miercuri, 3 mai 2017

MINUNI ALE ARHITECTURII MONDIALE - 3


The Interlace din Singapore este declarată clădirea anului 2015. Ea prezintă cele mai bune condiţii de viaţă urbană, prin îmbinarea perfectă între localizare, natură, spaţiu, arte şi comunitate. Ansamblul este amplasat într-o centură verde, iar în imediata vecinătate există o serie de facilităţi pentru stilul de viaţă, oferind o deosebită calitate vieţii. Proiectul îi aparține arhitecului Ole Scheeren care a spart barierele standardizate a clădirilor de locuinţe din Singapore. Complexul pe scară largă are o abordare expansivă şi interconectată pentru a trăi prin spaţii comune, integrate în spaţiu verde înconjurător. Amplasamentul se află într-un decor idilic pe dealul Ridges Sud, un coridor verde de 10 kilometri cunoscut sub numele de centura verde a oraşului Singapore. Un element cheie îl reprezintă împrejurimile verzi, cu parcuri şi alte atracţii naturale în apropiere. Proiectul a primit cele mai înalte onoruri acordate de Festivalul Mondial de Arhitectură, încă de la începuturile sale, în 2008, el reprezentând o dezvoltare rezidenţială ingenioasă proiectată pe un sit de opt hectare şi reprezintă un exemplu demn de-studiu de locuinţe stivuite, oferind apartamente de diferite dimensiuni cu o cantitate mare de spaţii verzi şi de amenajare a teritoriului. Proiectul prezintă o reţea de blocuri interconectate, 31 la număr, cu câte şase etaje fiecare, şi aranjate într-o formă hexagonală, pentru a formă opt curţi mari, clădirea fiind cunoscută alternativ ca "Satul Vertical". Clădirile integrează zone verzi care echivalează cu aproximativ 112 % din dimensiunea sit-ului de dezvoltare. Dezvoltarea este presărată cu curţi, zone comune, grădini şi corpuril de apă care se extind în spaţiul de locuit în aer liber pentru toţi rezidenţii săi, creând un stil de viaţă mult dincolo de aşteptări. Cele opt grădini tematice participa la confortul urban împărţind zona într-o piaţă urbană, teatru în aer liber, water park, spa valley, terasă cascadă şi zona de joacă pentru copii – play hills. Fiecare dintre cele opt curţi au o identitate amenajată individuală definind conceptul întregului proiect, formând diferite puncte de interes major.
Clădirea Sobar al Miel este situată în stațiunea Playa del Carmen, pe plaja statului Yucatan din Mexic. Amplasamentul și destinația sunt două cuvinte-cheie care definesc selectarea materialelor, sistemul de construcție, conceptul de durabilitate și sensul de design arhitectural aplicat acestei clădiri pentru locuințe colective. Este un proiect imobiliar realizat pentru vânzare, promovat de o companie imobiliară din Yucatan, compusă din tineri antreprenori care sunt conștienți de valoarea adăugată pe care o aduce un design de calitate. Piața țintă a proiectului sunt utilizatori de origine diversă, a căror legătură comună este aprecierea pentru bogăția naturală a regiunii ca un motiv de a investi într-o a doua casă. În aceste condiții, panouri de stuf de cea mai bună calitate au fost folosite atât la fațade cât și la acoperirea murala interioare, ca un element ce definește caracterul și identitatea noii clădiri, reducând în același timp costurile de operare și întreținere. Imobilul s-a construit pe un teren de 20 x 22 metri, situat la 200 de metri de malul mării. El se compune din 17 apartamente cu 1-3 dormitoare, pe unul sau două nivele, cu suprafețe utile de între 66 și 145 metri pătrați,  un semi-subsol de parcare și o terasă circulabilă cu o zona acoperită, piscină, sală de gimnastică și servicii care au panorama către mare. Dimensiunile reduse ale terenului pentru programul ambițios propus, împreună cu postura proiectantului de a concepe o clădire durabilă, propun o schemă volumetrică care împarte programul în două corpuri. Separate una de alta printr-o curte, care funcționează ca un atrium circular, ambele corpuri sunt compuse din patru tipuri de departamente și un sistem modular de șase dimensiuni de bază. Volumetria și fațadele au fost proiectate sub premisa de prioritizare a fluxului de vânt intern și de protecție solară incidente directe ca principale strategii de durabilitate pasivă. Acesta strategie este definită prin conceptul de terase acoperite pe fațada de est. În această lucrare, tot ceea ce este legat de intenția de proiectare propusă de la faza de proiect, este de a profita de mediul urban și peisajul amplasării sale, caracterizat în principal, de posibilele efecte vizuale ale mării și de a contribui la o imagine arhitecturală corespunzătoare pentru tradiția zonei Playa del Carmen ca destinație turistică.
Casa Sharifi este un edificiu exemplu de arhitectură modernă din Teheran - oraș extrem de frumos, plin de istorie, unde tradiția persană se îmbină cu occidentalismul modern. Aceasta construcție este total atipică prin modul în care a fost realizata, într-o maniera în care sa economisească cât mai mult spațiu, atât pentru locatari, cât și în ceea ce privește procentul de ocupare al terenului. Incertitudinea și flexibilitatea se află în centrul design-ului acestui concept. Volumetria aparte, calitățile spațiale ale interiorului, precum și configurația formală a exteriorului, mișcarea volumului clădirii care devine deschis sau închis, introvertit sau extrovertit. Aceste modificări pot apărea în funcție de schimbarea anotimpurilor sau în funcție de dorința beneficiarilor. La fel ca multe alte terenuri urbane, terenul pentru acest proiect a avut o fațadă cu o deschidere îngusta în comparație cu adâncimea sa, obiectivul arhitectului fiind sa înglobeze într-un spațiu cu doar doua deschideri, toate funcțiunile necesare, deschiderea / închiderea volumului clădirii fiind o referință la casele tradiționale iraniene. Casa oferă vara un volum deschis transparent perforat cu terase largi, de mari dimensiuni, iar în contrast, în timpul iernilor reci, cu zăpadă ale Teheranului, volumul se închide în jos, oferind deschideri minime și o absență totală a acestor terase de vară largi. Constructia este distribuita pe sapte etaje: subsolul are două niveluri cu facilități de fitness și zone wellness, în timp ce parterul are garaj și servicii de administrare; activitățile publice sunt la primul și pe al doilea etaj, iar viața privată a familiei se regaseste la etajele trei si patru. În cazul în care cutiile sunt închise, clădirea captează lumina solară dintr-un spațiu liber central reprezentat de o curte de lumina. O curiozitate a acestei clădiri este că spațiile de locuit pot adaptate la nevoile funcționale ale utilizatorilor săi. De exemplu, în funcție de numarul de musafiri, camera de oaspeți poate fi reconfigurat în diferite scopuri. În mod similar, biroul și dining-ul isi pot schimba compartimentarea în funcție de dorințele funcționale ale rezidenților lor. Astfel, există întotdeauna posibilitatea de a avea diferite scenografii in functie de sezon sau de iluminat. In etapele preliminare proiectarii, s-a tinut cont si de cadrul natural existent, ingloband in interior imaginea a trei pini aflati in exteriorul casei.


xxx

O PASTILĂ DE UMOR
O VORBĂ DE DUH
DE LA UN ÎNAINTAȘ
UN DIALOG EPIGRAMATIC

___________xxx___________

CÂTEVA MEDALII
ȘI INSIGNE ROMÂNEȘTI

Informaţii generale despre medalistică  şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul  "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.
Insigna Specialist de clasă - Conducere stat major
Forțele militare ale oricărui stat, deci și ale țării nostre, sunt categorisite pe diverse specialități militare de pregătire și instruire. În baza unor bareme dinainte stabilite militarii sunt testați periodic asupra nivelului de pregătire și, dacă corespund acestor bareme, sunt declarați specialiști de clasă și distinși cu insigne de Specialist de clasă 1, 2 sau 3, diferite ca model de la o specialitate militară la alta. Obținerea unei asemenea distincții, meritorii atrage uneori după ea o promovare în funcție și întotdeauna o creștere neînsemnată a soldei lunare. 
Federația română de tir 
Cupa F.R.T. (Federația română de tir) 
Federaţia română de tir sportiv este forul tutelar care conduce, organizează şi dezvoltă acest jos sportiv în România. Această federaţie este responasibilă de organizarea tuturor competiţiilor sportive de tir, la toate nivelurile de vârstă şi pregătire, în toate structurile societăţii româneşti. Pe data de 7 februarie 1934 se înființează Federația Română de Tir (F.R.T.), urmând ca doi ani mai târziu, F.R.T. să se afilieze Uniunii Internaționale de Tir (U.I.T.). În data de 29 iunie 1946 Banca Națională a României cumpără de la Societate, terenurile donate de către domnitorul Alexandru Ioan Cuza și donează Societății de Dare la Semn 65 de hectare din Pădurea Băneasa, ceea ce va deveni mai târziu poligonul Tunari, în prezent Poligonul de Tir Sportiv "Iosif Sârbu". La Jocurile Olimpice de la Helsinki (1952 - ediția a XII- a) au participat 69 de țări, România fiind la a treia participare unde trăgătorul Iosif Sîrbu avea să deschidă drumul medaliilor de aur olimpic pentru țara noastră. În anul 1955, România organizează primul Campionat European de Tir la Poligonul Tunari. F.R.T. își schimbă denumirea în Federația Română de Tir Sportiv (F.R.T.S.) în anul 1999. Sus am aplicat logo-ul Federaţiei române de tir sportiv.  
După descoperirea utilizării prafului de pușcă la armele de foc, începând cu secolul al XII- lea, perfecționarea tehnicilor de mânuire a armelor a fost o preocupare primordială în rândul militarilor și, implicit, a aristocrației momentului. Armele de foc nu au fost folosite doar pe plan militar ci și în activitățile de agrement și vânătoare. În acest fel, apare o preocupare permanentă pentru îmbunătățirea calităților tehnice și de manevrabilitate ale armelor, fapt ce a dus la crearea unor structuri organizatorice ce aveau ca rol formarea deprinderilor specifice utilizării eficiente a acestora. La jumătatea secolului al XVII- lea, în anul 1640, la Lucerna în Elveția, se înființează prima Societate de Tir din lume. Ulterior, numărul societăților, organizațiilor și al cluburilor de gen, în care își desfășurau activitatea de pregătire majoritatea trăgătorilor, începe să crească considerabil în toate regiunile din Europa. 
În anul 1741 sunt organizate primele concursuri de tir organizate de către Regimentul Regal de Infanterie în câmpia de nord a Aradului, pentru ofițerii regimentului. În anul 1831 s-a constituit Asociația Cetățenescă de Tir din Municipiul Arad. În ceea ce privește dezvoltarea sportivă a tirului, în afară de contribuția laturii militare, un deosebit aport la această dezvoltarea a venit din partea unor societăți de vânătoare, în cadrul cărora erau organizate cursuri de pregătire a vânătorilor și care își desfășurau activitatea pe mai multe domenii de vânătoare de la Arad, Săvârșin, Șiria, Șiman, Chișinău-Criș și Pecica. Pe data de 5 mai 1862, ia ființă prima societate de tir, la nivel național, denumită: "Societatea Română de arme și dare la semn" având sediul stabilit la București, iar la numai un an de la înființarea ei, "Societatea Română de arme și dare la semn" avea un număr de 120 de membri și 5 membri de onoare. Pe data de 9 septembrie 1865, prin înaltul Decret Domnesc nr.1147, publicat în Monitorul Oficial nr.200 din 11/23 septembrie, sunt aprobate și recunoscute oficial statutele Societății Române de arme și dare la semn. În urma acestui decret, Domnitorul Alexandru Ioan Cuza donează societății din terenul Mânăstirii Radu – Vodă – teren trecut în patrimoniul statului – o suprafață de 47514 mp , pentru a-l folosi drept poligon de tir cu condiția ca acest teren să nu fie înstrăinat. Terenul donat s-a adăugat la cel pe care societatea îl avea deja în folosință și care era poziționat în zona Clubului Progresul. Prima participare a unor trăgători români la un concurs internațional a fost în anul 1919 la Le Mans – Franța, unde românii au cucerit locul doi. La acest concurs au participat trăgători de elită din toate țările aliate în primul război mondial. În anul 1924, România participă la Jocurile Olimpice de la Paris cu un lot de trăgători, unde Constantin Tomescu ocupă locul 18.
Teatrul armatei - Inspectoratul general al armatei
Teatrul Armatei, nume actual Teatrul Nottara este un teatru din București, situat pe Bulevardul Gheorghe Magheru. Ca instituție, teatrul fost înființat în anul 1947, cu denumirea Teatrul Armatei. Numele marelui actor român Constantin Nottara l-a primit mai târziu. Astăzi Teatrul Nottara se află sub autoritatea Consiliului General al Municipiului București, având un colectiv artistic de 42 de actori angajați și o echipă tehnică și administrativă de circa 100 de membri.
U.C.R. - 2008
Uniunea cineaștilor din România - 45 ani 1963 - 2008
In anul 1963, din initiativa unor cineasti ca:Victor Iliu, Ion Popescu Gopo, Mihnea Gheorghiu, Liviu Ciulei, Paul Calinescu, Mircea Dragan s.a. a fost infiintata Asociatia Cineastilor din Romania . In primavara anului 1990, cineastii s-au reunit intr-o Adunare generala extraordinara prin care s-a hotarat transformarea Asociatiei Cineastilor in Uniunea Cinestilor din Romania cu statutul si structura actuala. Primul presedinte a fost Victor Iliu, urmat de Ion Popescu Gopo, ambii regizori de film si de acad. Mihnea Gheorghiu- scenarist. Uniunea Cineastilor din Romania este o organizatie nonguvernamentala, cu personalitate juridica, constituita in vederea protejarii activitatii de creatie si profesionale, a intereselor materiale si morale ale cineastilor din Romania. Este un organism autonom, excluzand orice ingerinta a administratiei de stat. Uniunea are peste 1200 de membri (titulari, asociati si membri de onoare romani si straini),fiind alcatuita din asociatii reprezentand profesiile de baza ce concura la realizarea filmului. Organismele de conducere ale Uniunii sunt: Adunarea generala a cineastilor, Consiliul si Comitetul Director. Inca de la infiintare Uniunea s-a preocupat de sprijinirea membrilor sai atat din punct de vedere profesional cat si al protectiei sociale. Din numeroasele initiative si activitati putem enumera: participarea la elaborarea unor proiecte de legi cum ar fi: Legea privind integrarea cineastilor in sistemul asigurarilor sociale de stat, Legea timbrului cinematografic, Norme pentru asigurarea asistentei medicale in sistemul ambulatoriu si de spitalizare, acordarea de ajutoare sociale periodice, cat si legile de organizare si functionare ale Centrului National al Cinematografiei, Legea dreptului de autor, Legea audiovizualului in Romania; in paralel, Uniunea s-a ocupat de marcarea marilor momente aniversare ale cinematografului mondial si national, valorificarea si promovarea creatiei cinematografice romanesti prin premii, organizarea de sesiuni academice si profesionale, sprijinirea invatamantului superior de film si televiziune, emisia de medalii jubiliare si lansarea unui program editorial de carti dedicate unor personalitati ale filmului romanesc. Uniunea Cineastilor din Romania dispune de o sala de cinematograf utilata cu aparatura performanta - cinema Studio- ce ocupa un loc insemnat in circuitul national de exploatare a filmului si in care cineastii nostri au posibilitatea sa-si prezinte filmele in premiera sau avant premiera. De asemenea, aici au loc gale ale filmelor straine si alte manifestari cinematografice, dintre care cel mai important ramane Festivalul Filmului European - prilejuit de anivesarea anuala a Zilei Europei - 9 Mai. Uniunea a vegheat ca repertoriul comercial al acestui cinematograf sa aiba un caracter pronuntat cultural, cu o deschidere accentuata catre tineret si in special cel studios. Uniunea Cineastilor din Romania face parte din Alianta Nationala a Uniunilor de Creatori, constituita din Uniunea Arhitectilor, Uniunea Artistilor Plastici, Uniunea Compozitorilor si Muzicologilor, Uniunea Scriitorilor,Uniunea Teatrala din Romania.
Uniunea Camerelor de Comerț și Industrie RM
Uniunea Camerelor de Comerţ Bilaterale din România (U.C.C.B.R), (denumire veche Uniunea Camerelor de Comerț), parte a Sistemului Naţional Cameral, este profund implicată în dezvoltarea şi promovarea relațiilor de Comerţ Exterior ale României, prin intermediul Diplomaţiei Economice. Soluţiile  inovative, oferite de membrii şi afiliaţii UCCBR din ţară şi din străinătate şi potenţate de parteneriatul public privat cu Ministerul Economiei, oferă mediului de afaceri românesc şi extern posibilitatea dezvoltării interacţiunilor în afaceri, cu materializare în contracte avantajoase pentru părţi.Viziunea UCCBR în ceea ce priveşte Comerţul Exterior al României are la bază bilateralismul. Ca esenţă, Uniunea promovează dinamic interesele economice private şi publice bilaterale şi joacă un rol important în implementarea şi dezvoltarea Responsabilităţii Sociale pe componenta de Comerţ Exterior, de la concept la modus vivendi.

_______ooOoo_______

PERSONALITĂȚI POLITICE
PE BANCNOTELE LUMII
Mohammad Hatta a fost un politician indonezian, vice- președinte al statului și chiar prim-ministru, care s-a născut la data de 12 august 1902 și a decedat la data de 14 martie 1980.

Detaliu vignetă de pe un certificat financiar american

Câteva ornamente decorative periferice 
de pe acțiuni slovace

con_dorul@yahoo.com

MOUSAIOS - 03,05.2017