Epaminonda's Blog.....: MONEDELE EURO

1 euro cent

Diametru (mm): 16,25
Grosime la chenar (mm): 1.67
Greutate (g): 2,30
Forma: rotunda
Culoare: rosiatic
Compozitie: otel acoperit cu cupru
Muchie: neteda

Familia gentianelor este o familie de plante cu flori din 87 genuri si peste 1500 de specii. Genul Gentiana cuprinde aproximativ 400 de specii. Este un gen cosmopolit, care apare în habitatele alpine din regiunile temperate ale Asiei, Europei si Americii. Unele specii, de asemenea, apar în nord-vestul Africii, estul Australiei si Noua Zeelanda. Speciile genului sunt anuale, bienale si perene. Unele sunt sempervirescente(vesnic verzi), altele nu. Pentru multe gentiane nu se poate realiza cultura în afara habitatului lor natural, dar mai multe specii sunt disponibile pentru cultivare. Gentiane sunt rezistente si iubesc locurile insorite sau umbrite partial. Prefera solurile acide bogate în humus si bine drenate. Se preteaza bine la gradinile pietroase. Numele este un tribut adus lui Gentius, un antic rege ilir, despre care se spune ca a descoperit proprietatile tonice ale plantelor. Unele specii au proprietati terapeutice, radacinile lor fiind recoltate pentru fabricarea de bauturi tonice. Gentianele sunt, de asemenea, folosite pentru aroma, de exemplu în biter, si bauturi racoritoare care contin "extract din radacina de gentiana". De exemplu, lichiorul frantuzesc Suze este fabricat din gentiana galbena, iar fabrica de bere italiana Del Borgo produce o bere, folosind gentiana ca adjuvant. Gentianele au frunze opuse, care sunt, uneori, aranjate într-o rozeta bazala, si flori în forma de trompeta, care sunt, de obicei, albastre sau azurii, dar putand varia de la alb, crem si galben la rosu. Multe specii arata, de asemenea, polimorfism considerabil cu privire la schimbarea culorii florii. De obicei, speciile de flori albastre predomina în emisfera nordica, iar speciile cu flori rosii apar predominant în Anzi. Speciile cu flori albe sunt împrastiate peste tot, dar predomina în Noua Zeelanda. Toate speciile de gentiana au flori tubulare si terminale, de cele mai multe ori pe tipul 5 (5 petale si 5 sepale), dar unele specii prezinta variatii de 4 sau 7. Stilul este destul de scurt sau absent. Corola este adesea tubuloasa, prezinta falduri între lobi, iar unicul ciclu de stamine, episepal, este concrescut cu ea. In flora tarii noastre sunt raspândite mai mult în regiunile de munte, îndeosebi prin pajisti. Unele traiesc prin paduri, în locuri mlastinoase sau chiar prin balti.

Gentiana acaulis este o planta scunda, cu tulpina foarte scurta, cu inaltimea de aproximativ 2 cm, la baza cu o rozeta de frunze oval eliptice, groase, întinse pe pamînt, la vîrf cu o singura floare mare, îndreptata în sus, în forma de cupa lunguiata, de culoare albastriu-azurie, întunecata, cu nervuri longitudinale de culoare verde-masliniu. Florile cresc pe un peduncul foarte scurt de 3-6 cm lungime. Frunzele sunt sempervirescente, de 2-3.5 cm lungime, prinse într-o rozeta bazala, formând tufe de pana la 10 cm latime. Cupele iubesc locurile pline de soare, inflorind la sfârsitul primaverii si vara, în iunie-iulie, pe pajisti sau in poienile din zona paduroasa, montana. Gentiana acaulis este o gentiana autohtona mica, specifica Europei centrala si de sud est, din Spania pana în Balcani, crescand, în special, în regiunile muntoase, precum Alpii, Cévennes si Pirinei, la înaltimi intre 800 si 3.000 m. Este o planta perena ce creste pe soluri acide. Strâns inrudita cu ea este Gentiana Clusii, deseori fiind confundate. Diferenta este data de faptul ca cea din urma creste pe soluri calcaroase si are frunzele mai scurte, iar florile nu au dungi de culoare verde-masliniu. Alcatuirea florii acestei frumoase plante alpine reprezinta un exemplu de organizare în vederea asigurarii polenizarii ei prin insecte. Astfel, în fundul cupei care formeazi corola, nectarul cautat de insecte se afla în cinci pungi separate, asezate în cerc, ceea ce face ca bondarul care viziteazi aceste locuri si sa-si introduca succesiv trompa de cinci ori în fiecare din pungi; astfel, învîrtindu-se în interiorul, corolei curata cu spinarea sa polenul de pe toate cele cinci stamine asezate tot în cerc în jurul pistilului si apoi îl transporta pe stigmatul altei flori. În cazul în care din diferite cauze floarea nu a fost polenizata cu polen de la alta floare, este cu putinta si o «autopolenizare». Bunaoara, pe vreme rece, în timpul noptii sau spre sfîrsitul perioadei de înflorire, corola se apleaca cu gura în jos si astfel polenul care se gaseste scuturat în fundul ei, cade pe stigmat.

2 euro cenţi

Diametru (mm): 18,75
Grosime la chenar (mm): 1,67
Greutate (g): 3,06
Forma: rotunda
Culoare: rosiatic
Compozitie: otel acoperit cu cupru
Muchie: neteda, cu o canelura

Intalnita in Romania pe stancile aproape inaccesibile omului din Muntii Vrancei, Muntii Bucegi, Muntii Fagarasului, Muntii Maramuresului, Rodna, Obcinele Bucovinei, Masivul Ceahlau, Retezat, Godeanu, Floarea de colt este o planta deosebit de rara. Din acest motiv ea a fost declarata monument al naturii si este ocrotita prin lege inca din 1931. Floarea de colt este protejata in rezervatii naturale cum ar fi cele din Piatra Craiului, Muntii Bucegi, Ciucas, judetul Alba etc. Leontopodium alpinum (dupa denumirea sa stiintifica), este o planta perena, de o frumusete aparte si totodata cea mai rara din intreaga flora montana. Tulpina este dreapta si poate ajunge pana la 20 - 30 cm inaltime. Aceasta este imbracata in partea de jos cu frunze catifelate, de dimensiuni diferite asezate de jur imprejurul tulpinei, in forma de cerc. Numeroasele si micutele flori, compuse din petale de un alb imaculat sunt dispuse in asa fel incat lasa impresia unei singure flori de forma unei stelute. Intalnita de cele mai multe ori pe culmile stancoase si tot mai rar pe platourile montane, floarea de colt are radacina fixata in putinul pamant ramas intre scobiturile sapate in stancile calcaroase. Intreaga planta este acoperita de peri catifelati de culoare argintie, ce protejeaza frunzele si florile de vant. La noi in tara, floarea de colt poate fi vazuta inflorita in lunile iulie si august. Se pare ca floarea de colt provine din tinuturile Asiei, acolo crescand la fel de deasa ca si iarba. In diferite locuri din lume unde mai poate fi intalnita, floarea de colt poate atinge inaltimea de pana la 80 cm. Numita in popor si floarea reginei, floarea doamnei, stelutasau albumita, floarea de colt are in traditia romaneasca o semnificatie aparte, ea fiind un simbol al dragostei. Se spune ca, pentru a-si dovedi dragostea si curajul, tinerii colindau zonele stancoase ale muntilor pentru a culege flori de colt si a le oferi iubitelor. In limbajul florilor ea inseamna puritate si curatenie.

5 euro cenţi

Diametru (mm): 21,25
Grosime la chenar (mm): 1,67
Greutate (g): 3,92
Forma: rotunda
Culoare: rosiatic
Compozitie: otel acoperit cu cupru
Muchie: neteda

Clasificarea florilor din genul Primula a fost făcută şi investigată de către botaniștii lumii cu peste un secol în urmă. Genul de plante fiind foarte larg (circa 500 de specii), botaniști au împărţit speciile în diferite sub-grupuri generice. Florile din genul Primula sunt bogat ornamentate si se prezintă intr-o gamă foarte variata de culori. Sunt plante perene care infloresc mai ales în timpul primăverii, ele preferând lumina soarelui. Multe specii sunt adaptate pentru climatul alpin. Unele specii sunt carnivore distrugand larvele omizilor depuse în florile acestora. În poza aplicată sus este specia Primula vulgaris.

Primula hortensis

Primula farinosa

Primula prolifera

Primula sieboldii

Primula veris

Primula alpina

Primula auricula

Primula viali sau Ciuboţica cucului

Mai sus îşi prezint şi alte specii de plante din genul Primula.

10 euro cenţi

Diametru (mm): 19,75
Grosime la chenar (mm): 1,93
Greutate (g): 4,10
Forma: rotunda
Culoare: auriu
Compozitie: aur nordic
Muchie: cu crestaturi fine

Catedrala Sf.Stefan din Viena a supravietuit multor razboaie si a devenit simbolul libertatii Vienei. Cladirea in stil gotic a fost construita in anul 1147 dar acoperisul sau din tigla sub forma de diamant a fost adaugat in anul 1952.Catedrala Sf Stefan a fost subiectul multor carti, poze si studii. Unicitatea catedralei precum si multitudinea de detalii fac din catedrala Sf Stefan, o comoara a arhitecturii. Altarele, arcadele, turnurile, imaginile: fiecare detaliu are scopul si istoria sa. Clopotul catedralei este unul din cele mai mari din lume si a fost facut din fierul obtinut dintr-un tun capturat de la turci in anul 1683. Clopotul rasuna in fiecare an in oras anuntand venirea Anului Nou. Catedrala Sf Stefan a fost de cateva ori distrusa de foc spre sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial. Dar pentru ca toata lumea a dat o mana de ajutor, catedrala a fost reconstruita in doar sapte ani: emblema Austriei si simbolul identitatii austriace a renascut inca o data din cenusa sa.

20 euro cenţi

Diametru (mm): 22,25
Grosime la chenar (mm): 2,14
Greutate (g): 5,74
Forma: floare spaniola
Culoare: auriu
Compozitie: aur nordic
Muchie: neteda

Palatul Belvedere din Viena se află în mijlocul unui parc splendid. Palatul a fost construit pentru eugen de Savoia de către J.L.Hildebrandt, un foarte cunoscut architect baroc al perioadei respective. Belvedere înseamnă un loc din care se poate vedea frumusețea, iar Palatul Belvedere oferă o priveliște minunată asupra orașului vechi, din grădinile sale. Deși părinții săi erau născuți în Italia, Prințul Eugen era francez și cunoștea foarte bine Castelul Versaille. Fiind exilat de către Ludovic al XIV–lea, Eugen a devenit comandant al Sfântului Imperiu Roman și împreună cu bunul său prieten Ducele de Marlborough, au învins mai apoi armatele lui Ludovic al XIV-lea fiind răsplătiți cu palate. Cei doi generali erau cunoscuți sub sintagma „un suflet în două trupuri”. Domeniul Belbedere are două castele, unul mai mare construit între anii 1720 – 1722 și un al doilea mai confortabil construit între anii 1714 – 1716. Prințul Eugen a locuit în acesta din urmă. Grădinile unesc cele două palate și sunt amenajate cu bazine de apă, fântâni, sculpturi, trepte și mici cascade. Tema întregului ansamblu este călătoria omului din întuneric către lumina divină. După moartea Prințului Eugen în anul 1736, domeniul a intrat în proprietatea Habsburgilor. Cele două palate găzduiesc muzee. În palatul în care a locuit Prințul Eugen se găsește Muzeul Austriac de Artă Barocă. În celălalt palat se află Galeria Austriacă de Artă unde se găsesc tablouri din secolele XIX și XX. În anul 1803 s-a amenajat în parcul de la Belvedre prima grădină alpină din Europa. Astăzi peste 4000 de plante originare din Alpi se găsesc aici.

În poza de mai sus este reprezentat al doilea palat Belvedere.

50 euro cenţi

Diametru (mm): 24,25
Grosime la chenar (mm): 2,38
Greutate (g): 7,80
Forma: rotunda
Culoare: auriu
Compozitie: aur nordic
Muchie: cu crestaturi fine

Secesiunea vieneză a fost o mișcare artistică apărută în anul 1897 la Viena, după modelul "Secesiunii müncheneze" și scurt timp înainte de "Secesiunea berlineză". Mișcarea a reunit mai ales artişti plastici, pictori, graficieni și arhitecţi, care s-au rupt de tradiția istorică, dominantă în vremea respectivă în Europa și America de Nord, de unde numele de Secession. Termenul de "secesiune", o variantă germană a curentului Art Nouveau apărut în Europa la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX, s-a aplicat în cercurile artistice tuturor eforturilor de desprindere din vechile tipare, căutându-se căi de combatere a sărăcirii și uniformizării comportate de standardele producției industriale. Secesiunea debutează în Germania în anul 1892, deschizând seria dizidenților față de arta academistă promovată de "Asociația artistică din München". Secesiunea vieneză a luat ființă la 3 aprilie 1897 în jurul lui Gustav Klimt (primul președinte al Uniunii). Asociația își construiește în 1898 un palat propriu după planurile lui J. M. Olbrich, care găzduia expoziții internaționale, editează revista "Ver Sacrum"(1898-1903), fondează "Atelierele vieneze" în anul 1903, ce devin un centru al design-ului european pe distanță a trei decenii. În expozițiile organizate, publicul vienez ia contact cu pictura franceză modernă, în special cu operele impresioniştilor. Cu timpul unitatea de vederi a membrilor grupului secesionist a început să se destrame. În anul 1902 unii artiști consideră că revista "Ver Sacrum" este prea cosmopolită, împiedicând identitatea artistică vieneză, și înființează fundația "Wiener Hagenbud". În 1905, nemulțumit de tendințele unor artiști, Gustav Klimt formează o "secesiune în secesiune", constituind o "Klimtgruppe", la care aderă şi alţii. Artiștii din "Secesiune" au practicat, în general, un anume stil geometric, care a contribuit la cristalizarea direcției raționalisto-funcționaliste De la Viena, mișcarea secesionistă s-a răspândit și în alte provincii ale imperiului austro-ungar. În Transilvania, clădiri în stil secesionist pot fi întâlnite la Cluj (Palatele Berde și Elian), Turda, Arad sau Timişoara (Baia Publică Neptun).

1 euro

Diametru (mm): 23,25
Grosime la chenar (mm): 2,33
Greutate (g): 7,50
Forma: rotunda
Culoare: partea exterioara: auriu; partea interioara: argintiu
Compozitie: partea exterioara: nichel-alama; partea interioara: trei straturi: cupru-nichel, nichel, cupru-nichel
Muchie: cu grupe de zimti

Wolfgang Amadeus Mozart (născut Johannes Chrysostomus Wolfgangus Teophilus Mozart) s-a născut la 27 ianuarie 1756 la Salzburg, pe atunci capitala unui principat-arhiepiscopat (germ.Fürstbistum) ce făcea parte din Sfântul Imperiu Roman de Naţiune Germană (după 1804 devenitImperiul Austriac). Tatăl lui, Leopold Mozart, era un talentat violonist în orchestra de la curtea prinţului arhiepiscop din Salzburg, şi era apreciat pentru aptitudinile sale pedagogice. În registrul de botez, Mozart a fost înregistrat cu numele: Johannes Chrysostomus Wolfgangus Theophilus. Mai târziu, în Italia, şi-a luat numele de "Amadeus", traducerea latină a lui „Theophilus” („Iubitorul de Dumnezeu”). Încă de mic copil, Wolfgang dă dovada geniului său muzical. La vârsta de 5 ani, înainte de a şti să scrie, compune câteva piese pentru pian, transcrise imediat de tatăl său. În ianuarie 1762, Leopold Mozart obţine de la arhiepiscopul Schrattenbach un concediu de trei săptămâni, pentru "a arăta lumii acest miracol". Acest turneu va dura 9 ani! Prima apariţie are loc la München, unde Wolfgang execută muzică la clavecin în faţa prinţului elector de Bavaria, după care familia Mozart pleacă la Viena, tânărul Wolfgang concertând în faţa familiei imperiale. Urmează un lung turneu european: Augsburg, Aachen, Bruxelles, Paris şi Versailles. Rămâne un an la Londra, apoi se întoarce în Austria, trecând prin Franţa, Elveţia şi Bavaria. Între decembrie 1769 şi martie 1771 întreprinde un lung turneu în Italia: Verona, Milano, Florenţa, Roma şi Napoli au fost principalele orase de concerte. Peste tot publicul era fascinat de talentul acestui copil precoce, între timp devenit adolescent. A decedat la data de 05.12.1791.

2 euro

Diametru (mm): 25,75
Grosime la chenar (mm): 2,20
Greutate (g): 8,50
Forma: rotunda
Culoare: partea exterioara: argintiu; partea interioara: auriu
Compozitie: partea exterioara: cupru-nichel; partea interioara: trei straturi: nichel-alama, nichel, nichel-alama
Muchie: inscriptionata, zimtata

Baroneasa Bertha von Suttner (1843 - 1914) a fost o scriitoare austriacă, cunoscută militantă pacifistă și prima femeie Laureat al Premiului Nobel pentru Pace (1905) S-a născut în influenta familie princiară austriacă Kinsky (este fiica general-feldmareșalului Kinsky, principe von Wchinitz und Tettau și mătușa actualei principese-consoarte a Liechtensteinului). După ce s-a căsătorit cu baronul german von Suttner a locuit timp de 10 ani la Tbilisi (pe atunci în Rusia). A devenit cunoscută după publicarea (la o editură din Dresda) a romanului Jos armele! în 1889. A mai scris romanele Manuscrisul,1885, Daniela Dormes 1886 ș.a. Concepțiile ei l-au influențat puternic pe Alfred Nobel a cărui prietenă apropiată a fost (ei i-ar aparține ideea instituirii Premiilor Nobel), precum și pe Herbert Spencer şI Charles Darwin, cu care a întreținut, de asemenea, o relație de prietenie.

***

DOUĂ EPIGRAME

DIN VIAŢĂ

De Vasile Vâjoagă - Iaşi

______________xxXxx_____________

CÂTEVA

MEDALII ROMÂNEŞTI

Informaţii generale despre medalistică

şi subiectul ei de studiu, medalia,

poţi citi în articolul

LE HAVRE - FRANŢA

(Medalia regală Nihil sine Deo)

Carol I - Rege al României

1866 - 2010

NIHIL SINE DEO - (Nimic fără Dumnezeu)

Decoratia Carol I - "Nihil Sine Deo" s-a instituit de către Casa regală a României la data de 30 decembrie 2009 la castelul regal Săvârşin. Decoratia poate fi acordata personalitatilor marcante din domeniul social, stiintific, educational, cultural, spiritual, economic, politic si militar care au ajuns la un respectabil numar de ani in profesie sau au realizat o performanta de inalt nivel, au avut o initiativa iesita din comun, au dat dovada de generozitate si spirit de raspundere, au folosit puterea exemplului personal pentru a imbogati prezentul romanesc. Decoratia poate fi acordata şi ambasadorilor sau fostilor ambasadori romani sau straini care au adus un aport incontestabil relatiilor Romaniei cu lumea. precum şi unor institutii sau organizatii, daca activitatea lor este in mod unitar circumscrisa criteriilor de mai sus. Decoratia poate fi acordată unui numar de maximum 200 de personalitati in viata, cetateni romani si straini. In numarul de 200 se includ si institutiile sau organizatiile distinse. Decoratia regala "Nihil Sine Deo" respecta cu fidelitate distinctiile create de fondatorul Casei Regale si Statului roman modern, Carol I. Totodata, ea este un simbol al trainiciei, continuitatii, traditiei si legitimitatii istorice a Casei Regale. Posesorii decoratiei regale "Nihil Sine Deo" vor sarbatori ziua Decoratiei in fiecare an la 20 aprilie, ziua de nastere a Regelui Carol I (1839) si ziua in care a fost ales Domnitor al Principatelor Romane Unite (1866). Posesorii pot purta această distinctive in ocazii speciale, la un costum inchis, smoking sau frac. Femeile distinse cu aceasta decoratie o pot purta la un taior cu sau fara palarie si la rochii de zi sau de seara. In cazul in care decoratia a fost conferita unei institutii sau organizatii, ea nu poate fi purtata, ci doar expusa. Medalia nu poate fi purtata la tinute sport sau de zi cu zi. Decoratia este lucrata in bronz si in email alb. Ea este formata dintr-un oval cu lungimea de 45 mm si are in partea de sus coroana regala cu un anou. Pe avers se afla efigia Regelui Carol I, cu inscriptia circulara "CAROL I, REGE AL ROMÂNIEI", incadrata cu o bordura de email alb pe care apare jos inscriptia circulara "NIHIL SINE DEO".- Pe revers se afla stema regala a Romaniei cu inscriptia "1866-2010". Atunci cand, in anii viitori, se va bate o noua serie de decoratii, ele vor purta inscriptia cu anul respectiv, dupa "1866". Panglica este de culoare rosie, cu doua dungi subtiri galben-aurii pe margine si cu dungi albastre, albe si negre pe mijloc. La decoratia pentru barbati, panglica este de forma dreptunghiulara, iar la cea pentru femei, de forma unei funde cu nod. Decoratia se prinde cu ac, precum brosa, la piept, in partea stanga.

Carolus I - Princeps Romania

(Carol I - Regele României)

Această medalie este confecţionată

din aluminiu şi are dimetrul de 40 mm.

Carol I, Rege al României, Principe de Hohenzollern-Sigmaringen, pe numele său complet Karl Eitel Friedrich Zephyrinus Ludwig von Hohenzollern-Sigmaringen, (născut 10 aprilie 1839 la Sigmaringen şi decedat 10 octombrie 1914 la Sinaia) a fost domnitorul apoi regele României, care a condus Principatele Române şi apoi România, după abdicarea lui Alexandru Iona Cuza. Din 1867 a devenit membru de onoare al Academiei Române, iar între 1879 şi 1914 a fost protector şi preşedinte de onoare al aceleiaşi instituţii. În cei 48 de ani ai domniei sale (cea mai lungă domnie din istoria statelor româneşti), Carol I a obţinut independenţa ţării, căreia i-a şi crescut imens prestigiul, a redresat economia şi a pus bazele unei dinastii. A construit la Sinaia castelul Peleş, care a rămas una dintre cele mai vizitate atracţii turistice ale ţării. După războiul ruso-turc, România a câştigat Dobrogea, iar Carol a dispus ridicarea primului pod peste Dunăre între Feteşti şi Cernavodă, care să lege noua provincie de restul ţării.

(Aniversarea Revoltei de la Braşov)

BRAŞOV - 15.11.1987 - 22.12.1989

Deşteaptă-te române!

Muzeul judeţean Braşov

Societatea numismatică română

Secţia Braşov

Această medalie este confecţionată

din bronz şi are diametrul de 60 mm.

Brașov (în germnaă Kronstadt, în maghiară Brassó, în latină Corona; de asemenea pe hărțile vechi trecut Cron∫tadt sau Braßov, în dialectul săsesc Kruhnen, Krűnen, Krînen) este reședința și cel mai mare municipiu al judeţului Braşov, România precum şi mare centru turistic, industrial, cultural. Potrivit recensământului din anul 2002, a avut o populație de 284596 locuitori, fiind unul dintre cele mai mari orașe din țară.