Epaminonda's Blog.....: NIDDA

Mai jos am postat și alte fotografii cu monumente de

arhitectură din localitatea germană NIDDA,

districtul WETTERAUKREIS, landul HESSA,

precum și o vedere generală după o litografie veche.

Biserica

Fântâna din piața veche

Moara de apă

Moscheea AHMADIYYA

Palatul

Turnul ioaniților

Arhitectură locală

Vedere generală - litografie

***

DIN ÎNȚELEPCIUNEA

POPOARELOR LUMII

PROVERBE ARABE

Setea inimii nu se potolește nici cu apa oceanelor.
Cine caută un prieten fără defecte, va rămâne singur.
Nici atunci când la poarta fiecăruia va curge o fântână de argint oamenii nu vor înceta să aibă nevoie unii de alții.

________________xxx________________

O MEDALIE ȘI CÂTEVA

INSIGNE ROMÂNEȘTI

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani si apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificare asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Insignă - Concursul pe meserii al liceelor economice

Etapa republicană - Arad - 1988

Aceste concursuri au fost organizate din inițiativa și cu participarea directă a Liceului economic din Arad. Acest liceu a fost înființat în anul 1885 și astăzi are statutul de Colegiu economic național. Sus am postat logo-ul și o poză cu clădirea Colegiului economic național din Arad.

Insignă - I.T.A. (Industria textilă arădeană)

I.T.A. (Industria textilă arădeană) a fost înființată în anul 1909 de către frații Adolf, Eduard și Daniel Neumann, de origine evreiască.ITA a fost una dintre cele mai moderne și mai mari întreprindri din țară, fiind prima întreprindere care a produs mătase. În anul 1975 UTA (Uzina textilă Arad, fostă ITA) folosea tehnologia introdusă de Francisc Neumann cu câteva decenii înainte. În anii comunismului, UTA era unica fabrică din România care producea catifea reiată și a doua, după București care avea linii de producție pentru prosoape din frotir (prosoape plușate), iar materialele pentru lenjeriile de pat produse la Arad erau căutate în țările vecine. În decembrie 1989, la UTA erau aproape 8000 de angajați și în prezent pe locul fostei fabrici se află un cartier de blocuri și alte societăți comerciale. Sus am postat câteva logo-uri ale fostei întreprinderi textile arădene.

Set 2 insigne - U.V.A. 1591 - 1971

(Uzina de vagoane Arad)

Astra Vagoane Arad este cel mai mare producător de vagoane de marfă și boghiuri din Europa. Precursoare a firmei Astra Vagoane a fost Fabrica de Mașini, Vagoane și Turnătorie de Fier a societății pe acțiuni „Johann Weitzer” din Arad, înființată în anul 1891, prima fabrică de locomotive cu abur. Între anii 1896 și 1922, la Arad, s-au construit 125 de locomotive, din care astăzi nu se mai păstrează nici un exemplar, toate fiind casate în perioada interbelică. Din anul 1920, fabrica s-a profilat numai pe construcția de vagoane, în 1921 preluând bunurile producătorului de automobile „Marta” din Arad, noua companie primind numele de Uzina de Vagoane Astra Arad. Ulterior, cea mai mare uzină din Arad și, în același timp, cel mai important producător de material rulant din țară, a purtat mai multe nume, după 1989 ea revenind la vechea denumire. În anul 1989 Astra Arad avea peste 16000 de salariați. Deasupra am postat două logo-uri ale societății arădene de construcții vagoane; sus - Astra Vagoane Arad, jos - Uzina de vagoane Arad - plăcuță metalică aplicată pe vagoanele construite aici.

Insignă - Vagonul (Arad)

Insignă - Vagonul Arad 1911

Vagonul Arad a fost o echipă de fotbal din Arad afiliată la compania de cale ferată Astra. S-a desființat în anul 2006. Alte denumiri ale achipei au fost: AMEFA (Asociația Muncitorilor pentru Educație Fizică Arad), UVA - AMEFA (1948), Metalul Arad (1955), Energia Arad (1957), AMEFA (1959), Vagonul Arad (1962), Unirea Arad (1973), Rapid Arad (1974), CSM Rapid Arad (1985), CSM Vagonul Arad (1987), Astra Arad(1991), FC Arad (1994), FC Arad Telecom (1996), Telecom Arad (1997) și Romtelecom Arad (2005). Clubul a fost format în anul 1911 când AMEF (Asociația Muncitorilor pentru Educație Fizică) a fuzionat cu Clubul Sportiv Al Fabricii De Vagoane păstrând prima denumire până în 1948. Între anii 1932 - 1940 echipa a jucat în Divizia A. Cea mai bună performanță obținută a fost locul secund în sezonul 1935 – 1936.

Insignă - U.V.A.- A.M.E.F.A. 50 de ani 1911 - 1961

Sus am postat poza unui important monument arhitectonic religios arădean - Catedrala ortodoxă "Sfânta Treime".

Insignă - U.V.A.- A.M.E.F.A.

(Asociația Muncitorilor pentru Educație Fizică Arad)

Sus am postat două logo-uri ale echipei de fotbal arădene Vagonul, denumită în vechime și A.M.E.F.A., precum poza unei monument special al orașului - Arad - Statuia Libertății.

Insignă - C.S.M. Vagonul Arad 1909 - 1989

80 de ani de fotbal muncitoresc

(Clubul sportiv muncitoresc)

Municipiul Arad este reședința și cel mai mare oraș al judeţului Arad, situat pe cursul inferior al râului Mureş, în vestul României. El numără aproximativ 150000 de locuitori. Mai jos admiri un vechi monument arhitectonic religios arădean - Catedrala catolică.

Municipiul Arad constituie pentru vestul României un punct important în ceea ce privește industria, și este de asemenea un nod important în transporturile feroviare, rutiere, având și aeroport. Mai jos admiri clădirea gării feroviare Arad.

Istoria Aradului este una îndelungată care începe cu primele așezări umane pe actuala vatră a orașului, în nordul râului Mureș și mai apoi cu apariția primei cetăți de pământ situată la Vladimirescu, în jurul secolului al X-lea. Mai jos admiri Palatul arădean Cenad.

Prima atestare documentară a zonei Aradului ne parvine din anul 1028. Sus am postat drapelul şi stemele interbelică, comunistă și actuală ale municipiului Arad iar mai jos poza Teatrului clasic "Ion Slavici" din Arad.

Vasile Alecsandri 1821 - 1890

În amintirea ridicării statuii lui V. Alecsandri - Iași - 1905

Această medalie este confecționată din

bronz și are latura de 35 de milimetri.

Vasile Alecsandri (născut la data de 21 iulie 1821 în Bacău şi decedat la data de 22 august 1890 în localitatea Mirceşti, judeţul Iaşi) a fost un poet, dramaturg, folclorist, om politic, ministru, diplomat, academician român, membru fondator al Academiei Române, creator al teatrului românesc şi a literaturii dramatice în România, personalitate marcantă a Moldovei şi apoi a României de-a lungul întregului secol al XIX-lea. Vasile Alecsandri a fost fiul medelnicerului Vasile Alecsandri şi al Elenei Cozoni. După unii cercetători, anul naşterii ar putea fi 1821, 1819 sau chiar 1818. Şi locul naşterii sale este incert, deoarece naşterea s-a petrecut în timpul refugiului familiei Alecsandri în munţi din calea armatei lui Alexandru Ipsilanti. Se consideră că s-a născut undeva pe raza judeţului Bacău. Şi-a petrecut copilăria la Iaşi şi Mirceşti unde tatăl său avea o moşie şi unde a revenit pe întreaga durată a vieţii sale să-şi găsească liniştea. Între anii 1828 şi 1834 s-a deschis la Iaşi pensionul lui Victor Cuenim. Spătarul Alecsandri l-a înscris pe fiul său la pensionul francez, unde a studiat alături de Kogălniceanu şi Matei Millo, actorul de care l-a legat o mare prietenie şi admiraţie şi pentru care a scris Chiriţele şi o mare parte din cânticelele comice. Vasile Alecsandri a fost unul dintre fruntaşii Revoluţiei de la 1848. Mişcarea revoluţionară din Moldova a avut un caracter paşnic (fiind denumită în epocă „revolta poeţilor”). La 27 martie 1848, la o întrunire a tinerilor revoluţionari moldoveni care a avut loc la hotelul Petersburg din Iaşi, a fost adoptată o petiţie în 16 puncte adresată domnitorului Mihail Sturdza, petiţie redactată de catre Vasile Alecsandri. După înfrângerea mişcării paşoptiste Vasile Alecsandri este nevoit să plece în exil. În 1855 s-a îndrăgostit de Paulina Lucasievici, cu care a avut o fată, Maria, în noiembrie 1857. S-au căsătorit nouăsprezece ani mai târziu, pe 3 octombrie 1876. Din 1860 se stabileşte la Mirceşti unde rămâne până la sfârşitul vieţii, chiar dacă lungi perioade de timp a fost plecat din țară în misiuni diplomatice. Vasile Alecsandri s-a stins din viaţă la 22 august 1890, după o lungă suferinţă, fiind înmormântat cu toate onorurile la conacul său de la Mirceşti.

Statuia lui Vasile Alecsandri din Iaşi este un monument de bronz închinat poetului, prozatorului și dramaturgului român Vasile Alecsandri (1821-1890), care a fost realizat de către sculptorul polon de origine germană Wladimir C. Hegel și dezvelit la 15 octombrie 1906 în municipiul Iași. Inscripția de pe soclu, care conține și două basoreliefuri înfățișându-i pe doi dintre eroii legendari ai lui Alecsandri, sună astfel:„Poporul român, poetului său iubit, 1905”. Statuia este amplasată în fața Teatrului Naţional Vasile Alecsandri din Iaşi. Imaginea statuii lui Vasile Alecsandri din Iași este prezentată liric și într-unul din sonetele poetului Mihai Codreanu (1876-1957), sonet intitulat "Statuia lui Alecsandri":

E viu în bronz. Pe fruntea lui senină
Ard razele superbei sale glorii,
Pe când răsar încet cu-ncetul zorii
Și umplu primăvara de lumină.

Atunci, cu inima de-avânturi plină,
Mărețul bard privindu-și cântătorii
Din țara lui de-acum îl prind fiorii

Și fruntea pentru-o clipă și-o înclină.

Apoi se reculege. Piedestalul
Îl simte parcă tremurând metalul
Și-Alecsandri, în auroră cântă…

Iar glasu-i, peste veacuri înainte,
Înalță-n cer cu pietate sfântă
Eternii lauri ai latinei ginte.

_______________ooOoo_______________

O ACȚIUNE ROMÂNEASCĂ