mondial. Acestea sunt erori nescuzabile domnule primar, și dacă doriți s-ar putea remedia. Un erou de seamă al comunei este maiorul Popescu Nicolae, mort pe frontul de Est, decorat post-mortem cu Ordinul “Mihai Viteazu”. 
3.  Lopătari este o comună din județul Buzău, care include și satele: Brebu, Fundata, Luncile, Pestrițu, Plaiu Nucului, Ploștina, Potecu, Săreni, Terca și Vârteju. 
Comuna se află pe cursul superior al râului Slănic, în zona montană. Comuna este traversată de șoseaua județeană DJ203K, ce o leagă spre est și sud, de Mânzălești, Cernătești și spre vest, pe un traseu dificil și puțin practicabil, de Gura Teghii. Altitudinea maximă este în vârful Furu Mare, la 1414 metri. La recensământul din anul 2011 comuna număra 4242 locuitori, în scădere față de recensământul anterior (anul 2002 – 4515 locuitori), dintre care; 97,4% - români și restul – necunoscută sau altă etnie. Componența confesională a comunei buzoine Lopătari astăzi se prezintă aproximativ astfel: ortodocși – 97,4% și restul – nedeclarată sau altă religie. Trei obiective din comuna Lopătari sunt incluse pe lista monumentelor istorice de interes județean, toate ca monumente de arhitectură de interes local. Toate se află în satul Lopătari și datează de la începutul secolului al XX-lea: casa Constantin Roșioru, casa Gh. Crăciun și casa Ionică Stemate.
 
Până în prezent în comuna buzoiană Lopătari nu a fost ridicat un monument solid în memoria eroilor satului. Totuși în satul Luncile, lângă biserica satului cu hramul “Sfântul Nicolae” a fost ridicată în memoria eroilor o cruce de lemn, acoperită, aşezată pe un postament din piatră şi beton, în trepte. Pe cruce este sculptat Iisus Hristos răstignit. Cam puțin, domnule primar.

xxx

DE LUAT AMINTE
O EPIGRAMĂ PROPRIE 
O VORBĂ DE DUH
DE LA UN ÎNAINTAȘ
UN DIALOG EPIGRAMATIC 

___________xxx___________ 

CÂTEVA MEDALII
ȘI INSIGNE ROMÂNEȘTI 

Informaţii generale despre medalistică  şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul  "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.
Insigna - Congresul A.R.L.U.S. 1945
(Asociaţia Română pentru strângerea Legăturilor cu Uniunea Sovietică)
A.R.L.U.S. este prescurtarea de la Asociaţia Română pentru strângerea Legăturilor cu Uniunea Sovietică, o asociaţie al cărei scop declarat era cunoaşterea reciprocă şi promovarea legăturilor de prietenie dintre România şi URSS. Iniţiativa de înfiinţare a acestei asociaţii a aparţinut unui grup de intelectuali "de stânga", care se aflau în vizită în casa profesorului Constantin I Parhon, în seara zilei de 20 octombrie 1944, devenită apoi "Ziua Prieteniei româno-sovietice". Din această asociaţie au făcut parte Traian Săvulescu, Dina Cocea şi multi alti intelectuali. Mihail Sadoveanu a fost chiar preşedinte iar Lascăr Catargiu, vicepresedinte al ARLUS. Deasupra am postat o fotografie cu sediul ARLUS din București, strada Batiște, nr.14, astăzi sediul ARCUB. 
 
În pozele de deasupra îţi prezint un carnet de membru al ARLUS precum şi câteva timbre ale epocii care promovau Asociaţia ARLUS.
 
Fundația Colonel Ioan Baciu 
"Dăruind vei dobândi"
"Fundația "Colonel Ion Baciu" este compusă din membri ai  Inspectoratului Județean de Poliție Bihor, militari și civili,  și are ca scop strângerea de fonduri în scop caritabil în vederea ajutorării unui copii și familii nevoiașe din județul Bihor. Astfel cetățenii bihoreni în nevoie și necaz primesc periodic și de sărbători pachete cu alimente și îmbrăcăminte. 
 
Colonel Ioan Baciu 1936 - 1993
Fundația "Colonel Ioan Baciu" 
Inspectoratul de poliție al județului Bihor
Ioan Baciu (1936 - 1993) s-a născut într-o familie de ţărani gospodari bihoreni din Tilecuş, devenind, în 1958, ofiţer în cadrul Serviciului Judiciar din Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Bihor, unde a participat la elucidarea unor cazuri complexe la nivelul judeţului. După puţină vreme, tânărul locotenent Baciu s-a mutat la Biroul Judiciar al Poliţiei municipiului Oradea, unde a muncit vreme de trei decenii cu dăruire de sine, pasiune şi înalt profesionalism, părăsind compartimentul spre cele veşnice, cu gradul de colonel. Pentru a cinsti memoria sa, în cadrul Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Bihor a luat fiinţă asociaţia care îi poartă numele.  
Insigna - C.C.T.A. (Concursul cercului tehnico aplicativ)
(orientare turistică)
 
Cercurile tehnico aplicative (C.T.A.) erau forme de pregătire specială în cadrul formațiunilor de pregătire militară a tineretului pentru apărarea patriei (P.T.A.P.). Pentru a înțelege contextul apariției formațiunilor PTAP să nu uităm că, urmare a creării NATO (1949), la 14 mai 1955, din inițiativa Uniunii Sovietice, apare al doilea bloc militar (Pactul de la Varșovia, semnat de toate statele comuniste) în scopul apărării colective împotriva unei agresiuni externe. Cu toate acestea, la data de 20 august 1968 o forță militară a Pactului de la Varșovia (formată din 23 divizii sovietice și 6 din partea altor țări comuniste) invadează Cehoslovacia pentru a înăbuși mișcarea  reformatoare de acolo, împotriva URSS. E de reținut că România nu a participat la această acțiune, supărând rău de tot “prietenul de la răsărit”. O invazie asemănătoare celei din Cehoslovacia era iminentă și în România. La data de 15 noiembrie 1968 în România se adoptă Legea nr. 33 care a instituit pregătirea tineretului pentru apărarea patriei. Conducerea acestei pregătiri a fost încredințată UTC-ului, sprijinit de mai multe structuri administrative, militare și civile. Toți băieții și fetele cu vârste incluse între 18 – 20 ani erau incluși în formațiunile de PTAP. Pregătirea consta în pregătire militară generală, cunoașterea armelor de nimicire în masă și a modului de protecție împotriva lor, apărare locală antiaeriană, pregătire sanitară și de prim ajutor precum și pregătire de specialitate, în cadrul cercurilor tehnico-aplicative de pe lângă unitățile militare. Tinerii purtau pe timpul pregătirii o uniformă albastră asemănătoare cu cea a gărzilor patriotice (dar care era  kaki) iar manualele după care se pregăteau erau asigurate de către Ministerul Apărării Naționale. Adeseori se organizau tabere și concursuri pe tematici specifice. Pentru stimularea tinerilor participanți la pregătire se acordau diplome, medalii, insigne și alte stimulente. Mai jos prezint câteva insigne cunoscute ale cercurilor tehnico-aplicative din acea vreme. În pregătirea militară a tineretului noțiunea de orientare are conotații de topografie generală cum ar fi; citirea unei hărți, orientarea în teren cu și fără hartă, folosirea aparatelor simple de orientare, observare (busola, binoclu, luneta), aprecierea distanțelor și unghiurilor în teren, deplasarea după azimut, etc).  
 
Floarea de colț este o specie de plantă declarată monument al naturii încă din anul 1933. Floarea de colț (Leontopodium alpinum) – o adevarată perlă a munților noștri, de o frumusețe aparte și totodată cea mai rară din întreaga floră montană, crește în munții calcaroși, în pajiștile de pe versanții abrupți și însoriți sau pe stâncării. Întâlnită în România pe stâncile aproape inaccesibile omului din Munții Vrancei, Munții Bucegi, Munții Făgărașului, Munții Maramureșului, Rodna, Obcinele Bucovinei, Masivul Ceahlău, Retezat, Godeanu, floarea de colț este simbolul iubitorilor de drumeție la munte. În tradiția populară românească, reprezintă un simbol al dragostei și se spune că bărbații își demonstrau dragostea, îndemânarea și curajul, culegând o floare de colț de pe stâncile ascuțite ale munților și oferind-o iubitelor. Această ”steluță” este, totodată, simbolul tinereții, al tuturor virtuților și harurilor sufletului omenesc. Din cer, peste crestele munților și peste colții de stâncă aplecați peste văgăuni și prăpăstii, se pornesc ploi de steluțe albe, catifelate. Sunt florile zânelor, care împodobesc munții. Floarea de colț, denumire alternativă Floarea reginei este o specie de plante erbacee, perene, din genul Leontopodium, familia Asteraceae. Planta este înaltă de 5 – 20 centimetri și are inflorescența compusă din capitule, înconjurate de numeroase bractee lungi, alb - argintii, lânos - păroase. Inflorescența este îmbrăcată cu frunze păroase, unele mai mari, altele mai mici și care iau forma unei steluțe.Aceasta este formată până la zece inflorescențe cu numeroase și minuscule flori, încadrate de 5-15 bactee albe, dispuse radiar, ce dau întregului ansamblu înfățișarea unei flori. Planta este acoperită cu peri catifelați, argintii, ce îi conferă o eleganță deosebită. Perioada de înflorire este iulie - august. Crește în munți calcaroși, în pajiști de pe versanți abrupți și însoriți sau pe stânci.   
Concursul socialist de șah...
Arad - Timișoara 1948

Mai jos prezint o legendă legată de sportul minţii – şahul;  Legenda povestește că Regele Vishtaspa al Persiei a devenit extrem de plictisit de viaţă pentru că a realizat tot ce şi-a dorit: el era plin de triumf în războaie, sătul de vânătoare, obosit de intrigile şi plăcerile de la curtea sa. 
Regele suferea de plictiseală şi până la urmă a oferit o recompensă nelimitată celui care l-ar fi făcut să îşi recapete interesul pentru viață. Nimeni nu a reuşit până când a apărut Zarathushtra cu tabla de joc originală. El l-a invatat pe rege regulile și cum să îl joace şi, prin el, a demonstrat regelui toate regulile universului și ale vieţii. El le-a interpretat ca nimeni altul, aşa cum nici un jucător de şah din zilele noastre nu ar putea şi regele a fost foarte satisfăcut iar interesul său pentru viată a renăscut. După aceea el l-a rugat pe Zarathushtra să îi ceară orice şi-ar dori şi a promis că dorința îi va fi îndeplinită. Zarathushtra a dorit să îl învețe pe rege o lecţie prin care să nu mai fie megaloman încât să creadă că poate oferi cuiva chiar orice işi doreşte. Zarathushtra i-a spus regelui că îşi doreşte un lucru simplu si modest: Un bob de grâu pe primul pătrăţel al tablei, două boabe pe cel de-al doilea, 4 pe cel de-al treilea și tot aşa dublând cantitatea anterioară până când toate cele 64 pătrățele vor fi pline cu boabe de grâu. Regele a râs şi a promis că îi va trimite lui Zarathushtra grâul în câteva zile, gândindu-se că a fost prost să ceară câteva boabe de grău când ar fi putut cere aur si o adevarată comoară. Le-a spus oamenilor săi să calculeze cantitatea de grâu şi să i-o trimită lui Zarathushtra. A fost surprins când, după câteva săptămâni aceştia au venit la el şi i-au spus că ar trebui să trimită o cantitate de grau care nu exista în tot imperiul. Chiar dacă ar fi adunat tot grâul din tot imperiul ar fi fost a suta parte din a suta parte a cantităţii promisă lui Zarathushtra. Regele a fost şocat să audă aceştea şi şi-a dat seamă că nu îşi poate ţine promisiunea. A trimis dupâ Zarathushtra şi i-a spus cât de ruşinat este. Zarathushtra i-a spus că nu vrea grâul ci că a vrut doar să îl înveţe pe rege o lecţie şi apoi s-a retras inapoi în pădurea lui. 
Zarathustra (Zoroastru, 628 - 551 î.Hr.) a un fost profet, coordonator al religiei din anticul Iran, după unele izvoare un personaj istoric zeificat.
Ecaterina de Brandenburg - Principesă a Transilvaniei
Produsul medalistic de mai sus este un medalion oval din metal comun, dimensiuni 43,1 x 34,2 milimetri, realizat în anul 1629, care o celebrează pe Ecaterina de Brandemburg, principesă a Transilvaniei pentru scurt timp. Pe avers este redat chipul principesei Ecaterina de Brandenburg cu privirea ușor spre dreapta și pe trei laturi (stânga, dreapta și deasupra) este aplicată inscripția: “CATH.D.C.N.M.B.S.R.I. ET. TRAN. PRIN”.(?) Pe revers se distinge cu dificultate o trasură trasă de un cal și deasupra, printre nori, un înger. Pe trei laturi (stânga, dreapta și deasupra) este aplicată inscripția: “TANDEM. B. ONA. CAVSA. TRIVMPHAT.” (?)
 
Ecaterina de Brandeburg a fost principesă a Transilvaniei în perioada anilor 1629 – 1630 ce s-a născut la 28 mai 1604 și a decedat la 27 august 1649. La 2 martie 1626 s-a căsătorit cu principele Transilvaniei Gabriel II Bethlen ce a desemnat-o succesoarea sa în iunie 1626. După decesul principelui (care nu a avut copii), survenit la 25 noiembrie 1629, soția sa Ecaterina de Brandenburg a preluat regența Transilvaniei pe o perioada scurtă, între 16 noiembrie 1629 și 28 septembrie 1630. A încercat în van să se impună, timp de un an, pe tron, sprijinindu-se pe favoritul său, Ștefan Csaky, comite de Cluj, și încercând să treacă principatul sub sceptrul lui Ferdinand al II-lea. Însă a fost forțată de Dietă să renunțe la 21 septembrie 1630. A avut dreptul, ca principesă demisionată, să citească în fața Dietei din Sighișoara actul de numire al noului principe – Gheorghe Rakoczy I. Ulterior Ecaterina s-a retras în Germania, unde a și murit.
 
Insigna - Bidepa 1756
Activitatea principală a societății BIDEPA este aceea de a asigura paza și protecția bunurilor beneficiarilor săi. Firma, cu sediul în București (Strada Mihăileni, nr. 22-24, Sectorul 1) s-a inființat în anul 1991 și a dobândit o experiență  vastă în acest domeniu atât național cât și internațional (Iraq, Afganistan). Pentru a oferi servicii la standarde ridicate personalul Bidepa utilizează tehnică avansată pentru a asigura clienților săi siguranța de care aceștia au nevoie. În cadrul departamentului de cercetare și dezvoltare, inginerii de la Bidepa proiectează și produc în mod constant dispozitive și echipamente ce sunt înglobate în procedurile și măsurile de securitate pe care societatea le implementează în obiectivele sale. BIDEPA se prezinta clientilor sai ca o companie integrata, in plina expansiune, inregistrand o cifra de afaceri de peste 10 milioane euro, un numar de peste 2.500 salariati, specialisti in domeniu, precum si un numar de peste 2.000 beneficiari. Datorita cunostintelor tehnice acumulate in decursul anilor, BIDEPA este una din cele mai importante companii din acest sector. Performantele tehnice ale sistemelor electronice de semnalizare si monitorizare, operativitatea actiunilor de interventie si monitorizare, profesionalismul si eficienta personalului, tarifele practicate, situeaza firma BIDEPA in randul societatilor preferate ca parteneri de afaceri in domeniul asigurarii serviciilor integrate de paza. Tinand cont de solicitarile pe care ni le adresati, va recomandam si va consiliem sa alegeti cele mai potrivite solutii de securitate (fie paza umana, fie sisteme tehnice specializate, fie o combinatie a acestora), astfel incat resursele financiare investite sa fie valorificate cat mai eficient.

___________ooOoo___________

O ACȚIUNE ROMÂNEASCĂ
Acție lei cinci mii 5000 cinci mii lei 
Institutul de credit și economii "GORUNUL" 
Societate pe acțiuni - Aiud

Detaliu vignetă de pe o acțiune românească

Detaliu vignetă de pe o bancnotă fantezie
din Guineea olandeză

con_dorul@yahoo.com

MOUSAIOS - 22.07.2020

marți, 21 iulie 2020

MINUNI ALE ARHITECTURII MONDIALE - 30


1.  Hotel Unique este, fără îndoială, unul dintre cele mai bune hoteluri din São Paulo - Brazilia. O agenție nord americană l-a declarat ca cel mai bun hotel din Bazilia. 
Hotelul face parte din lanțul hotelier de lux Preferred Hotels fiind proiectat de arhitectul brazilian Ruy Ohtake, a cărui viziune era crearea unei structuri asemănătoare navei. Cu ajutorul ferestrelor uriașe, a reușit cu siguranță, făcându-l o icoană arhitectonică în São Paulo și în întreaga lume. Hotel Unique este situat în cartierul Jardim Paulista, o zonă exclusivistă din oraș, foarte aproape de parcul Ibirapuera - perfect dacă vrei să mergi jogging dimineața sau să mergi după amiaza la Muzeul de Artă Modernă. Multe celebrități braziliene petrec adesea la Sky Bar pe acoperiș. Hotelul pare, să se joace cu simțurile tale, cu ascensoare închise la negru și coridoare întunecate, camere albe crocante și piscine colorate - un verde și un albastru în interior și unul roșu pe acoperiș, și peste tot muzică subacvatică.Cu un design atât de singular, hotelul ocupă un întreg bloc, iar fațada, completată de mai mulți palmieri, nu va trece niciodată neobservată. La sosire, este greu să nu fii impresionat de plafoanele înalte și de simțul pur al spațiului. În ciuda faptului că există o serie de piese de artă independente, o mulțime de zone de ședere, The Wall Bar și o bibliotecă, zona din hol încă se simte liniștită și cu siguranță nu este ocupată. Unele camere de hotel urmează curba clădirii, făcându-le să preteze chiar și pentu diverse jocuri. Băile sunt împărțită în două zone distincte și spațioase: una cu cadă și chiuvetă, iar o altă zonă pentru duș și toaletă. Însă adevărata problemă este divizorul de tip ușă al garajului pe care îl poți ridica și să ai o întreagă zonă de dormitor-baie, făcându-l să se simtă și mai spațios. 
Pe acoperiș există o piscină cu gresie roșie, loc ideal relaxare și priveliște. Hotelul oferă, de asemenea, o saună, o baie de aburi și o sală de gimnastică complet echipată, care oferă vedere la piscina interioară și la alunecarea apei. Pentru o experiență și mai relaxantă, este Salonul Spa, cu camere de tratament pentru una sau două persoane. Restaurantul este modern, cu multă lumină naturală și, împreună cu Skye Bar, constituie punctul central al hotelului.
2.  Clădirea Gehry din Dusseldorf – Germania a dat personalitate portului orașului. Aceste turnuri sunt deformate, sunt strâmbe, se împletesc și sunt pline de unghiuri și colțuri. Sunt cu adevărat imposibile și, în realitatea lor imposibilă, modelează imaginea noului port din Düsseldorf: cele trei clădiri proiectate de arhitectul american Frank O. Gehry în partea de jos a bazinului portului, „Neuer Zollhof”, formează un ansamblu unic – o capodoperă arhitectonică inconfundabilă. 
Clădirile Gehry, cum sunt numite în Düsseldorf, au fost finalizate chiar înainte de împlinirea mileniului și au devenit reperul modern al capitalei de stat, aidoma vechiului turn, aflat la câteva sute de metri în jos, care a rămas reperul tradițional și popular al fostului scaun al curții. Astfel, Frank O. Gehry, superstarul californian în lumea globală a arhitecturii, și-a lăsat amprentele inconfundabile la Düsseldorf. Componentele multiple ale celor trei clădiri dau naștere la întrebări și explicații, atrag atenția și trezesc curiozitatea, din nou și din nou. Ansamblul portuar din Gehry a devenit cea mai frecvent admirată, discutată și fotografiată clădire din oraș. Prima privire se îndreaptă spre formele confuze, neobișnuite privirii. Curbe, unghiuri ciudate, fațade distorsionate, rame proeminente pentru ferestre, la toate aparițiile inserate la întâmplare în pielea ondulată a clădirii. Iritat și curios, ochiul se plimbă peste formele curbe, șerpuitoare, asimetrice, care par a fi fost făcute din plastilină de către copii creativi. La o a doua privire, ochiul percepe clădirile ciudate una după alta, una lângă alta: similare și totuși absolut diferite. Înălțimi și trepte diferite, aliniamente și proiecții diferite creează trei clădiri solitare care se combină cu o imagine de ansamblu. Unicitatea fiecărui turn este accentuată în special de alegerea materialului pentru pielea exterioară. Primul turn este redat fără probleme în alb pur, și este totuși destul de neobservat lângă casa B, care este acoperit cu foi argintii strălucitoare argintii. Suprafața lor, îndoită peste tot, reflectă lumina soarelui în sclipiri interminabile. Și în sfârșit, cel de-al treilea turn cu fațada din cărămidă dă un aspect extrem de modern arhitecturii bizare.Analizând detaliile structurale ale turnurilor, problemele constructive ridicate de proiectarea lui Gehry devin evidente. Deși planificate și modelate cu o vedere specială către exterior, interiorul celor trei clădiri trebuia să fie funcțional. Calculele pentru pereții și pardoselile de sprijin au fost realizate cu ajutorul unui program specializat de proiectare asistată de calculator. Clădirile pot părea înclinate din exterior - interiorul lor este funcțional și simplu. 
Chiar și atunci când pereții exteriori sunt înclinați, cât mai multe unghiuri drepte sunt obligatorii în scopuri practice. Multe  cheltuieli au intrat în calculul pentru construcția celor aproape 1600 de ferestre din cele trei clădiri. Ideea lui Gehry de a introduce fiecare fereastră într-o cutie pentru a contracara diferitele înclinații și unghiuri a fost fantastic de simplă - dar nu atât de simplu de realizat. Marea varietate de forme ale pereților exteriori a necesitat modele extrem de detaliate. Drept urmare, trebuiau proiectate, fabricate și instalate 1531 de ferestre individuale.Agenții de publicitate și media își au birourile în clădirile Gehry, consultanți în management și designeri de modă lucrează ușă în ușă.
3.  Gherkin Building, denumiri alternative 30 St Mary Axe, Swiss Re Building sau The Gherkin, este un zgârie-nori comercial din districtul financiar primar al Londrei, City of London. 
Clădirea de 41 etaje și înaltă de 180 de metri a început a fi construită în anul 2001 și a fost inaugurată în anul 2004. Edificiul s-a născut pe locul Băncii Baltice și Camerei de Transport ce au constiuit obiectivul atacului terorist irlandez (I.R.A.) din anul 1992. Clădirea devenită unul dintre cele mai recunoscute exemple ale arhitecturii contemporane ale orașului Londra a fost proiectată de companiile Norman Foster și Arup Group și construită de compabia Skanska. Denumirea Gherkin a fost dată clădirii încă din anul 1999 și are legătură cu aspectul extrem de neortodox al planului. Proiectul noii clădiri a satisfăcut dorința autorității de planificare de a menține peisajul stradal tradițional al Londrei, cu străzile sale înguste. Ocupantul principal al clădirii este Swiss Re, o companie globală de reasigurare. Turnul este astfel cunoscut uneori sub denumirea de Swiss Re Building, deși acest nume nu a fost niciodată oficial. Clădirea folosește metode de economisire a energiei care îi permit să utilizeze doar jumătate din puterea pe care o consumă un turn similar. Golurile din fiecare etaj creează șase coloane care servesc ca sistem de ventilație naturală pentru întreaga clădire, chiar dacă focarele necesare la fiecare al șaselea etaj întrerup „coșul de fum”. Arhitecții promovează geamurile duble în casele rezidențiale, ceea ce evită convecția ineficientă a căldurii în intervalul relativ restrâns dintre geamuri, dar turnul exploatează acest efect. Sistemul de ventilație al clădirii scoate aerul cald din clădire pe timpul verii și încălzește clădirea iarna folosind încălzirea solară pasivă. Conform unui design realizat de Arup, structura sa perimetrală complet triangulată face clădirea suficient de rigidă, fără întăriri suplimentare. În ciuda formei sale generale de sticlă curbată, pe clădire există o singură bucată de sticlă curbă, capacul în formă de lentilă la vârf. Pe nivelul superior al clădirii (etajul 40), există un bar pentru chiriași și oaspeții lor, cu vedere panoramică asupra orașului. Un restaurant funcționează la etajul 39, iar camerele private de luat masa sunt la etajul 38. Ascensorul principal al clădirii ajunge doar la etajul 34 și de aici până la etajul 39 există un lift “împingător”. Clădirea are o scară de marmură și un lift pentru persoane cu dizabilități, care duce vizitatorul până la barul din cupolă. Clădirea este vizibilă pe distanțe mari: de la nord, de exemplu, poate fi văzută de pe autostrada M11, de la 32 kilometri depărtare. 
De la finalizare, clădirea a câștigat o serie de premii pentru arhitectură. În octombrie 2004, arhitectul a primit premiul Stirling 2004. Pentru prima dată în istoria premiului, judecătorii au fost unanimi. În decembrie 2005, un sondaj asupra celor mai mari firme de arhitecți publicate în 2006, BD World Architecture 200, a votat turnul drept cea mai admirată clădire nouă din lume. În septembrie 2006, clădirea a fost scoasă la vânzare cu un preț de 600 de milioane de lire sterline. În data de 21 februarie 2007, IVG Immobilien AG și firma de investiții din Marea Britanie, Evans Randall, au finalizat achiziția comună a clădirii pentru 630 de milioane de lire sterline, ceea ce o face cea mai scumpă clădire de birouri din Marea Britanie. În noiembrie 2014, Gherkin a fost scos din nou la licitație și achiziționat pentru 700 de milioane de lire sterline de către grupul Safra, controlat de miliardarul brazilian Joseph Safra. 

xxx

DE LUAT AMINTE
UN DIALOG EPIGRAMATIC
O VORBĂ DE DUH
DE LA UN ÎNAINTAȘ
O EPIGRAMĂ PROPRIE

________xxx________ 

 O MEDALIE, O PLACHETĂ 
ȘI CÂTEVA INSIGNE
DIN JUDEȚUL CONSTANȚA

Informaţii generale despre medalistică  şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul  "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc. 

Conform  DEX (Dicţionarului explicativ al limbii române),  PLACHETA este o medalie pătrată sau dreptunghiulară, care, de obicei, are o singură faţă modelată cu desene, basoreliefuri sau inscripţii şi  se oferă ca recompensă la concursuri, alte întreceri de orice fel sau în semn de recunoştinţă faţă de meritele unor personalităţi. Placheta face parte din categoria generală a medaliilor. Medalia îşi are originea în monedele comemorative. Este confecţionată cel mai adesea din metal (aur, argint, bronz, etc). Numele "medalie" derivă din latinescul metallum, fiind preluat de toate popoarele romanice - de italieni (medaglia), francezi (medaille) şi spanioli (edala).
Centrul de scafandri - Romanian navy
Ziua Scafandrului Român este sărbătorită anual în data de 1 octombrie. Sărbătoarea a fost instituită cu ocazia înființării Centrului de Scafandri din Constanța, la data de 1 octombrie 1976, prima unitate de scafandri din România. Scafandrul este o persoană autorizată, antrenată și instruită pentru a putea evolua sau lucra sub apă cu ajutorul unui echipament adecvat. Funcție de tipul scufundării efectuate, scafandrii pot fi: autonomi, grei, de luptă și de mare adâncime. 
Scufundarea subacvatică reprezintă acțiunea de pătrundere sau intrare a omului sub apă. În funcție de adâncime, scop și echipament există mai multe metode de scufundare și anume: scufundare sportivă individuală,, scufundare cu aparat autonom și scufundare profesională. Amatori și adepți ai scufundării subacvatice sunt din ce în ce mai mulți. Atrași de o lume în întregime nouă, bogată în culori și populată de viețuitoare în general nepericuloase, aceștia descoperă senzațiile specifice imponderabilității cunoscute doar de astronauți. Centrul de scafandri, componentă a Forţelor Navale, cu o experienţă în domeniu de aproape 50 ani, este unica instituţie de profil din România abilitată în brevetarea scafandrilor profesionişti şi autorizarea companiilor / instituţiilor cu activităţi în domeniul scafandreriei. Scenariile la care pot să răspundă structurile Centrului de Scafandri au în vedere intervenţii subacvatice, operaţii militare, de prevenire şi combatere a terorismului sau de înlăturare a pericolului generat de dispozitivele explozive clasice sau improvizate, pe teritoriul naţional şi în afara acestuia, independent sau în cooperare cu alte forţe similare NATO. Pe lângă activităţile cu specific militar, unitatea oferă servicii cu scafandri, companiilor civile interesate. În cele cinci decenii de activitate, instituţia a brevetat peste 1000 de scafandri profesionişti şi a participat la lucrări complexe în domeniul subacvatic. La 15 noiembrie 1967 în baza ordinului Marelui Stat Major, se înfiinţează Grupul 279 Scafandri (U.M. 02145). Acesta a funcţionat în garnizoana Mangalia până la data de 1 octombrie 1976 când se transformă în Grup Scafandri de Luptă şi intră în subordinea Centrului 39 Scafandri. 
Organizarea Centrului 39 Scafandri la înfiinţare a avut următoarea structură: Comandamentul cu subunităţile de baza (Grupul Scafandri de Mare Adâncime (G.S.M.A.), Grupul Scafandri de Lupta (G.S.L.), Cabinetul de studii şi dresaj animale marine, Laboratorul de cercetare privind pătrunderea omului sub apa) şi subunităţi şi formaţiuni de servicii. În anul 1981 se realizează o structura apropiată de cea actuală, cuprinzând: unitatea de scafandri de mare adâncime cu 2 nave: „Emil Racoviţă” şi „Grigore Antipa” şi 6 grupe de scafandri; unitatea de scafandri de luptă cu 4 nave de intervenţie şi 8 grupe de scafandri; formaţiuni de cercetare, pregătire şi antrenare. Cea mai adâncă scufundare s-a realizat în anul 1984 și a măsurat 500 de metri. În baza Hotărârii Guvernului din 21 iulie 1993, Centrul 39 Scafandri a fost autorizat ca organ unic de brevetare, pregătire şi perfecţionare a scafandrilor profesionişti din ţară. În anul 1994, ca urmare a perfecţionării structurilor organizatorice din Marina Militară, Centrul 39 Scafandri devine Brigada de Submarine şi Scafandri, având în subordine o unitate de scafandri de mare adâncime, o unitate de scafandri de luptă şi submarinul „Delfinul”. În Comandamentul brigăzii a funcţionat o Şcoală de scafandri şi un Laborator Hiperbar. Unitatea de scafandri de mare adâncime avea în înzestrare navele „Emil Racoviţă” şi „Grigore Antipa”, dotate cu echipamente de scufundare şi lucru pana la adâncimi de 120 metri, respectiv 250 metri. În anul 1998 se revine la titulatura de „Centrul 39 Scafandri”, iar unităţile de scafandri de mare adâncime şi de scafandri de luptă din subordine au fuzionat, rezultând Divizionul 175 Nave Scafandri. În decembrie 2014, Secţia Scafandri de Luptă din Divizionul 175 a devenit Secţia Scafandri de Luptă şi Operaţii Speciale cu indicativul U.M. 02014, iar din mai 2016 s-a transformat în Divizionul 164 Forţe Navale pentru Operaţii Speciale, în subordinea Centrului 39 Scafandri. În ultimii ani, scafandrii militari români au participat la numeroase exerciţii naţionale şi internaţionale, cu ţări din NATO şi din afara Alianţei. În existanța sa, Centrul 39 Scafandri a pierdut un număr de 17 eroi, decedaţi pe timpul executării misiunilor, în ţară şi în teatrele de operaţii. 
Insigna - Clubul sportiv școlar nr.1 Constanța
  
Clubul Sportiv Școlar nr.1 Constanța este o instituție ce inițiază tineri din municipiul Constanța și împrejurimi în diverse sporturi. Instituția a fost înființată în anul 1958 și este situată în Strada Pictor Nicolae Grigorescu, nr. 28. De-a lungul vremii instituția s-a numit:
  • Școala sportivă de elevi nr.1 Constanța (15 septembrie 1958 – 15 septembrie 1967)
  • Școala sportivă nr.1 Constanța (15 septembrie 1967 – 15 septembrie 1976)
  • Clubul sportiv școlar nr.1 Constanța (15 septembrie 1976 - prezent)
Instituția pregătește viitori sportivi în 8 secții dintre care precizez: atletism, handbal, baschet, volei, gimnastică și scrimă. Deși s-a început construcția unei săli de sport moderne, încă planează o nesiguranță privind viitorul clubului, Inspectoratul Școlar Județean intenționând a-l desființa și a lăsa pe drumuri cele peste 40 de cadre ale clubului. De la înființare și până în prezente sportivii clubului au obținut 134 de medalii în competiții internaționale.
Insigna - Mangalia
 
Mangalia, în limba turcă Mankalya, este un municIpiu din județul Constanța, situat pe litoralul Mării Negre, la 40 km sud de orașul Constanța și 14 km față de granița cu Bulgaria. Localitatea este menționată sub numele de Pangalla
sau Pancalia în portulanele genoveze din secolul al XIII-lea. Forma „Mangalia” apare prima dată în anul 1593. Asemănarea cu denumiri tătărești din Bugeac (Coștangalia, Șamangalia, Gioltaigalia) și prezența, de multe veacuri, a unei importante comunități de tătari în oraș, atestă originea tătărească a denumirii. Anterior secolului al XIII-lea, localitatea apare sub numele antic de Callatis. 
Callatis a fost o colonie a cetății grecești Heraclea Pontica (azi Ereğli în Turcia) din secolul al VI-lea î.Hr.. Portul și jumătate din orașul din antichitate sunt acum acoperite de ape. În ciuda inevitabilelor războaie și schimbări de stăpâni, orașul a prosperat timp de 1200 de ani, uneori liber, alte ori sub stăpânirile succesive ale perșilor, ale macedonenilor, ale dacilor sau romanilor. Cetatea, însă, este distrusă odată cu năvălirea popoarelor migratoare din secolele VIII - IX, din ea rămânând o simplă așezare de pescari. La recensământul din anul 2011 orașul număra 36364 locuitori, în scădere față de recensământul anterior (anul 2002), dintre care; români – 82,4%, turci – 4,05%, tătari – 3,25% și restul – necunoscută sau altă etnie. Structura confesională aproximativă a populației orașului, astăzi se prezintă astfel: ortodocși – 81,22%, musulmani – 7,52% și restul – nedeclarată sau altă etnie. 
 
Clubul umoriștilor constănțeni 2008 - 2018
Clubul Umoriștilor Constănțeni (C.U.C.) reunește aproximativ 30 de publicişti din spaţiul dobrogean. El s-a fondat în data de 13 decembrie 2008  “în timp ce omenirea trecea de la plictisitoarea creștere economică la excitanta criză mondială”din dorința unei schimbări radicale ce trebuia făcută cu zâmbetul pe buze. Membrii Clubului Umoriştilor Constănţeni au publicat de-a lungul vremii multe volume personale şi colective de umor adevărat. Nume grele ale umorului românesc se regăsesc în organica acestui club provenind din diverse domenii de activitate: Ananie Gagniuc, Ion M.Ruse, Dan Norea, Petru Brumă, Liviu Kaiter, Ionuț-Daniel Țucă, Loredana-Florentina Dalian și încă alții. Enumăr mai jos doar câteva dintre lucrările colective publicate de acest club:
  • Vaporul cu umor
  • Containerul cu umor
  • Prăvălia cu umor
  • Satiră și umor cu vânt din pupa
  • Fabrica de umor 
Insigna - Concursul grâului - Regiunea Dobrogea 
După instaurarea comunismului în România, regimul a instituit un amplu ansamblu de măsuri de convingere-impunere-schimbare a conștiinței cetățenilor. Se vorbea despre “formarea omului nou, constructor și apărător devotat al cuceririlor revoluționare ale poporului.”Se cerea astfel o eficiență sporită în toate domeniile de activitate dar și economii de orice fel, la sânge”. În acest scop s-a instituit un sistem stufos de insigne și decorații pentru distingerea oamenilor cu merite în aceste domenii. Aceste distincții acopereau toate domeniile de activitate, erau confecționate de metal mort, fiind strident colorate și încărcate cu simboluri comuniste. Și insigna Concursul grâului – Regiunea Dobrogea 1964 face parte din acest ansamblu de distincții. De pe insignă nu lipsesc bogățiile patriei; snopul bogat de spice de grâu ce simbolizează “marile producții ale agriculturii românești” și culoarea purpurie de fundal a insignei care semnifică “sângele vărsat de înaintași” pentru ca poporul să trăiască bine în “societatea socialistă multilateral dezvoltată”. 
 
Premiul orașului Constanța 
Miting aviatic 18 iunie 1950
R.P.R. (Republica Populară Română)
Produsul medalistic de mai sus este o veche plachetă oferită ca premiul la mitingul aviatic de la Constanța din data de 18 iunie 1950. La aceste mitinguri aviatice zboară de obicei diverse tipuri de avioane civile și militare iar piloții se întrec pe ei în fel de fel de acrobații aeriene. La aceste activități au loc și salturi individuale sau în grup ale parașutistilor militari și sportivi civili. Acest gen de activități se bucură de participarea publicului larg și în special a tineretului.  
Municipiul Constanța este situat pe coasta Mării Negre, în partea de sud-est a României, în regiunea istorică Dobrogea, reședință a judeţului cu acelaşi nume şi cel mai mare oraș al regiunii de dezvoltare Sud-Est. Alături de oraşul Cluj Napoca, Constanța este orașul cu cel mai ridicat standard de viață din România. Conform recensământului din anul 2011, Constanța avea 254693 locuitori. Constanța este orașul cel mai vechi atestat de pe teritoriul României. Prima atestare documentară datează din anul 657 ÎEN, când pe locul actualei peninsule (și chiar sub apele de azi, în dreptul Cazinoului) s-a format o colonie greacă, numită Tomis. Deasupra am postat drapelul, stemele interbelică, comunistă şi actuală ale oraşului, precum şi pozele câtorva monumente de cultură și arhitectură din vremuri diferite din orașul Constanţa, dar și câteva trimiteri poștale ilustrate vechi.
Casinul comunal
Cercul militar
Cazarma dorobanților
Episcopia
Comandatura germană
Comandamentul Regimentului Constanța nr.34 
Farul genovez
Farul Regele Carol, din port
Statuia lui Mihai Eminescu
Gara maritimă
Sala sporturilor
Încărcarea vapoarelor din silozuri
Moscheea
Trenul spre vii
Grădina publică
Hotelul Carol
Hotelul Movilă
Palatul administrativ
Biserica Greacă
Palace Hotel
Băile de mare
Terminalul petrolier
Monumentul Victoriei
Statuia Carmen Sylva
Catedrala ortodoxă
Geamia
Prefectura și Palatul de justiție
Palatul prințului Sturdza
Școala normală de învățătoare
Banca Românească
Palatul comunal și Statuia Ovidiu
Piața Independenței
Terasa Cazinoului
Vaporul Principesa Maria
Salutări
Județul Constanța este județul cel mai urbanizat din România, populația care locuiește în orașe numărând puţin peste 500000 de locuitori din totalul de aproximativ 760000 de locuitori. Județul este situat în extremitatea SE a României, are o suprafaţă de 7071 kilometri pătrați, iar capitala judeţului este oraşul cu acelaşi nume, Constanţa. Ca subunităţi administrative judeţul are 3 municipii - Constanța, Medgidia și Mangalia, 9 oraşe - Băneasa, Eforie, Cernavodă, Hârșova, Murfatlar, Năvodari, Negru Vodă, Techirghiol, Ovidiu şi 58 de comune. Deasupra am postat harta, stemele interbelică, comunistă şi actuală ale judeţului, iar dedesubt pozele câtorva monumente de cultură și arhitectură din vremuri diferite din acest județ, dar și câteva trimiteri poștale ilustrate. 
Plaja - Carmen Sylva 
Sanatoriul militar - Carmen Sylva 
Case tătărăști  
Hotelul Neptun - Eforie Tekirghiol 
Plaja - Eforie 
Grand Hotel Rex - Mamaia
Hotelul Internațional - Mamaia
Vederi - Mamaia
Cazinoul - Mamaia
Hotelul Perla - Mamaia
Vederi - Hârșova
Vederi - Cernavodă
Vedere - Mangalia Nord - Jupiter
Vedere - Mangalia Nord - Olimp
Vedere - Mangalia
Giamia - Mangalia
Vederi - Costinești
Vedere - Năvodari
Geamia - Cernavodă 
Geamia - Medgidia
Vedere - Negru Vodă
Vedere - Neptun
Vedere - Olimp
Vedere - Saturn
Mica Belonă - Techirghiol
Ministerul Muncii - Băile Clement Popescu - Techirghiol
Vedere din județ 
Vederi litoral 

_________ooOoo_________

O ACȚIUNE ROMÂNEASCĂ
Acțiune nominativă de lei una mie 
Societate anonimă pe acțiuni - sediul în București
Pentru producțiune de vin spumos (natural),
șampanie și comerț de vinuri
PIVNIȚELE RHEIN & Cie AZUGA  

Detaliu vignetă de pe o bancnotă 
locală de necesitate (notgeld) austriacă

Câteva ornamente decorative periferice
de pe acțiuni românești

con_dorul@yahoo.com

MOUSAIOS - 21.07.2020