sâmbătă, 31 ianuarie 2015

MONEDE EURO DE COLECȚIE - BELGIA 10


Moneda euro de colecţie de mai sus celebrează personalitatea lui Paul Delvaux. Aversul monedei prezintă chipul lui Paul Delvaux, o clădire și o femeie nud pozând pe un pat, pe când reversul prezintă o hartă a Europei. Moneda are următoarele caracteristici tehnice; valoarea – 50 euro, data emiterii – 14.05.2012, forma - rotundă, diametrul – 21 milimetri, greutatea – 6,22 grame, metalul – aur, calitatea – proof și tirajul – 1500 de exemplare.  
Paul Delvaux (1897 – 1994) a fost un pictor belgian, adept al suprarealismului, renumit pentru picturile sale de nuduri feminine.

Moneda euro de colecţie de mai sus celebrează personalitatea lui Hugo Claus. Aversul monedei prezintă chipul lui Hugo Claus, pe când reversul prezintă o hartă a Europei. Moneda are următoarele caracteristici tehnice; valoarea – 50 euro, data emiterii – 2013, forma - rotundă, diametrul – 21 milimetri, greutatea – 6,22 grame, metalul – aur, calitatea  – proof și tiraj – necunoscut. 
Hugo Maurice Julien Claus (1929 – 2008) a fost un important romancier, poet, dramaturg și regizor de film flamand. Este considerat unul dintre cei mai importanți scriitori contemporani de limbă olandeză. Sub pseudonimul Dorothea van Male, a publicat romanul Schola Nostra – în anul 1971. De asemenea a semnat și cu pseudonimele Jan Hyoens și Thea Streiner. În anul 1983 a publicat  Het verdriet van België ("The Sorrow of Belgium"), probabil cea mai faimoasă carte a sa. Bolnav de Alzeihmer, a cerut sa fie eutanasiat.

Moneda euro de colecţie de mai sus marchează trecerea a 200 de ani de la nașterea lui Adolphe Sax. Aversul monedei prezintă chipul lui Adolphe Sax și un saxofon, pe când reversul prezintă o hartă a Europei. Moneda are următoarele caracteristici tehnice; valoarea – 50 euro, data emiterii –  04.02.2014, forma - rotundă, diametrul – 21 milimetri, greutatea – 6,22 grame, metalul – aur, calitatea  – proof și tirajul – 1000 de exemplare. 
Adolphe Sax, pe numele său Antoine Joseph Sax, (1814 – 1894) a fost un inventator de instrumente muzicale, belgian, care în anul 1846 a inventat saxofonul.

***

DOUĂ EPIGRAME
PREMIATE – MIZIL 2010
Mihai Moleșag - Tulcea

ADAGIU

Ca iarna fără voalul de confetti,
Precum dictonul Nihil sine Deo
Sau Julieta fără de Romeo,
Ar fi Mizilul, fără de Ranetti.

PE URMELE LUI ROMEO ȘI JULIETA

Nerăbdător s-ajung în zona
Protagoniştilor lui Will,
Cum nu am bani să văd Verona,
Aş da o fugă la Mizil !

__________xxx__________

O MEDALIE, UN JETON
ȘI CÂTEVA INSIGNE ROMÂNEȘTI

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA,  poţi citi în  articolul  "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini  reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani si apartenenţa la un club, de  identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificare asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc. 

JETOANELE sunt piese din metal sau alte materiale nemetalice, asemănătoare ca formă şi ca dimensiune monedelor, ce sunt folosite pentru declansarea unui automat de muzică, pentru procurarea unor bauturi sau mici, ori pentru acces într-o anume incintă, etc. Pe unele jetoane este înscrisă chiar şi o valoare, sau numele unei firme, magazin, localitate, etc. În cazuri deosebite jetoanele sunt folosite şi ca număr de ordine. În mod cu totul special ele au fost precursoarele monedelor metalice, fiind folosite pentru efectuarea unor plăţi în plan local şi uneori ele reprezintau o sumă încasată de membrii unor consilii de administraţie ale unor societăţi, pentru participarea la sedinţe, şi care, ulterior, erau schimbate la casierii în monedă adevărată. 

Profesor Thoma Ionescu 1860 - 1926
Societatea Română de chirurgie - 100 ani 1898 - 1998
Thoma Ionescu (1860 - 1926) a fost un medic chirurg și anatomist român, profesor universitar, inițiator al unor tehnici noi chirurgicale, întemeietorul școlii românești de chirurgie și de anatomie topografică, membru de onoare al Academiei Române. 
Scopul Societății române de chirurgie este de a reuni chirurgii romani, în vederea ridicării nivelului profesional și științific al acestei comunități științifice în beneficiul atât al pacienților cât și al chirurgilor. Ea a fost fondată de către profesorul Th. Ionescu, unul dintre cei mai de seama reprezentanti ai chirurgiei romanesti de la sfarsitul secolului XIX si inceputul secolului XX, cel care a deschis portile chirurgiei moderne in tara noastra. Personalitatea fondatorului care nu si-a rezervat nimic pentru gloria personala, a avut o influenta hotaratoare asupra destinelor Societatii, reusind, treptat, sa impuna, in fata strainatatii, cuvantul chirurgilor romani. La acestea a contribuit, din plin, si revista "Chirurgia", fondata de acelasi profesor. In afara de perioadele 1910 - 1914 si 1925 – 1921 când, datorita razboaielor balcanice si primului razboi mondial, societatea si-a intrerupt activitatea, ea a functionat in tot restul timpului, reusind sa adune in jurul sau un numar mare de elite chirurgicale, formate la școala internatului și secundariatului, care s-au făcut remarcate, în toate perioadele, prin activitatea prezentata în ședințele societății și în revistă. Sus am postat logo-ul Societății române de chirurgie.

Set 2 insigne - Expoziție 1968
ROMEXPO S.A. este liderul industriei românești de târguri și expoziții. Î1959 autoritatea administrativa a Capitalei decide construirea unui spațiu expozițional, ca efect al creșterii economice accelerate și al extinderii relațiilor comerciale internaționale. Centrul expozițional urma sa fie construit folosind soluții arhitecturale de avangarda. Drept urmare, în 1960 se realizează planurile pavilionului 1 - Cupola centrala. Îaprilie 1962 acesta este inaugurat printr-un congres cu participarea a 11000 de persoane. Arhitectura pavilionului este una din cele mai moderne din Europa, devenind emblematica pentru Bucurestiul modern. In 1963 se infiinteaza Oficiul de Expozitii din cadrul Camerei de Comert a Romaniei, care, in 1968, va deveni Intreprinderea de Targuri si Expozitii, specializata in organizarea de expozitii in tara si a participarilor oficiale romanesti la targuri straine.In octombrie 1970 se organizeaza prima editie a T.I.B.. Desfasurat pe osuprafata totala de 70.000 mp la TIB 1970 au participat peste 1000 de expozanti din 30 tari din care 18 participari oficiale. Pana in 1981, T.I.B. va fi organizat bienal. In mai 1974 este inaugurat T.I.B.C.O. - Targul International de Bunuri de Consum Bucuresti, desfasurat pe 16.500 mp, avand expozanti din 11 tari. Din octombrie 1981 T.I.B. si T.I.B.C.O. fuzioneaza, devenind expozitie anuala. În decembrie 1991 Intreprinderea de Targuri si Expozitii devine ROMEXPO S.A., societate pe actiuni cu capital privat, avand ca actionar majoritar Camera de Comert si Industrie a Romaniei si a Municipiului Bucuresti. Incepand din 1990 se implementeaza programul strategic de diversificare a structurii evenimentelor expozitionale, astfel incat de la o manifestare anuala se ajunge la peste 40 de targuri, expozitii si saloane comerciale in 2003. Deasupra am postat logo-ul ROMEXPO și o poză cu clădirea Pavilionului central Romexpo din București. 

Jeton - Inginer antreprenor D.Matak - 5 cinci bani
JETOANELE sunt piese din metal sau alte materiale nemetalice, asemănătoare ca formă şi ca dimensiune monedelor, ce sunt folosite pentru declansarea unui automat de muzică, pentru procurarea unor bauturi sau mici, ori pentru acces într-o anume incintă, etc. Pe unele jetoane este înscrisă chiar şi o valoare, sau numele unei firme, magazin, localitate, etc. În cazuri deosebite jetoanele sunt folosite şi ca număr de ordine. În mod cu totul special ele au fost precursoarele monedelor metalice, fiind folosite pentru efectuarea unor plăţi în plan local şi uneori ele reprezintau o sumă încasată de membrii unor consilii de administraţie ale unor societăţi, pentru participarea la sedinţe, şi care, ulterior, erau schimbate la casierii în monedă adevărată.

Set 2 insigne - La mulți ani! 1966 și 1976
În regimul comunist se obișnuia ca la schimbarea anului să se bată și să se confere oamenilor muncii insigne diferite de la an la an, din metal mort, de pe care nu lipsea bradul, care să-i facă pe oameni să mai uite de neajunsurile cotidiene. Baterea acestor insigne intra în responsabilitatea sindicatelor și adesea conferirea lor era însoțită și de un mic cadou pentru copii oamenilor muncii, din partea lui Moș Gerilă. În acele vremuri nu se pomenea numele lui Moș Crăciun. 

Insignă Campionatul R.P.R. - Locul I
(Republica Populară Română)
Federaţia română de motociclism (F.R.M.) este forul naţional sportiv românesc care doreşte să revigoreze un sport vechi românesc care în perioada regimului comunist a cunoscut o perioadă neagră şi care a început să devină ceea ce a fost, abia după Revoluţia din Decembrie 1989. Cine deţinea o motocicletă în regimul comunist era desigur un privilegiat al soartei. F.R.M. este responsabilă de organizarea calendarului sportiv în motociclismul românesc.
Raliurile de motociclism se organizează pe mai multe clase în funcție de capacitatea cilindrică a motorului (125, 250 sau 500 centimetri cubi). Ele se organizează pe diferite categorii de drumuri. Motociclismul este o disciplină sportivă ce atrage în mod special tinerii dar și foarte mulți spectatori pe marginile traseului de concurs.  

____________ooOoo____________

UN BOND ROMÂNESC
Titlu de 100 franci aur - Renta Română
Datoria publică a României
Rentă unificată amortizabilă 4% - 1920

Câteva ornamente decorative marginale de pe notgelduri 
(bancnote locale, de necesitate) germane

Detaliu vignetă de pe o acțiune franceză

con_dorul@yahoo.com

MOUSAIOS - 31.01.2015

TABLETA CU ȘTIRI NECONVENȚIONALE - 72


D’ALE POLITICIENILOR
SAU
 CULEGEM CE AM SEMĂNAT

EMIL BOC – P.D.L:
 "La 31 martie, se vor da pri­mele permisuri
pentru micul trafic de frontieră."

TRĂIAN BĂSESCU - către jurnalişti:
 "Sunt mai sănătos decât toți patronii voştri la un loc,
şi la minte, şi la corp."

CRIN ANTONESCU – P.N.L.:
 
"Nu vreau să fiu preşedintele unui partid care,
să spun așa, are vreun sex incert pe scena politică."

***

VORBE DE DUH
DE LA ÎNAINTAȘI
 
Charles Haddon Spurgeon
preot britanic (1834 - 1892) 
  • Și melcul, prin perseverență, a ajuns pe arcă.
  • Modestia înseamnă să faci o estimare corectă a propriei persoane.
  • Nu cât avem ci cât de mult ne bucurăm de ce avem, aceasta este fericirea.

_________xxx_________

CÂTEVA MEDALII
ȘI INSIGNE DIN JUDEȚUL ARAD

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA,  poţi citi în  articolul  "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini  reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani si apartenenţa la un club, de  identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificare asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.  

Formația civilă de pompieri a orașului Curtici
111 ani * 1886 - 1987
Curtici este un oraș în județul Arad, România, situat la o distanță de 17 kilometri față de municipiul reședință de județ Arad. Orașul este amplasat în partea vestică a județului și este cel mai important punct de legătură pe calea ferată cu Europa centrală și de vest al României, având o populație de aproximativ 7500 de locuitori. Prima atestare documentară a orașului Curtici datează din secolul al XVI-lea, respectiv din anul 1519, iar din 16 februarie 1968 localitatea este ridicată la rangul de oraș. În perioada interbelică a purtat temporar denumirea "Decebal", dată de autoritățile române. Sus am postat stema actuală și o poză a Gării - Curtici.

Insignă - Liceul Chișineu Criș 1774 - 1974
Chișineu-Criș este un oraș în județul Arad, România, situat în partea de nord-vest a județului, la 43 kilometri față de municipiul Arad și la 72 de kilometri față de municipiul Oradea. Conform recensământului din anul 2011, orașul Chișineu-Criș avea o populație de 7987 locuitori. Descoperirile arheologice au scos la lumină urme de locuire aparținătoare unor perioade istorice datate cu mult înaintea atestării documentare a orașului care aparține anilor 1202 – 1203 când așezarea a fost menționată sub denumirea de Jeneusol.
 
Documentele din Cancelaria Aulică din Viena din anul 1771 cuprind propuneri pentru înfiinţarea de şcoli la Chişineu-Criş, Ineu, Pâncota, fapt ce se va realiza la Chişineu-Criş în anul 1774. Conform sistemului epocii, în Chişineu-Criş a existat învăţământ românesc pe lângă biserici. În anul şcolar 1880-1881, localitatea Chişineu-Criş era în plină dezvoltare, având rolul de centru coordonator în domeniul învăţământului. În perioada 1895-1897 este clădită şcoala din Piaţa Avram Iancu, clădire în care se vor desfăşura cursurile şcolii primare reorganizată după actul Unirii de la 1918. Din anul 1933 ia fiinţă şcoala primară de ucenici din Chişineu-Criş. În anul 1948 se înfiinţează la Chişineu-Criş Gimnaziul Unic de Stat, iar în anul 1957 se pun bazele Liceului de cultură generală. În anul 1962 ia fiintă şcoala profesională de pe lângă S.M.T. Chişineu- Criş care pregătea mecanici agricoli, iar mai târziu mecanici utilaje îmbunătățiri funciare. În anul 1969 se dă în folosinţă clădirea Liceului de pe strada Primăverii nr. 3-5. În anul 1975 s-au sărbătorit 200 de ani de învăţământ românesc la Chişineu-Criş. În cadrul Liceului a funcţionat o secţie cu limba de predare maghiară, cu clasele I-VIII. Începând din martie 2000, Liceul Teoretic din Chişineu-Criş a fuzionat cu Grupul Şcolar Agricol din localitate şi a devenit Grupul Şcolar "Mihai Veliciu" Chişineu-Criş. În septembrie 2003 se scindează Grupul Şcolar în Liceul Teoretic "Mihai Veliciu" Chişineu-Criş şi Grupul Şcolar Agricol Chişineu-Criş. 
Patronul spiritual al şcolii, Mihai Veliciu (1846 - 1921), originar din Chișineu-Criș, s-a remarcat în "generaţia memorandiştilor arădeni", remarcabilă prin vigoarea şi consecvenţa atitudinilor politice în lupta de eliberare naţională. În slujba şcolii, generaţii de educatoare, învăţători şi profesori au contribuit cu priceperea, măiestria şi darul pedagogic la formarea atâtor generaţii de elevi, deveniţi azi oameni cu care localitatea se mândreşte.


Insignă vânătoare - Pereg (fazan)
Începuturile organizării vânătoreşti din România, în asociaţii vânătoreşti locale, datează din cea de-a doua jumătate a secolului XIX. Prima societate autentică de vânătoare a fost înregistrată în România, la Bucureşti, în anul 1870. A urmat constituirea altor şi altor societăţi locale de vânătoare, după preocupările europene în domeniu, din acea perioadă. Dintre noile societăţi de vânătoare înfiinţate, reamintim doar „Uniunea Vânătorilor din Braşov” şi „Societatea pentru Ocrotirea Vânatului din Bucovina”, ambele fondate în acelaşi an, 1883. Chiar dacă începuturile organizării vânătoreşti din ţara noastră au devansat, la acea vreme, multe iniţiative similare din alte ţări europene, constituirea unei Uniuni Naţionale a  Vânătorilor din România a întârziat ceva mai mult, până după Marea Unire. De abia atunci, reprezentanţii societăţilor de vânători din fostele provincii româneşti au lansat ideea constituirii unei singure Uniuni Generale a Vânătorilor, ca entitate naţională de intervenţie eficientă pe lângă autorităţi, în scopul susţinerii intereselor comune ale tuturor vânătorilor din ţara noastră. Dar se vroia ceva mai mult. Se dorea ca Uniunea să devină purtătoarea idealurilor vânătoreşti din România, întru înnobilarea pasiuni vânătorilor, prin ridicarea nivelului de instruire a acestora şi prin exercitarea vânătorii în deplină sportivitate, numai acolo unde, când şi cum permitea legea. De la idee până la faptă nu rămăsese decât un pas. Premisele erau deja create, prin înfiinţarea la Sibiu, imediat după Primul Război Mondial, a „Reuniunii Vânătorilor pentru Ocrotirea Vânatului din Ardeal”. Entuziasmaţi de acelaşi ideal, se constituia, şi la Bucureşti, în 5-7 iunie 1919, „Uniunea Generală a Vânătorilor”. În Bucovina, la Cernăuţi, fiinţa, după cum s-a precizat deja, „Societatea pentru Ocrotirea Vânatului din Bucovina” (Jagdschutzverein). Constituirea unei singure Uniuni Naţionale a Vânătorilor în anul 1921, pe când fuziunea „Uniunii Generale a Vânătorilor” cu  „Societatea pentru Ocrotirea Vânatului din Ardeal” era ca şi realizată, s-a amânat din cauza unui incident, cunoscut sub denumirea de „incidentul Scraba”, care a pus în pericol, pentru moment, realizarea unirii. Totuşi, în 26 mai 1922, cu ocazia unei Adunări Generale Extraordinare a Uniunii Generale a Vânătorilor, la care au participat delegaţi ai societăţilor de vânătoare din întreaga ţară, ai „Societăţii pentru Ocrotirea Vânatului din Ardeal” şi ai „Societăţii pentru Ocrotirea Vânatului din Bucovina”, s-a decis, în sfârşit, fuziunea. 
Data de 5 iunie 1919 reprezintă aşadar momentul constituirii „Uniunii Generale a Vânătorilor”, iar cea de 26 mai 1922, data de naştere a „Uniunii Generale a Vânătorilor din România”. În anul 1948, cunoscut ca an al unor profunde transformări politice impuse din exterior, Uniunea Generală a Vânătorilor din România a fost desfiinţată, în locul acesteia fiind înfiinţată, prin Decretul 211/1948, Asociaţia Generală a Vânătorilor din România (A.G.V.R.), persoană juridică, de utilitate publică. Asociaţia Generală a Vânătorilor din România a moştenit astfel, prin lege, membrii, patrimoniul privat, precum şi celelalte drepturi şi obligaţii ale fostei Uniuni Generale a Vânătorilor din România, fiind succesoarea de drept a acesteia.În anul 1953, Asociaţia Generală a Vânătorilor din România a fost transformată, prin H.C.M. nr. 3126/1953, în Asociaţia Generală a Vânătorilor şi Pescarilor Sportivi din România (A.G.V.P.S.), alipindu-i-se acesteia şi asociaţiile şi societăţile private de pescari sportivi. În concordanţă cu împărţirea teritorială din acea perioadă, membri vânători şi pescari sportiv ai A.G.V.P.S. din România erau organizaţi în filiale regionale cu personalitate juridică, la rândul lor împărţite în filiale raionale. Caracterul asociaţiei şi al patrimoniului acesteia a rămas, în continuare, 100% privat. Aici admiri sigla AGVPS din România. A urmat anul 1968, care, prin noua împărţire administrativ-teritorială a ţării în judeţe, a determinat o nouă reorganizare a A.G.V.P.S. din România, de această dată în asociaţii judeţene (39) şi din municipiul Bucureşti (6) ale vânătorilor şi pescarilor sportivi. Reorganizarea a avut loc ca urmare a unor dispoziţii administrative, în condiţiile respectării întocmai a prevederilor Decretului nr. 31/1954. Toate reglementările legale, care au urmat cu privire la  vânătoare, la pescuitul sportiv şi la portul armelor au nominalizat consecvent şi au instituţionalizat astfel A.G.V.P.S. din România, fiind mai apoi definită cu claritate, prin prevederile Legii nr. 26/1976, ca „organizaţie obştească, cu personalitate juridică şi cu statut propriu”.


Insignă vânătoare - Pereg (iepure)
Peregu Mare (în maghiară: Németpereg, în germană: Deutschpereg) este o comună din județul Arad, provincia istorică Transilvania, România. Această comună are aproximativ 1600 de locuitori și are în componență două sate; Peregu Mare și Peregu Mic. Aici etniile și religiile conviețuiesc pașnic neexistând o religie sau etnie majoritară. Sus am postat o poză cu biserica catolică din Peregu Mare (județul Arad).

Campionatele județene R.P.R. 1950 (Republica Populară Română)
Comitetul pentru cultură fizică și sport - Arad
Natația este un sport nautic și disciplină sportivă în care sportivii se întrec în mai multe probe care implică deplasarea în apă prin înot. Natația cuprinde mai multe ramuri sportive: înotul sportiv, polo pe apă, sărituri în apă și înot sincron. Pe lângă aceste ramuri ale natației ar mai putea fi incluse și altele, cum ar fi: înotul de fond (maratonul nautic), înotul subacvatic, înot masters. Unele probe de înot sunt incluse și în competițiile de triatlon și pentatlon modern.
Campionatul de fond
Comitetul pentru cultură fizică și sport 1950 Arad
Înotul este mișcarea de deplasare a oamenilor sau animalelor prin apă, de obicei fără niciun fel de asistență. Tipurile sau stilurile de înot sunt craul, bras, fluture sau spate, dar și anumite derivate ale acestora, de exemplu bras lung, spate dublu etc. 


Insigna - Filarmonica de stat Arad 1948 - 1958
Aradul este un vechi centru cultural al României cu o tradiţie muzicală îndelungată şi semnificativă. Încă din anul 1833 este atestată înfiinţarea unui Conservator, al şaselea din Europa, care instituţionalizează un învăţământ muzical de specialitate. Evenimentele culturale din secolul  al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea au un caracter discontinuu, sunt consemnate însă concerte de mare valoare în cadrul cărora au evoluat pentru  iubitorii de muzică ai oraşului unele din cele mai mari personalităţi ale timpului: Franz Liszt - 1846, Johann Strauss – 1847, Anton Rubinstein – 1867, Pablo Sarasate şi Henry Wieniawski – 1877, Johannes Brahms şi Josef Joachim - 1879, iar mai apoi Pablo Casals – 1916,  George Enescu – 1922, 1931, 1943, Bela Bartok – 1924, 1926, Zoltan Kodaly – 1394, etc. Istoria culturală a oraşului, consemnează, în anul 1890, fondarea Societăţii Filarmonice, veritabilă instituţie de concerte cu orchestră şi cor, cu programe elaborate şi ambiţioase, iar în anul 1913 se finalizează construcţia clădirii Palatului Cultural, lăcaş de cultură în care, la 24 octombrie 1913, are loc concertul de  inaugurare. 
Insignă - Filarmonica Arad 1890 - 1990 
Evenimentele mondiale din prima jumatate a secolului XX, diluează activitatea culturală a Aradului, viaţa concertistică reluându-se într-o formă stabilă şi definitivă în 1948, odată cu constituirea Filarmonicii de Stat. Orchestrei simfonice i se adaugă la scurt timp un  cor academic şi o formaţie de muzică populară. De-a lungul anilor ansamblul simfonic i-a avut la pupitru ca dirijori permanenţi pe Nicolae Brânzeu, Nicolae Boboc, Jan Hugo Huss, Eliodor Rău, Victor Golescu şi Ion Marin. Dorin Frandeş şi Cristian George Neagu girează activitatea simfonică în prezent. Pregatit pentru primele sale aparitii de profesorul Adrian Demian, corul academic a avut ca mentori muzicieni precum Kurt Mild, Anatol Goreaev, Paul Paradenco, Iovan Miclea, Doru Şerban. Activitatea ambelor formaţii a cunoscut o continuă perfecţionare prin diversificarea şi dezvoltarea repertoriului, prin numărul mare de prime audiţii din repertoriul universal şi autohton, prin colaborarea cu un foarte mare numar de artişti de prima valoare din tara si de peste hotare. In cadrul Filarmonicii de stat din Arad  a fost susţinută şi o bogată activitate camerală. Muzicieni de elită ai orchestrei simfonice au optat pentru formule mai mult sau mai puţin convenţionale, formând diverse ansambluri camerale, cvartete de coarde, trio sau cvintet de suflători, cvintet cu pian, septet, octet, dixtuor sau orchestră de cameră. Începând cu anul 1948 activitatea artistică se desfăşoară  în stagiuni continue  a câte zece luni (septembrie - iunie) cu o ritmicitate de cel puţin un concert pe săptămână, fiecare  având un alt repertoriu şi alti protagonişti.  De asemenea au loc concerte vocal simfonice, nu numai în Sala Palatului Cultural, spaţiul cu cea mai bună acustică din această parte a Europei, ci şi în alte locaţii care se pretează interpretării muzicale, în special  în marile biserici ale Aradului. Pe parcursul existenţei sale, Filarmonica a reuşit să satisfacă nevoile culturale ale unui spaţiu geografic extins, depăşind de fiecare dată când a fost nevoie limitele oraşului Arad. Din anul 1973 atât orchestra simfonică cât şi corul concertează peste hotare: Olanda, Polonia, Germania, Elveţia, Italia, Ungaria, Spania, Austria, SUA. Sus am postat Palatul Culturii din Arad, locul unde se desfășoară aproape toate concertele susținute de către Filarmonica de stat Arad.

Municipiul Arad este reședința și cel mai mare oraș al judeţului Arad, situat pe cursul inferior al râului Mureş, în vestul României. El numără aproximativ 150000 de locuitori. Municipiul Arad constituie pentru vestul României un punct important în ceea ce privește industria, și este de asemenea un nod important în transporturile feroviare, rutiere, având și aeroport. Istoria Aradului este una îndelungată care începe cu primele așezări umane pe actuala vatră a orașului, în nordul râului Mureș și mai apoi cu apariția primei cetăți de pământ situată la Vladimirescu, în jurul secolului al X-lea. Prima atestare documentară a zonei Aradului ne parvine din anul 1028. Sus am postat drapelul şi stemele interbelică, comunistă și actuală ale municipiului Arad iar dedesubt am postat fotografii ale câtorva clădiri reprezentative pentru arhitectura arădeană.


Teatrul clasic Ioan Slavici
Prefectura
Primăria
Palatul de Justiție
Palatul Szantay
Cetatea
Biserica romano - catolică
Catedrala ortodoxă Sf.Ioan Botezătorul
Gara
Bulevardul Republicii
Banca națională
Biserica Minoriților
Memorialul
Poarta castel a orașului
Hotelul Central

Trimiteri poștale ilustrate



Județul Arad este situat în vestul României și cuprinde teritorii din Crişana şi Banat. Județul se întinde de o parte și de alta a râurilor Mureș și Crișul Alb. Județul se întinde pe o suprafață de 7754 kilometri pătrați, numără aproximativ 460000 de locuitori și are reședința în orașul cu același nume. Din punct de vedere administrativ județul se compune din; 1 municipiu - Arad, 9 orașe - Pecica, Sântana, Vladimirescu, Lipova, Ineu, Chișineu - Criș, Nădlac, Curtici, Pâncota, Sebiș și 68 de comune. Sus am postat drapelul, harta şi stemele interbelică, comunistă şi actuală ale judeţului Arad, iar dedesubt pozele câtorva monumente de arhitectură și  cultură dar și alte locuri de vizitat pe aceste meleaguri.

Castelul Ineu
Castelul Săvârșin
Biserica ortodoxă - Chișineu Criș
Stațiunea Moneasa
Biserica reformată - Chișineu Criș
Cetatea Șiria
Castelul și Grădina botanică - Macea
Mănăstirea Bodrog
Rezervația naturală Lunca Mureșului
Satul de vacanță - Căsoaia
Cetatea Șoimoș
Lacul Ghioroc
Mănăstirea Feredeu
Peștera Liliecilor
Mănăstirea Radna
Hotelul Central - Moneasa
Trimiteri poșțale ilustrate 

_________ooOoo_________

O ACȚIUNE ROMÂNEASCĂ
ÎN LIMBA MAGHIARĂ
Acțiune 100 coroane 19xx
Szalárd-Vidéki Takarékpénztár Reszvenytarsasag
Casa rurală de economii Sălard (Szalard) - jud.Bihor

Câteva ornamente decorative marginale 
de pe acțiuni olandeze

Detaliu vignetă de pe un certificat financiar american

con_dorul@yahoo.com

MOUSAIOS - 31.01.2015