Epaminonda's Blog.....: BIELSKO BIALA

Bancnota aplicată aici a fost emisă de către localitatea Bielsko (denumirea germană Bielitz), care în cursul vremurilor s-a unit cu localitatea vecină Biala, rezultând o singură localitate cu numele Bielsko-Biala. Mai jos am postat și alte fotografii din localitatea poloneză BIELSKO-BIALA, voievodatul SILEZIA, câteva trimiteri poștale ilustrate, două monezi, una locală și una poloneză, recentă, cu palatul Primăriei din localitate, precum și două acțiuni.

Palatul poștei

Castelul SULKOWSKI

Biserica SF.NICOLAE

Catedrala evanghelică

Rectoratul universității

Teatrul

Vila THEODORA SIXTA

Piața BOLESLAW CHROBRY

Hotelul KAISERHOF

Piața Teatrului

Strada KAISER FRANZ JOSEF

Strada principală

Podul

Școala

Tunelul

Arhitectură locală

Trimiteri poștale ilustrate

Acțiune germană - Bielitz - 1897

Acțiune poloneză - Bielsko - 1929

Monedă locală - Bielitz

Monedă poloneză - 2 zloți 2008 - Palatul Primăriei Bielsko - Biala

***

DOUĂ EPIGRAME

DIN VIAȚĂ

de CONSTANTIN VOICILAȘ - BUZĂU

CONCURS

Pe un post la Primărie

Două fete din Pietroasa

Dau concurs, ca să se știe,

Că doar una-i… tămâioasa.

FĂRĂ ȘANSĂ

Se laudă în zadar

C-ar avea puicuțe, moșul,

Cel mai mare găinar

Va rămâne tot… cocoșul.

_______________xxx_______________

CÂTEVA INSIGNE ȘI

MEDALII ROMÂNEȘTI

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani si apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificare asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Insignă - Editura Albatros

Editura Albatros a apărut pe piața din Romania ca o editura cu profil enciclopedic. Ea a fost înființată în anul 1970, cu sediul în București, Piașa Presei libere, nr.1. Preocuparea editurii Albatros este de a publica literatura si cultura romana. Enumăr câteva dintre colecțiile acestei edituri; Dicționare, Memorii și jurnale, Historia, Lectura, Eseu, Critică și istorie literară. O vreme directorul acestei edituri a fost scriitorul Mircea Sântimbreanu, a se vedea mai jos.

Insignă - Corpul gardienilor publici - IF 856

Infiintat in anul 1994, conform Legii 26/1993 si a Hotararii de Guvern nr. 518/1993, Corpul Gardienilor Publici este o institutie publica prestatoare de servicii de paza si ordine publica, precum si de transport de valori. Aceste servicii se realizeaza doar in urma unor contracte incheiate cu cei interesati, contra cost, Corpul Gardienilor Publici fiind o institutie care se autofinanteaza. In Timisoara, exista aproximativ 40 de firme de paza care ofera servicii similare Gardienilor Publici. Atributiile gardienilor publici variaza in functie de contractul incheiat si cu cerintele celui care incheie contractul.Competentele gardienilor publici sunt: sa opreasca si sa legitimeze persoane despre care au date sau indicii ca au comis o abatere, contraventie sau infractiune; sa retina persoane despre care au date sau indicii ca au comis o abatere, contraventie sau infractiune; sa constate contraventii (cei care incalca prevederile Hotararilor de Consiliu Local si a Legii 2/2001); sa faca uz de arma, conform legii. Din Corpul Gardienilor Publici fac parte atat barbati cat si femei, conditiile de angajare fiind urmatoarele: limita de varsta 40 de ani, stagiul militar satisfacut, test psihologic (eliminatoriu), certificat care sa ateste starea buna de sanatate, comportament civilizat, minim 10 clase. O data indeplinite aceste conditii, aspirantii vor urma un curs de perfectionare de 30 de zile care se finalizeaza cu un examen. De asemenea, este nevoie si de avizul de port arma eliberat de Politie.

Insignă - 40 ani * 1948 - 1988

Constituirea primelor șantiere naționale ale tineretului

La 1 aprilie 1948, odată cu deschiderea „Şantierului Naţional de Muncă Gheorghe Gheorghiu Dej”, sălbaticul defileu al Jiului i-a primit pe primii dintre cei 27988 de lucrători sosiţi, mai mult sau mai puţin voluntar, din toate colţurile României, iar după numai şase luni, în ziua de 22 octombrie 1948, primul şuierat al unei locomotive cu abur a făcut să „răsune valea”. Nouă zile mai târziu, pe 31 octombrie, a fost inaugurată calea ferată Bumbeşti-Livezeni.

Mircea Sântimbreanu * 1926 - 1999

Școala cu clasele I - VIII Nr. 139 "Mircea Sântimbreanu" * 1946 - 2001

Mircea Sântimbreanu (născut 1926, Băița, jud.Hunedoara – decedat 1999, București) a fost un scriitor român, director al Editurii Albatros, publicist, scenarist și producător de film. Mircea Sântimbreanu este cunoscut mai ales ca scriitor de literatură pentru copii și pentru promovarea unor scriitori prin publicarea lucrărilor lor la editura pe care a condus-o.

Scola generală cu clasele I-VIII nr.139 “ Mircea Sântimbreanu”, cu denumirea actuală Școala gimnazială “Mircea Sântimbreanu” este situată în București, pe strada Alexandriei, la nr. 21.

Muzeul Bălcescu (Rm.Vâlcea)- 29 noiembrie 1970

Constituirea Societății "Prietenii Muzeului Bălcescu"

Istoria familiei Bălcescu începe în 1791, când postelnicelul Tănase Bălcescu este primul care apare cu acest nume de familie. În anul 1788 se naşte Zinca, fiica lui Tănase şi mama lui Nicolae. Acesta va păstra numele de domnişoară al mamei, tatăl sau, pitarului Barbu sin Petre, murind timpuriu. Casa trece moştenire sau donaţie prin proprietatea diferiţilor membri ai familiei Bălcescu, pentru ca la 31 martie 1948 Radu Mandrea, strănepot al lui Nicolae Bălcescu să doneze statului Conacul, cu parcul, terenul aferent şi pădurea ce îl înconjura pentru a fi loc de reculegere şi de studiu pentru artişti, acesta urmând a purta numele de Căminul Nicolae Bălcescu. Conacul devine Muzeu Memorial în 1 mai 1968, când s-a emis Decizia de înfiinţare, momentul fiind marcat oficial la 5 octombrie prin deschiderea festivă a expoziţiei de bază. Patrimoniul memorialului cuprinde în jur de 9000 de piese, iar biblioteca circa 11000 de unităţi de fond. S-au adunat de-a lungul timpului mobilier şi covoare olteneşti, ceramică realizată de meşterii olari din satul Corbi, care acum dau conacul aerului de casă ai cărui stăpâni sunt plecaţi în vacanţă, urmând a se întoarce din clipă în altă. Aici se află o colecţie de valori masonice care poate fi echivalată cu un tezaur, unic în muzeele din România. Aceasta conţine 400 de valori: bijuterii, insigne, însemne în grad sau asociative, medalii, plachete, obiecte de ritual, obiecte care au aparţinut unor personalităţi ilustre, precum şi 300 de cărţi, pro şi contra masoneriei. Este o colecţie masonică ce îmbracă toate ramurile străine şi române”. Colecţia masonică a fost realizată de Horia Nestorescu-Bălceşti, mason declarat, director al Muzeului memorial „Nicolae Bălcescu (1968-1974, 1975-1980) şi al Muzeului judeţean Vâlcea (1980-1989, 1992).

Nicolae Bălcescu (născut la dat de 29 iunie 1819 în Bucureşti şi decedat la data de 29 noiembrie 1852 în Palermo, Italia) a fost un istoric, scriitor şi revoluţionar român. S-a născut într-o familie de mici boieri, era fiul pitarului Barbu sin Petre şi al „serdăresei” Zinca Petreasca-Bălcescu. Va lua numele de familie al mamei sale, originară din Bălceşti-Vâlcea, în locul celui al tatălui, Petrescu. După doi ani de închisoare pentru o acţiune conspirativă înfiinţează împreună cu Ion Ghica şi Christian Tell organizaţia secretă Frăţia, călătoreşte prin toate teritoriile locuite de români şi studiind istoria acestora. Editează alături de August Treboniu Laurian o revistă de istorie numită Magazin istoric pentru Dacia, apărută începând cu anul 1844. În Franţa se va implica în revoluţia din februarie 1848, dar inspirat de această revoluţie se întoarce la Bucureşti pentru a participa la revoluţia din 11 iunie, fiind timp de două zile ministru de externe şi secretar de stat al guvernului provizoriu instaurat de revoluţionari. Va fi de partea liberalilor, dorind împroprietărirea ţăranilor şi vot universal. Arestat la 13 septembrie 1848 de autorităţile otomane reuşeşte să evadeze, plecând în Transilvania de unde este expulzat. În primele luni ale anului 1849, trece prin Trieste, Atena şi ajunge la Constantinopol. Apoi, la Debreţin, se întâlneşte cu Lajos Kossuth, conducătorul revoluţiei maghiare, încercând un aranjament „pacificator” între revoluţionarii români transilvani şi cei maghiari. Kossuth îi face lui Bălcescu o impresie bună şi este de acord cu „proiectul” revoluţionarului român. La 2 iulie 1849 se găseşte la Pesta, unde este semnat „proiectul de pacificare”, un acord româno-maghiar cu revoluţionarii unguri. Avram Iancu şi revoluționarii săi se declară de acord să rămână neutri faţă de acţiunile militare ale maghiarilor, aceştia însă nu îşi respectă promisiunile şi se ajunge din nou la conflict. În acelaşi timp însă trupele imperiale contrarevoluţionare habsburgice şi ruse intră în Transilvania şi revoluţia maghiară condusă de Kossuth este înfrântă. Ca istoric, marea sa operă a fost „Românii supt Mihai-Voievod Viteazul”, pe care a scris-o în exil, începând cu 1849, rămasă în manuscris şi publicată de Alexandru I. Odobescu în 1861 – 1863. Se exilează la Paris unde încearcă să coaguleze forţele revoluţionare europene aflate în exil, pentru întemeierea unei confederaţii europene. Grav bolnav se stabileşte laPalermo, în Sicilia, la hotelul „Alla Trinacria”. Moare de tuberculoză la vârsta de 33 de ani. Poza lui Bălcescu aplicată aici este un portret din anul 1851 executat de către pictorul Gheorghe Tătărăscu.

_________________ooOoo__________________

PERSONALITĂȚI POLITICE

PE BANCNOTELE LUMII

40 franci xxx - Elveția

Mahatma Gandhi, nume real Mohandas Karamchand Gandh, este părintele independenței Indiei, inițiatorul revoltei noniolente, care a trăit în perioada anilor 1869 - 1948.