Epaminonda's Blog.....: ALTMUNSTER

Mai jos am postat alte poze cu monumente arhitectonice din localitatea

austriacă ALTMUNSTER, bundeslandul AUSTRIA SUPERIOARĂ,

câteva vederi generale dar și o vedere aeriană.

Biserica evanghelică

Castelul TRAUNSEE

Gara

Arhitectură locală

Vedere generală

Vedere aeriană

***

DIN ÎNȚELEPCIUNEA

POPOARELOR LUMII

PROVERBE ROMÂNEȘTI

Bună ziua căciulă că stăpânul n-are gură.
Cei mai mulți din neștiință greșesc la cele de cuviință.
Salutul între doi dușmani este primul semn al împăcării.

___________xxx___________

O PLACHETĂ

CÂTEVA INSIGNE ȘI

MEDALII ROMÂNEȘTI

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani si apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificare asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Conform DEX (Dicţionarului explicativ al limbii române), PLACHETA este o medalie pătrată sau dreptunghiulară, care, de obicei, are o singură faţă modelată cu desene, basoreliefuri sau inscripţii şi se oferă ca recompensă la concursuri, alte întreceri de orice fel sau în semn de recunoştinţă faţă de meritele unor personalităţi. Placheta face parte din categoria generală a medaliilor. Medalia îşi are originea în monedele comemorative. Este confecţionată cel mai adesea din metal (aur, argint, bronz, etc). Numele "medalie" derivă din latinescul metallum, fiind preluat de toate popoarele romanice - de italieni (medaglia), francezi (medaille) şi spanioli (edala).

Insignă - Primar (România mare)

România Mare (România interbelică, România Întregită) ca termini au intrat în uz după Tratatul de Versailles din anul 1920,nu ca un concept iredentist sau expansionist, ci ca o stare de fapt obiectivă, în comparație cu dimensiunile geo-politice anterioare ale țării. România dintre cele două războaie mondiale a avut extinderea teritorială maximă din istoria sa, de 295641 kilometri pătrați, în timp ce în prezent extinderea teritorială a României este de 238391 kilometri pătrați. România Mare a existat în această formă până în anul 1940. Ca urmare a Pactului Ribbentrop-Molotov din 1939 și Dictatului de la Viena (30 august 1940) - România a pierdut o treime din țară fără să fi tras măcar un foc de armă. Sus este o hartă a României mari.

Insignă - IMATEX - Tg.Mureș

Imatex Târgu Mureș este o companie specializată în fabricarea utilajelor pentru industria textilă, a îmbrăcămintei și a pielăriei din România. Ea a fost fondată în anul 1948. Acționarul majoritar al Imatex este firma Cartoxal SRL, cu 68,11% din acțiuni. În anul 2006 compania a avut o cifră de afaceri de 9,2 milioane de lei. In prezent productia in IMATEX este concentrata pe confectionarea de piese, ansamble, costructii sudate in serii mici si mijlocii, realizate din fonta, otel si neferoase in atelierele noastre de uzinare, sudare, tratamente termice, protecția suprafețelor si de montaj. Sus am postat logo-ul companiei târg-mureșene IMATEX S.A.

Plachetă - Șantierul Electromontaj Tg.Mureș - 20 de ani

Pe placheta de mai sus este reprezentată Statuia energeticianului care stăpânește două fulgere. Această statuie este realizată de către sculptorul Constantin Popovici (1938 – 1995) în anul 1965. Artistul a dorit să-l reprezinte pe zeul grec al focului - Prometeu. Statuia este situată pe muntele Pleașa, în imediata apropiere a barajului hidroelectric de la Vidraru, de pe râul Argeș și poate fi văzută de la mare distanță.

Târgu Mureș, mai demult Mureș-Oșorhei, Oșorheiu, Târgul Mureșului (în maghiară Marosvasarhely, Székelyvásárhely, Vásárhely, Újszékelyvásár, Újvásár, în germană Neumarkt, Neumarkt am Mieresch, în latină Novum Forum Siculorum) este reședința și cel mai mare municipiu din județul Mureș, situat în centrul regiunii istorice Transilvania, România, pe ambele maluri ale cursului superior al râului Mureș. Orașul numără aproximativ 150000 de locuitori. Săpăturile efectuate de către arheologul Istvan Kovacs au confirmat faptul că teritoriul de azi al orașului Târgu Mureș a fost locuit încă din preistorie. Au fost descoperite o serie de locuințe preistorice, resturi de oase, vase de lut, obiecte de cremene și de bronz, mici statuete de pământ datate ca fiind din 2000 î.Hr. Săpăturile arheologice au scos la iveală urme umane din epoca pietrei lustruite, a celei de bronz și din epoca a fierului; s-au descoperit și vestigii aparținând culturii Criș, cea mai veche cultură neolitică din România. Primele izvoare scrise privitoare la secui datează din anul 1116, când au fost menționați, alături de pecenegi, ca alcătuind avangarda cavaleriei ungare. Ca popor asociat maghiarilor, secuii au fost colonizați în sistemul de prisăci medievale de-a lungul graniței. Secuii se aflau în serviciul militar al regilor Ungariei. Astfel, prima mențiune a lor, din anul 1116 îi descrie ca participanți la bătălia de la Olsava, sub comanda regelui ungar Ștefan II. Sus am postat stemele interbelică, comunistă și actuală ale municipiului Târgu Mureș, precum și o poză cu Catedrala ortodoxă din localitate.

Petrodava - 2000 (Piatra Neamț)

Cel mai vechi monument istoric din Piatra Neamt este Cetatea dacică Petrodava, de pe muntele Bâtca Doamnei asezata in partea de sud-vest a orasului pe creasta unui pinten, la o altitudine de 457 m. Locul unde a fost construita reprezinta ultima prelungire spre nord a Muntelui Doamnei, de unde cetatea iesea inspre raul Bistrita asemenea unui bastion ce inchidea aceasta vale, aparata de pantele aproape verticale dinspre rasarit. Accesul la cetate se facea printr-o şea ingusta, ce urca domol spre Batca Doamnei, intocmai ca o punte. Considerată una dintre cele mai interesante si comentate fortificaţii antice din Moldova, aceasta puternica cetate dacică incă mai ascunde destule mistere care asteaptă să fie descoperite. Cu toate ca au existat mai multe perioade in care s-au facut săpături arheologice sistematice care ne pun in fata existentei unei asezari apartinand eneoliticului (Cucuteni A), epocii bronzului (cultura Monteoru), cetate dacică (sec. I Î.Hr. – I D.Hr., si o asezare feudala (sec. XII.), ruinele cetatii sunt inca accesibile doar arheologic. Materialul arheologic descoperit evidentiaza doua niveluri de locuire din care cel mai important apartine epocii dacice. In aceasta perioada a existat aici un important centru militar si de cult dovedit de prezenta celor doua aliamente de tamburi de piatra ce indica doua sanctuare asemănătoare celor descoperite in cetătile dacice din Muntii Orastiei. Totodata, au fost amenajate pe latura de vest trei terase necesare pentru a mari suprafata locuibila a asezarii, iar pe latura nordica a fost ridicata o palisada de 6 m inaltime pentru fortificarea asezarii. Din obiectele descoperite in acest sit arheologic fac parte numeroase fragmente ceramice de factura dacica, unelte si arme de fier, importuri grecesti si romane, obiecte de podoaba dar si o frumoasa oenochoe din bronz aurit. Un alt aspect important al istoriei Cetatii Dacice de la Batca Doamnei il reprezinta faptul ca a fost identificata ipotetic cu Petrodava, cetate mentionata de geograful grec Ptolomeu. Se pare ca aceasta cetate alaturi de cetatea de pe dealul Cozla si cetatea Calu de la Piatra Soimului au reprezentat un sistem defensiv mai amplu, menit sa supravegheze Valea Bistritei.

Piatra Neamț (în germană Kreuzburg an der Bistritz, în trecut, Piatra) este municipiul de reședință a județului Neamț, Moldova, România. Sus am postat stema actuală și o poză a Muzeului local de artă și mai jos o poză a Muzeului etnografic din Piatra Neamț.

Situat pe valea Bistriței, în nord-estul României, orașul avea în anul 2011 o populație de 85055 de locuitori. Cele mai vechi urme de locuire umană datează din preistorie și se regăsesc pe teritoriul actual al orașului în așezarea de la Poiana Cireșului (pe culmea Cerenegura - spre gura de vărsare a pârâului Bâtca Doamnei), datată din mezolitic (cca.12000 Î.E.N.). Mai jos este reprezentat Muzeul de arheologie din localitate.

Antichitatea este reprezentată inițial prin fragmente de ceramică, obiecte de piatră și silexuri aparținând civilizației Cucuteni (cca. 3600 – 2600 Î.E.N.) și epocii bronzului (mileniul II Î.E.N.), descoperite în Ciritei, Lutărie, Văleni - zona Bolovoaia. Mai jos am postat o poză cu clădirea Muzeului Cucuteni din Piatra Neamț.

La Bâtca Doamnei, Cozla și Dărmănești s-au evidențiat elmente aparținând civilizației geto-dace (sec. II Î.E.N. - II E.N.), căreia îi aparține un segment semnificativ al istoriei locale. Așezările fortificate de la Bâtca Doamnei și Cozla (sec.1 Î.E.N. – 1 E.N.) sunt marca existenței unui centru politic, economic și spiritual, cetatea Petrodava fiind menționată în lucrarea Geographica a lui Ptolemeu. După cucerirea română, rolul de punct fortificat a dispărut, dar continuarea locuirii pe teritoriul orașului s-a menținut. Evul mediu începe cu un nivel de locuire al așezării de la Lutarie - datat din secolele V-VI - când influența popoarelor migratoare dar și cea a civilizației romane sau romano-bizantine a dus la apariția culturii Costișa-Botoșana (secolele V-VII E.N.). Pentru perioada secolelor VIII - IX, semnificativă este așezarea limitrofă de la Brăsăuți-Dumbrava Roșie, care aparține culturii Dridu.

Nicolae Tonitza (1886 - 1940) și Ștefan Dimitrescu (1886 - 1938)

Muzeul "Vasile Pârvan" Bârlad

110 ani de nașterea pictorilor

Nicolae Tonitza și Ștefan Dimitrtescu * 1886 - 1996

Această medalie este realizată de către gravorul

Mihai Fetița de la Monetăria Statului.

Nicolae Tonitza s-a născut la data de 13 aprilie 1886 la Bârlad, fiind primul dintre cinci copii ai Anastasiei şi ai lui Neculai. Frecventează şcoala primară de băieţi nr.2 şi urmează Gimnaziul real "Manolache K. Epureanu" din Bârlad. În 1902 se înscrie la Şcoala naţională de Belle-Arte din Iaşi dar fara sa absolve. În anul 1904 împreună cu alţi colegi, zugrăveşte biserica din satul Grozeşti. În 1908 pleacă în Germania, la Munchen, unde este admis la Königliche Bayerische Akademie der Bildenden Künste (Academia regală bavareză de arte frumoase). Expune la Kunstverein, trimite caricaturi la revista Furnica şi articolul "Importanţa criticii de artă" la revista Arta română din Iaşi. Din anul 1909 stă doi ani la Paris unde frecventează atelierul lui Pierre Laprade şi face studii după pictori celebri. Influenţa preocupărilor din epocă nu întârzie să-şi pună amprenta în opera tânărului artist, pe care calităţile de colorist şi prospeţimea senzaţiilor îl fac să găsească repede drumul spre originalitate. Pictează peisaje, portrete şi compoziţii, pe care le expune în atelierul său din Montparnasse. În anul 1911 se reîntoarce în ţară, mai întâi la Bârlad şi mai târziu la Iaşi (unde predă un timp ca suplinitor de desen la Liceul militar). Participă la expoziția "Tinerimii artistice". În 1912 termină cursurile Şcolii naţionale de Belle-Arte şi obţine prin concurs certificatul de "pictor bisericesc". Va zugrăvi bisericile din Scorţeni, Silişte, Poeni, Văleni şi altele. Se căsătorește în 1913 cu Ecaterina Climescu şi va avea doi copii, Catrina şi Petru. Din cauze economice renunţă la pictură câţiva ani şi lucrează ca redactor la ziarul Iaşul. În 1916 expune la Bucureşti 94 de picturi şi desene, împreună cu amicul său Ştefan Dumitrescu. Mobilizat şi trimis pe front, cade prizonier în luptele de la Turtucaia, de unde va fi trimis în lagărul de prizonieri din Kirjali, Bulgaria. După război se stabileşte la Bucureşti unde, alături de participările la expoziţii şi ilustrări de cărţi - colaborează la publicaţii de orientare socialistă cu desene şi cronici artistice. În anul 1925 se retrage din asociaţia "Arta Română" şi - împreună cu Francisc Şirato, Oscar Han şi Ştefan Dumitrescu, întemeiază "Grupul celor patru", expunând mult timp împreună. În 1933 ocupă catedra de pictură la Academia de Belle-Arte din Iași, iar în 1937 devine rector al Academiei În 1939 se îmbolnăveşte grav şi la 26 februarie 1940 se stinge din viaţă. În semn de omagiu îi sunt expuse lucrări la "Salonul Oficial" şi la expoziţia din cadrul "Lunii Bucureştilor". Poza aplicată reprezintă un autoportret Tonitza.

Ștefan Dimitrescu (1886, Huși – 1933, Iași) a fost un pictor și desenator român realist - critic. A studiat la Școala de arte frumoase din Iași și apoi la Paris. În anul 1918 a fost unul din fondatorii asociației Arta română. Împreună cu Nicolae Tonitza, Francisc Șirato, și Oscar Han a întemeiat, în anul 1936, prestigioasa asociație artistică Grupul celor patru. Din anul 1927 a fost profesor la Școala de arte frumoase din Iași. Opera sa este constituită mai ales din compoziții, portrete și peisaje. Ea înfățișează cu o emoție sinceră, uneori cu un dramatism reținut, scene și tipuri autentice, îndeosebi din lumea satelor și a muncitorilor mineri, cuprinzând elemente de critică la adresa societății din vremea sa. În operele lui Ștefan Dimitrescu, factura robustă și sobră echilibrează culoarea și conturul grafic.

Muzeul bârlădean a fost înfiinţat în data de 10 aprilie 1914 dar primeşte denumirea de Muzeul Vasile Pârvan abia în 1957. A debutat cu secţia de arheologie-istorie-numismatică şi pinacotecă. În anul 1956 ia fiinţă secţia de ştiinţele naturii, iar în 1965 secţia denumită Oameni de seamă ai Bârladului. Muzeul a fost creat la iniţiativa prof. Stroe Belloescu şi a câtorva intelectuali bârlădeni. Pe parcursul existenţei muzeului, colecţiile sale s-au îmbogăţit graţie donaţiilor provenite din partea unor mari personalităţi. În 1993 s-a deschis Muzeul Colecţiilor, în cadrul căruia sunt expuse şase colecţii donate pe parcursul celor 84 de ani de preot stavrofor Gheorghe Ursăcescu, prof. Ion Chiricuţă, dr. Marcel Vainfeld, col. ing. Ion Negoescu, actriţa Clody Bertola, prof. George Ivaşcu. Muzeul deţine mai multe sedii, cel principal fiind Palatul central, monument de secol al XIX-lea, fost sediu al Prefecturii judeţului Tutova. Alte sedii sunt: Casa Sturdza, monument datând din 1818, fostă casă particulară; Casa Miclescu, din secolul al XIX-lea, fostă casă particulară. În muzeu sunt conservate şi expuse piese de arheologie (depozit de bronzuri, artă statuară neolitică, bijuterii din secolele III - IV), numismatică (tezaure romane şi medievale), istorie (documente, carte, arme şi accesorii din secolele VII - VIII, piese privind personalităţi bârlădene), artă (pictură, sculptură, mobilier şi tapiserii, ceramică, porţelan, sticlă, bijuterii din secolele XVII - XVIII). Deţine bunuri culturale clasate în patrimoniului cultural naţional (cca. 1600 în 2012). Din 2006 s-a deschis un Observator astronomic, în 2009 un planetariu şi din 2011 un cinematograf 3D.

_________________ooOoo_________________

O ACȚIUNE ROMÂNEASCĂ