Epaminonda's Blog.....: TABLETA CU ȘTIRI NECONVENȚIONALE

D'ALE ALEȘILOR NOȘTRI

SAU

CULEGEM CE AM SEMĂNAT

THEODOR PALEOLOGU - PDL:

"Mamele sunt nişte persoane foarte ataşante"

RADU MAZĂRE - PSD:

"Băsescu e un bezmetic.

Un miting e singura metodă

de a-l fugări de la Cotroceni"

LIA OLGUȚA VASILESCU - PSD:

"Dacă Senatul ar trebui să decidă

dacă sunt bărbat sau femeie,

probabil PDL ar vota invers"

***

BĂRBATUL, CA FAUNĂ,

ÎN VIZIUNEA FEMEII

ANANIE GAGNIUC - CONSTANȚA

Într-o viață aproape normală bărbatul trece, în viziunea femeii, prin transformări zoologice, unele complet ilogice;

La început e puișor, puiuț, pui, iepuraș, gândăcel, motănel, mielușel, cocoșel, ursuleț, bursuc și mânz.
Apoi devine cocoș, iepuroi, leu, tigru, leopard, armăsar.
Ușor, ușor se transformă în popândău, cintezoi, dulău, măgăruș, țap, berbec și vițel.
Spre final ajunge guzgan, papagal, sconcs, gorilă, urangutan, dinozaur, mastodont, porc, măgar și inevitabil boul dracului.

________xxx________

CÂTEVA

INSIGNE ȘI MEDALII

ROMÂNEȘTI DE CRUCE ROȘIE

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani si apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificare asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Societatea de Cruce roșie - R.S.România (Republica socialistă)

Romania a devenit Parte semnatara la prima Conventie de la Geneva din 1864 si a ratificat-o in 1874. Doi ani mai tarziu, la 4 iulie 1876, a luat fiinta Societatea Crucea Rosie din Romania si si-a inceput activitatea in actualul sediu al Spitalului Coltea din Bucuresti. Printre semnatarii actului de infiintare a Crucii Rosii Romane, se regasesc importante personalitati ale vremii: Nicolae Cretzulescu, George Gr. Cantacuzino, C.A. Rosseti, Ion Ghica, Dimitrie Sturza, Gr.G. Cantacuzino si Dr. Carol Davila. Sus am postat logo-ul Societății de Cruce roșie din România precum și un Carnet de membru elev al Crucii roșii a Republicii Populare Române din anul 1963.

Societatea de Cruce roșie - R.S.România

Primul preşedinte al Crucii Rosii Romane a fost Printul Dimitrie Ghica, in perioada 1876-1897. La nici trei saptamani de la infiintare, in ziua de 20 iulie 1876, prima ambulanta a Crucii Rosii Romane a plecat intr-o misiune umanitara pe frontul sarbo-turc de la sud de Dunare. Pe baza solidaritatii ce uneste Societatile Nationale surori, prima misiune a Crucii Rosii Romane avea menirea de a acorda ajutor medical militarilor raniti, indiferent de tabara din care faceau parte. Sus am postat poza lui Dimitrie Ghica și un Brevet de soră infirmieră voluntară din anul 1942.

Societatea de Cruce roșie din Republica Sociașistă România

100 (de ani) 1876 - 1976

Deasupra am postat o Diplomă de Post școlar fruntaș de Cruce roșie, din anul 1960.

Insignă - (Crucea roșie)

Sus am postat o Diplomă "Gata pentru apărarea sanitară" a Crucii roșii a Republicii Populare Române din anul 1958.

Insignă - Donator de sânge al Crucii roșii

R.P.R. - (Republica populară română)

Sus am postat un Carnet de Medic evidențiat în munca medico-sanitară din anul 1960.

Insignă - Societatea națională de Cruce roșie a României

Soră infirmieră voluntară - Inter arma caritas

Activitatea instituției surorilor de caritate din țara noastră s-a desfășurat prin Societatea națională de Cruce roșie. Intre anii 1888 si 1892, societatea si-a extins activitatea prin organizarea de cursuri speciale pentru pregatirea surorilor de caritate. In 1891, s-a infiintat scoala permanenta pentru infirmiere, iar un an mai tarziu s-a infiintat un spital scoala cu 10 paturi. Profitand de o perioada de pace, Crucea Rosie Romana a continuat sa se organizeze si sa se pregateasca, atat din punct de vedere material, cat si din punctul de vedere al personalului, pentru a putea fi in masura sa actioneze cat mai eficient in cazuri de necesitate. Prin Statulul Crucii Rosii, adoptat in 1876, femeile nu puteau face parte din conducerea Societatii. De aceea, in 1906, au pus bazele “Societatii de Cruce Rosie a doamnelor din Romania”, prima presedinta aleasa fiind Irina Campineanu. Societatea activa in paralel cu cea infiintata in 1876 si se ocupa cu strangerea de fonduri pentru ajutorarea in caz de razboi si calamitati, pregatea personal voluntar, coopta doamne devotate din aproape toate orasele tarii. In 1915, Adunarea Generala a Societatii Nationale de Cruce Rosie a aprobat fuziunea celor doua entitati. Cu acest prilej, Regina Maria, sub al carei patronaj se afla Crucea Rosie la acea vreme, a adresat romanilor urmatorul mesaj: „Crucea Rosie, nadejdea tuturor in timp de pace, ca si in razboi, nu trebuie sa piara. Cu totii, de la mic la mare sa o sprijinim cu evlavie, cu insufletire, cu nesfarsita dragoste”. Cu sprijinul unui numar impresionant de voluntari, Crucea Rosie Romana a trecut proba de foc a primului razboi mondial. Misiunea sa era aceea de a completa serviciul militar al armatei prin organizarea a 58 de spitale in Bucuresti si in tara. La chemarea Societatii Nationale de Cruce Rosie, femei apartinand celor mai diverse categorii sociale s-au oferit voluntar sa activeze in spitalele si in cantinele administrate de organizatie.

Insasi Regina Maria s-a implicat in operatiunile desfasurate in sprijinul ranitilor.In acesti ani grei pentru tara, Crucea Rosie Romana a asistat in spitalele proprii peste 150000 de raniti, a asigurat hrana pentru militari, refugiati si populatia afectata de conflict, a facilitat schimbul de corespondenta intre prizonierii de razboi si familiile acestora, a sprijinit cu hrana si imbracaminte prizonierii romani din lagarele inamice. Fondurile pentru aceste operatiuni au fost mobilizate de Crucea Rosie din donatii publice, provenite de la populatie si de la surse externe. În poza aplicată este Regina Maria a României în mijlocul surorilor de caritate.

Insignă - Societatea națională de Cruce roșie a României

Comitet membru - Filiala Târgu Mureș

Târgu Mureș, mai demult Mureș-Oșorhei, Oșorheiu, Târgul Mureșului (în maghiară Marosvasarhely, Székelyvásárhely, Vásárhely, Újszékelyvásár, Újvásár, în germană Neumarkt, Neumarkt am Mieresch, în latină Novum Forum Siculorum) este reședința și cel mai mare municipiu din județul Mureș, situat în centrul regiunii istorice Transilvania, România, pe ambele maluri ale cursului superior al râului Mureș. Orașul numără aproximativ 150000 de locuitori. Săpăturile efectuate de către arheologul Istvan Kovacs au confirmat faptul că teritoriul de azi al orașului Târgu Mureș a fost locuit încă din preistorie. Au fost descoperite o serie de locuințe preistorice, resturi de oase, vase de lut, obiecte de cremene și de bronz, mici statuete de pământ datate ca fiind din 2000 î.Hr. Săpăturile arheologice au scos la iveală urme umane din epoca pietrei lustruite, a celei de bronz și din epoca a fierului; s-au descoperit și vestigii aparținând culturii Criș, cea mai veche cultură neolitică din România. Primele izvoare scrise privitoare la secui datează din anul 1116, când au fost menționați, alături de pecenegi, ca alcătuind avangarda cavaleriei ungare. Ca popor asociat maghiarilor, secuii au fost colonizați în sistemul de prisăci medievale de-a lungul graniței. Secuii se aflau în serviciul militar al regilor Ungariei. Astfel, prima mențiune a lor, din anul 1116 îi descrie ca participanți la bătălia de la Olsava, sub comanda regelui ungar Ștefan II. Sus am postat stemele interbelică, comunistă și actuală ale municipiului Târgu Mureș precum și o poză cu Primăria din localitate.

Insignă - Societatea națională de Cruce roșie a României

Comitet filială - Ploiești

Municipiul Ploiești este unul dintre marile orașe ale României și reședință a județului Prahova, fiind situat la 60 de km depărtare de București. Municipiul Ploiești este situat în apropierea regiunii viticole Dealul Mare-Valea Călugărească și are acces direct la Valea Prahovei, cea mai importantă zonă de turism alpin din România. Ploieștiul este un important nod de transport, situându-se pe drumurile care leagă capitala București de provinciile istorice Transilvania și Moldova. este supranumit „capitala aurului negru”, orașul fiind vechi centru al industriei petroliere, având patru rafinării și alte industrii legate de această ramură (construcții de mașini, echipamente electrice, întreținere). Prezența unor ploieșteni pe piețele unor orașe din Ardeal denotă faptul că localitatea avea un nume și o bază economică ce-i permiteau să intre în relații comerciale cu centre de peste munți. Numele mai apare într-un hrisov din anul 1567, semnat de către domnitorul Țării Românești, Petru cel Tânăr, prin care se întărea o vânzare a "cinci răzoare" de vie între un anume Avruț din Ploiești și logofătul Coresi din Bărcănești. Sus am postat stemele interbelică, comunistă și actuală ale orașului Ploieșți precum și o poză reprezentând Colegiul național "Ion Luca Caragiale" din localitate.

________________ooOoo_______________

O ACȚIUNE ROMÂNEASCĂ

ÎNREGISTRATĂ LA LONDRA

- ANGLIA -