Epaminonda's Blog.....: MONEDE DE COLECȚIE BELARUS

Prin emiterea monedei de mai sus s-a dorit celebrarea păsării Filomela. Filomela (Luscinia luscinia) este o pasăre cântătoare din familia Muscicapidae, fiind considerată sora nordică a privighetorii cu care seamănă mult ca aspect dar și la cântec. Este o pasăre migratoare care iernează în parte în Europa de Suds au Africa centrală. Are un cântec plăcut cu tonalitate de flaut, care se poate auzi atât ziua cât și noaptea. Are cuibul în regiuni de câmpie și pe văile râurilor cu vegetație joasă, pe sol sau în găuri săpate în pământ. Face 4 - 5 ouă verzui-brune, în luna mai, pe care le clocește singură timp de 13 -14 zile. Penajul este brun ca al privighetorii, iar pieptul fiind pătat cu cafeniu.

Moneda are următoarele caracteristici tehnice; valoarea – 10 ruble, anul emisiunii – 2007, seria – pasărea anului, metal – argint, puritatea – 92,5%, diametrul – 32 milimetri, greutatea – 16,2 grame, calitatea – proof și tirajul – 5000 exemplare.

Prin emiterea monedei de mai sus s-a dorit celebrarea păsării Egreta. Egreta este o pasăre ce aparține familiei „Ardeidae”, din ordinul „Ciconiiformes”. Din această familie fac parte 62 de specii, caractere comune din punct de vedere al aspectului morfologic fiind gâtul și picioarele lungi, și ciocul lung și acuțit. Zonele de răspândire al egretei sunt în general ținuturile din apropierea apelor dulci. Egreta face parte din familia stârcilor, având aspectul exterior asemănător, caracterizat prin gât, picioare și cioc lung. Gâtul în timpul zborului formează o buclă în formă de „S”. Culoarea penajului este diferită, de la alb, cenușiu până la negru. Zborul lor este caracterizat prin planare cu bătăi rare din aripi. Se hrănește în special cu animale mici acvatice, pești, amfibii, crustacei, moluște, reptile, păsări, rozătoare mici, insecte, ele consumând pe zi hrană în greutate de 330 - 550 grame. În general clocește în colonii, care la unele specii pot să fie chiar mari. În timpul perioadei de împerechere masculii fac un adevărat ritual pentru ademenirea femelei, cu gâtul și aripile întinse. Cuiburile sunt construite în arbori sau ascunse în stuf, ouăle fiind clocite de ambii parteneri. Puii nu eclozează toți o dată, și se întâmplă frecvent ca frații mai mari să ia hrana de la cei mai mici, care astfel mor din cauza foametei, sau sunt omorâți cu ciocul de puii mai mari pentru a primi hrană mai multă.

Moneda are următoarele caracteristici tehnice; valoarea – 10 ruble, data emisiunii – 01.01.2008, seria – pasărea anului, metal – argint, puritatea – 92,5%, diametrul – 32 milimetri, greutatea – 16,2 grame, calitatea – proof și tirajul – 5000 exemplare.

Prin emiterea monedei de mai sus s-a dorit celebrarea păsării Gâsca sălbatică. Gâsca sălbatică este o pasăre migratoare, acvatică, face parte din familia Anatidae. Gâsca este răspândită mai ales în Europa centrală unde este reprezentată de „gâsca cenușie” (Anser anser) din care provine „gâsca domestică”. La gâște masculu se poate deosebi numai prin mărime de femelă care este mult mai mică. Gâștele sunt păsări monogame ca și lebedele, masculul ajutând femela în mod egal la constructia cuibului.

Moneda are următoarele caracteristici tehnice; valoarea – 10 ruble, data emisiunii – 01.01.2009, seria – pasărea anului, metal – argint, puritatea – 92,5%, diametrul – 32 milimetri, greutatea – 16,2 grame, calitatea – proof și tirajul – 5000 exemplare.

***

DOUĂ EPIGRAME DIN VIAȚĂ

DE LA DOI AMICI BUZOIENI

LIVIU GOGU ȘI
AUTORUL BLOGULUI

UNUIA FRĂMÂNTAT DE AMINTIRI – Liviu Gogu

La vârsta mumiilor

Să fii iar copil, voiai.

Dar e mai simplu să dai

În… mintea copiilor.

UNUIA CERTAT CU BUNUL SIMȚ – autorul blogului

Aceluia ce-aruncă “gunoi” de la etaj

Îi cerem să ne arate și mai mult curaj;

Dacă este din aceiași categorie

Să se arunce și el… în vrie!

____________xxx____________

O PLACHETĂ ȘI

CÂTEVA INSIGNE ROMÂNEȘTI

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani si apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificare asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Conform DEX (Dicţionarului explicativ al limbii române), PLACHETA este o medalie pătrată sau dreptunghiulară, care, de obicei, are o singură faţă modelată cu desene, basoreliefuri sau inscripţii şi se oferă ca recompensă la concursuri, alte întreceri de orice fel sau în semn de recunoştinţă faţă de meritele unor personalităţi. Placheta face parte din categoria generală a medaliilor. Medalia îşi are originea în monedele comemorative. Este confecţionată cel mai adesea din metal (aur, argint, bronz, etc). Numele "medalie" derivă din latinescul metallum, fiind preluat de toate popoarele romanice - de italieni (medaglia), francezi (medaille) şi spanioli (edala).

Insignă - C.E.C. - Casa de economii și consemnațiuni - 1864

În regimul comunist exista o singură instituție de economisire a banilor, aceasta fiind Casa de Economii și Consemnațiuni, prescurtat CEC. Încă de pe băncile școlii copii erau îndrumați să economisească, din puținul lor, pe formularul Foaie de economii CEC. CEC-ul a promovat mai multe instrumente de economisire pe formularul Libret de economii CEC.Uneori se acordau dobânzi un pic mai avantajoase și câștiguri în bani sau alte bunuri (apartamente, mașini etc) ori se organizau tombole cu câștiguri pentru a atrage populația spre activitatea de economisire. În programele de radio, televiziune ori jurnalele cinematografelor deseori se prezentau reclame publicitare pentru economisire la CEC.

Pe coperțile caietelor, pe cutiile cu chibrituri ori pe alt suport material se prezentau interesante reclame grafice pentru activitatea de economisire a banilor prin CEC, vezi pozele de mai sus. Deasupra postat logo-urile vechi și actual al CEC.

Sus am postat un exemplar Foaie de economie CEC, mai multe instrumente de economisire pe Librete de economii CEC și câteva reclame grafice pentru activitatea de economisire la CEC.

Insignă - 100 (ani) - Aninoasa

Aninoasa este un oraș în judeţul Hunedoara, România. Are o populație puţin peste 5000 de locuitori, fiind declarat oraș în 1989. Orașul Aninoasa este un oraș destul de sărac, foarte aproape de Petroșani. În fapt, Aninoasa poate fi considerată un fel de comună suburbană, un fel de satelit al acestuia, sau al Vulcanului, un alt municipiu vecin. Sus am postat stema actuală şi o intrare în localitate.

Insignă - 100 de ani - Aninoasa

În Aninoasa, multă vreme, s-a exploatat cărbune. Acum, însă, nu mai este cazul, mina fiind închisă în urma reformelor începute în 1997. Exploatarea carbonifera de la Aninoasa si-a inceput activitatea in 1890, cand geologii au confirmat ca exista carbune de calitate in Valea Jiului. in 1854 legea austriaca a minelor impune aparitia primelor societati miniere. O astfel de societate numita "Societatea Brasoveana", care a primit concesiuni miniere in Valea Jiului, a deschis in anul 1890 mina "Aninoasa" din perimetrul comunei Iscroni fiind amplificata mereu. Se exploateaza zacamintele de carbuni, care se prelucreaza in localitatea Vulcan. Prima localitate pe Jiul de Vest este Iscroni - veche asezare fondata, se spune, de colonisti plecati din Rau Barbat, de unde si vechea denumire a localitatii Barbatenii de Jos. Din punct de vedere al organizarii administrative-teritoriale, pana in anul 1968 orasul a fost organizat in doua comune: Aninoasa si Iscroni. in anul 1989 Aninoasa a primit statutul de oras, datorita importantei economice pe care o are in economia Vaii Jiului. Primele lucrari de prospectiune in bazin se pare ca se realizeaza incepand din anul 1835, moment in care se afirma prezenta carbunelui de buna calitate. In 1854 legea austriaca a minelor impune aparitia primelor societati miniere. O astfel de societate numita "Societatea Brasoveana", care a primit concesiuni miniere in Valea Jiului, a deschis in anul 1890 mina "Aninoasa" din perimetrul comunei Iscroni. O galerie s-a inceput in malul de vest al vaii, in zacamant principal, la cota 670 m si s-a continuat pana ce a traversat toata coama dealului si a ajuns in Valea Piscului. In coasta de est a vaii s-a sapat o alta galerie la orizontul "Dalja". Pentru a scoate productia de la Aninoasa, "Societatea Brasoveana" va instala in 1892 un funicular de 4200 m lungime, pana la mina "Petrosani-Vest", actionat de o masina cu aburi, construita de uzinele "Obach" din Viena, iar in 1914 un al doilea funicular paralel cu primul. Din anul 1894 mina Aninoasa va trece in proprietatea societatii Salgotarjan cu sediul la Budapesta, prin falimentul "Societatii Brasovene". Dupa 1 decembrie 1918, mina Aninoasa a intrat in componenta "Societatii Petrosani", societate cu capital romanesc ce va prelua toate exploatarile din Valea Jiului, in perioada interbelica. Sus este ceea ce a mai rămas din Exploatarea miniera Aninoasa. Trist...!

Insignă - Circuitul ciclist al Regiunii Stalin (Brașov)

Cursa ziarului "Drum nou"

Regiunea Stalin a fost o diviziune administrativ-teritorială situată în centrul Republicii Populare Române, în perioada anilor 1950 – 1960, pe teritoriul fostei regiuni Brașov, cu reședința în orașul Stalin (actualul Brașov).

În această perioadă au fost două împărțiri teritoriale, vizibil diferite (1950 – 1952 - harta de sus și 1952 - 1960 - harta de jos).

"Drum nou" a fost un ziar local care a apărut la Brașov la începutul perioadei comuniste.

Insignă - (Șoimii patriei - teatru și muzică)

"Şoimii Patriei" a fost o organizaţie comunistă a copiilor preşcolari şi şcolari, în vârstă de 4 - 7 ani, înfiinţată în 1976. Avea menirea de a contribui la "educarea moral-civică a copiilor, în spiritul umanismului, al dragostei şi respectului faţă de patrie şi popor, faţă de "Partidul Comunist Român". Organizaţia politică "Şoimii Patriei" a fost creaţia originală a lui Nicolae Ceauşescu, care reuşea astfel, prin înfiinţarea unei noi organizaţii de masă, să-i înregimenteze şi pe copiii de vârsta preşcolară şi şcolară mică. În nicio ţară a lagărului socialist european nu exista o astfel de structură.Activiştii organizaţiilor şoimilor patriei şi pionierilor erau pregătiţi în Casele pionierilor şi şoimilor patriei răspândite în întreaga ţară. Intrarea copiilor în organizatie avea loc într-un cadru festiv, în prezenţa părinţilor, reprezentanţi ai organelor de partid şi de stat (de nivel local sau central). Cu acest prilej, pionierii înmânau grupelor de şoimi ai patriei însemnele organizatiei: drapelul, fundele şi insignele. Drapelul era de formă dreptunghiulară, de culoare roşie. Pe o parte era drapelul tricolor, iar pe cealalta parte, în centrul drapelului, era aşezată emblema Organizatiei care se instituia ca insignă şi ecuson. În jurul emblemei, înscrisă cu litere majuscule de culoare galbenă, se află inscriptia "Organizatia Soimii patriei din RS România." Şoimii urmau sa contribuie şi ei la construcţia "societătii socialiste multilateral dezvoltate" şi la întărirea cultului personalitătii. Organizatia îsi desfăşura întreaga activitate sub conducerea PCR, iar sarcina îndrumării activitătii ii revenea Organizatiei Pionierilor. A fost singura organizatie de acest fel din tările blocului socialist. În cartea "Educatia comunistă, patriotică, revolutionară a şoimilor patriei" sunt trasate sarcinile politico-educative pentru educătorii Şoimilor Patriei: cunoaşterea Drapelului PCR, recunoaşterea portretului tovarăşului Nicolae Ceauşescu şi al tovarăşei Elena Ceauşescu, informarea copiilor asupra înaltelor functii pe care le îndeplinesc pe linie de partid şi de stat, prezentarea unor aspecte semnificative din copilărie şi adolescentă, a principalelor momente din activitatea revoluţionară din trecut şi din ultimele decenii. Sub comunism, copiii de vârstă preşcolară şi şcolară mică urmau să se integreze în procesul de educare "revoluţionară" a tinerei generaţii. La 10 decembrie 1976, s-a constituit, la nivel central, Comisia pentru îndrumarea activităţii Organizaţiei Şoimii Patriei, din care făceau parte adulţi şi pionieri - membri ai Consiliului Naţional al Organizaţiei Pionierilor (CNOP) - precum şi reprezentanţi ai Ministerului Educaţiei şi Învăţământului, CC al UTC, şi ai altor ministere, mame eroine etc.

Mai sus am postat cravata, ecusonul, uniforma de şoim şi steagul Organizaţiei Şoimii patriei din Republica Socialistă România.

Set 3 insigne - U.Craiova (Universitatea)

Universitatea Craiova a fost unul dintre cele mai titrate cluburi de fotbal din România, fiind și prima echipă românească de fotbal ajunsă în semifinalele Cupei UEFA. Înființată în anul 1948, s-a numit inițial Clubul Sportiv Universitar Craiova (CSU Craiova) și a aparținut Asociației Naționale a Studenților din România (ANSR). În anul 1950 a fost redenumită Știința Craiova, nume rămas și astăzi drag multora dintre fani. Din anul 1966 până în prezent clubul se numește Universitatea Craiova și a jucat în echipament de culoare alb-albastru. În sezonul 2004 – 2005 a retrogradat, după 41 de ani de prezență în prima divizie, dar a revenit numai după un an de exil în divizia secundă. Este supranumită "campioana unei mari iubiri", nume care reflectă popularitatea echipei. Această titulatură, devenită notorie, i-a fost dată de către poetul Adrian Păunescu. Echipa joacă pe stadionul Ion Oblemenco din anul 1966, atunci fiind construit, inițial numindu-se stadionul Central, cu 29000 locuri pe scaune.

După moartea celui mai iubit dintre jucătorii echipei, Ion Oblemenco, s-a luat hotărârea ca stadionul să preia numele idolului din Bănie. Dintre performanțele interne amintesc; 4 titluri de campioni naționali și 6 Cupe ale României. Clubul a fost dezafiliat în anul 2011 de către FRF, astfel că în sezoanele 2011-2012 și 2012-2013 nu a participat în nicio competiție. În anul 2013, au fost înființate în același oraș două cluburi care se revendică drept continuatoare a FC Universitatea Craiova: F.C.Universitatea Craiova, deținut de Adrian Mititelu, și C.S.Universitatea Craiova, deținut de Primăria Municipiului. Sus am postat logo-ul clubului sportiv craiovean și o poză cu cel mai iubit jucător oltean al tuturor timpurilor - Ion Oblemeco (1945 - 1996)

Municipiul Craiova (în germană Krajowa 1718-1739) este reședința judeşului Dolj, denumită și „capitala Olteniei”. Conform ultimului comunicat al Institutului Național de Statistică, în anul 2009 orașul avea o populație de 298643 de locuitor. Municipiul Craiova este situat în sudul României, pe malul stâng al Jiului, la ieșirea acestuia din regiunea deluroasă, la o altitudine cuprinsă între 75 și 116 m. Craiova face parte din Câmpia Română, mai precis din Câmpia Olteniei care se întinde între Dunăre, Olt și podișul Getic, fiind străbătută prin mijloc de Valea Jiului. În Craiova de azi se află ruinele străvechii reședințe a tribului geto-dac al pelilor, Pelendava, încă din perioada 400 - 350 î.C. Aceasta a fost atestată documentar pentru prima oară pe Tabula Peutingeriană, o hartă probabil din anul 225 d.C. Castrul roman Pelendava este situat în vecinătatea mănăstirii Coșuna, a cărei construcție a fost începută probabil în anii 1442 - 1443. La începutul secolului al II-lea romanii au construit la Pelendava un castru, întâi din valuri de pământ întărit (în timpul împăratului Traian), apoi din piatră și cărămidă (în timpul lui Hadrian). Vestigiile Pelendavei pot fi văzute şi azi în cartierul craiovean Mofleni. În pisania mănăstirii Coşuna se menționează că la construcția bisercii s-a folosit piatră şi cărămidă de la castru. Sus am postat stema actuală a municipiului Craiova şi o poză cu Palatul Vorvoreni din localitate.

Plachetă - Victor Babeș

Universitatea de medicină și farmacie - Timișoara

Victor Babeş (născut la data de 4 iulie 1854 în Viena şi decedat la data de 19 octombrie 1926 în Bucureşti) a fost un bacteriolog şi morfopatolog roman, membru al Academiei Române din anul 1893. A fost fiul lui Vicenţiu Babeş, originar din Banat. În colaborare cu Victor Andre Cornil, este autorul primului tratat de bacteriologie din lume (Bacteriile şi rolul lor în anatomia şi histologia patologică a bolilor infecţioase) şi prin care a pus bazele moderne ale acestei ştiinţe. De asemenea, este fondatorul şcolii româneşti de microbiologie. Îşi începe cariera ştiinţifică în Budapesta ca asistent în laboratorul de anatomie patologică. În anii 1885 – 1886 lucrează în Berlin în laboratoarele lui Rudolf Virchow şi Robert Koch. În 1881 primeşte titlul de profesor asociat (doctor-docent) iar în 1885 postul de profesor de histopatologie la Universitatea din Budapesta. În 1887 Victor Babeş este chemat la Bucureşti ca profesor la catedra de Anatomie Patologică şi Bacteriologie. În 1892 publică împreună cu Gheorghe Marinescu şi Paul Blocq un Atlas de Histologie patologică a Sistemului Nervos. A editat timp de mai mulţi ani Analele Institutului de Patologie şi Bacteriologie din Bucureşti. A deţinut şi titlurile de membru corespondent al Academiei de Medicină din Paris şi ofiţer al Legiunii de Onoare (Franţa).

Universitatea de Medicină și Farmacie "Victor Babeș" din Timișoara, a fost fondată la data de 30 decembrie 1944, ca parte a Universității de Vest - Timișoara. Sus am postat logo-ul și o poză ce sediul central al Universității de medicină și farmacie "Victor Babeș" din Timișoara.

___________ooOoo___________

O OBLIGAȚIUNE ROMÂNEASCĂ