ALBERIQUE - SPANIA

Mai jos am postat și alte fotografii cu monumente de cultură și 

arhitectură din localitatea spaniolă ALBERIQUE (conoscută și 

sub numele ALBERIC), comunitatea autonomă VALENCIA.

Aici am postat un cupon comercial rambursabil de 50 centimos.

Biserica San Lorenzo

Piața centrală

Arhitectură locală

***

DOUĂ EPIGRAME

DIN VIAȚĂ

APROAPELUI SĂU 

de Ica Ungureanu – Buzău

În vila de pe malul unei ape,
Îi zise, printre şoapte dulci, madam:
“O fi cămaşa ta, de corp aproape,
Dar eu prefer costumul lui Adam!”

DESTĂINUIREA UNUI BURLAC 

de Nică Janet – Ostroveni (Dolj)

N-am nici de gând să mă prefac,
Vă spun ce simt şi simt ce este:
Frumoasă-i viaţa de burlac,
Având prieteni cu neveste!

____________xxx____________

CÂTEVA MEDALII

ȘI INSIGNE ROMÂNEȘTI

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA,  poţi citi în  articolul  "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini  reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani si apartenenţa la un club, de  identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificare asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.  

Emblema de merit a Armatei române - “Ştiinţa militară”, clasa a III-a

În conformitate cu Ordinul nr.102 /2012 al Ministrului Apărării Naționale, Emblema de merit a Armatei române - “Ştiinţa militară”, clasa a III-a, are reprezentat pe avers un scut heraldic creat înalt de 35 mm, înconjurat de o cunună de lauri închisă, lată de 10 mm, pe care este dispus, central deasupra scutului, un coif de armură medievală. Pe scut sunt reprezentate, în plan central, 3 făclii ale ştiinţei deasupra unei cărţi deschise, dispusă deasupra a două buzdugane orientate cu bulbul de lovire în jos. În planul inferior se află cifra romană reprezentând clasa emblemei de merit. De cununa de lauri este ataşat dispozitivul de prindere alcătuit din două inele. Pe revers sunt reprezentate cununa de lauri, coiful medieval şi profilul scutului. Pe reversul scutului este scris pe două rânduri, cu majuscule, în relief, cu litere înalte de 3 mm, STIINTA MILITARA. În planul inferior se află cifra romană reprezentând clasa emblemei de merit. Panglica, lată de 35 mm şi cu înălţimea aparentă de 50 mm, este din rips moarat de culoare verde deschis cu 3 benzi de 2 mm, de culoare portocalie, dispuse central, având spaţii de 5 mm între benzi. Pe partea din spate, panglica are un sistem de prindere. Această emblemă se conferă pentru obținerea titlului de „doctor în știință”, pentru elaborarea unor lucrări de valoare fundamentală sau pentru invenții și inovații brevetate, aplicate în sistemul militar.   

Insignă * Brasso - Arad - Temesvar

Brașov - Arad - Timișoara

Brașov (în germană Kronstadt, în maghiară Brassó, în latină Corona; de asemenea pe hărțile vechi trecut Cronstadt sau Brassov, în dialectul săsesc Kruhnen, Krűnen, Krînen) este reședința și cel mai mare municipiu al judeţului Braşov, România precum şi mare centru turistic, industrial, cultural. Potrivit recensământului din anul 2002, a avut o populație de 284596 locuitori, fiind unul dintre cele mai mari orașe din țară. Tradiția și cronicile calendarelor brașovene consideră anul 1203 ca an „în care s-a început zidirea Brașovului”, deși documente și izvoare sigure nu confirmă această dată. Primul act păstrat care a fost emis în Brașov, purtând mențiunea expresă: „Datum in Braso”, a fost emis de regele Ladislau al IV-lea în anul 1288. Deasupra am postat stemele vechi, interbelică, comunistă şi actuală ale oraşului, drapelele de la anul 1600 şi actual al oraşului precum şi poza Primăriei - Brașov.   

Municipiul Arad este reședința și cel mai mare oraș al judeţului Arad, situat pe cursul inferior al râului Mureş, în vestul României. El numără aproximativ 150000 de locuitori. Municipiul Arad constituie pentru vestul României un punct important în ceea ce privește industria, și este de asemenea un nod important în transporturile feroviare, rutiere, având și aeroport. Istoria Aradului este una îndelungată care începe cu primele așezări umane pe actuala vatră a orașului, în nordul râului Mureș și mai apoi cu apariția primei cetăți de pământ situată la Vladimirescu, în jurul secolului al X-lea. Prima atestare documentară a zonei Aradului ne parvine din anul 1028. Sus am postat drapelul şi stemele interbelică, comunistă și actuală ale municipiului Arad dar și poza Primăriei - Arad.

Municipiul Timișoara (în graiul bănățean Cimișoara, în germană Temeschwar, alternativ Temeschburg sau Temeswar, în maghiară Temesvár, în sârbă Tемишвар/Temišvar, în limba bulgarilor bănățeni Timišvár; în traducere (lb. maghiară): „Cetatea de pe Timiș”) este reședința și cel mai mare oraș al județului Timiș din regiunea istorică Banat, vestul României. În anul 2010, având 303708 locuitori, era al treilea oraș, ca număr de locuitori, din România. Numele localității vine de la râul Timiș (trecând actualmente la sud de municipiu), numit de romani în antichitate Tibisis sau Tibiscus. Începând din anul 553 teritoriul actual al Timișoarei a fost timp de două secole sub dominație avara. Aceștia au construit pe ruinele fostei fortărețe romane Zambara o nouă așezare cu numele de Beguey, poziționată strategic intre râurile Timiș si Bega (Tisa). După avari teritoriul a fost invadat de pecenegi, cumani, bulgari, valahi și apoi maghiari. Fortăreața Timișoara a fost foarte probabil construita în sec. X, în stil avar, înconjurată de un canal cu apă, fiind situata pe locul actual al Operei. După invaziile tătare și distrugerea completă din 1241, regele maghiar Bèla al IV-lea a colonizat zona cu germani, care au reclădit cetatea. Prima atestare documentară a localității Timișoara este destul de controversată, aceasta fiind plasată de specialiști în anii 1212 sau 1266. În anul 1175 este menționat comitatul Timiș, dar sursele nu menționează care este centrul economic și administrativ al acestuia. Deasupra am postat stemele veche, interbelică, comunistă, actuală precum și o poză cu Primăria - Timișoara.

Comitetul central al sindicatelor și 

Ministerul industriei bunurilor de consum

Uniunea Generală a Sin­dicatelor din România (U.G.S.R.) a fost un sindicat din perioada comunistă în România, care a avut 7,5 milioane de membri și a fost desființat la data de 25 decembrie 1990. Sindicatul a fost înființat la data de 11 iunie 1945, ca unic sindicat din România, sub numele de Confederația Generală a Muncii, moștenind întregul patrimoniu al sindicatelor din perioada precedentă. Din 1966 se numește Uniunea Generală a Sindicatelor din România (U.G.S.R.). Sus am postat logo-ul U.G.S.R. Toți membrii sindicatului dețineau un carnet de membru.

Orga­nul de presă al U.G.S.R. a fost publicația „Munca”.  

U.G.S.R. a fost reînființată la data de 9 februarie 2010 și a fost recunoscut ulterior de instanță care a dispus înregistrarea organizației în Registrul Special al Tribunalului București la data de 12 aprilie 2010.

Insigna - C.C. Sitetc

C.C. Sitetc este un institut de cercetare situat în București, Calea Rahovei, nr. 266. Institutul este specializat în aparate si instrumente stiintifice, nautice, geodezice, fotografice, cinematografice, optice, de cintarire, de masurare, de semnalizare, de control (verificare), de siguranta (salvare) si didactice; aparate si instrumente pentru conducerea, distribuirea, transformarea, acumularea, reglarea sau comanda curentului electric; aparate pentru inregistrarea, transmiterea, reproducerea sunetului sau imaginilor; suporti de inregistrare magnetici, discuri acustice; distribuitoare automate si mecanisme pentru aparate cu preplata; case inregistratoare, masini de calculat, echipamente pentru tratarea informatiei si calculatoare; extinctoare. 

Insigna - C.C. Sitetc

Institutul CC Sitetc mai asigură servicii stiintifice si tehnologice, precum si servicii de cercetare si de creatie, referitoare la acestea; servicii de analiza si cercetare industriala, crearea si dezvoltarea calculatoarelor si a programelor de calculator.

Insigna - Cupa Voința (bob)

Începând din anul 1969 datorită răspândirii ideii de mişcare sportivă în rândul elevilor, pionierilor, tinerilor, studenţilor şi membrilor cooperatori, au început să fie organizate anual competiţii zonale şi apoi finale naţionale, la care aveau drept de participare doar membrii cooperatori, elevii şi pionierii, membrii UTC, sau numai studenţii, după caz. Dintre toate aceste competiţii departamentale, cele organizate de asociaţiile sportive Voinţa, au avut un impact major, pozitiv, în dezvoltarea sportului de masă în România. Campionatele asociaţiilor sportive Voinţa în diferite sporturi au premers viitoarea competiţie sportivă naţională - Daciada. 

Apariţia bobului ca sport, în România, se situează în jurul anului 1909, când de fapt se semnalează primele coborâri. Intreaga activitate se reducea la câteva zile pe an, în preajma sărbătorilor de iarnă. Incepând cu anul 1910, apar şi întreceri organizate sub titulatura de „concursurile pentru sporturile de iarnă”, pretenţios numite astfel, participarea fiind foarte modestă. Tot în acest an apar primele articole în presă, care prezintă noul sport, dau amănunte asupra echipamentului, noţiuni de tehnică, de conducere etc. Această publicitate va stârni o adevărată vogă a bobului la Sinaia, dar acesta va rămâne totuşi practicat de un cerc restrâns de amatori, bogaţi. Până în 1916, concursurile se defăşoară cu regularitate la Sinaia, alături de cele de sanie şi scheleton, fără reglementări precise. O confirmă prezenţa în boburi a 2, 4, 5, 6 persoane, formarea echipajelor mixte, fără categorii de vârstă, pilotarea bobului de către femei, folosirea aceluiaşi bob de mai multe echipaje constituite ad-hoc etc. Primul câştigător al unui concurs de bob din 1910 este N. Filiti, iar la echipajele multiple, „Cercul Sportiv Român”. In 1911, prezenţa femeilor în bob este foarte activă. Le vom găsi atât în proba rezervată lor, cât şi în echipaje alături de bărbaţi. Concursurile sunt organizate la 3 probe: bob – 2 femei, bob – 2 bărbaţi şi 2–5–6 persoane. Câştigătorii: Natalia Darvari (femei), Jean Costinescu (bărbaţi) şi echipajul multiplu „Societatea Săniuţa”. Infiinţarea, în 1912, a Federaţiei Societăţilor de Sport din România (F.S.S.R.), în cadrul căreia funcţiona „Comisia pentru Sporturile de Iarnă”, are darul de a coordona şi impulsiona practicarea bobului. In anul 1913, nu este consemnată nici o activitate (din lipsă de zăpadă); concursurile sunt reluate în 1914, dar cu un succes mult redus faţă de anii precedenţi. Pentru prima dată, se organizează un concurs naţional interşcolar de bob, câştigat de echipa Liceului „Gh. Lazăr” din Bucureşti. Tot în 1914, la „Concursul naţional de bob”, participă şi un echipaj format din turişti germani, care ocupă locul III. Concursul este câştigat de echipajul Şcolii Evanghelice din Capitală. Prin participarea echipajului german la concurs, s-a făcut cunoscută şi în străinătate activitatea bobistică de la noi. Activitatea este reluată – cu entuziasm – în 1920. Apar centre noi de bob, la Braşov, Râmnicu Vâlcea, Slatina, Iaşi. Se practica, în general, un bob de stradă, pe drumuri de munte, pe pârtiile de schi de la Postăvar şi de la Poiana Braşov.

____________ooOoo____________

UN CERTIFICAT

PROVIZORIU ROMÂNESC

Certificat provizoriu cu cupoane de 5000 lei 1945

Societatea anonimă română minieră "MICA" București

Capital social 1 500 000 000 lei 

în acțiuni a câte 500 lei deplin vărsat

VIGNETE ȘI SLOGANURI

DE PE CUPOANELE DE 

RAȚIONALIZARE A BUNURILOR 

DE LARG CONSUM

ÎN RĂZBOIUL CIVIL SPANIOL

J.S.U. te espera alistate 

en los batallones de la juventud

J.S.U. te așteaptă să te înrolezi

în batalioanele tinereții

Homenaje a la bandera de camisas 

negros de la division XXIII de marzo

Omagiu la drapel cămășilor negre

din divizionul XXIII - martie 1938

J.S.U. (Juventudes Socialistas Unificadas) în traducere "Tineretul socialist unificat" a fost o formațiune politică spaniolă care a îmbrățișat doctrina socialistă și marxist-leninistă, al cărei emblemă o vezi postată deasupra. Această formațiune politică a dispărut de pe scena politică spaniolă în anul 1961.

Detaliu vignetă de pe un certificat financiar american

con_dorul@yahoo.com

MOUSAIOS - 28.01.2015