Epaminonda's Blog.....: MONEDE DE COLECȚIE

Moneda de colecţie de mai sus celebrează personalitatea lui Dechko Uzunov. Aversul monedei prezintă chipul lui Dechko Uzunov, iar reversul stema băncii naționale bulgare.

Moneda are următoarele caracteristici tehnice; valoarea – 2 leva, data emiterii – 2009, seria – artiști bulgari de renume, forma - rotundă, diametrul – 34,2 milimetri, greutatea – 16,4 grame, metal – cupru, calitate – proof și tirajul – 8000 de exemplare.

Dechko Uzunov (în limba bulgară: Дечко Узунов) a fost un renumit pictor bulgar care s-a născut în anul 1899 și a decedat în anul 1986.

Moneda de colecţie de mai sus celebrează personalitatea lui Zahariy Zograf. Aversul monedei prezintă chipul lui Zahariy Zograf, iar reversul stema băncii naționale bulgare. Moneda are următoarele caracteristici tehnice; valoarea – 2 leva, data emiterii – 2010, seria – artiști bulgari de renume, forma - rotundă, diametrul – 34,2 milimetri, greutatea – 16,4 grame, metal – cupru, calitate – proof și tirajul – 6000 de exemplare.

Zahariy Hristovich Dimitrov (în limba bulgară: Захарий Христович Димитров) mai bine cunoscut ca Zahari Zograf (sau Zahariy Zograf - Захари Зограф) este probabil cel mai faimos pictor bulgar al epocii renașterii. Este apreciat în mod special pentru icoanele realizate, fiind apreciat ca un deschizător de drumuri, el fiind acela care a introdus elemente noi, din viața de zi cu zi în munca sa.

Moneda de colecţie de mai sus celebrează personalitatea lui Dimcio Debelianov. Aversul monedei prezintă chipul lui Dimcio Debelianov, iar reversul stema băncii naționale bulgare. Moneda are următoarele caracteristici tehnice; valoarea – 2 leva, data emiterii – 19.03.2013, seria – artiști bulgari de renume, forma - rotundă, diametrul – 34,2 milimetri, greutatea – 16,4 grame, metal – cupru, calitate – proof, designer – Vanya Dimitrova, tirajul – 6000 de exemplare și prețul unitar de achiziționare – 18 leva bulgărești.

Dimcio Debelianov (în limba bulgară: Димчо Дебелянов) a fost un renumit poet bulgar care s-a născut în anul 1887 și a decedat în anul 1916. Poezia sa romantică este marcată de aspirația către absolut, de contradicția dintre real și ideal, prefigurând simbolismul de mai târziu. El a scris și versuri umoristice protestatare.

***

SĂ CUGETĂM!

__________xxx__________

CÂTEVA

MEDALII ȘI INSIGNE

DIN JUDEȚUL HUNEDOARA

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani si apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificare asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Decebal - Deva - Județul Hunedoara

Statuia ecvestra a lui Decebal este amplasata in fata Casei de Cultura in Piata Victoriei din municipiul Deva. A fost realizată in anul 1978, de către sculptorul Ion Jalea.

Decebal a fost regele Daciei în perioada anilor 87 - 106. Fiu al lui Scorillo si succesor al lui Duras -Diurpaneus, Decebal ocupa tronul Daciei intr-un moment in care tendintele expansioniste ale Imperiului Roman, care-si stabilise durabil frontiera pe linia Dunarii, se accentuau rapid. La inceputul secolului 3, la aproape 150 de ani de la afirmarea lui Decebal, istoricul Dio Cassius ii facea urmatorul portret leogios: “Era foarte priceput in ale razboiului si iscusit la fapta, stiind sa aleaga prilejul pentru a-l ataca pe dusman si a se retrage la timp. Abil in a intinde curse, era viteaz in lupta, stiind a se folosi cu dibacie de o victorie si de a scapa cu bine dintr-o infrangere, pentru care lucruri el a fost mult timp un potrivnic de temut al romanilor”. Din primul an de domnie Decebal este confruntat cu o situatie dificila. In urma expeditiei dace din iarna anului 85/86 in sudul Dunarii, in timpul careia insusi C. Oppius Sabinus, guvernatorul Mosesiei, isi gasise moartea, Roma organizeaza prima campanie in inima Daciei. In vara anului 87 o armata de 5 - 6 legiuni, secondata de numeroase unitati auxiliare si comandata de prefectul pretoriului Cornelius Fuscus, traverseaza Dunarea inaintand probabil pe Valea Oltului. Intr-un defileu (poate la Turnu Rosu) Decebal suprinde intr-o capcana fortele romane, in lupta cazand insusi comandantul roman: prizonieri, trofee si stindardul legiunii a V-a Alaude sunt duse de Decebal in Muntii Orastie. Stralucita victorie ii ofera lui Decebal un ragaz de un an, timp in care neobositul rege incheie aliante cu popoarele de la hotarele Daciei, cu sarmantii, iazigi si roxolani, cu marcomanii si quazii germanici. La un an de la infrangerea lui Fuscus, Decebal trebuie sa faca fata unei noi ofensive romane. Imparatul Domitian, venit in Moseia, in vecinatatea teatrului de operatiuni, numeste un fruntea legiunilor pe incercatul guvernator Tettius Iulianus (fost consul in anul 83, apoi guvernator al provinciei Moesia). Patrunzand in Dacia prin Banat, tettius Iulianus este intampinat de Decebal in defileul de la Tapae; confruntarea indarjita se incheie cu victoria romana. Dificultatile intampinate de armatele imperiale in Pannonia in lupta cu quazii si marcomanii, care-l sprijinisera pe regele dac, il determina pe Domitian sa accepte ofertele de pace facute de Decebal . Se incheie astfel in anul 89 o pace de compromis intre Imperiul Roman si Regatul Dac; in schimbul unor subsidii in bani si ingineri, instructori militari, Decebal se recunoaste rege clientelar, continuând în următorii 12 ani de pace sa-si consolideze puterea și statul. Procesul de centralizare a statului dac este accelerat, armata este echipata si instruita, se inițiază un vast program de constructii civile si militare, indeosebi in regiunea Muntilor Orastie, soli incearca sa stabileasca relatii cu popoarele si statele inamice Romei. Dupa aproape 3 ani de pregatiri la hotarele meridionale ale Daciei, incepute imdeiat dupa urcarea pe tron, imparatul Traian (in timpul caruia Imperiul Roman atinge apogeul puterii si expansiunii sale teritoriale) concentreaza la inceputul anului 101 in Moesia Superior 13 - 14 legiuni si numeroase unitati auxiliare (in total circa 150000 de soldati), in vederea ingenuncherii regatului lui Decebal. La 25 martie 101 imparatul paraseste Roma, traverseaza Dunarea pe poduri de vase la Laederata (Ramna) si Dierna (Orsova) patrunzand prin Banat in Dacia. La Tapae, in vara anului 101, Decebal incearca sa opreasca inaintarea romana. Crancena si indelungata batalie se incheie insa cu victoria romana. Spre sfarsitul anului 101 importante forte dace, aliate cu sarmati si bastarni, traverseaza Dunarea si patrund in Moesia, obligandu-l pe imparatul Traian sa se deplaseze spre noul teatru de razboi deschis de Decebal. Ingeniosul plan strategic, care-l face pe Traian sa nu poata exploata succesul de la Tapae, se prabuseste insa dupa infrangerea fortelor lui Decebal in iarna si primavara anului 102 (la Nicopolis ad Istrum si in Dobrogea la Adamclisi), initiativa militara trecand definitiv in tabara adversa. In toamna anului 102, indarjita rezistenta a lui Decebal il obliga pe Traian sa incheie pacea cu regele dac, pace inteleasa insa de ambele tabere doar ca un simplu armistitiu. Din ordinul lui Traian, Apolodor din Damasc, cel mai vestit inginer al epocii, inalta, intre Dobreta si Pontes, in ani 103-105, un durabil pod peste Dunare, pe care legiunile romane il trec in vara anului 105, initiind cel de-al doilea Razboi dacic. Abandonat de aliati, atacat prin Banat, Valea Oltului si Moldova, constrans continuu la defensiva, Decebal se retrage in citadela din Muntii Orastie. Dupa cucerirea puternicelor cetati care pazeau accesul spre capitala (Blidaru, Costesti, Piatra Rosie, Banita, Capalna, Tilisca), legiunile romane incep asediul Sarmiszegetusei. In ciuda eroicei rezistente dace, cetatea este cucerita si distrusa din temelii. O parte dintre aparatori, printre care si Decebal, reusesc sa paraseasca cetatea incercand sa continue rezistenta impotriva romanilor in interiorul tarii. Urmarit de cavaleria romana, pentru a nu cadea viu in mainile romanilor, Decebal se sinucide.

Doctor honoris causa - Universitatea din Petroșani

România - Ministerul educației și cercetării

Universitatea Petroșani are o lungă și frumoasă tradiție, fiind continuatoarea Institutului de Mine, care a funcționat în București peste 80 de ani, iar din anul universitar 1957 – 1958 a funcționat la Petroșani. Doar câteva universități se pot mândri cu o asemenea descendență atestată prin decretul domnitorului A.I. Cuza din 1864 de înființare a „Școalei de Ponți și Șosele, Mine și Arhitectură”. Sus am postat logo-ul și o fotografie cu sediul central al Universității Petroșani.

Doctor honoris causa (doctor datorită meritelor), prescurtat dr.h.c., este un titlu onorific, acordat unor persoane eminente de către o universitate, o instituție de înalte studii sau de o organizație care le grupează pe cele două. Acest titlu se acordă în special persoanelor care s-au distins în anumite domenii profesionale, sociale sau politice. A nu se confunda cu titlul științific de doctor: nu este necesar a fi doctor în vreo disciplină pentru a primi titlul dr.h.c., de exemplu Maica Tereza a primit titlul de D.D.h.c. (Doctor of Divinity honoris causa) de la Universitatea din orașul Serampore – India. Sus am postat o diplomă de doctor honoris causa conferită profesorului american Leonardus P. Ligthart de către Academia tehnică militară română.

În schimb Doctor este un titlu academic într-un domeniu specific, conferit candidatului, numit doctorand, care a susținut cu succes teza de doctorat și a obținut diploma de doctor. Doctoratul constituie ciclul superior de studii universitare, a cărui finalitate este dezvoltarea cunoașterii prin cercetare științifică originală. Forma de învățământ poate fi cu frecvență (zi) și fără frecvență. Este de două tipuri: doctorat științific și doctorat profesional. Constă dintr-o serie de cursuri, examene și o teză, organizate pe lângă instituțiile de învățământ superior și care conferă titlul de doctor într-o anumită specialitate, poartă denumirea de Doctorat. Durata ciclului de studii universitare de doctorat este, de regulă, de 3 ani. În situații speciale, durata poate fi prelungită cu 1-2 ani si se încheie cu susținerea publică a unei teze, evaluată de o comisie de specialiști aprobată de senatul universitar al Instituției Organizatoare de Studii Universitare de Doctorat (I.O.S.U.D.). Pentru tezele de doctorat care dovedesc calități deosebite de creativitate și aduc contribuții importante la dezvoltarea cunoașterii în context internațional, se poate acorda una dintre distincțiile următoare: summa cum laude (excepțional), magna cum laude (foarte bine) sau cum laude (bine). Titlul științific de Doctor este acordat, prin inaintarea de catre Comisia de doctorat a Hotararii conducerii I.O.S.U.D. Ministerul Educației și Cercetării primeste de la I.O.S.U.D dosarul de doctorat și un exemplar al tezei de doctorat, în vederea validării hotărârii comisiei de doctorat de către Consiliul Național de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare. Conferirea titlului de doctor se face prin ordin al Ministrului Educației și Cercetării, la propunerea Consiliului Național de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare. Este o cale lungă până la obținerea titlului științific de doctor, nu ca în România, unde se poate obține acest titlu, adeseori prin fraudare. Sus am postat o diplomă de doctor în informatică conferită de către Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, lui Dzițac T. Ioan.

Insignă sportivă - C.S. Mica (Clubul sportiv Mica - Brad)

Aurul Brad este un club de fotbal din Brad, care evoluează în Liga a IV-a Hunedoara. Echipa a fost înființată în 1934, sub denumirea Mica Brad și în primii ani de activitate a evoluat în divizia C sau în campionatele regionale ale României. În 1940, Mica promovează în divizia A, profitând de forma excepțională a jucătorului Bazil Marian.

De altfel, jucătorul a ajuns la națională în vremea în care juca la Brad. În primul sezon în eșalonul de elită, echipa din Brad se clasează pe locul 5, cea mai bună performanță din istoria clubului. Alt nume al clubului a mai fost Metalul. Echipa a jucat pe stadionul din Brad – 1500 locuri pe scaune, în culorile galben negru. Sus am postat logo-ul clubului sportiv Aurul - Brad (altădată Mica - Brad).

Brad este un municipiu și centru minier din județul Hunedoara. În anul 2011 orașul avea o populație de 13909 locuitori. Mineritul în zona Brad este atestat documentar din anul 21 Î.Hr.. Aurul extras aici a ajuns în piramidele egiptene, la Roma, în Imperiul Austro-Ungar, dar și în Uniunea Sovietică. Ultimul gram de aur a fost scos de aici în anul 2006. Oprirea extracției s-a mai întâmplat în toți acești mii de ani doar o singură dată și doar pentru 3 luni, în perioada Revoluției de la 1848. Localitatea este atestată documentar pentru prima dată în anul 1445, când se pomenește numele maghiarizat al Bradului - Fenyonpataka. După mai multe tentative, între 1927 și 1930, de a fi declarat oraș, evenimentul are loc în anul 1941, iar din 17 decembrie 1995 devine municipiu. Sus am postat stema actuală și o poză cu Muzeul aurului - Brad.

Insigna - Uzina de preparare a cărbunelui Coroiești

25 de ani 1963 - 1988

Coroiești este un sat din compunerea comunei hunedorene Sălăușul de sus, în apropierea orașului minier Vulcan. Aici există “Uzina de preparație a cărbunelui” extras din Valea Jiului, pe cale de a fi desființată. Aici cărbunele vine pe benzi transportoare, este spălat, uscat și încărcat în garniturile de tren care iau calea marilor termocentrale ale țării. Sus am postat o imagine de astăzi a Uzinei de preparație a cărbunelui - Coroiești.

Insignă - Noroc bun! - Barza - Brad - 2000

Oamenii de aici au în comun trecutul exploatării de aur de la Gura Barza, vechi de două secole. În perioada interbelică, minele astea produceau 1% din aurul lumii. Apoi au hrănit, în funcție de stăpânire, austro-ungarii și rușii. Barza a fost un fel de El Dorado, unde, în timp foarte scurt, se extrăgeau multe kilograme pe distanțe foarte mici. În 2006, mina s-a închis. Aur mai există, dar nu sunt bani pentru a cumpăra tehnologia necesară extragerii. Totul a fost furat și vândut la fier vechi, iar aurul a rămas în zăcământ și atrage hoți. Sus am postat o imagine recentă a intrării în mina Barza - Brad.

Deva este un municipiu și reședință a județului Hunedoara, România. Are o populație de aproximativ 57000 de locuitori. S-a presupus că numele Deva este în legătură cu anticul cuvânt dac dava, care însemna „cetate”. Alte teorii susțin că numele s-ar trage de la o legiune romană care s-a transferat pe locul actualului municipiu de la Castrum Deva. Există argumente de ordin lingvistic care arată că toponimul Deva provine din cuvântul slav deva, care înseamnă „fecioară”.Prima atestare documentară a existenței localității Deva datează din anul 1269, fiind menționată prin cuvintele latine castro Dewa. Pe hărțile medievale, ea apare fie sub numele de Deva sau Dewan. Sus am postat stemele interbelică, comunistă și actuală ale municipiului Deva, iar dedesubt pozele câtorva monumente reprezentative pentru arhitectura locală, precum și câteva trimiteri poștale ilustrate.

Clădirea Primăriei

Castelul Magna Curia - Muzeul județean

Cetatea

Clădirea Prefecturii

Statuia pedestră a lui Decebal

Trimiteri poștale ilustrate

Județul Hunedoara este situat în provincia istorică Transilvania, România, pe cursul mijlociu al râului Mureș, în vecinătatea Munților Apuseni. Specific acestui județ este faptul că își are reședința în municipiul Deva și nu în Hunedoara. Județul se întinde pe o suprafață de 7063 kilometri pătrați și numără aproximativ 486000 de locuitori. Ca subdiviziuni administrative județul este compus din 7 municipii - Deva, Brad, Hunedoara, Lupeni, Orăștie, Petroșani și Vulcan, 7 orașe - Aninoasa, Călan, Geoagiu, Hațeg, Petrila, Simeria, Uricani și 55 de comune. Sus am postat harta și stemele interbelică, comunistă și actuală ale județului Hunedoara, dedesubt pozele câtorva locuri de vizitat în acest județ.