Mai jos am postat și alte fotografii cu monumente de cultură
și arhitectură din localitatea italiană SAVONA, regiunea
LIGURIA, câteva trimiteri poștale ilustrate, o insignă,
o medalie și un jeton din aceiași localitate.
Fortăreața Priamar
Turnul Quarda
Turnul Orsero
Motel Miro
Piața Sisto
Sanctuarul Maicii Domnului
Portul nou
Portul vechi
Palatul Pavoni
Piața Giuseppe Garibaldi și Teatrul Chiabrera
Teatrul Chiabrera
Piața Golfredo Mamell
Terasa și Faleza Mazzini
Baia Cristofor Columb
Piața Principele Umberto și Gara
Gara
Debarcaderul spre Trento și Trieste
Faleza Matteotti
Arhitectură locală
Vederi generale
Trimiteri poștale ilustrate
Insignă locală
Medalie locală
Jeton local
***
DOUĂ EPIGRAME
PREMIATE - MIZIL 2015
Manole Vasile - Galați
___________xxx___________
O PLACHETĂ
CÂTEVA MEDALII ȘI INSIGNE
DIN JUDEȚUL VRANCEA
Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei
de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul
"Le Havre - Franţa".
INSIGNA
este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din
materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie
sau bască şi care indică, prin imagini
reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o
organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani si apartenenţa
la un club, de identificare localitate,
de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie
politică, civică, religioasă, de identificare asociaţii, de nivel de pregătire-calificare,
de participant la
manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.
Conform DEX (Dicţionarului explicativ al limbii
române), PLACHETA este o medalie pătrată sau dreptunghiulară, care, de
obicei, are o singură faţă modelată cu desene, basoreliefuri sau inscripţii şi
se oferă ca recompensă la concursuri, alte întreceri de orice fel sau în semn
de recunoştinţă faţă de meritele unor personalităţi. Placheta face parte din
categoria generală a medaliilor. Medalia îşi are originea în monedele
comemorative. Este confecţionată cel mai adesea din metal (aur, argint,
bronz, etc). Numele "medalie" derivă din latinescul metallum, fiind
preluat de toate popoarele romanice - de italieni (medaglia), francezi
(medaille) şi spanioli (edala).
Insigna - Liceul Al.I.Cuza Focșani 50 ani 1923 - 1973
Începuturile
Colegiului Naţional
"Al.I.Cuza" din Focșani pot fi stabilite în anul 1889, când un
grup de profesori înfiinţează un externat secundar de fete, directoare fiind
Eliza C. Lupu. Ca orice început nu e lipsit de probleme, într-o epocă în care învăţământul,
mai ales cel pentru fete, nu avea suficiente resurse. Este şi motivul pentru
care profesorii predau gratuit timp de doi ani, iar scoala devine publică abia
în 1901. Primul război mondial aduce în Focşani şi o situaţie nouă şi dificilă:
ocupaţia germană. Este momentul în care aceeaşi Eliza C.Lupu decide împreună cu
un grup de profesori înfiinţarea unui liceu particular de fete, care în 1921 va
fi recunoscut ca şcoală publică, dar abia în 1923 clasa I va fi trecută în
bugetul statului, urmând ca în 1924 să treacă tot cursul inferior, iar în 1925
şi cel superior. In 1926 liceul de fete se va muta în localul propriu din Calea
Cuza Vodă 43, pus la dispozitie de Ministerul Instrucţiunii Publice. Întrucât
localul devine neîncăpător, în curtea şcolii se va construi începând cu 1930 un
local nou, cu etaj, având pe atunci 10 săli de clasă şi două cancelarii. În
anul şcolar 1941/1942 Liceul Teoretic de fete din Focşani a fost transformat
din liceu de tip C ( cu 8 clase) în liceu tip D(cu 12 clase). Numele de
"Alexandru Ioan Cuza" va fi dat instituţiei în 1958, pe atunci Şcoala
medie mixtă, pentru ca abia în 1965 să se impună denumirea de Liceul
"Alexandru I. Cuza", iar din 1990 Liceul Teoretic "Al. I.
Cuza", transformat în 1999-2000, ca o recunoaştere a valorii sale, în
Colegiul Naţional "Al. I. Cuza".
Alexandru Ioan Cuza (născut la 20 martie 1820 în Bârlad şi decedat
la 15 mai 1873 în Heidelberg, Germania) a fost primul domnitor al Principatelor
unite şi al statului naţional România. Acesta a participat
activ Revoluţia de la 1848 din Moldova şi la lupta pentru unirea Principatelor.
La 5 ianuarie 1859, a fost ales domn al Moldovei, iar la 24 ianuarie 1859
şi al Ţării Româneşti, înfăptuindu-se astfel unirea celor două ţări române.
Devenit domnitor, Cuza a dus o susţinută activitate politică şi diplomatică
pentru recunoaşterea unirii de către puterea suzerană şi puterile garante şi
apoi pentru desăvârşirea unirii, pe calea înfăptuirii unităţii constituţionale
şi administrative, care s-a realizat în ianuarie 1862, când Moldova şi
Ţara Românească au format un stat unitar, adoptând oficial, în 1862, numele de
România, cu capitala la Bucureşti, cu o singură adunare şi un singur
guvern. După realizarea unirii, domnitorul Alexandru Ioan Cuza şi
colaboratorul său cel mai apropiat, Mihail Kogălniceanu (ministru, apoi
prim-ministru al României), iniţiază importante reforme interne: secularizarea
averilor mânăstireşti, reforma agrară, reforma învăţământului, care au fixat un
cadru modern de dezvoltare al ţării. Întâmpinând
rezistenţă din partea guvernului şi a Adunării Legiuitoare, alcătuite din
reprezentanţi ai boierimii şi ai marii burghezii, precum şi a bisericii, în
înfăptuirea unor reforme, Cuza formează, în 1863, un guvern sub conducerea lui
Mihail Kogălniceanu, care realizează secularizarea averilor mânăstireşti şi
dizolvă Adunarea Legiuitoare. În acelaşi an, Cuza supune aprobării poporului,
prin plebiscit, o nouă constituţie şi o nouă lege electorală, menită să asigure
parlamentului o bază mai largă, şi decretează legea rurală concepută de
Kogălniceanu. În timpul domniei lui Cuza a fost conceput codul civil şi cel
penal, legea pentru obligativitatea învăţământului primar şi au fost înfiinţate
primele universităţi din ţară, respectiv cea de la Iaşi, care azi îi poartă
numele, şi cea de la Bucureşti. Tot în această perioadă a fost organizată şi
armata naţională. Cuza a fost obligat să abdice în anul 1866 de către
o largă coaliţie a partidelor vremii, denumită şi Monstruoasa Coaliţie, din
cauza orientărilor politice diferite ale membrilor săi, care au reacţionat
astfel faţă de manifestările autoritare ale domnitorului.
Placheta - Spitalul Militar Focșani 150 ani de activitate 1832 - 1982
Inaugurarea noului local - 30 iulie 1982
Peste 81000 de vrânceni s-au tratat anul trecut la Spitalul Militar de Urgenţă "Dr. Alexandru Popescu" din Focşani. La Spitalul Militar sunt tratate atat cadrele militare, cat şi bolnavii ce fac parte din randul civililor, unitatea fiind populară mai ales printre pacienţii de modă veche din judeţ, care consideră că medicina militară este mai riguroasă. Spitalul Militar dispune de un compartiment de primire urgenţe, dar oferă şi servicii medicale în specialităţi precum dermato-venerologie, O.R.L., oftalmologie, neurologie – psihiatrie, medicină internă, cardiologie, chirurgie generală, ortopedie – traumatologie, urologie şi terapie intensivă. Anul trecut unitatea spitalicească a avut 325 de angajați. Spitalul este situat pe strada Cezar Bolliac, la nr.3 – 5. Regret că nu pot oferi câteva informații despre personalitatea Dr. Alexandru Popescu, al cărui nume este purtat de instituția spitalicească focșăneană.
Insignă - Brigada 8 Artilerie mixtă "Alexandru Ioan Cuza"
Brigada 8 LAROM
„Alexandru Ioan Cuza”
este purtătoarea tradiţiilor de luptă ale Brigăzii 2 Artilerie Grea. Aceasta
din urmă a fost înfiinţată la data de 01 iulie 1916, prin Înaltul Decret nr.
2436 / 27 iunie 1916, în garnizoana Bucureşti. Brigada făcea parte din
Comandamentului Cetăţii Bucureşti şi era subordonată din punct de vedere tehnic
Inspectoratului General al Artileriei, iar din punct de vedere administrativ
Intendenţei Stabilimentelor Generale. Artileria grea (Brigăzile 1 şi 2
Artilerie Grea) de la intrarea României în Primul Război Mondial, a fost
constituită din tunurile forturilor Cetăţii Bucureşti şi cele de pe linia
fortificată Focşani - Nămoloasa - Galaţi care au fost demontate şi folosite ca
artilerie grea, de corp. De-a lungul timpului, Brigada 2 Artilerie Grea şi
unităţile sale organice au cunoscut numeroase şi substanţiale transformări.
Prima reorganizare a avut loc în anul 1917, în urma căreia artileria grea a
fost constituită în 4 regimente, între care şi Regimentele 3 şi 4 Artilerie
Grea. Un moment important în istoria Brigăzii 2 Artilerie Grea l-a
reprezentat data de 01 noiembrie 1923, când conform Înaltului Decret nr. 1674
din 12 aprilie 1923 şi Ordinului Comandamentului Artileriei Grele nr. 38 din
1923, comandamentul brigăzii a fost transformat în Comandamentul Artileriei
Diviziei 2 Vânători de Munte Bistriţa. Între numeroasele şi profundele măsuri
de transformare organică a Armatei României în primii ani de după cel de-al
Doilea Război Mondial, se numără şi reînfiinţarea în anul 1948 a Brigăzii 2
Artilerie Grea la Slobozia, în baza Ordinului Marelui Stat Major nr. 51720 din
1948, prin transformarea Brigăzii de Artilerie Mixtă din această garnizoană.
Prin Ordinul Marelui Stat Major nr. 45052 din 18 ianuarie 1948, începând cu
data de 01 februarie 1948, Brigada 2 Artilerie Grea a fost redislocată în
garnizoana Focşani şi transformată în Brigada 8 Artilerie Grea. Aceasta conform
Ordinului ministrului apărării naţionale nr. 45625 din 28 aprilie 1948 a intrat
în subordinea comandamentului artileriei Diviziei 17 Artilerie de la Tecuci. La
data de 1 noiembrie 1950 brigada şi-a schimbat denumirea în Brigada 8 Artilerie
Grea Independentă. Noua denumire a purtat-o până la data de 1 decembrie 1951
când, în baza Ordinului Marelui Stat Major nr. 319531 din 27
noiembrie 1951, a fost redenumită Brigada 32 Artilerie Grea Independentă. În
data de 23 februarie 1959, brigada a primit denumirea de Brigada 8 Artilerie
Tunuri, pe care a purtat-o timp de 36 de ani, până la 30 iunie 1995 când
a fost numită de Brigada 8 Artilerie. Începând cu data de 01 decembrie 2001,
brigada a primit denumirea de Brigada 8 Artilerie Mixtă şi a fost organizată pe
3 regimente de artilerie, dislocate în garnizoanele Focşani (Regimentul 81
Artilerie), Tecuci (Regimentul 83 LAROM) şi Bârlad (Regimentul 82 Artilerie
Antitanc). În urma procesului de restructurare, începând cu data de 04
octombrie 2004, Brigada 8 Artilerie Mixtă din compunerea Corpului 1 Armată
Teritorial, şi-a schimbat structura, trecând de la organizarea pe
regimente la cea pe batalioane. În luna ianuarie 2006 Brigada 8 Artilerie Mixtă
a primit denumirea onorifică de „Alexandru Ioan Cuza”. În conformitate cu
„Planul-cadru pentru continuarea procesului de restructurare şi modernizare a
Armatei României în anul 2010”, aprobat în şedinţa C.S.A.Ţ. din data de 31
martie 2010, Brigada 8 Artilerie Mixtă a fost resubordonată începând cu data de
01 iulie 2010 Statului Major al Forţelor Terestre. În data de 01 noiembrie
2010, Brigada 8 Artilerie Mixtă "Alexandru Ioan Cuza" şi-a
schimbat denumirea în Brigada 8 LAROM "Alexandru Ioan Cuza". Tehnica principală de luptă este Lansatorul multiplu de
rachete LAROM (lansator românesc de proiectile reactive - poza de mai sus). Din structura acestei unități de elită a armatei române fac parte următoarele batalioane (aici admiri și ecusoanele acestor batalioane);
Batalionul 96 LAROM “Mircea Voievod” este continuatorul
tradițiilor de luptă ale Regimentului 96 Ar.P.R. (Aruncătoare proiectile
reactive) LAROM, înființat la data de 01 iulie 2002, ca structură componentă a
Brigăzii 95 Artilerie Mixtă Teritorială și este dislocat în garnizoana
Ploiești.
Batalionul 84 Asigurare date “Mărăști” este continuatorul tradițiilor de luptă ale Divizionului
84 Asigurare date, înființat la data de 04 octombrie 2004 și este dislocat în
garnizoana Focșani.
Mai jos prezint câteva piese de artilerie din dotarea acestei mari unități, de-a lungul vremii;
Obuzierul Krupp - cal. 105 mm, md.1898
Obuzierul Skoda - cal.150 mm, md.1914
Tunul-obuzier - cal.105 mm, md.1934
Insigna - Dinamoviada - Soveja 1989
Soveja este o comună în județul
Vrancea, provincia istorică Moldova, România, formată din satele
Dragosloveni (reședința) și Rucăreni. Comuna se află în zona montană din nord-vestul
județului, la limita cu județul Bacău, în zona cursului superior al râului
Șușița, numărând puțin peste 2000 de locuitori. În comuna Soveja se află fosta
mănăstire Soveja,
monument istoric de arhitectură de interes național, ridicată în anul 1654
de către Matei Basarab, din care se păstrează biserica „Nașterea
Domnului”, turnul clopotniță și fragmente din zidul de incintă. Un alt monument
de interes național din comună este mausoleul eroilor din primul război
mondial, datând din anul 1929 și clasificat ca monument funerar sau memorial. Deasupra sunt postate fotografiile celor două monumente de cultură sovejene.
JOCURILE OLIMPICE (1956 - 2008)
- 122 medalii (35 aur, 38 argint, 49
bronz)
CAMPIONATE MONDIALE
- 797 medalii ( 243 aur, 260 argint,
294 bronz )
CAMPIONATE EUROPENE
- 880 medalii ( 248 aur, 301 argint,
331 bronz )
CAMPIONATE BALCANICE
- 3675 medalii ( 1254 aur, 1567
argint, 854 bronz )
JOCURI MONDIALE UNIVERSITARE
- 179 medalii (70 aur)
CUPA CAMPIONILOR EUROPENI
- 9 locuri I (
3 volei masculin, 1 handbal, 1 rugby, 3 scrimă , 1 tenis )
- 5 locuri II (scrimă)
- 1 loc III (scrima)
CUPA CUPELOR
- 1 loc I (volei masculin)
RECORDURI OLIMPICE : 5
RECORDURI MONDIALE : 4
RECORDURI NAŢIONALE : 2632
TITLURI DE CAMPIONI NAŢIONALI :
10751
Insignă - Municipiul Focșani
Focșani este
un municipiu, reședința și cel mai mare oraș al județului Vrancea, la limita
între regiunile istorice Moldova și Muntenia din România. Are o populație de
aproximativ 79000 locuitori. Este denumit în multe scrieri Orașul de pe Milcov, localitatea a intrat în
conștiința oamenilor drept orașul Unirii. Toponomia orașului Focșani se trage
de la numele familie Focșa. Până la începutul secolul al XVII-lea, era
consemnat ca sat, iar după anii 1650-1620 se menționează denumirea de târg, aflându-se
la confluența drumurilor comerciale cele doua provincii românești. Deși atestat documentar din 30 ianuarie 1755 când, Alexandru
Vodă din Țara Românească arată, într-un document, că a fost lovit „cu
înșelăciune pe la Focșani de Ioan Vodă”), așezarea de pe Milcov este mult mai
veche. Săpăturile arheologice efectuate în anul 1977 în sudul Focșaniului
atestă că vatra actuală a orașului a fost locuită încă din neolitic, obiectele
descoperite aparținând culturii Cris (circa 5000 Î.Hr.). Sus am postat
stemele actuală și interbelică ale orașului Focșani iar mai jos fotografiile câtorva monumente de cultură și arhitectură focșănene.
Primăria
Prefectura
Ateneul Popular
Teatrul
Tribunalul
Hotelul Unirea
Monumentul Unirii
Palatul administrativ (Primăria veche)
Clădire administrativă
Trimitere poștală ilustrată
Județul Vrancea este situat la limita dintre provinciile istorice Muntenia și Moldova, având suprafața de 4863 kilometri pătrați, iar reședința în municipiul Focșani. Județul Vrancea, ca unitate administrativ - teritorială cuprinde, conform actualei împărțiri administrativ - teritoriale, 73 de localități din care 2 municipii – Focșani și Adjud, 3 orașe – Panciu, Odobești și Mărășești precum și 68 de comune în componența cărora se află 331 de sate. Sus am postat stema și harta actuală a județului Vrancea iar mai jos pozele câtorva monumente de cultură și arhitectură din județ dar și alte locuri de vizitat pe aceste meleaguri.
Mănăstirea Mera
Cheile Tișiței
Mausoleul Eroilor - Mărășești
Stațiunea Lepșa
Mănăstirea Brazi
Beciul domnesc - Panciu
Lacul Călimănești
Stațiunea Soveja
Mausoleul Eroilor - Mărăști
Cascada din Horn - cădere de apă de 25 metri
Beciul domnesc - Odobești
Cascada Putna
Gara Mărășești
Strada Mare - Adjud
Trimiteri poștale ilustrate
____________ooOoo____________
O ACȚIUNE ROMÂNEASCĂ
ÎN LIMBA MAGHIARĂ
Acțiune 400 coroane 1898
Egyesult Nagyvaradi Laszlo es Hunyady gozmalmi -
Morile cu abur unite Laszlo și Huniade - Oradea (Nagyvarad)
Câteva vignete de pe acțiuni portugheze
Detaliu vignetă de pe un certificat financiar american
con_dorul@yahoo.com
MOUSAIOS - 29.01.2015
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu