Epaminonda's Blog.....: LUMEA BANCNOTELOR LUMII

NOUA ZEELANDĂ

OCEANIA

***

VORBE DE DUH

DE LA ÎNAINTAŞI

Contele Axel Gustafsson Oxentierna

(om politic suedez, a trăit 1583 - 1654)

Averea serveşte omului ca jucărie şi mulţumire a minţii.
Pierderea timpului este ireparabilă şi îngrijorătoare.
O îmbătrânire prematură este adeseori urmarea desfătării din tinereţe.

_____________xxXxx____________

CÂTEVA MEDALII

ROMÂNEŞTI RECENTE

Informaţii generale despre medalistică

şi subiectul ei de studiu, medalia,

poţi citi în articolul

LE HAVRE - FRANŢA

Crucea Casei regale a României

Crucea Casei regale a Romaniei este o decorație acordată de Casa regală a României. Decorația a fost instituită in data de 10 mai 2008 la Palatul Elisabeta din Bucureşti și este limitată la un număr de 150 de membri purtători. Crucea Casei regale a Romaniei este destinată membrilor și colaboratorilor Casei Majestatii Sale care ocupă pozitii importante in administrație, in societatea civila, mediul politic sau economic, lumea culturii sau a diplomatiei, precum si organizatii nationale sau internationale. Decorația este realizată din argint și email albastru. Este formată dintr-o cruce surmontată de o coroană regală. Pe față apare cifrul regelui cu patru coroane, iar pe verso apare stema regală. Panglica este argintie cu două dungi albastre pe magine. La bărbați panglica este dreptunghiulara, în timp ce la femei panglica are forma unei funde.

Regele Mihai I - Pentru loialitate

Mihai I - Rege al României

Medalia regele Mihai I - Pentru loialitate a fost instiută de Casa Regală a României la data de 10 mai 2008 la Paltul de la Săvârşin. Medalia se acordă membrilor merituosi ai Casei Majestatii Sale sau colaboratorilor de peste cinci ani ai Casei Regale a Romaniei, din toata tara si din strainatate. Medalia poate fi oferita, de asemenea, unor personalitati din Romania si din lume. Decoratia este semnul pretuirii Majestatii Sale fata de romanii sau strainii care au dovedit loialitate si incredere in destinul Familiei Regale din Romania, facand eforturi si, adeseori, sacrificii personale pentru a sprijini principiile binefacatoare ale Coroanei in tara noastra. Medalia va fi acordata unui numar de maximum 150 de personalitati in viata, aflate in Romania sau in strainatate. Alesii pentru decernarea acestei insemnate distinctii vor fi personalitati care au facut sau fac parte din Casa Majestatii Sale Regelui, din societatea civila, mediul politic sau economic, lumea culturii sau a diplomatiei, precum si din organizatii nationale sau internationale. Medalia Regele Mihai I pentru Loialitate se poate acorda şi persoanelor sau institutiilor si organizatiilor. Posesorii Medaliei Regele Mihai I pentru Loialitate vor sarbatori ziua Medaliei in fiecare an la 8 noiembrie, ziua Sfintilor Mihail si Gavril. Posesorii medaliei o pot purta in ocazii speciale, la costum inchis, smoking sau frac. Femeile distinse cu aceasta decoratie o pot purta la taior cu sau fara palarie, la rochii de zi sau de seara. Medalia nu poate fi purtata la tinute sport sau de zi cu zi. Angajatii sau colaboratorii Casei Majestatii Sale care au fost distinsi cu medalia o pot purta in cazul oricaror evenimente publice care au loc la Palatul Elisabeta, la Castelul Peles, Castelul Pelisor si la Castelul Savarsin sau in oricare alta resedinta regala, romana sau straina. Decoratia este din bronz masiv si este formata dintr-o placa circulara decorata cu frunze de laur, purtand deasupra o coroana regala si o panglica verticala, de culoare albastru regal, cu marginile aurii. Pe fata, decoratia reprezinta profilul Majestatii Sale Regelui Mihai, incadrat de inscrisul "Medalia Regele Mihai I pentru Loialitate" si frunze de laur; pe verso, decoratia are cifrul personal al MS Regelui, impodobit cu 4 coroane mici, inconjurat de acelasi cordon din frunze de laur. Decoratia are 32x32 mm, iar coroana are 20x20mm. Panglica dubla verticala este aceeasi pentru barbati si femei. Decoratia se prinde cu ac, precum brosa, la piept, in partea stanga.

Vlad Ţepeş

Cu mila lui Dumnezeu, Io Vlad Voievod şi Domn

Această medalie este confecţionată din argint,

cântăreşte 10,37 grame şi are diametrul de 35 mm

Vlad Ţepeş (născut noiembrie/decembrie 1432 şi decedat decembrie 1476), denumit şi Vlad Drăculea (sau Dracula, de către străini), a domnit în Ţara Românească în anii 1448, 1455-1462 şi 1476. S-a născut în cetatea Sighişoara, ca fiu al lui Vlad al II-lea Dracul şi al unei nobile transilvănene. A fost căsătorit de trei ori: întâi cu o nobilă din Transilvania - Cnaejna Bathory a Transilvaniei, apoi cu Jusztina Szilagyi a Moldovei şi apoi cu Ilona Nelipic a Valahiei, verişoară cu Matei Corvin. A avut cinci copii, patru băieţi şi o fată: Radu şi Vlad din prima căsătorie, Mihail şi Mihnea I cel Rău din a doua, şi Zaleska din a treia căsătorie. În timpul domniei sale, ŢaraRomânească şi-a obţinut temporar independenţa faţă de turci. Vlad Ţepeş a devenit vestit prin severitate şi pentru că obişnuia să îşi tragă duşmanii în ţeapă. Datorită conflictelor cu negustorii braşoveni, aceştia l-au caracterizat, propagandistic, ca pe un principe cu metode de o cruzime demonică. În 1453, resturile Imperiului Bizantin sunt cucerite de otomani, care obţineau astfel controlul asupra Constantinopolului (actualul Istanbul) ameninţând Europa. În acest context istoric, Vlad Ţepeş a luptat pentru a-şi apăra domnia şi ţara, folosind împotriva inamicilor metodele de disuasiune specifice epocii, din care făceau parte şi execuţiile şi supliciile cu caracter exemplar şi de intimidare.

Castelul Bran, situat intre Muntii Bucegi si Piatra Craiului, la 30 de km de Brasov, este singurul punct turistic care atrage sute de mii de turisti datorita unei legende, Legenda Contelui Dracula, deşi izvoarele spun ca Ţepeş ar fi trecut o singură dată pe aici, în drum spre Braşov. Initial Castelul Bran (in limba slava «brana» inseamna «poarta») a fost o fortareata cunoscuta sub numele de Dietrichstein, construita de Ordinul Cavalerilor Teutoni in anul 1212, care a fost cucerita de sasi spre sfarsitul secolului al XIII-lea. Prima atestare documentara este din 1377 cand brasovenii au primit, din partea lui Ludovic I d’Anjou, dreptul de a ridica cetatea pe locul fostei fortarete. Apoi, intre 1419-1424 a intrat in posesia lui Sigismund. La sfarsitul secolului al XV-lea a fost subordonata comitetului secuilor si sub domnia lui Iancu de Hunedoara a trecut sub conducerea voievodatului Transilvaniei. La 1 decembrie 1920, Castelul Bran a fost donat Reginei Maria a Romaniei Mari, in semn de recunostinta din partea orasului Brasov pentru contributia la Unirea cea mare de la 1918. Imediat dupa aceasta, timp de 7 ani, Castelul a intrat intr-o perioada de restaurare, sub conducerea arhitectului Curtii Regale, Carol Liman. Acesta a conceput ansamblul ca o resedinta de vara. Tot in aceasta perioada a fost construita si Casa de ceai. In timpul acestor lucrari, Castelul a fost dotat cu apa curenta de la o fantana sapata in stanca, adanca de 57 de metri si iluminat de la o uzina electrica cu turbina. De la aceasta uzina au fost apoi electrificate, in 1932, satele Bran, Simon si Moeciu. Apoi, in 1938, Regina Maria a lasat Castelul Bran drept mostenire Principesei Ileana, care l-a stapanit pana in 1948. Dupa abdicarea Regelui Mihai si expulzarea Casei Regale, Castelul a intrat in proprietatea statului, fiind abandonat si devastat. Abia in 1956 a fost amenajat ca muzeu de istorie si arta medievala. In 1987, castelul a intrat in restaurare, lucrare terminata in linii mari in 1993. In 2006 Castelul a fost retrocedat lui Dominic de Habsburg, urmasul Principesei Ileana. In iarna lui 2007 noul proprietar l-a scos la vanzare. Deoarece consiliul Judetean Brasov s-a arata dispus sa rascumpere Castelul, avocatii care se ocupau de tranzactie au cerut pretul de 60 milioane de euro. Dupa o ancheta efectuata de o comisie parlamentara concluzia a fost ca retrocedarea Castelui Bran catre Dominic de Habsburg nu s-a facut cu respectarea tuturor prevederilor legale. In final, Castelul Bran a trecut oficial în proprietatea lui Dominic de Habsburg de la 1 iunie 2009, cand avocatii Casei de Habsburg si conducerea muzeului au semnat procesele verbale de predare-primire a castelului. Nepot al Reginei Maria si fiu al Principesei Ileana, Dominic de Habsburg a dobandit Castelul Bran la aproape sase decenii dupa ce familia sa a fost fortata de regimul comunist sa paraseasca tara, pe cand el avea doar zece ani. Dupa ce Ministerul Culturii si Cultelor a retras majoritatea obiectelor din Castelul Bran, acestea au fost inlocuite cu obiecte si mobilier care au apartinut familiei de Habsburg, printre cele mai pretioase fiindCoroana, sceptrul si un pumnal de argint care au apartinut Regelui Ferdinand, o fotografie-portret a Principesei Ileana cu semnatura acesteia,un acoperamant al patului Reginei Maria, cateva piese de mobilier, dar si o carte de oaspeti care a apartinut Reginei Maria acesta fiindu-i daruita, în 1920, de comunitatea brasovenilor si în care se pastreaza impresiile tuturor personalitatilor din tara si strainatate ce au trecut pragul castelului de-a lungul a aproape trei decenii. Potrivit unui reprezentant al aministratiei Castelului Bran, in castel va fi amenajata si o sala de proiectii cu imagini ale Arhivei Nationale de Film despre istoria familiei regale si a castelului, o camera a costumelor familiilor regale, precum si o sufragerie. In plus, in Turnul Rotund al castelului va fi amenajat un apartament de lux,pentru cei care vor sa stea sa petreaca o noapte in Castelul Bran. De asemenea, proprietarii castelului intentioneaza sa restaureze Casa de Ceai a Reginei Maria, aflata in incinta domeniului Bran, care sa fie apoi deschisa publicului. Intr-una dintre camerele castelului, a fost amenajata si o camera “Bram Stoker”, unde este prezentata legenda lui Vlad Ţepeş(cunoscut si ca Vlad Dracul), precum si a mitului lui Dracula. In curtea Castelului este amenajat un muzeu al satului ce prezinta viata taranilor din zona, munca si traditiile din zona Rucar-Bran. In perioada sarbatorii Halloween, Castelul Bran este destinatia preferata a turistilor americani si englezi. O noua atractie turistica oferita de noii proprietari este un numar de 10410 sticle de Merlot de Dealu Mare din 2007 botezat ad-hoc „Chateau Bran”, la 45 de lei sticla, si 1377 de sticle de Cabernet Sauvignon din acelasi an si aceeasi podgorie, la 160 de lei sticla „înnobilata” cu mentiunea „Reserve de l’Archiduc” si semnatura „Dominic”. „Ambele sortimente vor fi comercializate doar la Castelul Bran, sub denumirea «Chateau Bran. Revista americana Forbes a plasat Castelul Bran pe pozitia a doua in randul celor mai scumpe proprietati din lume, cu o valoare estimata la 140 milioane dolari.

Vlad Ţepeş * 1431 - 1476 * 2002 * C

Târgovişte - Curtea domnească - 4 Dracula

Secţia numismatică C.M.N.

Această medalie este confecţionată din argint 80%,

cântăreşte 110 grame şi are diametrul de 60 mm.

Turnul Chindiei, cunoscut şi ca Turnul Chindia, este un turn construit în secolul al XV-lea, în Târgovişte, si face parte din ansamblul de monumente Curtea Domnească. Turnul a fost construit de către domnitorul Vlad Ţepeş, în timpul celei de-a doua domnii, iniţial pentru scopuri militare, clădirea servind drept punct de pază, foişor de foc, dar şi pentru stocarea tezaurului. Situat in partea de nord-vest a Curtii Domnesti, dominand intregul ansamblu de monumente de aici, Turnul Chindia a devenit emblema orasului Targoviste. Inalt de 27 m, el este alcatuit dint-o baza de forma unui trunchi de piramida, din piatra, din care se ridica un corp cilindric din caramida al carui diametru masoara 9 m.Constructia are 3 etaje, din care ultimele doua sunt marcate la exterior de deschideri in arc frant si de balcoane sprijinite pe console de piatra. Accesul pana la partea superioara a turnului se face cu ajutorul unei scari interioare, in spirala, situata pe axul vertical al constructiei. Turnul Chindia a fost construit peste pridvorul bisericii-Paraclis, ridicata de Mircea cel Batran. La inceput, turnul era alcatuit din doua etaje, iar accesul se facea pe un pod mobil de la primul nivel, direct din casa alaturata. Modificarile suferite de aceasta constructie impiedica stabilirea cu exactitate a formei sale initiale, aspectul actual fiind datorat domnitorului Gheorghe Bibescu, care a ordonat restaurarea lui in 1847. Turnul Chindiei este cea mai importantă atracţie turistică din oraş şi totodată simbolul oraşului, elemente specifice edificiului fiind prezente pe stema oraşului, în partea de sus, dar şi în partea de jos. Fiind un monument istoric, clădirea găzduieşte acum o expoziţie de documente, arme şi obiecte care au aparţinut lui Vlad Ţepeş. Din punct de vedere administrativ, Turnul Chindiei se află sub tutela Complexului Naţional Muzeal „Curtea Domnească” Târgovişte. Există două ipoteze privind originea numelui turnului, însă nu există niciun consens în privinţa acestui fapt. Cea dintâi susţine că zone din vecinătatea turnului erau locul de desfăşurare a unor ospeţe, denumite „chindii”, de unde şi provenienţa numelui.De asemenea, s-a sugerat că numele îşi are originea de la cuvântul „chindie”, un arhaism ce însemna „apus”, perioadă a zilei în care soldaţii ce apărau turnul aveau obligaţia să dea semnalul prin care cele cinci porţi ale oraşului erau închise. După acest moment, era interzisă intrarea sau ieşirea din oraş pe tot parcursul nopţii, iar locuitorii aveau obligaţia de a nu circula pe străzi şi de a nu întreţine focuri în aer liber care ar fi făcut vizibil oraşul de la mare distanţă.

Curtea Domnească din Târgovişte reprezintă un complex de clădiri şi fortificaţii medievale ce au avut rol de reşedinţă a unor voievozi ai Ţării Româneşti şi, totodată, punct relativ important în sistemul defensiv al ţării. Curtea Domnească este atestată în timpul lui Mircea cel Batrân când, într-un act al fiului şi asociatului său la domnie, Mihail I, datat 1417 – 1418, se vorbeşte despre "[...]însuşi oraşul domniei mele Târgovişte[...]". Din acest act se poate înţelege că, la acea dată, aici funcţiona o reşedinţă voievodală, fortificată desigur. De altfel, săpăturile arheologice confirmă această supoziţie, datând perioadei lui Mircea cel Bătrân: o casă, prima biserică-paraclis, o curtină şi urme ale unei palisade (palancă) de lemn de mici dimensiuni. Dezvoltarea şi extinderea fortificaţiilor se face însă o jumătate de veac mai târziu, după menţionarea ca singură capitală a Ţării Româneşti (act emis de Alexandru I Aldea, in anul 1431), posibil în timpul domniei lui Vlad Dracul sau chiar în timpul lui Vlad Ţepeş. După mijlocul secolului al XV-lea, fortificaţiile curţii domneşti devin cele mai mari din ţară, şanţul de apărare, lat de aproximativ 20 – 24 m şi adânc de 4 m fiind întărit cu pari de lemn dispuşi oblic în mal. Spre sfârşitul aceluiaşi secol se ridică o porţiune de circa 20 m de zid terminată cu un turn de veghe. O altă etapă de extindere a fortificaţiilor este iniţiată la sfârşitul secolului al XVI-lea de către voievodul Petru Cercel care aduce suprafaţa din interiorul incintei la circa 29000 m², suprafaţa cea mai mare de dezvoltare a întinderii fortificaţiilor pe care a avut-o de-a lungul timpului. Totodată, cu această nouă extindere, repară palatul şi construieşte o serie de utilităţi absolut necesare, precum apeductul ce aproviziona cu apă palatul şi garnizoana. Totuşi perioada maximă de dezvoltare a reşedinţei voievodale se cunoaşte sub domnia lui Matei Basarab care dublează practic grosimea zidurilor, reface şanţul de apărare, ce urmează traseul fortificaţiilor lui Petru Cercel. Acest nou şanţ, cu o lăţime şi o adâncime de 3 m, era dublat de un val de pământ pe o lungime de 5 km peste care se ridica o palisadă de buşteni. Pe zidul de piatră au fost amenajate 10 bastioane de formă rectangulară (astăzi se mai văd urmele a 7 dintre acestea) cu o suprafaţă de 40 x 45 m. Cele 5 porţi de acces în cetate, ce purtau numele localităţilor spre care se îndreptau drumurile (Buzău, Argeş, Dealu, Câmpulung şi Bucureşti), au fost refăcute din piatră asigurându-le şi câte o cameră pentru corpul de gardă. Noile porţi erau de formă pătrată, cu latura de 8,5 m, iar pe direcţia de acces aveau două arcade cu deschiderea de 5 m. În ziua de azi se menţine în elevaţie numai Poarta Dealului, iar porţile Câmpulung şi Bucureşti fiind descoperite din întâmplare cu ocazia unor lucrări edilitare, ultima fiind reconstituită. Urmaşul acestuia, Constantin Cârnul, prin soţia sa, face câteva înbunătăţiri la clădirile din interiorul zidurilor. Dar, după revolta lui Mihnea al III-lea, la cerinţa expresă a Înaltei Porţi, domnitorul Gheorghe Ghica (1659 - 1660) începe procesul de demantelare a curţii voievodale şi demolare a palatului, în dorinţa de a distruge orice orice fortificaţii ce ar fi putut sluji în caz de revoltă a voievozilor Ţării Româneşti. Dezvoltarea impresionantă a construcţiilor şi a arhitecturii din timpul domniei lui Constantin Brâncoveanu a atins şi Curtea Domnească din Târgovişte. Cu încuviinţarea otomanilor, marele voievod, reface parţial fortificaţiile, dar, în special, se reconstruiesc şi dezvoltă palatul voievodal, bisericile şi clădirile utilitare sau decorative (foişorul de piatră din interiorul grădinilor domneşti). Cu această ocazie sunt construite în afara zidurilor două dependinţe ale palatului: Casa iazagiuluişși Casa coconilor. După acestă nouă perioadă de înflorire, odată cu martiriul voievodului canonizat şi cu mutarea definitivă a capitalei ţării în Bucureşti, zidurie încep a se deteriora. Războiul ruso-turc din 1736 - 1739, purtat şi pe teritoriu românesc, afectează grav construcțiile, Curtea domnească fiind incendiată, pentru ca mai apoi, un cutremur de pământ să afecteze decisiv ce mai rămăsese din ruinele incintei fortificate. Unele reparaţii au mai fost făcute de către domnitorul Grigore al II-lea Ghica între anii 1748-1752 însă de proastă calitate căci boltele palatului se surpă mai tarziu. Complexul Curtea Domnească de la Târgovişte era compus din:
Palatul domnesc - Prima construcţie ce ar fi putut sluji drept reşedinţă domnească este ridicată în jurul anului 1400 de către Mircea cel Bătrân, probabil pentru a-i oferi o capitală fiului, asociatului şi succesorului său la domnie Mihail I. Din această clădire nu s-a mai păstrat decât fundaţia. Aspectul actual îl capătă după campania de lucrări de restaurare şi conservare din anul 1961 când o parte a cetăţii Târgovişte este organizată ca muzeu şi dată circuitului turistic-
Turnul Chindiei - Monument emblematic pentru municipiul Târgovişte, a fost construit de către domnitorul Vlad Ţepeş în jurul anului 1460. Din păcate astăzi nu admirăm decât forma sa modificată în urma lucrărilor de refacere de la mijlocul secolului al XIX-lea.
Biserica Sf.Vineri - Numită și Biserica Mică Domnească, monument arhitectonic datând din mijlocul secolului al XV-lea păstrat fără modificări, de altfel este singurul cunoscut din Ţara Românească. Nu se cunoaşte nici un fel de informaţie despre ctitorul ei, însă la 1517 era deja construită şi avea o vechime respectabilă.
Biserica Mare Domnească - Este ctitoria voievodului Petru Cercel după modelul bisericii mitropoliei din oraş însă de dimensiuni mult mai mari fiind, la data construcţiei, cea mai mare clădire religioasă din ŢaraRomânească. Pictura, păstrată şi în zilele noastre, este realizată integral între anii 1696-1698, în timpul domniei lui Constantin Brâncoveanu, conţinând cea mai amplă galerie de portrete de domnitori munteni.
Biserica-paraclis veche - Este construită de Mircea cel Bătrân în jurul anului 1415 lângă latura de nord a primei case domneşti. Urmele fundaţiei reconstituite până la înălţimea de 2 m, arată o construcţie după un plan de tip triconic. Planul arhitectonic este asemănător cu cel al bisericii mănăstirii Cozia şi în general cu tendinţele în arhitectura bisericească a epocii, aducând însă un element nou - turnul clopotniță plasat în extremitatea vestică, accesul fiind asigurat de trei intrări. Biserica, păstrată în condiţii proaste, se surpă în urma cutremurului din 1802 iar 45 de ani mai târziu este complet demolată.
Grădinile palatului - Erau amplasate pe locul actualului parc al oraşului pe latura de est a zidului de incintă, întinzându-se, peste râul Ialomiţa până la poalele dealului Mănăstirii. Grădinile, în stil italian, au fost prima oară amenajate de voievodul Petru Cercel în anul 1584. Matei Basarab adugă pe latura de răsărit a palatului un pridvor către aceste grădini pentru a înlesli accesul dinspre dormitoare. Admirând splendida grădină din antreul casei, în ziua de 9 aprilie 1655, bătrânul domnitor trecea în nemurire. Aproape o jumătate de un veac mai târziu, Constantin Brâncoveanu, extinde grădinile, asigurând un corp de grădinari pentru întreţinerea acestora.
Baia domnească - Este construită, după moda turcească, de către Matei Basarab pe latura de nord-est a zidului de incintă, în apropierea palatului. Construcţia dreptunghiulară cu dimensiunile de 5,50 x1 4,7m era formată din din trei încăperi dispuse în şir. Prima, dinspre nord, prin care se făcea accesul, avea inclus şi un mic vestiar; a doua era baia propriu-zisă. Ultima încăpere, ce nu comunica cu celelalte două, era destinată cazanului de încălzire a apei. Sistemul de funcţionare al băii era cel clasic romano-bizantin, aburul fiind dirijat prin conducte din sala cazanului în baie.
Casa Bălaşa - A fost construită de Bălaşa, doamna voievodului Constantin Cârnul odată cu lucrările de refacere şi înbunătățire aduse Bisericii "Sfânta Vineri", în apropierea căreia de altfel se şi află. Scopul iniţial era acela de casă de oaspeţi şi azil pentru săraci. Clădirea există şi în zilele noastre fiind bine conservată. Construcţia, fără etaj, este de formă paralelipipedică, având patru camere dispuse câte două de-a lungul unui colidor central. Pardoseala este de cărămidă roşie, iar bolţile sunt în cruce. Ca o curiozitate, Casa Bălaşa este singura clădire civilă care păstrează o pisanie a ctitorului.
Foişorul - a cărui ruine sunt situate la 60 m de spre est de zidul de incintă, a fost prima oară construit de Matei Basarab, fiind folosit lemnul ca material. Constantin Brâncoveanu reface construcţia, din zidărie, astfel devenind un superb loc de odihnă şi recreere pentru cel ce se plimba prin parc. Nu s-a păstrat până azi.

___________ooOoo__________