Epaminonda's Blog.....: ALTLENGBACH

Mai jos am postat și alte fotografii cu monumente de

arhitectură din localitatea austriacă ALTLENGBACH,

bundeslandul AUSTRIA INFERIOARĂ.

Capela

Arhitectură locală

***

DIN ÎNȚELEPCIUNEA

POPORULUI ROMÂN

PROVERBE ROMÂNEȘTI

Cumpăna, nepoate, e bună la toate.

Cine nu muncește, cu lipsa trăiește.
Unde nu-i economie, nu-i nici omenie.

____________xxx____________

GHICITOAREA BLOGĂRULUI

Ce importante personalități politice ale lumii

se ascund sub chipurile

adolescenților romantici de mai jos?

Răspunsul la întrebare se va descoperi

în următorul articol de blog;

ALBA DE TORMES - SPANIA

Tânărul zâmbitor cu cravată

Tânărul cu parpalac și fular la gât

******************

CÂTEVA INSIGNE ȘI

MEDALII ROMÂNEȘTI

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani si apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificare asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Insignă - FCM Reșița

(Fotbal club muncitoresc)

FCM Reșița este un club de fotbal din Reșița, România, care evoluează în przent în Liga a III-a. Fondat în anul 1926, clubul are în palmares un Campionat național și o Cupă a României. Echipa a luat ființă prin fuziunea societăților sportive reșițene: Clubul sportiv al muncitorilor și Societatea angajaților uzinelor din Reșița. Nou înființata echipă a primit denumirea Uzinele și Domeniile Reșița, sau mai bine cunoscută ca U.D Reșița. A participat la campionatul districtual Timișoara începând cu 1927, iar în sezonul 1930 - 1931 a câștigat campionatul Ligii de Vest, calificându-se în finala națională. Aici a trecut de Prahova Ploiești ți de S.g.Sibiu, câștigând titlul de campioană. Alte nume ale echipei au fost: UD Reșița (1926-1948), Metalochimic Reșița (1948-1949), Metalul Reșița (1949-1956), Energia Reșița (1956-1957), CSM Reșița(1957-1975, 1982-1905), Școlar Reșița (2009-2012) și FCM Reșița (1975-1982, 2005-08, 2012 - prezent). A nu se confunda cu CS Muncitorul Reșița, înființată în 1911, cu numele său, de asemenea, redus la CSM Reșița, și, de asemenea, a nu se confunda cu CSM Metalul Reșița. Echipa joacă acasă pe stadionul Mircea Chivu de 12500 locuri pe scaune, culorile clubului fiind negru-roșu. Sus am postat două logo-uri ale clubului de fotbal FCM Reșița.

Reșița (în maghiară Resicabánya, în germană Reschitz, în cehă Rešice, in croată Ričica), este capitala județului Caraș Severin din România, provincia Banat, care numără aproximativ 84000 de locuitori. Istoric, localitatea este atestată din secolul al XV-lea cu numele de Rechyoka și Rechycha. Cercetările arheologice au descoperit în acest spațiu urme de locuire din perioada neolitică, dacică și romană. Este menționată în 1673 cu numele Reszinitza, ai cărei locuitori plăteau impozite către pașalâcul Timișoarei, iar în anii 1690 - 1700 izvoarele o amintesc ca depinzând de Districtul Bocșei împreună cu alte localități din Valea Bârzavei. Conscripția din anul 1717 o menționează cu numele Retziza, având 62 gospodării impuse de către stăpânirea austriacă nou instaurată aici. Ea devine din 3 iulie 1771 locul de întemeiere a celui mai vechi și important centru metalurgic de pe continentul european. Odată cu nașterea uzinelor, se pun bazele Reșiței industriale. Sus am postat stemele comunistă și actuală ale orașului Reșița și o poză cu fostul Magazin universal din Reșița.

Insignă - Ministerul agriculturii și domeniilor

Direcția vânătoare - Legea

Inspector de vânătoare

Insigna din imaginea de mai sus este de pe vremea regatului România. Atunci ca și acum existau oameni specializați care se ocupau de protejarea vânatului pădurii (inspector de vânătoare) și/sau de modul de tăiere, vânzare a materialului lemnos al pădurii (inspector silvic). Aceștia sunt așa zișii pădurari ai zilelor noastre.

Insignă - Expoziția națională de arte plastice 1973

Artele plastice regrupează toate practicile sau activitățile care realizează o reprezentare artistică, estetică sau poetică, prin forme sau volume. În spațiul lingvistic anglo-saxon termenul plastic arts definește doar acele arte cu manifestare tridimensională.

Expoziția filatelică națională de marcofilie - Timișoara

Asociația filateliștilor de R.S.România - Filiala Timiș - 15 - 20 oct.1988

Marcofilia este pasiunea și disciplina care se ocupă cu colecționarea și studierea ștampilelor poștale, ea numindu-se și ștampilofilie.

Municipiul Timișoara (în graiul bănățean Cimișoara, în germană Temeschwar, alternativ Temeschburg sau Temeswar, în maghiară Temesvár, în sârbă Темишвар/Temišvar, în limba bulgarilor bănățeni Timišvár; în traducere (lb. maghiară): „Cetatea de pe Timiș”) este reședința și cel mai mare oraș al județului Timiș din regiunea istorică Banat, vestul României. În anul 2010, având 303708 locuitori, era al treilea oraș, ca număr de locuitori, din România. Numele localității vine de la râul Timiș (trecând actualmente la sud de municipiu), numit de romani în antichitate Tibisis sau Tibiscus. Începând din anul 553 teritoriul actual al Timișoarei a fost timp de două secole sub dominație avara. Aceștia au construit pe ruinele fostei fortărețe romane Zambara o nouă așezare cu numele de Beguey, poziționată strategic intre râurile Timiș si Bega (Tisa). După avari teritoriul a fost invadat de pecenegi, cumani, bulgari, valahi și apoi maghiari. Fortăreața Timișoara a fost foarte probabil construita în sec. X, în stil avar, înconjurată de un canal cu apă, fiind situata pe locul actual al Operei. După invaziile tătare și distrugerea completă din 1241, regele maghiar Bèla al IV-lea a colonizat zona cu germani, care au reclădit cetatea. Prima atestare documentară a localității Timișoara este destul de controversată, aceasta fiind plasată de specialiști în anii 1212 sau 1266. În anul 1175 este menționat comitatul Timiș, dar sursele nu menționează care este centrul economic și administrativ al acestuia. Deasupra am postat stemele veche, interbelică, comunistă și actuală ale municipiului Timișoara și poza Operei timișene.

Congresul internațional de parazitologie

Iași * 4 - 8 iulie 2003

In memoriam prof.dr.doc.Ernest M. Ungureanu

Profesor dr.docent Ernest M. Ungureanu

5 iulie 1912 - 13 iulie 2002

Această medalie este confecționată din tombac patinat

și are diametrul de 60 milimetri.

Parazitologia este o ramură a biologiei (zoologiei nevertebratelor) și medicinei care se ocupă cu studiul complex al paraziților animali și vegetali din punct de vedere morfologic, histologic, ciclul lor de viață, combaterea lor etc. și al relațiilor dintre ei și gazde, precum și cu măsurile de combatere a lor. Parazitologia medicală reprezintă o ramură a medicinei care are ca obiect studiul bolilor parazitare al omului. În unele țări, micologia medicală este considerată o parte integrantă a parazitologie.

Ernest Ungureanu s-a născut în anul 1912 la Bistricioara, sat al comunei Ceahlău, județul Neamț, loc în care a urmat cursurile şcolii primare. S-a mutat apoi, cu familia, în judeţul Botoşani, la Dorohoi, unde a absolvit Liceul „Ghica Voevod“. Cercetările asupra malariei au început încă de pe vremea cînd era student al Facultăţii de Ştiinţe Naturale a universităţii ieşene. În 1946 primeşte o bursă din partea Ligii Naţiunilor Unite, ocazie cu care se specializează la Staţiunea de Malarie din Horton- Anglia şi colaborează cu savanţi cunoscuţi ca G Mac Donald şi Sir Richard Cristofers. Descoperirea caracterelor vectorilor malariei a permis eradicarea bolii în România, iar cele 10 invenţii şi inovaţii în domeniu au permis îmbunătăţirea activităţii laboratoarelor medicale. În 1948 devine profesor al Facultăţii de Medicină şi Farmacie Iaşi, activitate întreruptă în 1963, cînd este cooptat, la Geneva, în echipa Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS). Din 1997 şi pînă la moartea sa, în anul 2002, rămîne consultant al OMS în cadrul comisiei de malarie al instituţiei. Susţine numeroase cursuri de epidemiologie, dar este solicitat de reprezentanţii Organizaţiei Naţiunilor Unite (ONU) şi OMS să coordoneze acţiunea de eradicare a malariei în zonele grav afectate, în ţări ca Thailanda, Filipine, Malaezia, Bangladesh, India şi Pakistan.

_______________ooOoo______________

PERSONALITĂȚI POLITICE

PE BANCNOTELE LUMII